Schita lectiei

Definitie : este procesul prin care individul uman își formează personalitatea, învățând
comportamente, abilități, informatii, norme și valori care îl fac ființă socială capabilă să
trăiască și să se dezvolte în societate.
Precizare : deși provenit din sociologie,cu sensul evidențiat în definiție,
termenul de sociologie este folosit și în limbajul cotidian, însă doar cu sensul
de relaționare interumană, pe când sensul sociologic al noțiunii este mai
larg, incluzând și procesele de învățare și educație de exemplu.
Factori care influențează procesul de socializare:
 Factorii biologici : caracteristici biologice ereditare (ex.: caracteristici
afective și temperamentale își pun amprenta asupra formării și educării unui om, care
decurg altfel la un coleric față de un melancolic de pildă).
 Mediul fizic: spatial, geografic, inclusiv clima unei zone geografice.
 Cultura: profilul cultural al unei societati, adică reguli,obiceiuri,tradiții,valori
(ex.: cultura de tip rural sau cultura de tip arab sau de tip totalitar impun tipuri diferite
de formare și educare pentru viața socială).
 Experiența de grup : viața în grupuri ( ex.: formarea unui om este influențată
de cercul de prieteni pe care îi are).
 Experiența personală : factor esential in procesul de socializare (ex.:
socializarea unui copil orfan sau cu dizabilități decurge altfel decît a unui copil fără
dizabilități sau cu ambii părinți).
Tipuri de socializare
Există 6 tipuri majore de procese de socializare clasificate după două criterii:
a. Dupa momentul în care se realizează:
- Socializarea primară 0-7 ani. Agent principal de socializare - familia. Sunt
invățate limbajul, norme si valori de baza, deprinderi de igienă și alimentație, de politețe
și respect etc. Carențele socializării primare pot duce la inadaptare,izolare sau
comportament deviant (acte de delincvență de ex.)
- Socializarea secundară de la 7 ani până la adolescență.Agent principal de
socializare – sistemul de educație. Sunt asimilate toate rolurile sociale, produsele
culturale si normele care permit traiul in societate, adică de a fi un bun fiu/fiică,
elev/elevă, prieten/prietenă, coleg/colegă etc., pregătirea teoretică și practică necesară
exercitării rolurilor profesionale.
- Socializarea continuă, din adolescenta până la moarte. Proces îndelung dar nu
foarte intens. Se invață roluri precum cele de cetățean, soț , angajat, părinte. E un proces
de adaptare permanentă la schimbările sociale.
Exemplu : piața foarte dinamică a muncii impune salariaților perfecționarea
pregătirii profesionale sau, în multe situații, schimbarea locului de muncă,
activității sau profesiei prin cursuri de recalificare. Migrația forței de muncă
generează alte forme de socializare continuă.

b. Dupa scopul său:

 Schita lectiei

- Socializarea anticipatorie, adica ne pregatim pentru roluri sociale pe care nu le

avem incă.
Exemplu : jocurile copiilor sunt o pregătire pentru rolurile viitoare de
părinte, doctor, polițist sau pentru a relaționa cu persoane care au aceste
roluri.
- Socializarea negativă – tipul de socializare în cadrul căreia sunt învățate modele
comportamentale, valori, norme opuse celor ale culturii dominante. Acest tip de
socializare tinde să conducă la comportament deviant,delincvență, izolare.
Exemplu : pentru a fi primit într-un grup infracțional, o persoană trebuie să
accepte și să acționeze după regulile și normele acelui grup, considerate
,,valoroase”( loialitatea față de șeful grupului, discreția, egoismul,cruzimea
etc.).
- Resocializarea – se referă la renunțarea la unele comportamente, norme, valori și
adoptarea altora. Apare în trecerea de la o etapă a vieții la alta. Un caz aparte este acela al
instituțiilor de reeducare.
Exemplul 1 : copilul care devine adolescent resocializează, în sensul că el
trebuie să abandoneze comportamente și norme specifice rolului de copil și
să asimileze comportamente specifice noului rol, mai ales în cadrul
grupurilor de prieteni.
Exemlul 2 : în penitenciare, deținuții sunt supuși reeducării, în sensul
abandonării valorilor infracționale, antisociale și asimilării unor valori
prosociale, prin care să se reintegreze în societate, după terminarea
pedepsei.

Agenți de socializare:
- Familia – în etapa primară.
- Școala - în etapa secundară.
- Grupurile de egali (pot fi mult mai importante decât familia în cadrul etapei
secundare, cum ar fi grupurile de prieteni, de colegi de școală).
- Mass-media, persoanele cunoscute (cum ar fi vedete sportive, de cinema,de
muzică din care mai ales adolescenții își fac modele și idoli), grupurile,
organizațiile (cum ar fi armata bisericile și cultele religioase, organizațiile
civice bazate pe voluntariat) care intervin și influențează valorile, comportamentul și
convingerile individului.