casă mare, cu mai mult de o duzină de camere - doar pentru

oameni. Cît de răi puteau fi unii oameni?

William intră direct pe uşa principală, iar Michael îl ui
Holul avea tavane înalte de şase metri, un candelabru ridicoli
cristal şi o scară în spirală către rai.
Găsiră cuplul în bucătărie, pregătind o masă tîrzie, împ;
amîndoi procesul de preparare ca bunii-bunilor ce erau.
- Profesioniştii la treabă, spuse William şi zîmbi.
- Huo! spuse bărbatul, aruncînd braţele în sus. Ai
aproape doi metri şi era bine clădit. Lucra ca ajutor de buci
la chiuveta cu legume.
- Ce naiba faceţi voi aici? Să mergem afară!
- Tu eşti avocatul scandalagiu, spuse William, arătînd s]
femeia de vreo treizeci de am, cu părul blond, pomeţi înalţi. /
venit pentru cină.
- Şi eu sînt avocat, spuse masculul dominant. Nu cred i
voi doi aţi fost invitaţi. Sînt sigur de asta. Ieşiţi afară! Mă auzij
Hei, voi, ticăloşilor, daţi-i drumul!
- L-ai ameninţat pe Lord. William continua să-i voi
femeii. Aşa că ne-a trimis aici.
- Arthur, am să chem poliţia, spuse femeia în cele din
Acum era supărată, sfîrcurile sinilor împungîndu-i cămaşa. Av<
un mic telefon celular în mînă şi William se întreba dacă şi-
scosese din fiind. Gîndul îl făcu să zîmbească.
Intr-o clipă fii asupra ei, iar William îl puse jos pe s<
aproape la fel de uşor. Fraţii erau grozav de rapizi şi puternici,
ştiau acest lucru.
Mîrîiau tare, dar asta era doar o tactică de intimidare.
- Avem bani în casă. Doamne, nu ne faceţi rău! ţipă bărbat
tare, aproape ca o femeie.
- Nu ne trebuie banii voştri obsceni - nu avem la ce-i folo<
Şi nu sîntem criminali în serie sau o chestie din asta comună, li
spuse William.

36