în jurul orei patru priveam începutul orei de vîrf, stil S;
Francisco - destul de domol, de fapt - în timp ce vorbeam
Kyle Craig. Era încă în Quantico, dar era evident profund implit în caz. Kyle se afla în poziţia de a-şi alege cazurile în care se implă personal şi îmi spusese că ăsta avea să fie unul dintre ele. Voi lucra din nou împreună. De-abia aşteptam. Am prins o mişcare cu coada ochiului şi am văzut-o Jamilla apropiindu-se de biroul meu. Era pe jumătate îmbrăci cu haina de piele şi se lupta să tragă a doua mînecă. Merge) undeva? - Stai un pic, Kyle, am spus în receptor. - Trebuie să plecăm, spuse ea. La San Luis Obispo. O exhumeze un cadavru. Cred că are legătură. I-am spus lui Kyle că trebuie să plec imediat. Mi-a ui vînătoare plăcută. Am luat împreună cu Jamilla liftul către p; de sub Palatul de Justiţie. Cu cît o vedeam mai mult lucrînd, ci atît eram mai impresionat, nu atît de priceperea ei, cît d< entuziasmul cu care îşi făcea meseria. O grămadă de detectr pierd acest lucru după cîţiva ani. Evident, cu ea nu si întîmplase aşa. Vrei să te culci cu Jamilla? Atunci, mai bini grăbeşte-te. - întotdeauna eşti aşa de energică, am întrebat-o, o dai instalaţi în maşina ei albastră, îndreptîndu-ne spre autostrada 101] - Mda. Cam aşa ceva, spuse ea. îmi place munca. E di dar interesantă, cinstită mai tot timpul. Aş putea să trăiesc fai violenţi - Mai ales în acest caz. Spînzurările îmi dau fiori. S-a uitat spre mine. - Apropo de situaţii în care viaţa îţi este pusă în pericol, mai bine ţi-ai pune centura. Avem o adevărată excursie în faţă, iar eu obişnuiam să conduc maşini de viteză. Nu te lăsa înşelat de Saab.