Efectul placebo

Unul dintre termeni cei mai frecvent folosiţi în limbajul medical este cuvântul placebo.
„Efectul placebo” este folosit ca o scală evaluativă a eficacităţii noilor medicamente. Efectul
placebo a fost de multe ori folosit în mod abuziv de către profesioniştii din domeniul sănătăţii
pentru a desemna şi stigmatiza o fraudă sau o greşeală. Terapiile alternative au fost de multe ori
caracterizate ca fiind pur şi simplu numai placebo.Efectul placebo nu este un fenomen fraudulos,
inutil sau nefavorabil. Ele apar independent de intenţiile şarlatanilor sau a profesioniştilor din
domeniul sănătăţii.

Este un fenomen spontan şi foarte real care se referă la modalităţile de tratament bine observate,
dar necatalogate şi contingente sau la ameliorări ale stării de sănătate care apar în absenţa unei
substanţe active chimic sau farmacologic.

„Efectul Placebo” consta in efectul fiziologic si psihologic ce determina imbunatatirea

starii de
santatate a unui pacient in urma adminstrarii unui placebo. Dupa cum sublinia antropologul
medical Daniel Moerman (Universitatea din Michigan, Dearborn) „efectul placebo” nu este
cauzat de „placebo” ci mai degraba de convingerea, expectatiile sau eventualele conditionari
anterioare fata de placebo, adica de semnificatia pe care pacientul o da substantei sau procedurii
ce ii este administrata.
Efectul pseudoplacebo- efect determinat de un medicament real , care nu are indicatii pentru
afectiunea in care a fost indicat, dar are efecte favorabile asupra unui pacient anume( Vitamine
prescrise in parestezii sau impotenta.)
Efectul nocebo- efectul nedorit , cu simptome imprevizibile si neinscrise in contraindicatiile
medicamentului, reactive negative fata de medic, si fata de toate procedurile recomandate sau
aplicate de acesta.
În dicționarul medical, acest fenomen este atributul acordat oricărui medicament prescris
unui bolnav în scopul de a-i face plăcere mai degrabă decât a-i fi util. Acest medicament poate fi
o substanță de formă farmaceutică, dar neutră din punct de vedere farmaco-dinamic, folosită în
scop terapeutic experimental.
Placebo poate fi o substanta, un procedeu sau chiar o expresie orala.
Placebo este o pilula din zahar care indeplineste rolul unui medicament. Un medic si-a vindecat
pacientii care sufereau de depresii cu gluconat de calciu care, dupa cum se stie, nu poate avea
nici un fel de influenta asupra starii psihice. Durata acestui tratament a fost putin mai lunga decit
a celui cu antidepresive. Cercetarile americanilor arata ca eficienta placebo in tratarea depresiilor
constituie 59 % din randamentul mijloacelor psihotropice.
Prima substanță folosită ca Placebo este apa, numită pretențios aqua simplex, acțiunea sa
se bazează pe prestigiul profesional al medicului ce prezenta acest medicament ca fiind foarte
bun. Odată cu creșterea nivelului sociocultural al pacienților ei nu au mai putut fi păcăliți ușor,
de aceea apa a trebuit să fie sterilizată, îmbuteliată în fiole și administrată.
 Substanțe de acest fel au fost folosite în continuare în lumea medicală. În 1945 s-a folosit
în scopul ameliorării stării clinice a pacienților, au fost lansate primele antibiotice (solicitarea
streptomicinei depășind cu mult stocurile). În secțiile de ftiziologie se administra streptomocină
doar celor cărora li se prognoza o posibilă ameliorare, celorlalți administrânduli-se o substanță
Placebo. Starea ambelor categorii de pacienți s-a ameliorat, vindecarea producându-se doar la cei
ce au beneficiat de tratament cu antibiotice. În 1953 substanțele Placebo au fost folosite și în
psihiatrie, atunci lansându-se și primul neuroleptic –clorpromazină. Din cauza cantității reduse,
medicamentul era distribuit doar pacienților cu indicație clinică majoră, celorlalți fiindu-le
administrată substanță Placebo, efectele fiind similare la toți pacienții.

Efectul Placebo a mai fost folosit în tratarea crizelor Charcot, ca și în cazul isteriilor
funcționale. În urma injecțiilor cu apă distilată, simptomele dispăreau pentru o anumită perioadă
de timp. Astăzi se folosesc mai rar aceste metode de tratament.
Efectul Placebo a început să fie studiat științific pentru a i se găsi valoarea. În ultimii ani
substanțele placebo au ajuns să fie utilizate pentru controlul comparativ al eficacității produselor
farmacologice.
Numeroase substanțe psihotrope, care urmau să fie lansate în circuitul medical nu puteau fi
verificate și validate sub raport farmacodinamic decât prin comparație cu alte substanțe incerte
din punct de vedere farmacologic și administrate în paralel.
Totuși, prin administrarea unor tehnici proiective și a unor teste de personalitate s-a constatat că
trăsături de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul,
corelează cu un grad crescut de reactivitate la substanțele Placebo, în timp ce alte trăsături ca:
introversia, sociofobia, rigiditatea, suscepti-bilitatea și neîncrederea se opun apariției
fenomenului Placebo, corelând cu apariția unor reacții nonplacebo.
S-a demonstrat că femeile răspund pozitiv, mai intens și în număr mai mare decât bărbații. Copiii
și adolescenții răspund mai puțin la fenomenul Placebo, pentru că apariția acestui fenomen se
bazează pe încrederea pacientului în pregătirea profesională a medicului. De aceea fenomenul se
manifestă frecvent la persoanele vârstnice. Indiferent de vârsta pacientului și de investiția sa
afectivă în medic și medicament, efectul Placebo cunoaște o diminuare progresivă cu fiecare
nouă administrare.

În afecțiunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adică în afecțiunile psihogene,

substanțele Placebo obțin efecte mai bune iar în afecțiunile cu un nivel mai încet de organicitate
efectul este redus. Cea mai mare frecvență de reacție se întâlnește în cazul durerilor (cefalee,
miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul produs în cazul durerilor de o substanță Placebo este
echivalent cu efectul unui analgezic.
În psihopatologie procentul cel mai mare de ameliorare prin fenomenul Placebo se înregistrează
în manifestările somatoforme hipocondrice și în simptome ca: anxietatea, depresia exogenă,
insomnia și astenia. În general întreaga fenomenologie neurotică se poate ameliora prin
administrarea substanțelor Placebo, cu amendamentul că în patologia neurotică efectul Placebo
este invers proporțional cu intensitatea manifestărilor clinice, cu durata bolii și cu cantitatea de
medicamente primite anterior. Efectul Placebo este mai intens în cazul nevrozelor decât în cel al
psihozelor. În cadrul nevrozelor, fenomenul se manifestă mai intens în nevroze mai puțin
structurate, cum ar fi cel anxios-depresive și mai slab în nevrozele cronice de lungă durată și în
nevroze structurate (nevrozele conversive).
Forma farmaceutică a medicamentului – observațiile clinice au arătat că:
-substanțele administrate sub formă de injecții sunt mai eficiente decât cele administrate oral;
- substanțele administrate intravenos sunt mai eficiente decât cele administrate intramuscular;
- pilulele au un efect Placebo mai puternic decât soluțiile, iar acestea sunt mai puternice decât
tabletele;
- substanțele colorate sunt mai eficiente decât celelalte;
- substanțele rapide și mai ales cele amare sunt mai eficiente.
Efectul Placebo însoțește orice act terapeutic, el nu se limitează doar la acțiunea unei substanțe
farmacologice, ci la orice diferență între rezultatul așteptat și rezultatul obținut de un
medicament.

Cateva mituri despre placebo

Numai medicamentele pot juca rolul de placebo. Fals: Tot ceea ce mobilizeaza asteptarile
si convingerile persoanei despre sanatate poate actiona ca placebo, in egala masura acest lucru
putind fi si o operatie chirurgicala.
Placebo actioneaza numai asupra simptomelor fizice. Fals: El actioneaza asupra celor
mai diverse afectiuni, incluzind aici si artrita, astmul, dereglari ale circulatiei singelui si
obezitatea. Cind placebo slabeste durerea, medicii emit adesea concluzia ca boala a fost
imaginara, insa nu exista boli imaginare. Pentru pacientul care simte durerea aceasta este
intotdeauna reala.
Reactia la placebo este foarte slaba. Fals: Placebo stimuleaza endorfinele (hormoni
naturali, secretati de diverse glande ale corpului si care ajung la creier prin intermediul singelui).
Acestea sint niste anesteziante naturale de o suta de ori mai puternice decit morfina. In afara de
aceasta, placebo poate neutraliza actiunea multor medicamente cu actiune puternica.
Actiunea placebo este totdeauna folositoare. Fals: Actiunea placebo depinde de asteptari
si convingeri. Atunci cind pacientii cred ca li se da un medicament cu efecte secundare
daunatoare, ei pot primi aceste efecte secundare o data cu medicamentul.
Numai persoanele isterice, superficiale si sensibile reactioneaza la placebo. Fals: Nu exista nici
un fel de dovezi ca unii oameni reactioneaza mai puternic decit altii. Placebo actioneaza asupra
tuturor oamenilor.
In placebo exista totdeauna o minciuna. Fals: Efectul placebo se poate manifesta chiar si
atunci cind pacientii stiu ca li se da o tableta din zahar. In cercetarile intreprinse de Scoala
Medicala John Hopkins, 15 pacienti care au urmat un tratament ambulatoriu impotriva unei stari
patologice de agitatie au primit cite o tableta de zahar o data pe saptamina. Li s-a spus deschis ca
acestea sint pilule din zahar si ca ele le ajuta multor oameni. 14 dintre cei 15 pacienti au spus ca
agitatia lor a scazut considerabil. Noua dintre ei au legat rezultatele obtinute de administrarea
tabletelor. Sase dintre ei erau siguri ca in tablete erau continute si niste substante active. Trei s-au
plins de efecte secundare: au inceput sa vada mai slab, sa-si simta gura uscata (asemenea efecte
secundare se observa la administrarea unor preparate psihotropice).

Calitatile subiectului ce favorizeaza efectul placebo:

- Atitudinea pozitiva;
- Optimism;
- Sugestibil.
Calitatile medicului:
- Prestigiu;
- Optimist;
- Empatie.

Calitatile medicamentului:
- efectele sesizabile imediat;
- pret ridicat;
- design;
- administrarea intravenous.
-