STATIA DE EPURARE

Elev: Șuhan Adina Mădălina

Profesor îndrumator: Pasinciuc Alina
Școala: Colegiul Silvic “Bucovina”
Pentru a proteja mediul înconjurător în adevăratul sens al cuvântului, este nevoie de
cunoaştere şi de voinţa de a o face. Poluarea în zilele noastre tinde spre maximum, totodată efectele
negative ce le produce ne afectează în mod serios, atât pe noi cât şi pe animale. E limpede că pentru
a proteja trebuie să cunoşti bine ceea ce vrei să protejezi.
Pentru a putea aborda problemele protecţiei mediului în România, trebuie să definim mai întâi
cadrul care permite desfăşurarea acţiunilor concrete. În acest sens reprezentăm instituţiile mediului.
Identificarea factorilor poluanţi, interpretarea efectelor acestora nu ar avea nici un impact major la
nivelul mudiului fără elaborarea unor soluţii şi măsuri tehnice de combatere a poluării. Aceasta, de
regulă, se referă în primul rând la controlul surselor de poluare a diferitelor componente a
mediului:apă, aer, sol, faună şi flora.

IMPORTANŢĂ
Apa ca şi aerul, este un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa se găseşte întotdeauna
acolo unde există viaţă şi formează substanţa cea mai răspândită pe pământ. Ea a avut un rol de
prim ordin in apariţia vieţii pe planeta noastră.Combaterea poluarii apelor se realizează prin măsuri
ce urmăresc,în primul rând,prevenirea poluării apelor.Pentru multe ramuri industriale,pentru
zootehnie şi diverse activităţi sociale,modalitatea cea mai eficienta de combatere şi limitare a
poluării este epurarea apelor uzate înainte de evacuare.
Tratamentele care se aplică include tehnologii bazate pe procese şi fenomene naturale:
fizice, chimice şi biologice, aplicate diferenţiat la diferite categorii de apă uzată, iar în cadrul
acestora se deosebesc diferite tehnici şi metode de lucru în funcţie de compoziţia apelor uzate.
Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin
urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele
uzate. Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare,
ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării
localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de
surse; toate chiuvetele, wc-urile, căzile de duş sau baie.
În România începe să se acorde prioritate problemelor de poluare a mediului după 1989,
când se înfiinţează Ministerul Apelor, Pădurilor si Mediului Înconjurător.
De protecţia apelor naturale este responsabilă Regia Autonomă-Apele Române.

1
 Indiciile de calitate pentru apele naturale sunt stabilite printr-o serie de reglementări. Legea
mediului menţionează că protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice, are
ca obiectiv menşinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a acestora în scopul evitării
unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
Poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a compoziţiei apei normale
ca urmare a activităţii omului într-o astfel de măsură încât influenţează negativ caracteristicile
apelor, împiedicând folosirea lor în stare naturală.
Legislaţia în domeniul protecţiei apelor naturale constituie baza legală a organizării şi a
măsurilor de ordin tehnic şi organizatoric în domeniul protecţiei calităţii apeloa. Rolul legislaţiei
este de a crea prin prevedere de sancţiuni penale şi contravenţionale,n interesul celor care sunt în
situaţia de a impurifica apele naturale şi a limita impurificarea apelor la nivelul impus de societate.

Răspândire şi scurt istoric.

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări,
care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au facut din Tamisia un râu mort ce degaja miros
pestilential, incât in geamurile parlamentului au trebuit atâtea carpe îmbibate cu clorura de calciu.
Abia atunci s-a trecut la realizarea de statii de epurare.
In Statele Unite ale Americii tot mai puţine ape uzate, dupa epurare se descarca din nou in emisar.
Se infiltrează in sol sau se utilizează pentru irigaţii, in industrie, pentru recreere, pentru piscicultura,
şi chiar ca sursă de apa potabilă. Tehnologiile pentru epurarea apelor uzate se răspândesc în ţările
arabe şi africane.
Probleme canalizării apelor pluviale.
O mare probloblemă în zonele urbane o constituie apele pluviale. Uneori sunt colectate de sisteme
de canalizare distincte şi deversate direct în emisar (de regula râul care trece prin, sau pe lângă
localitatea în cauză); dar ele sunt mai mult decât nişte simple ape de şiruire încarcate cu suspensii.
De pe străzi ele se încarcă cu reziduuri petroliere şi de uleiuri, plumb de la combustibili, particule
din abrazarea cauciucurilor si discurilor de frână ale automobilelor. Unele oraşe au cheltuit imens
pentru a construe rezervoare uriaşe pentru apele pluviale unde sa se colecteze în timpul ploilor
torenţiale, debitele ce nu pot fi preluate de staţiile de epurare şi sa fie apoi treptat epurate în
perioadele fără precipitaţii. Reducerea permanenta se obţine prin reducerea suprafeţelor sigilate
(impermeabilizate) din zonele urbane şi mărimea celor de pe care apa se poate infiltra în sol să se
scurga în sistemul de canalizare.
POLUANŢII ŞI SURSELE DE POLUARE ALE APEI.
Poluanţii.
Se consideă poluanţi acele substanţe caref în concentraţie suficienta, pot produce un efect
masurabil asupra omului, animalelor, plantelor si materialelor.Dată fiind multitudinea şi varietatea
2
surselor de poluare, precum şi numărul mare al elementor poluante a apărut şi necesitatea unei
împărţiri a lor.
După provenienta şi caracterele comune se disting mai multe categorii de poluanti: substanţe
organice (hidrocarburi, detergenti, pesticide), substanţe anorganice (metale grele, azot, fosfor),
suspensii (fibre de lemn şi celuloză, păr, deşeuri de carne, steril de la exploatări miniere sau din
cariere), microorganisme patogene (din spitale, crescătorii de animale, ştranduri şi locuinţe).
După natura lor, poluanţii de provenienţă artificială pot fi: poluanţi fizici (substanţe
radioactive şi apele termale), poluanţi chimici (plumb, mercur, azot, fosfor, hidrocarburi, detergenţi
şi pesticide), şi poluanţi biologici (microorganismele).
După modificările pe care le produc apei, poluanţii pot fi:
Poluanţi care modifică propietăţile chimice şi/sau biologice ale apei:
- compuşi toxici anorganici (plumb, mercur, cupru, zinc, crom şi cianuri);
- compuşi organici greu sau nedegradabili (pesticide, detergenţi);
- microorganisme (bacterii, viruşi şi paraziţi);
Apele continentale prezintă variaţii mai mari ale pH-ului decât cele marine datorită în mare parte
poluării. Poluanţi care modifică proprietăţile fizice sau organoleptice ale apei pot fi: uleiurile,
coloranţii, substanţe degradabile care consumă oxigenul din apă şi substanţe solide cum ar fi
suspensiile cu ajutorul organelor de simţ. Proprietăţile organoleptice ale apei sunt cele caracteristice
care pot fi detectate
Exprimarea mirosului şi gustului apei este dată prin intensitate şi grad.
Nr.crt. Caracteristica apei Intensitate GRADE

(gust, miros)

1 Apă fără miros şi Inodor 0

fără gust

2 Apă simţită doar de Foarte slaba 0

cineva cu experienţă

3 Miros şi gust simţit Slaba 2

de un cunoscător

4 Miros şi gust uşor de Perceptiv 3

perceput

5 Miros şi gust Pronuntata 4

puternic (apa este
neplăcută)

6 Miros şi gust Fosrte 5

puternic (apa nu se puternică
poate consuma)

Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului.

3
 Substantele organice de origine naturală (vegetală) consumă oxigenul din apă atât pentru
dezvoltare, cât şi după moarte. Lipsa oxigenului din apă are ca efect oprirea proceselor aerobe
printre care şi autoepurarea.
Substanţele anorganice pot provoca creşterea durităţii, iar apele cu duritate mare produc depuneri şi
micşorează capacitatea de transfer a căldurii.
O intoxicaţie cu plumb duce la anemie, insomnie, iritabilitate, greaţă, gust metalic (absorbţia
plumbului din apă este mai mică decât a celui prezent în apă). Intoxicatia cu mercur are ca
manifestări dureri de cap, ameţeli, insomnie, oboseală, tulburări de memorie (absorbţia mercurului
din apă este relativ mică).
Intoxicaţia cu arsen are ca efect asupra organismului: cefalee, ameţeli, oboseală, dureri abdominale,
reacţii cutanate. Arseniul reţinut de organism se concentrează în piele, ficat, rinichi, plămîni şi
splina.Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apei.
Ce este epurarea ?
Epurarea – reprezinta procesul complex de retinere si neutralizare a substantelor daunatoare
dizolvate, in suspensie sau coloidale prezente in apele uzate industriale sau menajere in statii
epurare. Principalul scop este de a imbunatatii calitatea acestor ape pentru a putea fi deversate in
emisar fara a prejudicia flora sau fauna. Dupa ce apa este epurata in statii de epurare ea poate fi
chiar refolosita in anumite domenii sau procese tehnologice. Epurarea apelor uzate poate fi in
functie de caracteristicile apei si de cerintele evacuarii in emisar mai mult sau mai putin complexa
astfel avand statii epurare simple mecano-biologice sau statii epurare complexe. Apele uzate cu
caracter predominant anorganic vor fi tratate in statii de epurare numai prin mijloace fizico-chimice
de retinere si neutralizare: sedimentare, neutralizare, precipitare, coagulare, floculare, adsorbtie pe
carbune activ, schimb ionic. Apele uzate cu un caracter predominant organic sunt epurate intr-o
statie de epurare prin procedee fizico-chimico-biologice.
Epurarea apelor uzate in statii de epurare se imparte in :
• retinerea sau neutralizarea substantelor nocive;
• prelucrarea substantelor rezultate din prima operatiune denumite namoluri.
Progresele realizate in ultimile decenii in domeniul epurarii apelor uzate au dus nemijlocit la
constructia unor statii de epurare mai judicios concepute si in special mai economice.
Epurarea apelor in statii de epurare se urmareste prin determinari inainte si dupa intrarea in
statie:
• reactia pH;
• suspensii solide fixe si volatile;
• CBO 5 – consumul biochimic de oxigen la cinci zile, in mg/l, necesar pentru oxidarea biochimica
a materiilor organice la o temperatura de 20C si in conditii de intuneric;
• CCO – consum chimic de oxigen, in mg/l, pentru oxidarea sarurilor minerale oxidabile si a
substantelor organice, bazat pe bicromat sau permanganat de potasiu; intre cei doi indicatori exista
urmatoarele corelatii CCO=CBO 21, CCO=1,46 CBO 5, iar pentru prezenta in apa a substantelor
organice nebiodegradabile CCO > CBO21;
• prezenta azotului intalnit sub forma de amoniac liber, azot organic, azotati si azotiti;

4
• prezenta microorganismelor, care sunt de diverse tipuri, unele contribuind procesul de epurare, iar
altele ce produc boli si infectii la oameni si animale; prezenta acestora conduce la necesitatea
dezinfectarii apei la iesirea din statia de epurare.Epurarea apei in statii de epurare se realizeaza in
mai multe trepte si anume: treapta primara, treapta secundara si treapta tertiara. Ca produsi finali ai
procesului de epurare dintr-o statie de epurare rezulta: apa purificata in diferite grade, functie de
proces si de starea ei initiala, precum si namoluri.
Schema de epurare se alege pe baza unor calcule tehnico-economice comparative intre mai
multe variante facute prin considerarea mai multor factori ca: existenta de terenuri disponibile
pentru statii de epurare sau economic inapte pentru alte folosinte, posibilitatea asigurarii zonei de
protectie sanitara in jurul statiei de epurare, obligativitatea asigurarii gradului de epurare necesar,
distanta fata de emisarul in care se deverseaza apele purificate, cantitatile de namoluri rezultate in
fiecare proces de epurare si posibilitatile de depozitare sau de distrugere a lor, posibilitatea
asigurarii statiei de epurare cu personal calificat.
In functie de volumul de apa epurata zilnic si de natura apelor se poate opta din punct de vedere
economic si constructiv pentru rezervoare din diferite materiale sau bazine din beton.

Tipuri de instalatii de epurare:

- separatoare de grasimi - reducerea grasimilor - sunt utilizate in general de restaurante, fast food-
uri, cantine, carmangerii inainte de deversarea in canalizare sau in statie de epurare;
- separatoare de hidrocarburi; - reducerea uleiurilor si hidrocarburilor - sunt utilizate in service auto
si in parcari;
- statie epurare ape menajere individuale;
- statie epurare ape menajere pentru comunitati; - statii de epurare conventionale sau SBR;
- statii epurare ape industriale; - statii de epurare conventionale sau SBR;
- sisteme recirculare apa spalatorii auto.
Unele din procesele care au loc intr-o asemenea instalatie pot fi accelerate prin dozarea controlata
de spori bacterieni, nutrienti, neutralizanti etc
Epurarea mecanică.
Se mai numeşte epurare primară şi se bazează pe procese fizice de separare a poluanţilor din
apele uzate .
Epurarea mecanică realizează în prima etapă îndepărtarea materiilor grosiere în suspensie,
mai mari de 1 milimetru, în general solide organice plutitoare, prin reţinerea lor pe grătare şi site. În
a doua etapă, prin procese de decantare gravitaţională, în instalaţii numite deznisipatoare, se
îndepărtează suspensiile constituite din particule minerale (sol şi nisip). Materiile grosiere se
îndepărtează ăentru protejarea pompelor şi evitarea înfundării conductelor.
5
Există mai multe tipuri de decantoare, în funcţie de natura apelor şi procedeul aplicat. Decantoarele
sunt construcţii din beton de formă dreptunghilară sau radială în care apa uzată curge cu viteză mică
pentru a grăbi depunerea particulelor în suspensie. Namolul rezultat din depuneri e colectat,
periodic şi evacuat din instalaţie. Unele staţii de epurare mecanice sunt prevăzute suplimentar cu
separatoare de uleiuri şi grăsimi.
Epurarea chimică
Această metodă se utilizează pentru îndepărtarea poluanţilor prin procese chimice şi fizico-
chimice. Metoda se aplică apelor uzate industriale şi altor categorii de ape când se urmăreşte o
epurare rapidă şi eficientă. Epurarea chimică se aplică atât poluanţilor în suspensie, cît şi celor
dizolvaţi.
Astfel materiile în suspensie fină care nu se decantează în decantorul primar, ele aflându-se
dispersate coloidal, se elimină cu ajutorul unor reactivi chimici, numiţi coagulanţi, se mai folosesc
şi coagulanţi sintetici numiţi polielectroliţi. Aplicarea produsului de decantare cu coagulanţi,
asigură eliminarea materiilor în suspensie şi reduce conţinutul de substanţe organice dizolvate.
Pentru eliminarea poluanţilor dizolvaţi se recurge la reacţii chimice în care reactivul introdus
formează cu poluantul un produs greu solubil, care se depune pe fundul bazinului de reacţie sau e
descompus sau transformat într-o substanţă inactivă. Astfel se pot elimina din soluţie: metale
grele, cianuri, fenoli şi coloranţi. Ca reactivi se utilizează laptele de var, clorul şi ozonul.
Apele uzate acide sau alcaline, datorită agresivităţii lor chimice, se supun preepurării, operaţie ce
constată în neutralizarea lor în bazine cu ajutorul unor reactivi chimici.
Epurarea biologică.
I se mai spune epurare secundară şi se aplică pentru eliminarea din apă a poluanţilor
organici biodegradabili, care pot constitui hrană pentru microorganisme.Eliminarea substanţelor
organice dizolvate în apă se face prin absorbţia lor la suprafaţa celulelor, microorganismelor, în
principal bacterii.Ca urmare apar noi celule de bacterii şi aşa numiţi metaboliţi (bioxid de carbon
,săruri minerale). Se practică trei procedee principale de epurare biologică.
Cu nămol activ .
Instalaţia de epurare include un bazin de aerare numit aerotanc, în care apa uzată provenită
de la decantorul primar este aerată puternic cu ajutorul unor dispozitive de insuflare a aerului şi un
bazin de sedimentare- decantorul secundar. Nămolul sedimentat în decantorul este utilizat parţial
pentru însămânţarea aerotancului, iar excesul este îndepărtat sau condus în altă instalaţie a staţiei de
epurare.
Cu biofiltre.
Instalaţia de epurare conţine biofiltru propriu-zis, care este un turn de 1-4 metri înălţime, ce
conţine o umplutură de material inert, formată din piatră sau mase plastice, şi un decantor
secundar.Apa uzată provenită de la decantorul primar este introdusă prin partea superioară a
biofiltrului şi cade liber pe materialul de umplutură, contra curent cu aerul. În timp ce la nămolul
activ biocenoza este relativ uniformă în masa aerotancului, datorită agitării continuie a apei, în
biofiltru are loc o stratificare a grupelor pe înălţime, în funcţie de gradul de epurare realizat.
Cu iazuri de oxidare.
Se utilizează de obicei ca un procedeu de epurare globală pentru ape uzate cu volum relativ
mic. Iazul biologic poate fi amenajat în bazine de pământ cu adâncime mică, sub un metru şi dotat

6
sau nu cu instalaţii de agitare şi reaerare. El poate prelua toate operaţiile efectuate în treptele staţiei
de epurare, sau poate fi utilizat în completarea decantoarelor primare ca treaptă de epurare
biologică, aşa cum se practică de obicei pentru epurarea apelor uzate provenite de la fermele
zootehnice. Populaţiile de microorganisme care participă la epurare, în iazuri sunt aceleaşi ca şi în
instalaţii şi în plus se adaugă şi algele care prin procesul de fotosinteză aduc un aport de oxigen.
Epurarea avansată.
Prin aplicarea procedeelor de epurare mecanică şi biologică nu pot fi eliminate din apele
uzate multe dintre substanţele, organice nedegradabile biologic, astfel încât, pentru unele folosinţe
importante, cum sunt alimentările cu apă pentru populaţie şi unele alimentări industriale, epurarea
clasică, convenţională, nu sete suficientă. Este necesară o epurare mai avansată din punct de vedere
al îndepărtării poluanţilor şi datorită neutilizării surselor de apă, care conduce la concentrarea
poluanţilor neepuraţi în treapta primară şi secundară.
Epurarea avansată a apelor uzate, ca şi a apelor reutilizate se poate obţine prin aplicarea procedeelor
care se bazează pe procesele fizico-chimice cunoscute şi folosite deja în tehnologiile chimice de
fabricaţie; adsorbţie, extracţie, distilare, spumarea, dinitrificarea, schimbul ionic şi oxidarea
chimică.
Procedee de epurare cu adsorbţie.
Se aplică pentru eliminarea cantităţilor mici de substanţe organice rămase după epurarea
biologică. În practică se utilizează, în special, pentru epurarea avansată a fenolilor, detergenţilor şi a
substanţelor care pot împrumuta miros şi gust neplăcut apei de băut.Ca material adsorbant se
utilizează, cel mai des cărbunele activ obţinut prin condiţionarea specială a cărbunelui vegetal sau
fosil.
Procedeul de epurare cu schimbători de ioni.
Se aplică în general pentru demineralizarea apelor uzate sau de alimentare, sărurile organice
nefiind epurate în instalaţii clasice. Schimbătorii de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea
poluanţilor minerali aflaţi în apă sub formă ionică: fenoli, detergenţi şi coloranţi.
Procedeele de oxidare chimică.
Utilizează o gamă largă de produşi chimici cu proprietăţi oxidante, dintre care cele mai
uzuale sunt substanţele care degajă oxigen: ozonul, apa oxigenată şi clorul cu produşii săi.
Epurarea apelor fenolice.
În prezent se procedează la extracţia fenolului prin dizolvare selectivă în hidrocarburi
aromatici, diizopropil eter, sau se aplică procedee de epurare biologică, mai lente decât cele
catalitice şi care necesită volum mare de investiţii şi consumuri energetice ridicate.
Dacă se urmăreşte recuperarea fenolului din apele uzate de la fabricarea fenolului se poate realiza o
epurare în trepte; în primul rând prin extracţia fenolului dintr-un amestec rezultat intermediar şi din
care nu poate fi separat prin distilare cu soluţie de hidroxid de natriu, urmat de descompunerea
acestuia cu acid sulfonic.
Injectarea profunda- o alternativa la epurare.
O solutie mai putin ecologica in locul tratarii in statii de epurare sau alta metoda este
injectarea profunda a apelor uzate, in zone si adancimi unde nu contamineaza surse de apa
subterana in uz curent sau cunoscute.

7
 Injectarea se face la adancimi, de regula de 500-2000 metri, cu extreme de la cateva sute de
metri pana la peste 4000 de metri. Depinde si de tipul de roca– formatiune geologica in care se
injecteaza ,de regula nisip,gresie, dolomit sau calcare.
Categorii de ape uzate injectate profund :
-ape uzate comunale si industriale,
-ape sarate de la exploatari petroliere,
-ape utilizate la minerit prin solvire a diverselor minerale
-ape radiactive sau incarcate cu substante de inalta toxicitate din industria farmaceutica, chimica
-ape de racire,
-ape meteorice colectate de canalizari municipale si alte structuri.
Se practica si reinjectare de ape ne sau putin uzate din ratiuni hidrogeologice, cum sunt reincarcarea
acviferelor, injectii de barare a intruziunii apei sarate in acvifer, injectii de solide sub forma de
suspensie apoi in golurile de unde au fost extrase, exemplu: steril inapoi in mine.
Staţii de epurare.
Staţia de epurare poate funcţiona cu una, două sau trei trepte după provenienţa şi
caracteristicile apelor uzate. Astfel, apele uzate provenind din industriile prelucrătoare ale materiilor
prime şi ale materialelor anorganice necesită, după caz, tratamente în treapta mecanică, treapta
chimică sau ambele trepte în succesiune. Apele uzate provenind din industria prelucrătoare de
materii prime organice, ca şi cele provenite din activitatea socială şi zootehnică, necesită, după caz,
tratament mecano-chimic, mecano-biologic sau mecano-chimic-biologic, în succesiune.
În instalaţia de epurare se urmăreşte, în general, epurarea sau inactivitatea tuturor
substanţelor care pot polua mediul înconjurător. Astfel, materiile organice, reţinute în separatoarele
mecanice şi în decantorul primar, împreună cu o parte din depunerile decantorului secundar sunt
trecute în instalaţia numită metatanc şi supuse unui proces de fermentaţie anaerobă.
Prin această operaţie, substanţele volatile, cu miros neplăcut, rezultate în urma hidrolizei
enzimatice a substanţelor organice, îndeosebi a lipidelor şi protidelor, sunt transformate în gaz
metan şi bioxid de carbon .
Se poate face si o statie complet separata pentru apele industriale, care sa asigure epurare pana la
nivelul la care pot fi descarcate legal in emisar. O asemenea statie complet separata se poate
justifica economic la mari intreprinderi.
La noi in tara s-a realizat un astfel de experiment la centrul de cercetare stiintifica Piatra
Neamt.
Modul natural de purificare a apelor reziduuale descoperit in mlastinile populate cu
macrofite, a fost testat in laborator, unde a fost imbunatatit si modificat astfel incat sa se poata
folosi la tratarea apelor poluate instalatii de purificare.