Sunteți pe pagina 1din 4

Tinerețea și cariera

Traian Băsescu s-a născut la data de 4 noiembrie 1951 în casa familiei din Basarabi, regiunea
Constanța, fiind moșit de cele două bunici.[3] Mama sa, Elena, s-a născut în 1929 și a copilărit alături
de opt frați în Basarabi.[3] Tatăl său, Dumitru Băsescu, s-a născut în 1925 și era originar din
satul Podu Hagiului, comuna Gorban, Iași, de profesie muncitor, selectat de Partidul Comunist
Român pentru a absolvi o școală militară. [4] Dumitru Băsescu a terminat în 1949 cursurile Școlii de
Ofițeri de la Sibiu, unde a fost coleg cu Victor Stănculescu și Vasile Milea, avansați în
timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcții cheie în guvernul Constantin Dăscălescu.
[5]
 Tatăl și mama lui Traian Băsescu s-au cunoscut după ce tânărul ofițer Băsescu a fost repartizat în
1949 la Regimentul 18 de Tancuri din Basarabi.[4]
În 1953 s-a născut Mircea Băsescu, fratele lui Traian Băsescu. În 1957 Dumitru Băsescu, în urma
unei avansări, a fost transferat la o unitate militară din Iași. La Iași Traian Băsescu a terminat școala
primară, iar primul an de gimnaziu l-a urmat la Liceul Costache Negruzzi.[6] În 1963 familia Băsescu
se mută la Bacău datorită detașării tatălui său, colonel de armată, la o unitate din oraș. Acolo Traian
Băsescu fost elev al Școlii Numărul 5 (Școala Generală „Alexandru cel Bun") și al „Liceului Lucrețiu
Pătrășcanu" (în prezent Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”).[7]
Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Batrân din Constanța,
Facultatea de Navigație, Secția Comercială. S-a căsătorit cu Maria Băsescu, cu care are două
fete, Ioana, născută în 1977, și Elena, în 1980. În anul 1995 a absolvit cursurile avansate în
Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat. [8] Tatăl său,
Dumitru Băsescu, a decedat în anul 2002, în urma unei afecțiuni cardiace, iar mama sa, Elena
Băsescu, în anul 2010.

Activitate profesională și politică


Între 1981-1987 a fost comandant de navă[9] în cadrul flotei comerciale a RSR. A fost membru
al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar
pentru a putea face carieră în marina comercială. În perioada 1984-1987 a fost
comandantul petrolierului Biruința. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom
la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul
Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția
din 22 decembrie 1989.
În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcția de
subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. A fost numit în funcția de ministru al transporturilor
în guvernele Petre Roman(2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor
Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992). A făcut parte din consiliul de administrație al
firmei Astra Vagoane Călători Arad, pentru o perioadă, în 1992[10].
La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996). În
cadrul parlamentului a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei de Industrie și Servicii a Camerei
Deputaților, pe durata întregului mandat.
În 1996 a fost director coordonator al campaniei electorale a lui Petre Roman, candidatul Partidului
Democrat la președinția țării. Deși Petre Roman nu a intrat nici în turul al doilea, în urma victoriei
lui Emil Constantinescu asupra lui Ion Iliescu, PDSR a pierdut puterea și s-a format o coaliție între
CDR, PD și PNL. Astfel Traian Băsescu, care la alegerile parlamentare simultane câștigase și un
mandat de deputat pentru PD în Vaslui (1996-2000) a fost numit din nou ministrul al transporturilor,
de data aceasta în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998). A fost
ministrul transporturilor și în guvernele Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)
și în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000).
În iunie 2000, Traian Băsescu a participat din partea PD la alegerile pentru Primăria Municipiului
București, câștigând mandatul de primar general, pe care l-a deținut până în decembrie 2004. După
ce fusese președinte al Organizației Partidului Democrat al Municipiului București (2000 – 2001), în
mai 2001 a câștigat președinția Partidului Democrat, înfrângânu-l în cadrul congresului pe Petre
Roman. Mandatul de primar general a coincis cu guvernarea Adrian Năstase, stilul combativ al lui
Traian Băsescu și desele conflicte cu majoritatea de stânga din Consiliul General al Municipiului
București crescându-i notorietatea la nivel național.
Pe măsură ce se contura o candidatură a lui Adrian Năstase la prezidențialele din 2004 - Ion Iliescu
nu mai avea dreptul să candideze din nou - Partidul Democrat și Partidul Național Liberal, care
reprezentau opoziția din parlament, au decis să formeze o alianță electorală. Astfel în 2003 devin
co-președinți ai Alianței D.A (Dreptate și Adevăr) președinții celor două partide, urmând ca Theodor
Stolojan să candideze pentru președinția țării, iar Traian Băsescu să fie numit premier. Din cauze
neelucidate complet până astăzi, este anunțată într-o conferință de presă retragerea lui Stolojan,
care este înlocuit de liberalul Călin Popescu Tăriceanu în PNL și la co-președinția Alianței D.A.

Președinte al României
Primul mandat
Articol principal: Alegeri prezidențiale în România, 2004.
La alegerile prezidențiale din decembrie 2004, Traian Băsescu a reușit să îl învingă pe Adrian
Năstase în al doilea tur de scrutin, după ce în primul s-a clasat de pe a doua poziție. Pe 21
decembrie 2004 a depus jurământul în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului României. [11]
Guvernul Tăriceanu

Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu. Declarații de presă referitoare la Raportul de monitorizare
al Comisiei Europene (25 octombrie 2005)

La sfârșitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu
Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin
cooptarea Partidului Umanist Român la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului
Tăriceanu, președintele Băsescu, datorită majorității fragile a coaliției în parlament, i-a cerut
premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate
pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru
aderarea în Uniunea Europeană. Deși inițial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp
hotărăște și declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică
indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiții, apar primele disensiuni în interiorul coaliției
guvernamentale formată din Alianța D.A., PC și UDMR. Se formează două tabere, una care susține
acțiunile președintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea președintelui în viața
politică și în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcției de Constituția României. La
aceasta se adaugă doctrina declarată a lui Băsescu de a fi un președinte jucător[12], care nu asistă
pasiv la derularea afacerilor politice, ci intervine activ în procesele politice. Traian Băsescu a
acționat în diverse moduri care au stârnit nemulțumiri în rândul unora dintre actorii politici, mai puțin
în rândurile partidului condus până la funcția de președinte de Traian Băsescu, PD.
Aderarea la Uniunea Europeană
Vă rugăm să contribuiți la îmbunătățirea articolului ajutând la
extinderea lui. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina de
discuții.
Condamnarea comunismului
La impulsul regizorului Sorin Ilieșiu, Traian Băsescu a decis în 2006 să condamne comunismul și
regimul comunist din România, însă s-a declarat incapabil să o facă în lipsa unei baze documentare.
Astfel, l-a însărcinat în prima jumătatea a anului pe politologul Vladimir Tismăneanu să formeze o
comisie care să elaboreze un raport, pe baza căruia urma să se facă condamnarea simbolică.
Tismăneanu, un expert în comunism, provenind însuși dintr-o familie a nomenclaturii comuniste
române, a alcătuit și a condus Comisia Prezidențială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România,
din care făceau parte personalități ale lumii academice și reprezentanți ai exilului românesc. În
decembrie 2006, Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în
Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul Comisiei
Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse de Vladimir Tismăneanu.
[13]
 Gestul președintelui a stârnit un scandal public de proporții foarte mari și reacții amestecate, de la
elogii până la acuze că ar fi instrumentalizat trecutul în vederea obținerii de avantaje politice.
Prima suspendare
Articol principal: Referendumul pentru demiterea președintelui, 2007.

Traian Băsescu și Theodor Stolojan în Piața Universității (19 aprilie 2007)

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a inițiat o acțiune pentru suspendarea președintelui Băsescu,


pentru încălcări ale Constituției. În avizul din 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională s-a
exprimat[14] împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituția:
„Propunerea de suspendare din funcție a domnului Traian Băsescu, Președintele României, inițiată
de 182 deputați și senatori, prezentată în ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului la
data de 28 februarie 2007 și înaintată Curții Constituționale la 21 martie 2007, se referă la acte și
fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul mandatului, care, însă, prin conținutul și
consecințele lor, nu pot fi calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din funcție a
Președintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituție.”
Cu toate acestea, în ședința comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui
Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri [15]. Suspendarea a devenit efectivă în 20
aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României. [16]
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind
reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul
Electoral Central). Prezența la referendumul pentru demiterea președintelului României a fost de
44,45%.
Guvernul Tăriceanu minoritar
După remanierea din 2007, guvernul Tăriceanu a rămas până la încheierea mandatului său în
minoritate, fiind sprijinit în Parlament de Partidul Social Democrat.
Guvernul Emil Boc (1)
Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 le-au precedat pe cele prezidențiale cu un an, întrucât
în urma modificării din 2003 a legii fundamentale, mandatul prezidențial durează cinci ani, față de cei
patru ani ai mandatului legislativ. În urma acestui scrutin, desfășurat în premieră după un sistem de
vot majoritar (cu elemente de realizare a proporționalității), numit eronat vot uninominal, [17] PDL și
PSD au obținut scoruri electorale similare. A fost nominalizat inițial Theodor Stolojan pentru
formarea guvernului, însă acesta a renunțat după o zi la mandat.
Traian Băsescu l-a numit pe Emil Boc prim-ministru al României, după ce a fost constituită
majoritatea parlamentară, printr-o alianță de guvernare între PD-L și PSD, convenită în urma
semnării „Parteneriatului pentru România”.
Pe data de 2 octombrie 2009, Traian Băsescu l-a destituit din funcția de ministru pe Dan Nica (PSD),
ceea ce a provocat reacția promptă a social-democraților: demisia în bloc a tuturor membrilor
guvernului desemnați de PSD.
În urma demiterii Guvernului Boc de către parlament prin moțiune de cenzură pe 13 octombrie,
Traian Băsescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru în funcția de prim-ministru.
Pe data de 6 noiembrie 2009, Traian Băsescu, l-a desemnat pentru funcția de prim-ministru pe Liviu
Negoiță (PD, PD-L), după ce Parlamentul nu a validat guvernul format de Lucian Croitoru.

Al doilea mandat
Articol principal: Alegeri prezidențiale în România, 2009.
La alegerile prezidențiale din 2009 a fost reales președinte al României pentru un nou mandat de 5
ani, învingându-l pe Mircea Geoană (PSD). Pe 21 decembrie 2009 a depus jurământul în fața
Camerelor Reunite ale Parlamentului României. [18]
Mandatul lui Traian Băsescu se termină pe 21 decembrie 2014. [19][20][21]