Sunteți pe pagina 1din 70

ȘCOALA POSTLICEALĂ

”VASILE ALECSANDRI”BUZĂU
SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚA PEDAGOGICĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ÎNVĂȚĂMÂNT DE ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICARII PROFESIONALE

DR. PANĂ MIRELA

M.I. BOBE ELENA

ABSOLVENT: GHEORGHE

ANDREEA-VICTORIȚA

CLASA: III A, AMG

BUZĂU

2017

1
CUPRINS

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI.................................................................................

CAP.I.NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A CAVITĂȚII ABDOMINO-


PELVINE ....................................................................................................................................
.......

CAP.II PREZENTAREA TEORETICA

2.1 DEFINIȚIE..................................................................................................................

2.2 CLASIFICARE............................................................................................................

2.3 SIMPTOMATOLOGIE................................................................................................

2.4 DIAGNOSTIC.............................................................................................................

2.5 COMPLICAȚII...........................................................................................................

2.6 EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC..................................................................................

2.7 TRATAMENT............................................................................................................

2.8 PROFILAȚIE................................................................................................................

CAP.III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA


BOLNAVULUI

III.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ȘI ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE


SPITALIZARE............................................................................................................

III.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL


OBIECTIV................................................................................................................

III.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ȘI GENERALE A


BOLNAVULUI..........................................................................................................

III.4 PREGATIREA,ASISTAREA ȘI EFECTUAREA RECOLTĂRILOR DE PRODUSE


BIOLOGICE..........................................................................................................

III.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA INVESTIGAȚIILE


PARACLINICE.........................................................................................................

2
III.6 POZIȚIA BOLNAVULUI ÎN PAT,URMĂRIREA
PACIENTULUI..........................................................................................................

III.7 URMĂRIREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI


VEGETATIVE .............................................................................................................................
..............

III.8 ALIMENTAȚIA PACIENTULUI..............................................................................

III.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA


TRATAMENTULUI.........................................................................................................

III.10 EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ȘI PROFILAXIA


BOLII.................................................................................................................................

III.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI.............................................................................

CAP.IV PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENȚILOR CU HERNIE


INGHINALĂ.......................................................................................................................

CAZ. I...................................................................................................................................

CONCLUZII.........................................................................................................................

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................

3
MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Am ales tema”Hernia inghinală”,deoarece este o afecţiune foarte frecventă in patologia


chirurgicală, fiind situată imediat după apendicită și predomină la barbați.

În statisticile Ministerului Sănătăţii pe anul 2004, cifra herniilor operate este de 34.000 ; în
chirurgia generală la noi în țară operațiile executate pentru hernie ocupă locul al II-lea după
apendicetomie și reprezintă 6,1% din totalul de intervenții chirurgicale.

Din acest punct de vedere, hernia constituie o problemă socială, cu repercusiuni asupra
totalului zilelor de incapacitate de muncă, asupra bugetului de asigurări sociale și bineînțeles
asupra producției.

Frecvența variază, de asemenea și cu vâsta, hernia fiind frecventă în primii ani de viață,
descrește in copilărie și adolescență, crește din nou la maturitate, la vârsta mijlocie mai ales la
bătrâni și descrește la vârste foarte înaintate.

Herniile inghinale sunt cele mai frecvente hernii reprezentând peste 90% din totalul
herniilor, predomină la bărbați și sunt mai fregvente în partea dreaptă. La sexul masculin
întâlnim 25-30 de hernii inghinale la o hernie virală. De menționat frecvența în dreapta a
herniei inghinale după apendicetomie; este incriminat traumatismul peretelui și secțiunea
nervului abdomino-genital sau a unui ram care generează atrofia musculaturii pe partea
respectivă în regiunea inghinală.

Caracterul evolutiv al bolii si posibilitatea apariţiei unor complicaţii reductibile , impune


tratament chirurgical,iar chirurgia este singura soluţie viabilă deoarece este vorba de un defect
parietal care nu poate fi obturat prin alte metode medicale.

Tratamentul herniilor inghinale a reprezentat de-a lungul timpului o provocare continuă


pentru chirurgie,în încercarea de a îndeplini principalul obiectiv terapeutic –cura herniei cu o
rată cât mai mică a morbidităţii si mortalităţii postoperatorii.O problemă foarte importantă
reprezintă rata recidivei post-operatorii.

4
Repararea defectelor parietale reprezintă una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme de
tratament chirurgical din lume.Au fost imaginate diferite procedee tehnice pentru repararea
defectelor abdominale. S-a sugerat că repararea herniilor inghinale în maniera clasică ar
conduce la tensiune excesivă în sutura la nivelul peretelui abdominal ar conduce la ischemia
ţesuturilor şi tăierea acestora, cu creşterea consecutivă a numarului recidivelor.Prezenţa
corpului străin(plasa sintetică)induce forma de colagen şi creează o cicatrice solidă.

Rezultatele trialurilor clinice disponibile în acest moment arată rezultatele la distanţă mai
bune pentru toate tipurile de plastii cu plasă decât în cazurile herniilor operată fară plasă.
Procedeele proteice reprezintă astăzi un standard în rezolvarea unei patologii, iar
perfecţionarea continuă a tehnicilor chirurgicale au adus beneficii majore în controlul
sindromului dureros postoperator.

Îmbunătătirea tehnicilor chirurgicale,alături de apariţia noilor materiale proteice ,precum şi o


mai bună înțelegere a modului de utilizare a acestora , au îmbunătăţit semnificativ rezultatele
într-un număr de cazuri,acesta fiind şi motivaţia alegerii temei.

Este evident progresul realizat,în tratamentul defectelor parietale prin folosirea materialelor
sintetice,iar tendința actuală a tratamentului herniilor inghinale trebuie să răspundă rigorilor
vieţii moderne impuse de necesitatea creşterii competivităţii şi eficienţei, a reducerii costurilor
şi a perioadei de spitalizare ,precum si a sechelelor intervenţiilor chirurgicale.

5
CAP.I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

CAVITĂȚII ABDOMINALE

Anatomia cavității abdominale,a peretelui abdominal

Cavitatea abdominală constituie un spaţiu localizat în partea mijlocie şi inferioară a


trunchiului. Acest spaţiu cu o formă cilindrică, neregulată, ovoid şi turtit pe direcţia înainte -
înapoi este delimitat astfel:

În partea superioară de muşchiul diafragm, care separa cavitatea abdominală de cea


toracică şi care e un perete mobil, care urcă şi coboară cu mişcările respiratorii.

În partea inferioară este închisă de un perete mobil şi musculos reprezentat prin


diafragmă pelvină constituită din muşchii perineali; peretele posterior nu este mobil şi e
reprezentat de coloana vertebrală pe mijloc şi de muşchii spatelui pe de o parte şi alta a
coloanei, iar peretele anterior şi lateral este mărginit de fiecare parte prin patru muşchi

6
formând peretele musculo - aponevrotic al cavităţii abdominale.În ansamblu, cavitatea
abdominală are forma unei pâlnii cu deschiderea mare orientată în sus şi cu cea mică orientată
în jos.Această cavitate este împărţită prin anumite formaţiuni anatomice în trei zone:

- Etajul supramezocolic

- Etajul submezocolic

- Etajul pelvin

De fapt, prin cavitatea abdominală şi cavitatea pelvină se înţelege spaţiul cuprins între
pereţii osteomusculari ai abdomenului şi pelvisului ceea ce-i determină pe unii anatomiști să
o numească cavitate abdomino-pelvină cuprinsă superior intre mușchiul diafragm si inferior
de diafragmă pelvină.Cavitatea abdominală adăposteşte importantele organe (digestive şi
genito-urinare), artere, vene şi vase limfatice. Interiorul acestei cavităţi este învelit de o foiţă
subţire, o membrană seroasă numită peritoneu, care totodată, îmbrăcă şi înconjoară diferite
organe digestive.

Pereţii abdominali musculari ai acestei cavităţi prezintă numeroase puncte sau zone
slabe, prin care, în anumite condiţii se pot exterioriza sub piele diferite organe din interiorul
cavităţii (mai ales intestinul subţire sau epiploonul), producând hernia.

Asemenea zone sunt: zona canalului inghinal, a inelului femural, a inelului ombilical, a liniei
albe, a canalului obturator, a orificiilor diafragmatice, a planşeului pelvian, a zonei lombare
din peretele abdominal posterior, dar cele mai frecvente hernii se produc prin zonele
şi punctele slabe din peretele abdominal anterior.

Musculatura peretelui abdominal anterior este dispusă în trei paturi musculare primitive,


într-un strat muscular extern, unul mijlociu şi altul intern, fiecare strat având o orientare
caracteristică.

Muşchii abdomenului sunt laţi şi participă la formarea pereţilor laterali I şi II ai


abdomenului, întinzându-se între baza toracelui şi marginea superioară a bazinului.

• Stratul extern este format din oblicul extern şi continuă direcţia fibrelor
intercostalilor externi;

7
• Stratul mijlociu este format din oblicul intern şi continuă direcţia intercostalilor interni.
Între cele două foiţe de dublare a aponevrozei sale anterioare este cuprins muşchiul drept
abdominal cu fibre verticale, dublat în partea inferioară a muşchiului piramidal.

• Stratul intern este format din transversul abdomenului şi pătratul lombelor.Acestea din
urmă completează spaţial dintre ultima coastă şi creasta iliacă şi participă la formarea
peretelui posterior al abdomenului.

8
CANALUL INGHINAL

Este un traiect situat între straturile musculo-aponevrotice ale regiunii inghinale a peretelui
ventral abdominal care lasă să treacă la bărbat cordonul spermatic şi la femeie ligamentul
rotund.Traiectul sau este oblic îndreptat în jos, înainte şi înăuntru, paralel cu arcada femurală
şi situat pe linia ce uneşte un punct situat la 1-1,5 cm de spina iliacă antero-superioară cu
spina pubisului; măsoară 4 cm la bărbaţi şi 4,5 cm la femeie.

Canalul inghinal este format din patru pereţi:

*Ventral (anterior)

*Dorsal (posterior)

*Caudal (inferior)

*Cranial (superior)

Şi două orificii - orificiul profund (intern);

- orificiul superficial (extern).

9
Orificiul profound se găseşte situat la 1 - 2 cm cranial de jumătatea arcadei femurale (puţin
medial).

PERETELE VENTRAL

Este constituit lateral de cei trei muşchi aia abdomenului (oblicul extern, oblicul intern şi
transversal), iar medial doar de aponevroza oblicului extern. Se termină medial prin pilierii
tendinoşi (interni şi externi) care delimitează orificiul superficial al canalului inghinal pe unde
ies formaţiunile anatomice ce străbat canalul inghinal.

PERETELE DORSAL

Privit dinspre faţa peritoneală prezintă trei zone limitate de trei denivelări ca trei coarde
formate din: uraca pe linia mediană, cordonul fibros al arterei ombilicale mai înafara şi crosa
arterei epigastrice cel mai lateral.Aceste trei formaţiuni anatomice delimitează pe peretele
peritoneal dorsal, trei gropite (fosete):

•foseta inghinală internă (limitată de uraca şi cordonul arterei ombilicale);

•foseta inghinală mijlocie (între ombilicala şi crosa arterei epigastrice);

•foseta inghinală externă (situată lateral de artera epigastrică).În zona medială a peretelui
dorsal, peritoneul este întărit de următoarele formaţiuni fibroase sau tendinoase situate în
planuri suprapuse dinainte -înapoi.

•Pilierul dorsal al orificiului dorsal al canalului inghinal, ligamentul Calles format din
expansiunea aponevrotică a oblicului extern de partea opusă;

•Tendonul conjunct (unirea tendoanelor de inserţie a muşchiului oblic intern şi transvers);

•Ligamentul Henle şi marginea externă a muşchiului drept abdominal

•Fascia transversalis, cea mai profundă, care dublează peritoneul,

10
Reiese, ca foseta internă inghinală este puternic întărită, herniile inghinale interne sau
oblice interne fiind excepţionale.În zona mijlocie a peretelui dorsal, fascia transversalis este
singura formaţiune ce înveleşte şi întăreşte peritoneul.

Porţiunea din această zonă a fosetei inghinale mijlocii cuprinsă între tendonul conjunct
(medial), ligamentul Hesselbach (lateral) şi bandeleta ilio pubiană fomează zona sau punctul
slab al peretelui dorsal al canalului inghinal; este locul de elecţie pe unde se formează herniile
inghinale directe.În zona laterală a peretelui dorsal, în afara crosei arterei epigastrice,
peritoneul este dublat de fascia transversalis, întărită la rândul ei de ligamentul Hesselbach
(lateral),care limitează şi măreşte orificiul profound al canalului inghinal limitat lateral de
fascia iliacă.La nivelul fosetei inghinale externe, prin orificiul profund al canalului inghinal se
formează herniile inghinale oblice externe, al căror sac şi conţinut coboară în canal,înăuntrul
tunicii fibroase a cordonului format din evaginarea în jurul cordonului, a fasciei transversalis.

În concluzie, zona de formare a herniilor inghinale (zona herniară) este situată la nivelul
peretelui dorsal al canalului inghinal, care prezintă două puncte slabe: la nivelul fosetelor
mijlocii şi la nivelul orificiului profund al canalului inghinal (foseta externă).

PERETELE CAUDAL

Acesta are formă de jgheab şi este format din arcada femurală, întărită dorsal de ligamentu
lilio - pubian.

PERETELE CRANIAL

Este format în porţiunea laterală de fascicule musculare terminale ale muşchiului oblic
intern şi transvers, iar în porţiunea medială de interstiţiul dintre muşchiul oblic extern şi
intern.

FIZIOLOGIA CAVITĂŢII ABDOMINALE

11
Cavitatea abdomino-pelvină conţine organe importante care sunt supuse unei forţe,
unei presiuni pozitive, numite presiune abdominală.Presiunea face ca organele să iasă afară
din interiorul cavităţii, dar i se opune presa musculară abdominală formată:

-anterior din chinga muşchilor abdominali,

-superior din muşchiul diafragm,

-posterior din peretele muscular întărit de axul osos al coloanei toraco - lombare.

Presa abdominală se datorează muşchilor abdominali, care sunt aşezaţi în mai multe
planuri distincte, cu o contra din partea diafragmelor abdominală şi pelvina, iar contracţia lor
formează o centură contractilă care pe de o parte contribuie la fixarea organelor din interiorul
cavităţii abdomino – pelvine comprimându-le, iar pe de altă parte măreşte rezistența peretelui
abdominal. Acest perete prezintă,după cum am arătat puncte şi zone slabe prin care organele
din cavitatea abdominală ar  putea migra spre exterior sub piele.Când tonicitatea şi forţa
muşchilor scad, valoarea lor funcţională este diminuată şi rezistenţa peretelui abdominal
micşorată, favorizând ieşirea organelor din cavitate prin locurile slabe ale peretelui. Această
forţa intra abdominala învinge rezistenta zonelor slabe şi prin ele ies organele abdominale
(intestin şi epiploon cel mai frecvent).

Presiunea exercitată asupra viscerelor în cavitatea abdomino - pelvină pe care le


comprimă, intervine în toate actele fiziologice ce necesită o contracţie a unor rezervoare în
vederea evacuării lor, ca de exemplu în cazul micţiunilor, defecaţiei sau naşterii.În condiţii
fiziologice, cele două forţe contrare - presiunea intra abdominală şi presa abdominala - se
găsesc într-un echilibru dinamic. Orice cauză care influenţează una din aceste forţe, cu atât
mai mult pe amândouă, predispune la apariţia herniilor .

La creşterea presiunii intraabdominale contribuie mai mulţi factori:

• presiunea atmosferică care comprimă peretele musculo - aponevrotic,

• presiunea statică a viscerelor abdominale,

12
•presiunea variabilă a organelor cavitare abdominale dată de gradul de umplere a acestor
organe din abdomen şi pelvis,

• poziţia bipedă a corpului omenesc,

•tonusul muşchilor peretelui antero - lateral al abdomenului (în special în


cazul bronşitelor, a constipaţiilor cronice şi al tulburărilor de micţiune),

• jocul contracţie - relaxare a muşchiului diafragm şi a diafragmei pelvine.

Multitudinea acestor factori care contribuie la creşterea presiunii intraabdominale fac ca


această presiune să nu fie constantă la acelaşi individ, putându-se constata o diferenţa
abdomino - pelvină, între muşchiul diafragm şi diafragma pelvină, care creşte de sus în jos,
având consecinţe asupra poziţiilor şi funcţiilor viscerelor abdominale.Starea de troficitate a
muşchilor abdominali, tonusul acestora, sunt factori care se opun presiunii intraabdorninale
fiind legaţi de troficitatea generală a organismului.Îmbătrânirea, bolile cronice, obezitatea
scad troficitatea muşchilor şi în special al celor abdominali favorizând apariţia herniilor
abdominale în punctele slabe ale abdomenului, în spărturile normale ale peretelui sau la
intersecţiile musculare.

Factorii locali care duc la apariţia bolii sunt reprezentaţi de creşterea presiunii
intraabdominale şi scăderea rezistenţei tonusului chingii musculare abdominale din diferite
cauze.

Date de anatomie şi fiziologie ale herniei .

Herniile pot fi :

-congenitale

-dobândite

Herniile congenitale se datoresc anomaliilor în dezvoltarea fătului au sacul preformat care


poate fi plin de la început sau gol umplerea făcându-se ulterior după un efort sau după slăbirea
musculaturii.

13
Herniile dobândite apar ca o boală în care sunt antrenaţi factori locali ,factori generali de
structură şi troficitate .În această grupă apar herniile bătrânilor aşa numitele hernii de
slăbiciune dar şi herniile de forţă datorate eforturilor fizice excesive .

Anatomia patologică a herniilor evidenţiază trei elemente comune tuturor herniilor:

a.Sacul herniar -care are o prelungire a peritoneului parietal şi care are trei
părţi:gatul(coleful),corpul și fundul sacului.

Sacul mai poate să impună şi structuri din ţesuturile parietale pe care le străbate şi la care
poate să adere. Unele hernii au şi un lipom preherniar format din properitoniala traumatizată
de repetatele intrări şi ieşiri ale herniei, aşa după cum este cazul herniei femurale.

 b.Traectul anatomic poate fi un simplu orificiu musculo-aponevrotic (hernii ombilicale,


herniile liniei albe),un inel aponevrotic (herniile crurale) sau un veritabil canal cu două orificii
(profund şi superficial),reprezentat de traiectul inghinal(herniile inghinale).

c.Conţinutul sacului (herniei) este variabil intestin, epiploon etc.Teoretic, orice organ al
cavităţii abdominale poate hernia excepţia duodenului şi pancreasului care sunt bine ancorate
la peretele posterior abdominal

CAP.II PREZENTAREA TEORETICĂ

2.1 DEFINIȚIE

Hernia este caracterizată prin exteriorizarea spontană, parţială sau totală, temporară sau
permanentă a unui organ din cavitatea peritoneală sau a invelisului său printr-un punct sau
zona mai slabă a peretelui abdominal, previzibilă anatomic ale cărei stări de deficiența
morfologică si funcţională se pot agrava in afara oricărui traumatism printr-o predispoziţie
specială, congenitală sau câştigată.

14
Hernia inghinala este o boala frecventă, întâlnită mai ales la bărbati, caracterizată prin ieşirea
parţială sau totală a unui organ printr-un orificiu al canalului inghinal sub tegumentele intacte.

2.2 CLASIFICAREA HERNIILOR INGHINALE

Diferențiem hernii inghinale : oblice și directe.

Herniile oblice, la rândul lor se clasifică în: hernii dobândite și hernii congenitale.

De asemenea acestea pot fi : unilaterale sau bilaterale.

După gradul de angajare a conținutului în traiectul inghinal se deosebesc mai multe varietăți:

 Punct herniar - când sacul herniar se găsește la nivelul orificiului profund al canalului
inghinal.
 Hernia interstițială(intraparietală) - hernia a pătruns în traiectul canalului inghinal

 Hernia inghino-pubiană( bubonocelul ) - fundul sacului herniar se află la nivelul


orificiului extern al canalului inghinal
 Hernia funiculară - când fundul sacului herniar depașește orificiul inghinal extern.
 Hernia inghino - scrotală - sacul herniar este coborît la nivelul bursei scrotale sau în
labiile mari.

Herniile inghinale directe mai sunt numite și hernii de ,, de slăbiciune’’, deoarece apar în


regiunea triunghiului Hesselbach, care e format doar din fascia transversalis și respectiv
reprezintă o zonă  de rezistență scazută.

Spre deosebire de herniile inghinale oblice, acestea nu traversează orificiul intern și canalul
inghinal, doar prin orificiul extern, nu coboară niciodată în scrot, nu poate fi congenitală și se
strangulează rar. Sacul herniar în cazul herniilor directe este localizat medial de cordonul
spermatic.

2.3 SIMPTOMATOLOGIE

Hernia inghinală la adult

15
* Semnele clinice subiective:

- Durerea – bolnavul cu hernie simte o durere moderată,mai mult ca o jenă în regiunea


inghinală. Durerea poate fi mai intensă dacă hernia este voluminoasă,deoarece ansele
intestinale produc o tracțiune pe mezenter.Aceasta cedează imediat ce bolnavul se așează în
decubit dorsal și hernia se reduce(reintră în abdomen).Dacă o parte a intestinului ce a
protruzionat in afara abdomenului rămâne blocat în  hernie, atunci apare o durere
bruscă,intensă, însoțită de greață,vărsături,balonare și oprirea tranzitului intestinal.

- Senzație de greutate, umflare, de ținere sau de arsură in zona herniei, a scrotului sau a


interiorului coapsei.

*Semne clinice obiective:

- Prezența unei tumori in regiunea inghinală, a scrotului la bărbați sau a labiei mari (ce
acoperă vaginul) la femei. Această tumefacție poate să apară progresiv, in câteva săptămâni,
luni sau poate să apară brusc, după ridicarea de greutăți, tuse, aplecare, încordare,constipație.

- Examinarea trebuie făcută întotdeauna bolnavului stând în ortostatism și apoi în poziția


culcat(decubit dorsal),deoarece unele hernii dispar în poziția culcată.Uneori pentru a face să
apară hernia este necesar ca bolnavul să facă un mic efort,să tușească sau să facă câțiva pași.

- La inspecție hernia se prezintă ca o umflătură rotundă sau alungită pe traiectul inghinal,de


volum variabil și cu o suprafață regulată.Pielea care acoperă această tumefacție are înfățișarea
normala.

- La palpare formațiunea este nedureroasă,de consistență moale sau elastică și


reductibilă.Prezintă expansiune și impulsiune la tuse.

- La percuție,tumoarea herniară este sonoră, dacă conține o ansă intestinală și este mată, dacă
sacul este ocupat de epiploon.

Hernia inghinală la copii

Hernia inghinala poate aparea si la nou-născuți si copii, cauza fiind o slăbiciune in peretele
abdominal prezentă încă de la naștere.

16
La nou-născuți primele semne de hernie sunt iritabilitatea crescută si lipsa poftei de mâncare,
în timp ce la copii aceasta poate deveni vizibilă cand tușesc sau stau in picioare lungi perioade
de timp.

2.4 DIAGNOSTIC

DIAGNOSTIC CLINIC

În hernia necomplicată, semnele funcţionale sunt reprezentate de senzaţia de


greutate,accentuată la efort,ortostatism prelungit.Examenul local este elementul important al
diagnosticului herniilor.

Examinarea bolnavului cu hernie se face iniţial în ortostatism, apoi în decubit dorsal.


Uneori hernia este vizibilă doar dacă bolnavul este pus să tuşească.La inspecţie se constată o
formaţiune tumorală într-o zonă herniară a peretelui abdominal,care poate prezenta un
pedicul, este reductibilă şi creşte în dimensiuni în ortostatism şi după efort.Tegumentele
suprajacente sunt normale. Palparea permite aprecierea conţinutului herniei.

Prin palparea se constată reductibilitatea herniei prin defectul parietal în cavitatea


abdominală şi tendinţa la reexteriorizare în timpul efortului de tuse. După reducere se
apreciază defectul parietal în sensul direcţiei acestuia (perpendicular sau oblic), dimensiunile
şi consistenţa marginilor.Prin percuţie se poate constata sonoritate (intestin) sau matitate
(epiploon).

Examenul radiologic prin tranzit sau clismă baritată poate oferi date asupra conţinutului
herniilor voluminoase.

a.Examenele de laborator pot arăta:

-Hemoconcentratie;

-Creşterea ureei la bolnavii care au vărsat mult şi se prezintă tardiv la medic.

17
 b.Radiografia abdominală simplă în ortostatism (examen obligatoriu)evidenţiază imagini
hidroaerice (cuiburi de rândunică).

DIAGNOSTIC POZITIV

În cazul herniei inghinale necomplicate,diagnosticul se pune pe examen clinic local bine


efectuat şi examenul radiologic care evidenţiază:

-Tumora herniară;

-Reductibilitatea herniei prin presiune blândă şi începând de la fundul sacului se reintroduce


conţinutul herniei în cavitatea abdominală (manevra taxis);

-Reapariţia herniei la efort, la tuse şi expansiunea ei cu efortul;

-Natura conţinutului;

-Sonoritatea la percuţie;

-Senzaţia de masă păstoasa neregulată, mată la percuţie uneori cu frenisment;

-Radiografia abdominală simplă.

În cazul herniei ştrangulate,diagnosticul se pune pe examenul local care arată:

-renitenţa herniei, tensiunea dureroasă

-nereductibilitate

-absenţa pulsiunii la tuse

Semene de ocluzie:

- meteorism 

-hiperperistaltica

-clapotaj

-anse destinse

18
Pe examene paraclinice care arată:

-hemoconcentraţie

-creşterea ureei sanguine

-imagini hidroaerice pe radiografia abdominală simplă.

În cazul herniei ireductibile,diagnosticul se pune pe:

-aspectul voluminos al herniei;

-nereductibilitatea ei.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

Deşi în general, diagnosticul de hernie inghinală nu pune probleme, sunt situaţii când trebuie
să diferenţiem hernia de o serie de tumefacţii cu aproximativ aceeaşi localizare cum ar fi:

•Hidrocelul este o acumulare de lichid în vaginala testiculară şi se manifestă printr-o


formaţiune tumorală localizată la nivelul scrotului dar care este nereductibilă, conţine lichid şi
apare translucidă la transiluminaţie.

•Varicocelul este constituit printr-o dilataţie varicoasă a venelor cordonului spermatic,


afecţiune benignă, senzaţia palpatorie este particulară unui pachetde intestine de pasăre sau
râme.

•Lipomul labial este o formaţiune tumorală situată la nivelul unei labii,delimitată, dură,
nereductibilă, determinată de acumularea de grăsime: tumorile de testicul şi tumorile de
cordon.

2.5 COMPLICAȚII

In cazul in care hernia inghinala nu este tratata la timp, pot sa apara urmatoarele complicatii:

19
a. Hernia incarcerată –aceasta apare atunci când umflătura este blocată în zona canalului
inghinal sau al scrotului și nu poate fi redusă înapoi în abdomen.Se formează aderente între
organele din sacul de hernie și peretele sacului. Hernia incarcerată apre cu precădere în randul
copiilor,dar se regăsește si la adulți. Simptomele includ durere acută,stări de amețeală și
vomă.

b. Hernia ștrangulată – o hernie incarcerată poate duce la apariția herniei


ștrangulate.Aceasta apare atunci când o porțiune din intestin rămâne blocată în scrot și este
oprită alimentarea cu sânge prin presiunea coletului herniar pe vasele arteriale.Din această
cauză se produce necrozarea intestinului,iar viața pacientului este pusă în pericol,motiv pentru
care este necesară intervenția medicală de urgență.Simptomele includ durere spontană care se
intensifică rapid,febră,constipație,semne de iritație peritoneală,iar umflătura capată o nuanță
de roșu,violet sau negru.

c. Presiune pe țesuturile din zona abdominală – în timp, hernia inghinală se mărește dacă
nu este tratată chirurgical. De exemplu,hernia inghinală la bărbați se poate deplasa către zona
scrotului și duce la apariția unei umflături dureroase.

d. Alte complicații ce pot să mai apară sunt: infecția peritoneului,ruptura intestinului și


blocarea ansei intestinale(ocluzia intestinala).

2.6 EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Evoluția herniei este variabilă,dar în niciun caz către vindecare.Uneori rămâne staționară
multă vreme,alteori orificiul de herniere se mărește progresiv și totodată crește si volumul
herniei, devenind supărătoare pentru bolnav.În afară de acestea,ele îl expun pe bolnav la o
serie de complicații,din care cea mai gravă este ștrangularea.

Unele hernii,în special cele ombilicale mici se pot vindeca de la sine,în primii ani după
naștere.Vindecarea de la sine a herniei inghinale este destul de îndoielnică,fiindcă multe din
aceste hernii,considerate vindecate,reapar după câțiva ani,cu ocazia unui efort.

La adult,hernia nu se vindecă decât prin tratament chirurgical. Purtatul unui bandaj corect
aplicat,nu face decât cel mult să oprească evoluția herniei și sa evite,în oarecare masură
ștrangularea ei.

20
Prognosticul – hernia este compatibila cu viața dacă nu apare ștrangularea.

2.7 TRATAMENT

Există două tipuri de tratament a herniilor: tratamentul ortopedic și tratamentul


chirurgical
Tratamentul ortopedic – constă în aplicarea unor bandaje, cu scopul de a menține
hernia redusă. Pentru aceasta existădouă tipuri de bandaje: rigide și moi sau centuri.
Bandajele rigide sunt indicate pentru menținerea herniei inghinale. Bandajul herniar este
format dintr-un semicerc de oțel elastic care are la cele două capete câte o perniță din care
una se sprijină pe coloana lombară, iar cealaltă astupă inelul herniar.
Bandajele nu râman aplicabile cu intenție curativă decât în herniile ombilicale mici ale
sugarilor,unde se poate spera să se obțină închiderea orificiului herniar. Pentru restul
herniilor,bandajele nu își păstrează indicațiile decât în cazurile de contrindicație a
tratamentului chirugical. Deși în aceste cazuri,ele nu sunt aplicabile decât cu condiția
obligatorie ca hernia să fie complet reductibilă.

Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical urmărește suprimarea sacului și reconstituirea cât mai solidă a
peretelui abdominal. El comportă trei timpi principali:

1. Punerea în evidență a sacului și disecția acestuia – trebuie făcute pe cât posibil fară
hemoragie și in orice caz cu o hemostază foarte îngrijită,pentru a se evita hematoamele
postoperatorii.Pentru eliberarea sacului se va insista în găsirea exactă a planului de separare
perisacular.

2. Rezecția sacului – se face cât mai sus posibil și numai după ce sacul a fost disecat cu
grijă.Sacul se leagă dedesubtul inelului.Dacă eliberarea a fost bine făcută,bontul peritoneal se
retrage și dispare în abdomen.

3. Refacerea peretelui abdominal - urmărește crearea unei bariere largi și solide care să
întărească regiunea respectivă.Aceasta se realizează prin coaserea elementelor musculo-
aponevrotice în diferite planuri suprapuse.

21
În general,operația este ușuară și fară gravitate.Uneori însă,din cauza volumului herniei,a
leziunilor conținutului,a deficienței musculare,executarea operației cere o mare experiență
chirurgicală.În orice caz,pentru a obține rezultate bune,fară complicații și fară recidive ,sunt
necesare: o asepsie riguroasă,cunoștiințe precise de anatomie,o hemostază foarte îngrijită și o
tehnică perfectă.

Containdicațiile de ordin general sunt date date de bolile vezico-prostatice,bolile


pulmonare,precum și de bolile care în general contraindică orice intervenție,cum sunt
cardiopatiile decompensate și tuberculoza evolutivă sau vârsta înaintată.

Rezultatele tratamentului operator variază după sediul și varietatea herniei,vârsta bolnavului și


gradul de deficință musculară. Considerate în general ca foarte bune de majoritatea
autoriilor,acestea au totuși un procent de recidive de 10%.

2.8 PROFILAXIA
La adulți, unele hernii pot fi prevenite prin urmatoarele măsuri:
- evitarea creșterii in greutate. Obezitatea determină o creștere a presiunii intraabdominale
și crește riscul de a dezvolta o hernie inghinală. Se recomandă menținerea unei greutăți
corporale normale prin dietă și exercițiu fizic.
- evitarea pierderilor mari și rapide in greutate (diete severe). Programele de scădere
ponderală rapidă determină o pierdere in proteine și vitamine  necesare forței musculare,
ceea ce determină o slabiciune a musculaturii abdominale.
- oprirea fumatului. Tusea cronică a fumatorului crește riscul de a dezvolta o hernie
- evitarea constipației și încordării în timpul mișcărilor intestinale sau a urinării.
Încordarea crește presiunea în interiorul abdomenului.
- ridicarea corectă de greutăți, prin flectarea genuchilor si nu a spatelui.

CAP.III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA

BOLNVULUI

22
III.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ȘI ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE
SPITALIZARE

Bolnavii prezintă în general o stare psihică deosebită,care se accentuează și mai mult cu ocazia
internării în spital.

De aceea, asistenta medicală va înconjura bolnavul,încă de la început,cu multă


atenție,înțelegere,blândețe. Crearea unei relații pozitive atât cu bolnavul cât și aparținătorii este
una din pricipalele sarcini de serviciu ale asistentei.

În serviciu UPU(unitatea de primire urgență),în funcție de specialitatea la care bolnavul se


adresează ,există materiale specifice,însă în principiu aici există un registru de internări al
UPU,foi de observație,materiale și instrumente pentru măsurarea funcțiilor vitale și vegetative
și pentru examenul fizic: termometru,tensiometru,stetoscop,spatulă linguală,sursa de
lumină,recipiente pentru colectare urinei,etc.

Internarea bolnavilor cu hernie inghinală complicate se face în secția de Terapie Intensivă în


cazuri grave sau în secții de Chirurgie.

După examinarea bolnavului este înregistrat în registru de internări cu date de indentitate


privind locul și data nașterii, numele și prenumele. După stabilirea diagnosticului prezuntiv de
către medicul de gardă se completează foia de observație cu datele anamnestice de la bolnav sau
însoțitor. Se vor aplica primele măsuri terapeutice de mare urgență în cazurile grave. După
stabilirea diagnosticului înainte de a fi dus in secție bolnavul va fi îmbăiat, dacă starea lui o
permite și numai cu acordul medicului.

În momentul internării bolnavului,asistenta va proceda astfel:

1) va primi bolnavul și se va prezenta pentru a putea stabili o relație de comunicare cu acesta


sau cu aparținătorii, cât și cu echipajul de pe salvare care a transportat bolnavul la spital;

2) va solicita actele necesare internării în cazul în care nu este nevoie de un ajutor urgent: act de
identitate,bilet de trimitere de la medicul de familie,dovada asigurării de sănătate(adeverință de
salariat,elev,cupon de pensie,șomer,etc.) ;

23
3) toate datele personale vor fi înregistrate în registru de consultații, inclusiv diagnosticul
stabilit la internare,secția la care va fi internat,tratamentul de urgență efectuat în
UPU,semnătura și parafa medicului;

4) va observa eventualele limitări fizice și/sau psihice ori eventualele dizabilități;

5) va măsura greutatea și înălțimeac bolnavului;

6) va măsura și nota funcțiile vitale ale bolnavului;

7) va efectua o anamneză cât mai laborioasă bolnavului;

8) va încerca să identifice cât mai complet problemele și așteptările bolnavului la înternare;

9) va informa bolnavul despre posibilele proceduri și intervenții la care va fi supus în timpul


internării;

10) va anunța bolnavul și familia despre regulamentul de ordine interioară al spitalului precum:
orarul meselor și al vizitelor;

11) va completa planul de îngrijire al bolnavului cu informațiile obșinute: data/ora, nume și


prenume, vârsta, starea la internare, valorile funcțiilor vitale, orientarea în timp și spațiu,
intervențiile aplicate la UPU, prelevările de produse biopatologice, numele medicului care a
facut internarea;

12) va identifica cazurile ce necesită o atenție sporită precum deparazitarea la nevoie, urmează
apoi dușul și ținuta de spital al bolnavului;

13) va avea grijă să facă inventarul bunurilor de valoare ale bolnavului și le predă la magazia de
efecte, unde vor fi preluate la externarea acestuia, apoi va fi eliberat un bon în dublu exemplar
(unul rămâne la magazie și celălalt la bolnav);

14) va transporta pacientul cu foia de observație în secția de chirurgie la care a fost repartizat;

În sectia de chirurgie asistenta medicala va asigura următoarele condiții de spitalizare:

24
- va însoți bolnavul internat în secția de chirurgie, unde va fi preluat asistenta șefă care îl va
înregistra în registru de evidență a spitalului și în foia de mișcare, apoi predate asistentei de
salon;

- va evalua statutul clinic al bolnavului;

- va asigura condiții confortabile;

- va sprijini bolnavul la adaptarea sa cu noul mediu în care va locui în următoarea perioadă de


timp;

- i va explica unde este toaleta, sala de mese, orarul alimentației, cum funcționează robinetele și
toaleta, cât și care sunt drepturile și obligațiile acestuia;

- se va adresa către bolnav pe numele de familie fară formule excesiv familiale;

- i va prezenta persoanele din staff-ul medical;

- va verifica recomandările medicului curant, orice restricție de dieta, medicație sau activitate
fizică;

- va nota cu culoarea roșie pe prima pagină a foi de observație, în partea de sus eventuale
medicamente la care este alergic bolnavul;

- va prezenta bolnavul vechiilor pacienți internați, aceste gesturi vor permite adaptarea rapidă a
bolnavului la noua stare;

- va determina și nota în foia de observație principale semne vitale și se recoltează produsele


biologice recomandate;

- va explica bolnavului cum se folosește lumina, apa, toaleta,telefonul , sistemul de semnalizare;

- va informa bolnavul depre programul secției;

- îi va explica cum să cheme asistenta în caz de necesitate și îi reamintește că ea va fi


disponibilă în orice moment o va solicita, aceste aspecte liniștind bolnavul și îi va diminua
anxietatea legată de tratament;

25
III.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL OBIECTIV

Asistenta medicală participă la examenul clinic al pacientului cu hernie inghinală. Ea va


realiza de la început un climat de înțelegere între medic și bolnav.

Va pregăti psihic  bolnavul, liniștindu-l, explicându-i cu solicitudine și fermitate în ce constă


examenul și importanța lui. Îl ajută să se dezbrace, cu mult tact și finețe, pentru a nu provoca
mișcări inutile și dureroase. Ea are grijă ca în timpul examinării geamurile să fie închise și să
nu se circule prin cameră. Pentru a ține seama de simțul pudorii bolnavului, ea va izola patul
unde are loc examenul cu un paravan.

Înaintea palpării va sfătui bolnavul să urineze. Asistenta medicală il va aduce în poziția


adecvată examinarii: decubit dorsal cu brațele întinse și relaxate de-a lungul corpului,
membrele inferioare îndoite din genunchi, cu musculatura abdominală relaxată. La cererea
doctorului îl va răsuci în decubit lateral drept și decubit lateral stâng, aducând în același timp
mâna la ceafa. Ea va sta în fața doctorului, de cealaltă  parte a patului și îl va servi cu tot ce
are nevoie.

La terminarea examenului va ajuta bolnavul să se îmbrace și să se așeze în poziția preferată


(antalgică).

III.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ȘI GENERALE ALE PACIENTULUI

Igiena corporală a bolnavului se începe încă de la internare,când este îmbăiat și la nevoie,


deparazitat. Ea rămâne însă și mai departe în atenția asistentei constituind unul dintre factorii
esențiali ai vindecării. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcțională a pielii și
reduce posibilitățiile de apărare și regenerare ale organismului.

26
Schimbarea lenjeriei patului se face dimineața, înainte de curățirea salonului, după
măsurarea temperaturii, a pulsului și după toaleta bolnavului.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT CU BOLNAVUL ÎN PAT

Scop: asigurarea condițiilor igienice, de confort, pentru odihnă și îngrijirea bolnavului.

Materiale necesare: cearșaf de pat, cearșaf de pătură, fețe de pernă, pătură, aleză,
mușama, sac de rufe murdare.

Tehnica este efectuată de două-trei cadre medii, așezate de o parte și de alta a patului.

Pregatirea materialelor necesare:

Lenjeria se împăturește și se așează pe un scaun, în ordinea întrebuințării: pătura și


cearșaful ei se împăturesc în trei, sub forma de armonică; aleza împreună cu mușamaua se
rulează în lățime; cearșaful de pat va fi rulat în lungime, pe fața, într-o singură direcție.

-Se depărtează noptiera de pat.

Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anuntă bolnavul și i se explică acestuia simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări
emotive).

Pregătirea fizică bolnavului:

-Se așează bolnavul în poziția decubit lateral.

Schimbarea cearsafului de pat:

-Spălarea mâinilor.

-Asistenta din dreapta prinde bolnavul cu mâna stânga în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraț.

-Se trage perna ușor cu mâna stângă spre marginea patului.

-Se flectează ușor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsa.

27
-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a
genunchilor.

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta poziție.

-Asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până
la spatele bolnavului.

-Cearșaful împreună cu mușamaua și aleza pregăite anterior se derulează pe jumatatea liberă a


patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară.

-Asistenta din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului.

-Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaților și sub genunchi, el se aduce în decubit dorsal cu


foarte mare atentie.

-Prinzând bolnavul de axila stângă, asistenta din partea stângă îl ridică ușor și introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului

-Se sprijină capul bolnavului pe antebrațul stâng.

-Cu mâna dreaptă, se trage perna pe marginea stângă a patului.

-Se așează capul bolnavului pe pernă.

-Sprijinind bolnavul de spate și regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenție) în
decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie (fig. 2).

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta pozțtie (asistenta din partea stânga).

-Asistenta din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.

-Lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mișcări lente, pentru a se evita
împraștierea în aer a impurităților, prafului etc.

-Spălarea mâinilor.

-Se întind bine cearșaful, mușamaua și aleza și pe cealaltă jumatate a patului.

28
-Se execută colțurile.

-Sprijinind bolnavul (asistenta din partea stânga) în regiunea omoplaților și sub genunchi,
acesta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenție.

Schimbarea cearșafului de pătură:

-Se îndepărtează pătura cu mișcări lente, iar bolnavul rămane acoperit numai cu cearșaful
murdar.

-Se așeazaă peste bolnav cearșaful curat, împăturit în trei, în forma de armonică.

- Menținerea colțurilor de sus ale cearșafului va fi efectuată de a treia persoană.

-Cele două cadre medii, stând la marginile patului, prind cu o mână colțurile inferioare ale
cearșafului curat, iar cu cealaltă colțurile superioare ale cearșafului murdar și printr-o mișcare
atentă, hotărâtă în direcția picioarelor bolnavului, îndepărtează cearșaful murdar și acoperă
bolnavul cu cel curat.

-Se introduce cearșaful murdar în sacul special, cu mișcări lente.

-Se așează pătura peste cearșaf.

-Se întinde bine cearșaful răsfrângând marginea dinspre cap, peste pătură.

-Se plicaturează pătura deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.

Schimbarea feței de pernă:

-Spălarea mâinilor.

-Fața de pernă murdară se înlocuiește cu una curată.

Reorganizarea locului de munca:

-Se aerisește salonul.

-Se așează noptiera la locul ei.

29
-Se așează scaunul la locul lui.

-Sacul cu lenjerie murdară se scoate din salon.

Igiena corporală a bolnavului se face și se realizează pe regiuni anatomice ,iar toaleta


generală se face o dată pe săptămână. La fel se procedează și cu igiena patului și a lenjeriei de
corp( se schimbă o dată pe saptămână), dar în cazul în care este necesar, acestea se schimbă
ori de câte ori este nevoie.

TOALETA PE REGIUNI A BOLNAVULUI IMOBILIZAT LA PAT

Curățarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, la patul bolnavului,


descoperindu-se progresiv numai partea care se spală.

Scop: îndepartarea de pe suprafața pielii a stratului cornos, descuamat și impregnat cu


secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, microbi și alte substanțe străine care aderă la piele.

Efecte: activarea circulației cutanate; favorizează mobilizarea anticorpilor formați de celulele


reticuloendoteliate din țesutul celular subcutanat; creează o stare placută de confort, care are
un efect sedativ asupra organismului.

Materiale necesare: două scaune; un paravan sau două stative și două cearșafuri pentru a-l
executa; material impermeabil pentru protejat patul (mușama); aleze; tava medicală pe care se
așază materialele necesare; lighean; cană cu apă caldă; cană cu apă rece; două bazinete; tăvița
renală; un cearșaf; o pereche de mănuși de cauciuc; trei mănuși de baie confecționate din
prosop sau finet de culori diferite (câte una pentru față, trup și membre, organe genitale); trei
prosoape de culori diferite; săpun neutru; alcool mentolat sau camforat; cutie (pudrieră) cu
pudră de talc; lenjerie de pat curată; lenjerie de corp curată; găleată pentru apa murdară; sac
de lenjerie murdară; termometru de baie; materiale pentru ingrijirea unghiilor (foarfece, pilă);
material pentru igiena bucală(periuța de dinți, pasta de dinți, un pahar cu apă pentru spălat pe
dinți, un pahar cu soluție antiseptica pentru gargară, un pahar cu apă pentru eventualele
proteze dentare).

Etape de execuție:

30
1. Pregătirea materialelor necesare:

-Se aleg și se pregătesc materialele necesare.

2. Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anunță bolnavul.

-Se explică simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări emotive și a-i obține acordul).

3. Pregătirea condițiilor de mediu:

-Închiderea ferestrelor.

-Verificarea temperaturii din salon (în jur de 20°C).

-Se verifică să nu fie curenți de aer rece.

-În timpul efectuării toaletei este interzis să se deschidă ușa.

-Se încălzește lenjeria curată.

-Se pregătește o buiotă cu apă caldă (termofor).

-Se îndepărtează noptieră de pat.

-Se așează două scaune lângă patul bolnavului.

-Se așează paravanul în jurul patului.

4. Efectuarea toaletei feței:

-Se îndepărtează una din perne, susținând capul bolnavului.

-Cealaltă pernă se acoperă cu mușama pentru a o proteja de umezeală, iar peste mușama se
așază o aleză.

-Se așează capul bolnavului pe perna acoperită.

-Pătura se pliază sub forma de armonică și se așează pe scaun.

31
-Se dezbracă bolnavul și se acoperă cu cearșaful de pătura.

-Spălarea mâinilor.

-Se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37°C).

- Se controlează temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie.

-Se așează în jurul gâtului bolnavului un prosop.

-Se îmbracă prima mănușa de baie și se umezește.

-Se spală ochii de la comisura externă spre cea internă.

-Se clătesc cu apă curată și se șterg cu primul prosop curat.

-Se spală fruntea de la mijloc spre tâmple.

-Se spală regiunea periorală și perinazală prin mișcări circulare.

-Se șterge imediat prin tamponare.

5. Efectuarea toaletei urechilor:

-Se săpunește o ureche insistând în șanțurile pavilionului și în regiunea retroauriculară (cu


aceeași mănușă).

-Se clătește bine și se șterge cu prosopul.

-Se întoarce ușor capul bolnavului și se procedează la fel cu cealaltă ureche.

-Se introduc dopuri de vată (la cererea bolnavului).

6. Efectuarea toaletei gâtului:

-Se descoperă gâtul bolnavului și se spală cu apă și săpun.

-Se clătește bine și se șterge imediat pentru ca bolnavul să nu fie predispus la răceală.

-Se acoperă gâtul bolnavului cu cearșaful.

32
-Se aruncă apă din lighean.

7. Efectuarea toaletei membrelor superioare:

-Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă(37°C).

-Se verifică temperatura apei.

-Se descoperă unul din membrele superioare și se așează mușamaua și aleză sub întreg
brațul, deasupra învelitorii.

-Se săpunește circular, începând de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă.

-Se limpezește și se șterge imediat cu prosopul curat.

-Se acoperă brațul bolnavului.

-Se taie unghiile cu grijă.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral de partea corespunzătoare brațului spălat și se


procedează la fel cu celălalt braț.

8. Efectuarea toaletei toracelui:

-Se descoperă partea anterioară a toracelui.

-La femei se săpunește și se insistă la pliurile submamare.

-Se limpezește bine și se șterge prin tamponare.

9. Efectuarea toaletei spatelui:

-Se întoarce bolnavul și se susține în decubit lateral.

-Se așează sub bolnav mușamaua acoperită de aleză.

-Se săpunesc spatele și regiunea lombo-sacrală.

-Se limpezesc bine și se șterg prin tamponare.

33
-Se pudrează cu talc.

-Se îndepărtează mușamaua împreună cu aleza.

-Se readuce bolnavul în decubit dorsal.

-Se acopeăa toracele bolnavului.

10. Efectuarea toaletei abdomenului:

-Se așează mușamaua împreună cu aleza sub abdomenul bolnavului.

-Se săpunește abdomenul.

-Cu ajutorul unui tampon de vată montat pe porttampon și înmuiat în alcool, se insistă
asupra regiunii ombilicale, îndepărtând murdăria.

-Se spală apoi ombilicul cu apă și spăpun.

-Se limpezește și se șterge imediat.

-Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.

-Se scoate mănușa utilizată și se pune în tavița renală.

-Se fricționează brațele și toracele cu alcool.

-Se pudrează cu talc gâtul, toracele, abdomenul și mai ales brațele și axilele.

-Se îmbracă bolnavul cu camașa de noapte (pijama).

-Se aruncă apa murdară în găleată.

11. Efectuarea toaletei membrelor inferioare:

-Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C).

-Se îmbracă cea de-a doua mănușă de baie.

-Se mută mușamaua împreună cu aleza în regiunea coapselor.

34
-Se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală.

-Se limpezesc și se șterg.

-Se flectează gambele bolnavului pe coapse.

-Se mută mușamaua mai jos și se așează ligheanul pe mușama.

-Se introduce piciorul în lighean.

-Se săpunește gamba insistând în regiunea poplitee și în spațiile interdigitale.

-Se limpezește și se șterge imediat cu cel de-al doilea prosop curat.

-Se procedează la fel cu piciorul celălalt.

-Se frițtionează membrele inferioare cu alcool și se pudrează plicile cu talc.

-Se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni, și se pilesc.

12. Efectuarea toaletei organelor genitale externe.

Materiale necesare:bazinet, pensă porttampon, tampoane vată, cană cu apă caldă, prosop
(special), mănușă de cauciuc, mănușă de baie.

-Se prezintă bolnavului bazinetul pentru a urina.

-Se îndepărtează bazinetul.

-Se izolează salteaua cu mușamaua și traversa.

-Se așează bolnavul în poziție ginecologică.

-Se așează sub regiunea sacrală a bolnavului bazinetul curat.

-Se îmbracă peste mănușa de cauciuc cea de a treia mănușa de baie.

-Se efectuează spălarea dinspre partea anterioară înspre anus, cu săpun neutru, care nu irită
pielea și mucoasele.

35
-Se limpezește cu ajutorul unui jet de apă caldăț curată turnat dintr-o cană.

-Se îndepărtează cu atenție resturile de săpun, care pot produce prurit sau inflamații.

-Se scoate bazinetul de sub bolnav.

-Organele genitale și regiunea din jur se șterg cu cel de-al treilea prosop curat.

-Se pudreaza cu pudra de talc (pentru prevenirea apariției de intertrigo).

13. Efectuarea toaletei parului

Materiale necesare: pieptene, șampon, aparat de uscat părul (foehn), lighean, mușama,
aleză, apă caldă, prosop.

-Se ridică ușor capul bolnavului.

-Se îndepărtează perna și se așează pe un scaun.

-Se susține capul bolnavului și se îndoaie salteaua sub restul saltelei.

-Se așează o mușama pe somieră și deasupra saltelei îndoite.

-Se așează ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C) pe mușama.

- Se protejează salteaua cu o aleză.

-Peste aleză se așează o mușama rulată de ambele laturi, astfel încât să formeze un jgheab.

-Se așează capul bolnavului în ușoară hiperextensie, atârnând deasupra ligheanului.

-Se protejează ceafa bolnavului cu un prosop.

-Sub ceafa bolnavului se așează capătul mai îngust al mușamalei rulate, iar celălalt capăt se
introduce în ligheanul așezat pe somieră într-o găleată așezata lângă pat.

-Se verifică temperatura apei.

-Se umezește și se șamponează părul.

36
-Se fricționează părul cu ambele mâini și se masează ușor pielea capului pentru activarea
circulației sangvine.

-Se limpezește părul.

-Se repetă manopera de doua-trei ori.

-După o clătire abundentă, se acoperă părul cu un prosop încălzit.

-Se îndepărtează mușamaua, introducând-o în lighean.

-Se așează bolnavul în poziția inițială.

-Se usucă părul cu foehnul.

-Se piaptănă părul.

-Se acoperă părul bolnavului cu o boneta.

-Se spală obiectele de pieptănat și se introduc în soluție dezinfectantă.

-Spălarea mâinilor.

14. Efectuarea toaletei cavitatii bucale a bolnavului conștient

Materialele necesare: pahar cu apă; periuța și pasta de dinți; prosop, aleză; taviță renală.

În funcție de starea bolnavului, acesta este adus în poziție semișezândă sau în decubit lateral.

-Se pune pasta de dinți pe periuță.

-Se protejează lenjeria bolnavului cu prosop și aleză.

-Se servesc bolnavului paharul cu apă și periuța cu pastă.

-Bolnavul își va spăla dinții.

-Se servește al doilea pahar cu apă pentru gargară.

37
După efectuarea toaletei pe regiuni a bolnavului se va face reorganizarea locului de
muncă:

-Lenjeria murdară de pat se pune în sacul special.

-Spălarea mâinilor.

-Se schimbă patul cu lenjerie curată.

-Se îndepărtează paravanul și lenjeria murdară din salon.

-Se spală materialele folosite și se introduc în soluție dezinfectantă păna la sterilizare.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP A BOLNAVULUI IMOBILIZAT

Lenjeria de corp a bolnavului (cămașa de noapte sau pijama) trebuie schimbată periodic și ori
de câte ori se murdărește. Bolnavii își schimbă singuri lenjeria de corp, cu excepția celor
imobilizați la pat, adinamici, paralizați etc.; la aceștia, asistenta medicală este cea care trebuie
să schimbe lenjeria de corp.

Scopul: păstrarea igienei personale a bolnavului.

Materiale necesare: camașa de noapte curată (sau pijama); un cearșaf; talc; alcool; sac de
lenjerie murdară.

Tehnica este executată de două asistente medicale.

1. Preătirea materialelor necesare:

-Alegerea materialelor necesare, potrivite pentru bolnav.

-Transportarea materialelor și așezarea lor pe un scaun lângă patul bolnavului.

2. Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anunță bolnavul, comunicându-i necesitatea efectuării tehnicii.

38
3. Efectuarea tehnicii propriu-zise:

-Spălarea mâinilor.

-Plierea păturii care acoperă bolnavul sub forma de armonică.

-Acoperirea bolnavului cu cearșaf.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a


genunchilor.

-Se trage ușor camașa în sus până la torace.

-Se readuce bolnavul, cu mare atenție, în decubit dorsal.

-Se întoarce apoi bolnavul în decubit lateral stâng și se repetă aceeași operație.

-Una din cadrele medicale ridică ușor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaților,
introducând mâna sub camașa.

-Cel de-al doilea cadru medical scoate camașa cu o mișcare de la spate spre cap.

-Readucerea bolnavului în poziție orizontală (decubit dorsal).

-Se dezbracă întâi brațul sănătos și apoi brațul bolnav.

-Lenjeria murdară se introduce, prin mișcări lente, în sacul special.

-Se acoperă bine bolnavul.

-Spălarea mâinilor.

-Fricționarea cu alcool a regiunilor predispuse la escare și pudrarea cu talc.

-Se îmbracă cu camașa curată și încalzită, întâi brațul bolnav, apoi cel sănătos.

-Una din cadrele medicale ridică ușor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaților.

-A doua asistenta trece camașa peste capul bolnavului și o trage apoi peste spatele acestuia.

39
-Se readuce bolnavul în poziția orizontalaă(decubit dorsal).

-Se trage ușor camașa sub șezut.

-Se acoperă bolnavul.

-Se reface patul bolnavului.

-Spălarea mâinilor.

4. Reorganizarea locului de muncă:

-Se aerisește salonul.

-Se scoate din salon sacul cu lenjerie murdară.

III.PREGĂTIREA, ASISTAREA ȘI EFECTUAREA RECOLTĂRI DE PRODUSE


BIOLOGICE

Analizele medicale sunt ansamblul de procedee, mai mult sau mai puţin complexe, care
furnizează informaţii asupra aspectului şi funcţionării diferitor organe şi compartimente ale
organismului, cît şi asupra gradului de sănătate şi boală ce afectează organism.

Bolnavului cu hernie inghinală îi sunt prelevate produse biologice pentru a confirma


diagnosticul clinic. I se va recolta sânge venos pentru următoarele examinări:
hemoleucograma, hematocrit,VSH, uree sanguină, glicemie, fibrinogen.

RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR PRIN ÎNȚEPARE PENTRU EXAMENELE


HEMATOLOGICE

Examenele hematologice sunt: hemoleucograma( HLG), dozarea hemoglobinei, timp de


sângerare, timp de coagulare, examen parazitologic și grup sanguin.

40
Materiale necesare: mănuși de cauciuc, ace sterile, tampoane de vată,seruri test, tăviță
medicală curată, cameră umedă, lame uscate, curate, degresate, șlefuite, pipete Potain, soluții
dezinfectante-alcool 90 de grade.

Pregătirea psihică a pacientului- i se explică necesitatea efectuării tehnicii și se obține


consimțământul acestuia, îl informăm să nu mănânce cu 12 de ore înainte.

Pregătirea fizică a pacientului-se așează în poziție șezănd cu mâna sprijinită.

Tehnica:

- se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon îmbibat în alcool de 90 de


grade;

- se evită congestionarea printr-o frecare puternică și prelungită;

- se așteaptă evaporarea acoolului;

- cu o mișcare bruscă se înțeapă pielea pulpei degetului cu un ac steril în partea laterală a


extremității, perpendicular pe straturile cutanate;

- se șterge cu un tampon uscat prima picătură, se lasă să se formeze o altă picatură de sânge
din care se recoltează cu pipeta sau lama;

- se șterge cu un tampon îmbibat în alcool;

Pregătirea produsului pentru laborator – efectuarea frontiului de sânge:

-la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru;

-se așează o lamelă cu marginile șlefuite în unghi de 45 de grade cu lama( picătura se întinde
prin capilaritate);

-lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând acceași înclinație și antrenând toată
picătura fără să o fragmenteze;

-se agită lama pentru uscare;

-se etichetează și se trimite la laborator;


41
RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENELE HEMATOLOGICE

Examenele hematologice sunt: VSH( viteza de sedimentare a hematiilor) și hematocritul.

Sedimentarea este așezarea progresivă a elementelor figurate spre fundul eprubetei din sânge
necoagulabil lăsat în repaus(fenomen fizic).

Sângele venos se recoltează prin puncție venoasă cu sistem vacutainer pe substanțe


anticoagulante.

VSH- se recoltează prin puncție venoasă, fără stază, în sistem vacutainer de culoare neagră

VET(hematocritul)- se recoltează prin puncție venoasă în sistem vacutainer de culoare mov.

Materiale necesare:

-seringi sterile de 2 ml uscate;

-soluție de citrat de Na 3,8% pentru determinarea VSH-ului;

-cristale de EDTA(acid etilen diaminotetraacetic 1%) – 5 ml de soluție uscată prin evaporare


pentru determinarea hematocritului;

-stativ și pipete Wastergreen;

-sistem vacutainer de culoare neagră pentru VSH;

-sistem vacutainer de culoare mov pentru hematocrit;

-pernuță ,mușama;

-tăviță renală;

-garou;

-tampoane sterile;

-acool de 70 de grade;

42
-mănuși de unică folosință;

-holder;

-ac steril pentru holder;

-recipient special de colectare și transport a probelor de laborator;

-recipient pentru colectarea deșeurilor(infecțioase și înțepătoare);

-formular cerere de analiză laborator;

Pregătirea psihică a pacientului - i se explică necesitatea efectuării tehnicii și se obține


consimțământul acestuia,

Pregătirea fizică a pacientului – se anunță să nu mănânce și să păstreze repaus fizic.

Tehnica:

- Asistenta medicală își spală pe mâinile și le dezinfectează apoi îmbracă mănușile

- Așează pacientul în decubit dorsal și îi examinează calitatea și strea venelor

-Așează brațul în abducție și extensie,decliv apoi aplică garou deasupra locului puncției

- Se recomandă pacientului să strângă pumnul ,astfel venele devenind turgescente

- Se dezinfectează zona aleasă pentru puncționare cu un tampon îmbibat în alcool sanitar prin
mișcări circulare din interior spre exterior, după se va lăsa să se usuce înainte de
puncționare(umezeala din zona de recoltare poate induce hemolizarea probei) și se va înțepa
pielea

- Ajutându-se de degetul mare și de indexul mâinii drepte,inversează poziția mâinilor cât mai
curând posibil după ce acul a penetrat vena apoi se apasă vacutainerul cu degetul mare al
mâinii drepte, indexul și degetul mijlociu susținându-l

- Sângele este tras de vacumul din vacutainer și curge în tub cu viteză proprie

- Se eliberează garoul din jurul brațului pacientului imediat ce sângele a apărut în vacutainer

43
- Cu mâna stângă susținând în continuare holderul, apoi se retrage vacutainerul cu mâna
dreapta, apăsând ușor cu degetul mare pe una din marginile holderului

- Dacă se recoltează mai mult de un vacutainer se va insera cel de al doilea tub repetându-se
aceeași pașii

- La sfârșitul puncționării se va aplica imediat un tampon compresiv îmbibat în alcool pentru a


asigura hemostază și a evita formarea hematomului(durata recomandată este de 2-3 minute)

- Pentru a asigura optima omogenizare a sângelui cu anticoagulantul, se va efectua mișcări de


inversiune a tubului

- Se așează eprubeta în stativ

Pregătirea produsului pentru laborator:

-se completează buletinul;

-se etichetează produsul;

Accidente:

1.Hematom prin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos

-se retrage acum și se comprimă locul puncției 1-3 minute

2.Străpungerea venei-perforarea peretelui opus

-retragerea acului din lumenul venei

3.Amețeli,paloare,lipotimie

-se întrerupe puncția și pacientul este așezat în decubit dorsal fără pernă și se anunță imediat
medicul.

RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE

44
Se efectuează prin puncțiev venoasă, dimineța bolnavul fiind ’’à jeun’’

Se recoltează 5-10ml de sânge simplu pentru a determina: ureea sanguină, acidul uric,
creatinină, bilirubină, colesterol, lipemie, teste de disproteinemie, fosfatază alcalină,
transaminază, amilază, electroforeză, calcemie, ionogramă sanguină.

Glicemia se recoltează prin puncție venoasă 2 ml de sânge pe 4 mg florură de Na.

Fibrinogenul se recoltează prin puncție venoasă 4,5 ml sânge pe 0,5 ml citrat de Na 3,8%.

Timp de protrombină( Quik, Hawell) se recoltează prin puncție venoasă 4,5 ml sânge pe 0,5
ml oxalat de K.

Materiale necesare:

-seringi sterile de 2 ml uscate;

-soluție de citrat de Na 3,8% pentru determinarea fibrinogenului;

-0,5 oxalat de K pentru determinarea timpului de protrombină;

-florură Na 4 mg pentru detrminarea glicemiei

-stativ și pipete Wastergreen;

-sistem vacutainer de culoare bleu pentru fibrinogen și timp de protrombină;

-sistem vacutainer de culoare roșu(sau portocaliu)

-pernuță ,mușama;

-tăviță renală;

-garou;

-tampoane sterile;

-acool de 70 de grade;

45
-mănuși de unică folosință;

-holder;

-ac steril pentru holder;

-recipient special de colectare și transport a probelor de laborator;

-recipient pentru colectarea deșeurilor(infecțioase și înțepătoare);

-formular cerere de analiză laborator;

Pregătirea psihică a pacientului - i se explică necesitatea efectuării tehnicii și se obține


consimțământul acestuia,

Pregătirea fizică a pacientului – se anunță să nu mănânce și să păstreze repaus fizic.

Tehnica:

- Asistenta medicală își spală pe mâinile și le dezinfectează apoi îmbracă mănușile

- Așează pacientul în decubit dorsal și îi examinează calitatea și strea venelor

-Așează brațul în abducție și extensie,decliv apoi aplică garou deasupra locului puncției

- Se recomandă pacientului să strângă pumnul ,astfel venele devenind turgescente

- Se dezinfectează zona aleasă pentru puncționare cu un tampon îmbibat în alcool sanitar prin
mișcări circulare din interior spre exterior, după se va lăsa să se usuce înainte de
puncționare(umezeala din zona de recoltare poate induce hemolizarea probei) și se va înțepa
pielea

- Ajutându-se de degetul mare și de indexul mâinii drepte,inversează poziția mâinilor cât mai
curând posibil după ce acul a penetrat vena apoi se apasă vacutainerul cu degetul mare al
mâinii drepte, indexul și degetul mijlociu susținându-l

- Sângele este tras de vacumul din vacutainer și curge în tub cu viteză proprie

- Se eliberează garoul din jurul brațului pacientului imediat ce sângele a apărut în vacutainer

46
- Cu mâna stângă susținând în continuare holderul, apoi se retrage vacutainerul cu mâna
dreapta, apăsând ușor cu degetul mare pe una din marginile holderului

- Dacă se recoltează mai mult de un vacutainer se va insera cel de al doilea tub repetându-se
aceeași pașii

- La sfârșitul puncționării se va aplica imediat un tampon compresiv îmbibat în alcool pentru a


asigura hemostază și a evita formarea hematomului(durata recomandată este de 2-3 minute)

- Pentru a asigura optima omogenizare a sângelui cu anticoagulantul, se va efectua mișcări de


inversiune a tubului

- Se așează eprubeta în stativ

Pregătirea produsului pentru laborator:

-se completează buletinul;

-se etichetează produsul;

Accidente:

1.Hematom prin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos

-se retrage acum și se comprimă locul puncției 1-3 minute

2.Străpungerea venei-perforarea peretelui opus

-retragerea acului din lumenul venei

3.Amețeli,paloare,lipotimie

-se întrerupe puncția și pacientul este așezat în decubit dorsal fără pernă și se anunță imediat
medicul.

Asistenta medicală va respecta ordinea de recoltare a vacutainerelor în funcție de culoarea


dopului de cacuciuc astfel:

47
-tuburile fără aditivi;

-tuburile ce conțin citrat ;

-tuburile ce conțin heparină;

-tuburile ce conțin EDTA;

Bonavului cu hernie inghinală i se va recolta urină pentru examenul sumar de urină.

RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR

Scopul este explorator și ne informează asupra stării funcționale a rinichilor,cât și a întregului


organism.

Materiale necesare:

-urinar sau pleoscă;

-mușama,aleză;

-paravan;

-mănuși de unică folosință;

-recipient pentrub urină;

-materiale pentru toaleta organelor genitale;

-cutie pentru colectare și transport analize microbiologice la laborator;

-formular cererea analiză laborator;

Pregătirea psihică a pacientului: se anunță necesitatea efectuării tehnicii și se obține


consimțământul;

Pregătirea fizică a pacientului: se instruiește pacientul pentru efectuarea toaletei organelor


genitale înainte de recoltare pentru un rezultat corect;

48
Tehnica:

-Asistenta medicală își spală mâinile,le dezinfectează și îmbracă mănușile

-Ajută pacientul să își efectueze toaleta organelor genitale externe;

-Așează pacientul în ortostatism la bărbat și șezând la femei pentrru ca jetul urinar să fie
dirijat în recipient;

-Prima cantitate de urină emisă, se elimină în bazinet,apoi fără să se întrerupă jetul se


recoltează urina în recipient;

-Asistenta ajută pacientul să se îmbrace și îl așează într-o poziție comodă;

-Din urina obținută se trimite un eșantion de 100-150ml;

-Se notează examenul.

III.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXPLORĂRILE


PARACLINICE

Ecografia abdominală este explorarea paraclinică ce se efectuează bolnavului cu hernie


inghinală.

Ecografia abdominală inferioară este o metodă de explorare a organelor interne cu ajutorul


ultrasunetelor.Ecografia abdominală inferioară permite vizualizarea, determinarea
dimensiunilor , evaluarea structurii interne a organelor și evidențierea unor leziuni pe baza
imaginilor obținute în timp real. Principiul ecografiei constă în emiterea de ultrasunete de
către o sondă specială .Aceste ultrasunete sunt reflectate de structurile anatomice întâlnite și
apoi recepționate și transformate într-o scară de tonuri alb-negru pe monitor. Scopul
examinării ecografice a regiunii inghinoscrotale este de a studia semiologia structurilor
anatomice acestei regiuni în condiţiile normale şi patologice determinate de hernie, suprafaţa
trigonului inghinal, inelului inghinal intern şi extern, aprecierea gradul de distrofie a
ţesuturilor musculoaponevrotice cât şi evoluţia plastiei parietale în perioada postoperatorie.

49
Asistenta medicală va pregăti bolnavul psihic explicându-i necesitatea efectuarii examenului
și obținerea consimțământului acestuia.

Pregatirea fizică a bolnavului pentru ecografia abdominala este foarte importanta pentru
acuratetea imaginilor. De aceea asistenta medicală îl va informa asupra următoarelor
recomandări:

- post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație,
astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus, permițând vizualizarea
adecvată a structurilor și organelor abdominale
- cu 24 de ore înaintea examinării, se recomandă să nu se consume dulciuri sau alimente care
pot fermenta (fructe, lapte)
- cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 19:00
- pentru examinarea organelor pelvine se recomandă consumul a 500 ml de apă plată într-un
interval de 30 minute, cu o ora înainte de investigație; bolnavul nu trebuie să urineze, chiar
daca există această senzație, astfel vezica urinară va fi plină și va permite vizulizarea optimă a
structurilor învecinate (prostata, uter, ovare);
Bolnavul va fi ajutat de către asistenta medicală să îndepărteze hainele de pe abdomen și să se
așeze în decubit dorsal pe pat. Îi va fi aplicat un gel pe abdomen pentru  ca transductorul să
alunece mai ușor și să asigure calitatea transmiterii undelor ultrasonore. Transductorul va fi
presat pe piele și mișcat pe toata suprafața, unde se află organul abdominal care trebuie
evaluat, fără a provoca durere. Imediat ce procedura a fost realizată, gelul va fi înlăturat de pe
abdomen și bolnavul va fi ajutat de asistenta medicală să se îmbrace.

În urma investigației efectuate bolnavului, aceasta evidențiază imagini hidroaerice tipice și


confirmă diagnosticul clinic de hernie inghinală .

III.6 POZIȚIA BOLNAVULUI ÎN PAT, URMĂRIREA PACIENTULUI

Bolnavul cu hernie inghinală simte o durere moderată, senzație de greutate, de ținere, de


arsură și va adopta poziția de decubit dorsal în pat, deoarece în această poziție se remite
hernia, diminuându-se simptomele.

50
Asistenta medicală va urmări bolnavul să nu adopte alte poziții neadecvate, cât și dimensiunea
herniei.

III.7 URMĂRIREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale organismului este obligatorie în cursul


oricărei boli, deoarece modificarea lor reflecta în mare măsura starea generală a bolnavului
precum și evoluția și gravitatea boli de care sufera. Totalitatea observaților asupra funcțiilor
vitale și vegetative se consemnază în foaia de temperatură. Temperatura, pulsul, respiratia,
tensiunea arterială se măsoară zilnic.

Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale:

-Să pregătească material și instrumentar corespunzător și în stare de funcționare

-Să pregăteasca pacientul din punct de vedere fizic

-Sa pregătească psihic pacientul

-Să asigure condiții de microclimat care să nu influențeze funcțiile vitale;


-Să cunoască varițiile normale ale funcțiilor vitale, în funcție de sex și vârstă;

-Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului și tratamentele prescrise;

-Să respecte frecvența de evaluare a funcțiilor vitale în raport cu starea pacientului;

-Să comunice medicului modificările semnificative ale funcțiilor vitale.

Măsurarea și notarea respirației

51
Respirația este funcția care realizează schimburile de gaze( oxigen și dioxid de carbon) la
nivelul plămânilor și al celulelor organismului.

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluţiei , al apariţiei


unor complicaţii şi al prognosticului

Elemente de apreciat

-Tipul respiraţiei

-Amplitudinea mişcărilor respiratorii

-Ritmul

-Frecvenţă

Materiale necesare: ceas cu secundar și creion de culoare verde/ pix cu pastă verde

Intervenţiile asistentei:

-Aşează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;

-Se plasează mâna, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;

-Se numără inspiraţile timp de un minut;

-Consemnarea valorii obţinute printr-un punct  pe foaia de temperatură (fiecare linie


orizontală a foii reprezintă o respiraţie);

Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei;

52
În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei (Ex. Rs = 20 resp/min).
Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat

-  Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratori.

Măsurarea și notarea pulsului

Pulsul  reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos şi este
sincronă cu sistola ventriculară.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.

Se apreciază:

-Ritmul

-Amplitudine

-Frecvenţa

-Celeritatea

Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan


osos:
a.temporală superficială (la copii)
b.artera radială
c.artera femurală
d.artera humerală
e. artera carotidă

53
f.artera pedioasă

Materiale necesare: ceas cu secundar și creion roșu pentru notarea în foia de temperatură

Intervențiile asistentei:

-Se pregătește psihic bolnavul asupra necesității efectuării tehnicii și obținerea


consimțământului acestuia;

-Se pregătește fizic asigurându-se repaus 10-15 minute;

-Se reperează artera;

-Se fixează degetele palpatoare asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;

-Se numară timp de 1 minut;

-Se consemnează valoarea obținută printr-un punct pe foaia de temperatură, ținând cont ca
fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsații;

-Se unește valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie,pentru obținerea curbei;

Puls regulat- P=80/min.

Măsurarea și notarea temeperaturii

Mentinerea temperaturii în limite normale este o necesitate a organismului de a păstra


constant echilibrul dintre termogeneza (producerea caldurii) și termoliza (pierderea caldurii)

Temperatura normala a corpului este de 36-37 grade C.

Locul de măsurare:

-axilă;
-plica inghinală,
-cavitatea bucală;

54
-rect;
-vagin;

Materiale necesare:

-termometru maximal;

-recipient cu soluție dezinfectantă;

-taviță medicală;

-casoletă cu tampoane și comprese sterile;

-acool ;

Pregaitrea bolnavului: se explică necesitatea efectuării tehnicii și obține consimțământul.

Tehnica:

-Asistenta medicală se spală pe mâinii cu apă și săpun , apoi scoate termometrul din soluția
dezinfectantă, îl clătește și îl șterge cu o compresă, îl scutură și verfică dacă mercurul este în
rezervă;

-Asistenta va măsura remperatura bolnavului în axilă;

-Se așează bolnavul în decubit dorsal sau poziție șezând;

-Se ridică brațul bolnavului și se șterge axila prin tamponare cu prosopul personal al acestuia;

-Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele;

-Se aproprie brațul de trunchi , cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui;

-În cazul în care bolnavul este prea slăbit sau agitat, brațul va fi menținut de către asistenta
medicală;

55
Temperatura axială reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad
mai joasă decat cea internă(rect,vagin,caviatea bucală).

Măsurarea și notarea tensiunii arteriale 

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor


arteriali.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată


de elasticitatea și calibrul vaselor).

Loc de măsurare: artera humerală, artera radială (electronic).

Materiale necesare:

-tensiometru cu manometru;

-stetoscop biauricular;

-tampon de vată;

-alcool;

-pix cu pastă roșie;

Tehnica: - Metoda auscultatorie

-Se pregătește psihic bolnavul explicându-i necesitatea tehnicii și se obține consimțământul


acsetuia;

-Se pregătește fizic bolnavul asigurându-se repaus timp de 15 minute;

-Asistenta se spală pe mâinii;

-Se aplică manșeta pneumatică pe brațul bolnavului , acesta fiind în extensie;

-Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală,sub marginea inferioară a manșetei;

56
-Se introduc olivele stetoscopului în urechi;

-Se pompează aer în mașeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc , până la dispariția
zgomotelor pulsatile;

-Se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei, până când se percepe
primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea maximă a tensiunii arteriale);

-Se reține valoarea indicată de ascul manometrului, pentru a fi consemnată;

-Se contină decomprimarea până zgomotele arteriale dispar,( aceasta reprezentând valoarea
minima a tensiunii arteriale);

-Se notează pe foia de temperatură valorile obținute , cu o lini orizontală de culoare roșie,
socotind pentru fiecare linie a foii o unitatea de mercur;

-se unesc linile orizontale cu linii verticale și se hașurează spatiul rezultat;

-Se dezinfectează olivele stetoscopului și membrana cu acool;

-Se notează TA=120/75mmHg.

III.8 ALIMENTAȚIA PACIENTULUI

Una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului este alimentația..
Asigurarea aportului caloric este necesar pentru susținerea forțelor fizice ale bolnavului,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condițiilor de vindecare și
administrarea alimentației pe cale naturală sau artificială, constituie sacini elementare ale
îngrijirii oricărui bolnav.

Alimentația trebuie să acopere cheltuielile energetice de baza ale organismului, să acopere


aportul de vitamine și săruri necesare metabolismului, , să consolideze rezultatele terapeutice

57
obtinute prin metode de tratament. Disfuncțiile tubului digestiv atrag dupa sine o perturbare a
procesului de digestie, ceea ce în esență determină imposibilitatea organismului de a primii
principalele alimente de bază adecvate necesităților sale metabolice.

Pacientul cu hernie inghinală postoperatorie în ziua precedentă operației poate consuma


alimente ușor digerabile iar seara va consuma numai lichide. În ziua operației, bolnavul nu
consuma nimic. După operație, în primele două zile postoperatorii se face hidratarea pe cale
face hidratarea pe cale  parenterala prin perfuzii intravenoase cu Glucoza 5-10%, Ringer, Ser
fiziologic și bonavul va avea un regim hidric: ceaiuri neîndulcite, zeamă de orez, supe
strecurate.

La reluarea tranzitului pentru gaze va avea un regim de ulcer simplu cu brânză de vacă, supă
de legume, compot. Treptat se va reveni la alimentația normală evitând mâncărurile care
produc meteorism abdominal, constipație.

III.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA


TRATAMENTULUI

Prescrierea medicamentelor este facută de către medic în scris, în foia de observație a


bolnavului internat.

Asistenta medicală va administra tratamentul prescris de către medic bolnavului cu hernie


inghinală , respectând întocmai indicațile acestuia privind numele medicamentului, doza-
cantitatea și concentrația, doza unică sau pe 24 de ore, calea de administrare, orarul de
administrare, administrarea în raport cu alimentația: înainte de masă, în timpul mesei sau după
masă.

Asistenta medicală va respecta regulile de administrare a medicamentelor:

1. Respectarea medicamentului prescris de medic

58
2.Identificarea medicamentului după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros,
consistență.

3.Verificarea calității medicamentelor privind integritatea, culoarea medicamentelor solide;


de asemenea , sedimentarea, tulburarea, opalescența medicamentelor sub formă de soluție.

4.Respectarea căilor de administrarea a medicamentelor.

5.Respectarea orarului și ritmului de administrare a medicamentelor.

6.Respectarea dozei unice și a dozei pe 24 de ore.

7.Respectarea somnului fiziologic al bolnavului (acesta va fi trezit doar în cazul administrării


antibioticelor, chimioterapicelor).

8.Servirea bolnavului cu doză unică de medicament pe cale orală.

9.Evitarea incompabilității medicamentoase.

10. Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: solide și lichide, urmează


administrarea medicamentelor pe cale injectabilă, după care se administrerea pe cale rectală și
vaginală.

11.Informarea bolnavului asupra medicamentului prescris privind efectul urmărit și


eventualele efecte secundare.

12.Administrarea imediată a soluțiilor injectabile aspirate din fiole și flacoane.

13. Respectarea măsurilor de asepsie , de igienă , dezinfecție și sterilizare pentru a preveni


apariția infecțiilor nosocomiale.

14.Anunțarea de urgență a medicului privind greșelile produse în administrarea


medicamentelor.

Asistenta administrează medicametele la indicația medicului. Va pregăti medicamentele


pentru calmarea durerii și instrumentarul steril necesar. Antibiotice intravenos,
perfuzabil  ––   Oxacilina 2g și Gentamicina 2g  , Diazepan 1 fiola seara ,Agocalmin fiole
2 ,Vitamina C 1 fiola dimineața.

59
III.10 EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ȘI PROFILAXIA BOLI

Dacă bolnavul nu a știut să evite formarea herniei inghinale, el trebuie educat cum să se
îngrijească dupa intervenția chirurgicală pentru a evita eventualele recidive.

Bolnavul va fi educat ca după externare să evite efortul fizic și oboseala timp de trei luni, să
se alimenteze conform regimului prescris cu alimente neflatulente, ușor digerabile și multe
lichide pentru evitarea constipației, deoarece aceasta poate exercita o presiune asupra plăgii
operatorii și provocă o vindecare defectuoasă sau o recidivă.

III.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de către medic când starea acestuia s-a
ameliorat. Asistenta medicală are o serie de sarcini ce trebuiesc indeplinite la plecarea din
spital a bolnavului.

Astfel, ea va aduna toată documentația relativă la bolnav pe care o va pune la dispoziție


medicului în vederea formulării epicrizei. Asistenta va fixa împreună cu bolnavul ora plecării
pentru a-i putea fi asigurată alimentația până în ultimul moment. Va verifca mai departe daca
hainele cu care a venit bolnavul sunt corespunzătoare anotimpului, dacă acestea nu sunt
corespunzătoare se va lua legătura cu familia bolnavului cerând să îi fie aduse haine potrivite.

Asistenta va anunța 2-3 zile înainte familia bolnavului data ieșirii din spital pentru a se
stabili daca bolnavul pleacă singur cu forțe proprii sau daca necesită însoțitor.

60
Bolnavul va aprofunda alături de asistenta medicală indicațiile primite de la medic și
cuprinse în biletul de ieșire. Va lămuri în special prescripțiile relative la regimul dietetic,
insistând asupra variabilității posibile de alimentație în cadru regimului, precum și a modului
de preparare a a alimentelor prescrise. Va verifica dacă mai departe bolnavul și a însușit în
mod corespunzător tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu și
va insista ca la data indicată să se prezinte neapărat la control.

Asistenta va însoți bolnavul până la magazia de efecte, unde îl va ajuta să își primească
hainele, care dacă era cazul, au fost dezinfectate și spălate. Ea va prelua apoi de la bolnav
efectele spitalului.

Înainte de a pleca bolnavul asistenta medicală va verifica dacă acesta are are biletul de ieșire
și rețeta prescrisă pentru tratamentul post-spitalicesc. Bolnavul va fi urmărit de grija
ocrotitoare a asistentei până la părăsirea spitalului.

CAP. IV PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENȚILOR CU HERNIE INGHINALĂ

PLAN DE INGRIJIRE

CAZUL I

I. CULEGEREA DATELOR

SURSA DE INFORMAȚII: - pacientul;

- foaia de observație;

- echipa de îngrijire;

- aparținătorii.

61
A. DATE RELATIV STABILE

 Nume: P.

Prenume: C.

Sex: masculin

Data nașterii: 16 august 1973

Vârstă:47

Stare civilă: căsătorit

 Naționalitate: română

Religie: ortodoxă

Ocupație: ospătar

Alergii: nu prezintă alergii la nici un medicament sau aliment

Proteze: nu prezintă

Aspectul cavității bucale: - dentiție albă, completă, cu carii;

- mucoasă bucală umedă și roz;

- gingii aderente dinților și roz;

- limbă: cu depozite;

Aspectul faciesului: - privire semnificativă:

- facies suferind;

Acuitate vizuală: în limite fiziologice;

Acuitate auditivă: fără semnificație patologică;

62
Acuitate tactilă: sensibilitate tactilă integră;

Acuitate dureroasă: durere la nivelul fosei iliace drepte;

Acuitate olfactivă: percepe mirosul și gustul;

ROT: prezente

Mobilitate articulară: normală

Grup sanguin: 01 Rh pozitiv(+)

Date antropometrice: G = 67 kg ; I = 1,73 m ;

Rețeaua de sustinere: soția și cei doi copii;

B. DATE VALABILE

Domiciliu: Comuna Breaza, Județul Buzău;

Condiții de locuit: bune; locuiește la casă în condiții salubre , iluminat electric, încălzire
centrală;

Data internării:-09.03.2019, ora 10:30

Data externării: 30.03.2019, ora 13:00

Diagnostic medical la internare: HERNIE INGHINALĂ DREAPTĂ

ANAMNEZA MEDICALĂ:

AHC: neagă bolile infectocontagioase și dermatovenerice;

APP: nu prezintă;

APCH: nu prezintă;

MOTIVELE INTERNĂRII: - umflătură în zona inghinală;

- dureri la nivelul fosei iliace drepte;

63
- grețuri;

- vărsături;

- constipație;

ISTORICUL BOLII:

Pacientul în vârsta de 45 de ani prezintă de apoximativ 5 zile dureri difuze în epigastru şi în


fosa iliaca dreaptă, cu grețuri şi vărsături. Pacientul acuză insomnii, somn insuficient, cu
treziri repetate. Simptomatologia s-a accentuat în urmă cu 24 de ore, bolnavul prezentând
vărsături repetate şi dureri, motiv pentru care se apelează la serviciul de urgență. Pacientul se
internează prin serviciul de urgență cu semne clinice şi simptome de hernie inghinală.

EXAMENUL CLINIC GENERAL:

Stare generală: alterată

Mucoase: umede

Tegumente: integre

Sistemul ganglionar-limfactic: clinic normal, nepalpabil

Țesut conjunctiv adipos: bine reprezentat

Sistem osteo-articular: integru

Sistemul muscular: bine reprezentat

Aparat respirator: - torace normal conformat;

- sonoritate pulmonară normală;

- murmur vezicular prezent;

- R: 16 respirații/ minut;

Aparat cardio-vascular: - zgomote cardiace ritmice;

64
- P: 72 pulsații/ minut;

- T.A: 120/70 mmHg;

Aparat digestiv: - abdomen suplu, dureros;

- tranzit intestinal deficitar;

- ficat, căi biliare, splina în limite fiziologice;

Aparat uro-genital: - loje renale libere, nedureroase;

- Giordano negativ bilateral;

- micțiuni fiziologice;

Sistem nervos central: orientat temporo-spațial

ELEMENTE DE IGIENĂ

OBIȘNUINȚE ALIMENTARE:

Pacientul servește 3 mese pe zi , cea mai consistentă fiind cea de prânz și nu face excese
alimentare.

Masticație: ușoară, eficace;

Reflex de deglutiție: prezent

Digestie: lentă

Hidratare: 1,5 - 2 l/ zi

Alimente preferate: lactate, pește, supe cu carene de pasăre

Lichide preferate: compoturi, sucuri de fructe

Pacientul nu fumează și consumă băuturi alcoolice ocazional.

OBIȘNUINȚE IGIENICE:

65
Pacientul nu are nevoie de ajutor în satisfacerea îngrijirilor igienice zilnice, pentru menținerea
tegumentelor și mucoaselor curate și integre.

ELIMINĂRI

Urina: - limepede de culoare galben dschis;

- cantitate 1300- 1400 ml/24 de ore;

- frecvența micțiunilor 4-5/ zi;

- ritmul 2-3 din numărul micșiunilor în timpul zilei , 1-3 noaptea;

- reacția urinei: reacție acidă = pH-ul 4,5

- densitate 1010-1025

Scaunul: - absent;

- tranzitul intestinal absent;

Diaforeză: nu prezintă

Expectorații: nu prezintă

Vărsături: alimentare

DIAGNOSTICUL MEDICAL: HERNIE INHINALĂ DREAPTĂ

II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Probleme actuale: - umflătură în zona inghinală;

- dureri la nivelul fosei iliace drepte;

- grețuri;

- vărsături;

- constipație;

66
Probleme potențiale:

Risc de complicații: - hernie incarcerată;

- hernie ștrangulată;

- infecția peritoneului;

- ocluzia intestinală;

NEVOI PERTURBATE:

1.Nevoia de a bea și de a mânca;

2. Nevoia de a elimina;

3. Nevoia de a dormi și a se odihni;

4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură;

5. Nevoia de a învăța să își păstreze sănătatea;

III. DIAGNOSTIC NURSING LA INTERNARE

1. Nevoia de a bea și a mânca.

Incapaciatea de a se alimenta corespunzător, cauzată de grețuri, manifestată prin vărsături.

2. Nevoia de a elimina.

Dificultate în eliminarea rezidurilor alimentare, cauzată de tranzitul intestinal absent,


manifestată prin constipație.

3. Nevoia de a dormi și a se odihni.

Incapacitatea de a se odihni, cauzată insomie, manifestată prin ore insuficiente de somn


cantitativ și calitativ.

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.

67
Dificultate în a se mișca, cauzată de durere în fosa iliacă dreapta, manifestată prin poziție
inadecvată.

5. Nevoia de a învăța cum să își păstreze sănătatea.

Lipsa de cunoștiințe, cauzată de inaccesibilitate la informație, manifestată prin cunoștiințe


insuficienteb asupra diagnosticului și intervenției medicale.

68
69
70

S-ar putea să vă placă și