Războaiele ruso-austro-otomane între 1683 și 1829

Războaiele ruso-austro-otomane reprezintă

confruntarea celor trei mari imperii –
habsburgic,  rus și otoman - pentru rezolvarea
„problemei orientale”, deschisă după înfrângerea
otomanilor la Viena în 1683. Asistăm pe de o parte la
încercarea marilor puteri europene de a se substitui
dominației Imperiului Otoman în Peninsula Balcanică și în
Orientul Apropiat și pe de altă parte la acțiunile
popoarelor balcanice pentru câștigarea independenței și
realizarea statelor naționale. Celelalte puteri europene –
Anglia, Franța, Prusia – nu s-au implicat în „problema
orientală”, excepție făcând Anglia începând cu secolul al
XIX-lea datorită interesului economic vis-à-vis de
Imperiul Otoman.
În ce privește Țările Române, deși acestea nu au avut o
implicare efectivă în raportul general de forțe, războaiele
ruso-austro-turce s-au desfășurat adeseori pe
teritoriul românesc și le-au cauzat mari pierderi
umane și materiale: Imperiul Habsburgic a ocupat
Transilvania (1687-1918), Banatul (1718-1918), Oltenia
(1718-1739) şi Bucovina (1775-1918); Imperiul Otoman a
transformat ţinutul Hotin în raia în anul 1715; Imperiul
rus a anexat Basarabia (1812-1917).
Dacă inițial faţă de evenimentele problemei orientale
românii au manifestat o poziție pro-rusă (explicabilă și
prin năzuinţa că solidaritatea ortodoxă va contribui la
eliberarea de sub dominaţia otomană), cu timpul însă,
după mai multe perioade de ocupaţie rusă și
experimentare a violenței trupelor ruse, atitudinea
românilor s-a îndreptat spre Occident, cu precădere către
Franţa.
Războiul ruso-austro-turc dintre anii 1683-1699 a debutat
cu asedierea Vienei în 1683 de către Imperiul Otoman.
După două luni de asediu (iulie-septembrie) otomanii sunt
înfrânţi, aceeași soartă având și în bătăliile de la Buda
(1686), Mohacs (1687), Salankemen (1691) şi Zenta (1697).
Războiul se încheie prin Pacea de la Karlowitz (1699)  care
a marcat începutul regresului Imperiului Otoman în sud-
estul Europei și ascensiunea Rusiei şi a Imperiului
Habsburgic. În urma acestui război Transilvania va intra
oficial în componenţa Imperiului Habsburgic:

Bătălia de la Viena din anul 1683

 „Art. I. Teritoriul Transilvaniei va rămâne pe mai
departe în posesiunea şi stăpânirea Majestăţii Sale
Imperiale, după cum se află în prezent, descrierea
graniţelor fiind următoarea: de la hotarul Podoliei până
la graniţa cea mai îndepărtată a Valahiei cu munţii săi,
care înaintea actualului război au fost graniţele vechi
dintre Valahia şi Transilvania pe de altă parte, şe de la
graniţa Valahiei până la râul Mureş de asemenea cu
munţii săi, care de multă vreme au fost hotarele vechi ce
formau graniţa.....” (Fragment din tratatul încheiat la
Karlowitz).
Între 1710-1711 s-a desfășurat războiul ruso-turc care
debutează cu declarația de război a Imperiului Otoman
către Rusia, în încercarea de a stăvili influenţa crescândă a
acesteia în bazinul nordic al Mării Negre şi în Balcani.
Ostilităţile se vor desfăşura şi pe teritoriul Moldovei,
cunoscută rămânând bătălia de la Stănileşti, în care
trupele moldovene (conduse de Dimitrie Cantemir) și cele
rusești sunt înfrânte de otomani. Războiul se încheie 
prin semnarea păcii de la Vadul Huşilor, care
marchează o stagnare a expansiunii Rusiei în zona Mării
Negre şi în sud-estul Europei. În urma acestui război
Hotinul va deveni raia turcească în 1715.
Între 1716-1718 are loc războiul austro-turc
finalizat prin pacea de la Passarowitz, încheiată
între Imperiul Otoman şi Austria şi Imperiul Otoman şi
Veneţia. Prin aceste tratate Poarta anexa
Peloponesul de la Veneţia și ceda Austriei Banatul
şi Oltenia, parte a principatului autonom al Ţării
Româneşti. De asemenea, Austriei îi revenea şi
Belgradul.
Între 1735-1739 se desfășoară războiul ruso-
austro-turc încheiat cu pacea de la
Belgrad. Disputele de la frontierele Rusiei ucrainiene cu
tătarii din Crimeea (stăpânită de turci) au constituit un
nou pretext pentru Rusia de a-și manifesta influenţa în
nordul Mării Negre. Austria intră și ea în război în 1737, ca
aliat al Rusiei, dar va încheia în urma înfrângerilor suferite
pace separată cu Imperiul Otoman, cedându-i acestuia
nordul Serbiei (cu Belgradul) şi înapoind Oltenia Ţării
Româneşti. În aceste condiții, Rusia va fi nevoită și ea
să încheie un tratat de pace dezavantajos cu
Poarta – renunța la dreptul de a deține nave de război în
Marea Azovului sau în Marea Neagră şi accepta să depindă
în întregime de navele otomane pentru comerţul său pe
Marea Neagră.
Între 1768-1774 are loc o nouă confruntare ruso-
otomană, finalizată cu înfrângerea Imperiului
Otoman. Se încheie astfel Pacea de la Kuciuk-
Kainargi în iulie 1774, care a însemnat o lovitură
umilitoare primită de Poartă. Otomanii au cedat în urma
încheierii acestei păci o serie de teritorii de la nordul Mării
Negre şi au pierdut Hanatul Crimeii, recunoscându-i
independenţa. Hanatul era însă sub controlul Rusiei, care
îl va și anexa în anul 1783. În plus, Rusia a primit şi unele
drepturi politice și economice în Imperiul Otoman, cum ar
fi permisiunea acordată creştinilor ortodocşi din Balcani
de a naviga sub steagul Rusiei; Rusia s-a folosit de această
prevedere a tratatului arogându-și dreptul de a proteja
creştinii ortodocşi din Imperiu şi intervenind în
Principatele Române în timpul ultimei domnii
fanariote. În 1775 are loc Convenţia de la Istanbul în
urma căreia Imperiul Habsburgic primește
Bucovina.
Între 1787-1791/1792 istoria este marcată de un
nou război ruso-austro-turc, încheiat prin Pacea
de la Șiștov (1791, cu Imperiul Habsburgic) și
Pacea de la Iași (1792, cu Rusia). Rusia primeşte în
urma Tratatului de la Iaşi ţinuturile dintre Nistru
şi Bug.

Președintele de Consiliu Titu Maiorescu în mijlocul

participanților la negocieri (Pacea de la București)
Între 1806-1812 un nou război ruso-turc izbucnește în
contextul războaielor napoleoniene și va fi pecetluit
prin Pacea de la București (mai 1812). Consecința
care ne privește în mod direct, a fost faptul că Basarabia 
devine în acest moment parte componentă a Rusiei.
Seria războaielor ruso-autro-turce se încheie prin
confruntările ruso-turce dintre 1828-1829 și Pacea
de la Adrianopol (1829). Prin acest tratat Poarta dădea
Rusiei acces la gurile Dunării și liberaliza comerțul
deschizând strâmtorile Dardanele şi Bosfor tuturor vaselor
comerciale. Imperiul Otoman garanta autonomia Serbiei și
promitea autonomie Greciei; în plus, permitea Rusiei să
ocupe Țara Românească şi Moldova până când va reuşi să
plătească uriaşa despăgubire de război datorată. Pentru
Ţara Românească tratatul a însemnat redobândirea
cetăţilor de pe malul stâng al Dunării (Turnu, Giurgiu şi
Brăila); Principatele și-au redobândit autonomia
administrativă, libertatea comerțului, eliberarea de
obligativitatea aprovizionării Porții etc.
Studiind cu atenție această perioadă cuprinsă
între anii 1711 și 1829, putem observa, pe lângă
aspectele politice și conflictuale, o tendință de
orientalizare a societății românești prin abordarea
stilului arhitectural oriental și al designului interior cu
sofale și covoare; vestimentația devine și ea tributară
stilului oriental; se remarcă preluarea obiceiurilor
alimentare și a tabieturilor prin consumul cafelei și al
tutunului; în agricultură se generalizează cultivarea
„grâului turcesc” - porumbul; din punct de vedere
lingvistic, se constată o îmbogățire a vocabularului prin
cuvinte de origine turcă și balcanică. În paralel cu toate
acestea se încearcă aderarea la modelul cultural și
ideologic occidental, ideile iluministe și sentimentul
renașterii naționale pătrunzând tot mai adânc în conștiința
românilor. 
Războiul ruso-turc se poate referi la unul dintre
următoarele conflicte militare dintre Imperiul
Rus și Imperiul Otoman:
 Războiul Ruso-Turc (1568–1570), victorie pentru ruși
 Războiul Ruso-Turc (1676–1681), victorie indefinibilă
 Războiul Ruso-Turc (1686–1700), victorie pentru ruși
 Războiul Ruso-Turc (1710–1711), victorie pentru
turci. Vezi și Campania de la Prut.
 Războiul Ruso-Turc (1735–1739), victorie pentru turci
 Războiul Ruso-Turc (1768–1774), victorie pentru ruși
 Războiul Ruso-Turc (1787–1792), victorie pentru ruși
 Războiul Ruso-Turc (1806–1812), victorie pentru ruși
 Războiul Ruso-Turc (1828–1829), victorie pentru ruși
 Războiul Ruso-Turc (1853–1856) (parte a Războiului
Crimeii), victorie pentru turci
 Războiul Ruso-Turc (1877-1878), victorie pentru ruși
și români
 Războiul Ruso-Turc (1914–1918) (parte a Primului
Război Mondial și Războiului Civil Rus), victorie
indefinibilă