Rozmarinul - darul naturii

De mii de ani rozmarinul este folosit în medicina populară a diverselor popoare pentru
ameliorarea a numeroase afecţiuni digestive, hepatice, nervoase, cardiovasculare.
Studiile ştiinţifice au stabilit compoziţia chimică a uleiului şi a extractelor de rozmarin:
numeroase flavonoide, terpene, acizi şi esteri organici: acid rosmarinic, acid cafeic, alfa-pinene,
borneol, camfene, camfor, verbenone, acid carnosinic, luteolin, rosmaquinone etc.
Prin conţinutul ridicat de flavonoide, principii active deosebite, rozmarinul are numeroase
efecte benefice: intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic, de asemeni şi la nivelul creierului şi
astfel este împiedicată apariţia sclerozei cerebrale, a trombozelor, a edemelor cardiace.
Rozmarinul are multiple efecte asupra afecţiunilor cardiace precum: angina pectorală,
ateroscleroză coronariană, hipertensiune arterială, palpitaţii şi extrasistole provocate de stările
nevrotice.
Nici ştiinţele moderne şi medicina actuală nu puteau să rămână indiferente la acest remediu.
Astfel, cercetări ştiinţifice cum ar fi Evaluation of clonal herbs of Lamiaceae species for management
of diabetes and hypertension. (Asia Pac J Clin Nutr 2006), realizate in vitro, au arătat că rozmarinul are
o mare capacitate de inhibarea a enzimei de conversie a angiotensinei prin constituenţii săi principali,
acid cafeic, acid rosmarinic. Inhibitorii ei blochează conversia angiotensinei I în angiotensina II.
Angiotensina II este un vasoconstrictor puternic. Inhibitorii acesteia lărgesc vasele sanguine prin
oprirea acţiunii unei enzime care este responsabilă de eliberarea unei substanţe (angiotensina II) care
îngustează vasele de sânge. În acest mod se explică acţiunea antihipertensivă a produselor din
rozmarin.
Alt studiu, având titlul Pharmacology of rosemary (Rosmarinus officinalis Linn.) and its
therapeutic potentials (Indian J Exp. Biol, 1999) aduce multe informaţii legate de compoziţia şi
efectele extractului de rozmarin. Astfel acesta relaxează muşchii netezi ai traheei şi intestinului, şi are o
activitate coleretică, hepatoprotectoare şi antitumerogenică. S-a ajuns la concluzia că rozmarinul şi
elementele sale constitutive, în special derivaţii de acid cafeic, cum ar fi acidul rosmarinic, au un
potenţial terapeutic foarte bun în tratarea sau prevenirea astmului bronşic, ulcerului peptic, bolilor
inflamatorii, hepatotoxicităţii, aterosclerozei, cardiopatiei ischemice, cataractei, diverselor tumori.
Efectul de scădere al tensiunii arteriale a fost observat experimental. Frunza de rozmarin
conţine, de asemenea, o flavonoidă, un pigment cu numele diosmină, care scade permeabilitatea
capilară şi fragilitatea vaselor sanguine, creşte tonusul venos diminuând staza venoasă şi creşte
rezistenţa vasculară. Studii farmacologice au demonstrat faptul că îmbunătăţeşte circulaţia, diminuează
edemele, reduce inflamaţia.
Rozmarinul are şi efect de scădere a colesterolului ceea ce contribuie, în mod evident, la o
menţinere a sănătăţii cardiovasculare.
Studiul Long-term intake of rosemary and common thyme herbs inhibits experimental
thrombosis without prolongation of bleeding time (Thromb Res., 2008) a arătat că extractele de
rozmarin (5% şi 0,5%) au inhibat în mod semnificativ formarea trombilor arteriali.
Toate aceste efecte, şi anume cele de inhibare a enzimei de conversie a angiotensinei, de
relaxare a muşchilor traheiei, de scădere a permeabilităţii capilare şi fragilităţii vaselor sanguine, de
scădere a colesterolului, de inhibare a trombozei, de intensificare a circulaţiei sanguine, nu fac decât să
demonstreze eficienţa rozmarinului ca şi agent antihipertensiv şi un bun remediu pentru afecţiunile
cardiovasculare. Deşi există încă puţine studii ştiinţifice şi clinice, acestea sunt concludente pentru a
demonstra eficienţa acestui remediu.