Preadolescența și adolescența

Asemănări
 Atât în perioada de preadolescență cât și adolescență persistă relații tensionate cu adulții. Comunicarea cu adulții
generează un șir de divirgențe:problema relațiilor dintre generații,diferența de înțelegere a valorilor, dragostea,
mîngîierile și tutela hipertrofiate îi irită din cauza, că ele pot fi obiectul ironiei pentru semeni, dar și pentru că sunt
percepute ca un atentat la independența și libertatea personală.Acest fenomen este numit în limba engleză ca
‘’Generation gap” un termen destul de sugestiv.
 Relațiile și comunicarea cu semenii ocupă un rol important tât în viața preadolescentului cât și adolescentului. Manifestă
interes față de grupele neformale, companii.
 Atât preadolescentul cât și adolescentul are dorința firească de a avea un prieten, un om apropiat, relații profunde
individuale, de atașament emoțional. Aceasta duce la apariția sentimentului prieteniei, a dragostei.
 Atât preadolescența cât și adolescența sunt caracterizate prin schimbările sub aspect fizic( prin maturizarea diferitelor
segmente, aparate, organe ale corpului),la fel și prin schimbările sub aspect psihic,ce se exprimă prin intrarea în
funcțiune a unor noi capacități intelectuale, afective, volitive, de motivație, aptitudine.
 Simțul maturității ocupă locul dominant în poziția interioară atât a preadolescentului,cât și a adolescentului.
 Deosebiri
Criterii de comparație Preadolescența Adolescența
Vârsta Începe la 10/11 ani și durează până la 14/15 ani Se derulează între 14/15 și 20 de ani
Caracterizarea Începutul perioadei de pubertate,tânărul mai este Înseamnă ieșirea tînărului din pubertate,la fel ieșirea din
generală(ce etapă considerat ca fiind încă copil ce se află sub tutela societatea de tip tutelar familial și școlar pentru a se integra
părinților. în viața socială.
marchează)
Modificări somatice și Au loc modificări la nivelul feţei,la mulți preadolescenți Comparativ cu perioada anterioară, la nivel facial se
fiziologice(consecințe) apare acneea. realizează armonizarea trăsăturilor, adolescenţii devin
Preadolescenții suportă diferite disproporţii între părţile mai ,,împăcaţi cu felul cum arată”.
corpului(creșterea accelerată a oaselor și
mușchilor).Toate acestea generează unele dizarmonii
care îi pot complexa pe copiii puberi.Această perioadă
este numită metaforic vârsta păianjenului”.
Particularitățile  Eul fizic este puternic conturat în structura  Eul fizic rămâne în centrul imaginii de sine şi este
personalității -Imaginea imaginii de sine.Adică, preadolescentul tinde să-şi valorificat în relaţiile dintre sexe. Adolescenţa are o
cunoască atât calităţile, cât şi defectele, fiind atât atitudine activă deoptimizare faţă de Eul fizic şi
de sine
încântat, cât şi dezamăgit de sine, dar încearcă caută diferite posibilităţi de a-l îmbunătăţi
permanent să optimizeze această latură a fiinţei  Eul spiritual este în centrul autocunoaşterii.
sale Adolescenţii sunt preocupaţi de a-şi cunoaşte nivelul
 Eul spiritual este în evoluţie continuă. inteligenţei şi gradul de cultură.
Preadolescentul nu mai interiorizează  Eul social este mai clar în adolescenţă (ştiu ce loc
necondiţionat opiniile părinţilor, dar caută să se ocupă în grup şi de ce popularitate se bucură) şi se
autocunoască în mod autonom află într-un mai bun echilibru cu cerinţele grupurilor.
 Eul social este într-un proces intens de schimbare
datorită creşterii atracţiei faţă de grup
.Preadolescenții este îngrijorat din cauza că
grupul l-ar putea respinge, izola sau ignora.
Conștiința de sine Este in proces de dezvoltare.Începe să se manifeste
poziția omului matur, încurajată de simțul propriei
maturități.. Apare simțul independenței, datorită căruia
preadolescentul stabilește relații noi cu lumea maturilor
și a valorilor lor
În adolescență se constituie toate elementele conștiinței de
sine:
-elementul cognitiv: include cunoștințele adolescentului din
diverse domenii, despre sine, despre propriile calități și
trăsături;
- elementul afectiv: conține aprecierea acestor calități,
precum și emoțiile și sentimentele personale, simțul
demnității personale
- elementul comportamental: presupune manifestarea în
practică, în conduită, activitate, relații a acestor achiziții, a
atitudinii față de sine.