Cănd fericirea-i aproape cu noi…o zi normală cu zămbete si imbrățișări

dis de dimineața…déjà se sună..larma.. magnifici ce urcă in graba scările

…cei micuți le numără..când liniștea aprope că se așează pe holuri..un
vechi prieten mă intreaba sfios..când se mai vine la internat ?mă prefac
că nu știu ..cred ca imediat după ce vă asezați lucrurile…intreb…de ce?
știti..nu vinerea asta ,,,următoarea implinesc 18 ani..este ziua
mea..wau!!zâmbesc ii strâng mâna..incurajându-l…ne indepărtăm ..imi
cade o lacrimă..doar eu știu ... imi promit ca o sa-i fac un majorat de
pomina…