Sunteți pe pagina 1din 2

EXAMEN Drept civil – Teoria generală NUME:

18.02.2018 GRUPĂ:
NR. 1

I. Alegeți varianta corectă din răspunsurile de mai jos (o singură variantă este corectă): (10 x 0,4p = 4p)
1. Spre deosebire de dreptul administrativ:
a) dreptul civil nu include, în obiectul său de reglementare, regimul juridic al dreptului de proprietate publică;
b) dreptul civil are vocația de a se aplica în orice materie, fiind dreptul comun;
c) dreptul civil folosește, în principal, metoda de reglementare a subordonării, de exemplu în raporturile juridice
obligaționale, în care subiectele au calitatea de creditor, respectiv de debitor.
2. Societatea X, dezvoltator imobiliar, în calitate de locator, și Y, în calitate de locatar, au încheiat la 1.10.2017
un contract de închiriere a unei locuințe pentru o chirie de 1,500 de lei. Printr-o lege intrată în vigoare la
1.03.2018, fără dispoziții intertemporale, se prevede, din rațiuni de protecție socială, plafonarea obligatorie a
chiriilor conform unui sistem de calcul care conduce la o chirie maximă de 1,000 de lei în cazul contractului
dintre X și Y. În consecință:
a) X va trebui să îi restituie lui Y diferența dintre chiria încasată până la 1.03.2018 și chiria maximă prevăzută de
legea nouă, care, fiind legea mai favorabilă părții neprofesioniste, produce efecte retroactiv;
b) Y va datora chiria de 1,500 de lei și după intrarea în vigoare a legii noi;
c) X nu trebuie să restituie diferența arătată la a), dar, după 1.03.2018, va putea pretinde doar chiria de 1,000 de
lei.
3. Norma imperativă:
a) este întotdeauna de aplicare imediată, inclusiv pentru situațiile juridice contractuale;
b) permite derogarea, însă numai dacă ocrotește nemijlocit un interes privat;
c) nu poate fi aplicată prin analogie dacă prevede o sancțiune civilă.
4. Dacă antrepriza este reglementată în Codul civil, iar prin Hotărârea Guvernului nr. X/2018 se prevăd condiții
speciale de validitate pentru antrepriza de lucrări de infrastructură rutieră, atunci, pentru un astfel de contract:
a) normele din Hotărârea Guvernului nr. X/2018 se aplică prioritar, ca norme speciale;
b) normele din Hotărârea Guvernului nr. X/2018 se aplică prioritar, ca lex posterior;
c) normele din Codul civil se aplică prioritar, chiar dacă normele din Hotărârea Guvernului nr. X/2018 sunt
imperative.
5. Obligațiile scriptae in rem:
a) se mai numesc și obligații reale pentru că incumbă oricărui deținător al bunului de care este legată obligația;
b) nu pot avea mai multe subiecte pasive;
c) sunt, în materia actului juridic, obligații opozabile în sens strict unor terți față de actul juridic, în temeiul unor
excepții de la relativitatea principiului forței obligatorii a efectelor actului juridic civil.
6. Actul juridic civil:
a) ca regulă, nu poate fi confirmat dacă motivul nevalabilității sale este lipsa formei ad validitatem cerute de lege;
b) este unilateral dacă doar una dintre părți își asumă obligații;
c) nu poate fi izvor de obligații dacă are caracter unilateral.
7. Este un drept de creanță:
a) dreptul întreținutului de a obține prestarea, în natură, a întreținerii convenite printr-un contract de întreținere;
b) dreptul de opțiune succesorală;
c) dreptul de ipotecă mobiliară.
8. Este corectă următoarea calificare:
a) împrumutul cu dobândă este un contract sinalagmatic și cu titlu oneros;
b) locațiunea este un contract sinalagmatic și constitutiv de drepturi de creanță;
c) legatul este un act juridic bilateral și cu titlu gratuit.
9. Dacă X și Y au încheiat un contract de tranzacție prin care, în schimbul plății de către X a sumei de 100,000
de lei, Y a recunoscut dreptul de proprietate al lui X asupra unui imobil, fiind stins procesul născut prin acțiunea
în revendicare formulată de către Y împotriva lui X, atunci:
a) Y va putea să obțină anularea contractului pentru leziune, dacă se afla într-o stare de nevoie la data tranzacției,
iar valoarea de piață a imobilului era de 400,000 de lei;
b) Y va putea, în temeiul impreviziunii, să obțină o majorare a sumei plătite de către X, dacă valoarea de piață a
imobilului se dublează ulterior încheierii tranzacției, iar această creștere era imprevizibilă la data contractării;
c) Y nu va putea obține anularea pentru eroare în ipoteza în care, ulterior încheierii tranzacției, află că, față de
normele juridice incidente în procesul cu X, subestimase probabilitatea de a câștiga procesul.
10. Este adevărată următoarea afirmație:
a) principiul forței obligatorii a actului juridic nu permite creditorului să obțină executarea obligației izvorâte din
act înainte de împlinirea termenului suspensiv stipulat în favoarea debitorului;
b) persoana care cumpără un drept printr-un act afectat de condiție suspensivă nu poate înstrăina valabil, la rândul
său, dreptul respectiv, de realizarea condiției depinzând însăși existența actului de dobândire;
c) ca regulă, realizarea condiției produce efecte pentru viitor.

II. (3p) Iulius, pensionar, este mândrul proprietar al unui pick-up de colecție, pe care X și-l dorește foarte
mult. La solicitarea lui X, însă, Iulius a refuzat să vândă aparatul. Apropiindu-se ziua de naștere a lui X, amicul
său Y, de profesie parcagiu-șef în Piața Unirii, în contextul unei discuții privind importanța sentimentală pe care
aparatul o avea pentru X (bunicul său avusese unul identic înainte de întemnițarea sa, din motive politice, de către
regimul comunist), i-a spus acestuia că nu ar trebui să își facă griji pentru cumpărarea aparatului, el (Y) urmând
să aibă o discuție cu Iulius și fiind, de obicei, foarte persuasiv. Bucuros că ar putea dobândi aparatul, X nu a mai
pus întrebări. O zi mai târziu, Y s-a prezentat acasă la Iulius, unde se afla și Caius. Cei doi – Iulius și Caius –
erau prieteni din copilărie și rămăseseră apropiați, întâlnindu-se zilnic, și la bătrânețe, pentru a juca table și a
discuta ultimele știri. Observând că, din cauza vârstei, Caius părea a fi într-o stare fizică mai fragilă, Y i-a spus
lui Iulius că ar fi indicat să îi vândă aparatul lui X și să facă, prin aceasta, o faptă bună, „mai ales de sufletul lui
Caius, care e bătrân și mâine-poimâine ar putea păți ceva neplăcut”. În aceste condiții, Iulius a fost imediat de
acord să îi vândă aparatul lui X. Contractul s-a încheiat la 1 iunie 2015, cu termen pentru plata prețului (de 1,000
de lei) la 15 iulie 2015. În luna iunie 2015, Y a început executarea unei pedepse cu închisoarea pentru fapte legate
de activitatea sa de parcagiu-șef.
La 10 iulie 2015, Iulius a decedat în urma unui atac de cord, după ce s-a enervat pentru că nu a reușit să
găsească un loc de parcare în Piața Unirii, dată fiind dezorganizarea parcagiilor lipsiți de mentorul lor. Fiica sa și
unica moștenitoare era Iulia, căreia Iulius îi povestise în detaliu istoria contractului cu privire la pick-up. Iulia nu
apreciase niciodată valoarea sentimentală a aparatului, dar avea nevoie de bani (pentru a-și cumpăra un loc de
parcare). Prin urmare, la 20 iulie 2015, printr-o notificare trimisă lui X, i-a cerut acestuia plata prețului de 1,000
de lei. La 25 iulie, un prieten al Iuliei a informat-o pe aceasta despre faptul că, față de raritatea sa, aparatul putea
fi vândut unui colecționar pentru cel puțin 4,000 de lei. În consecință, la 1 septembrie 2015, când X nu plătise
încă prețul, Iulia a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva lui X, solicitând anularea pentru violență
a contractului din 1 iunie 2015 și restituirea aparatului.
În apărare, X a invocat următoarele:
a) Iulia nu are dreptul (calitatea procesuală) să solicite anularea contractului, această posibilitate fiind rezervată
părților actului juridic, spre deosebire de situația unui act juridic nul;
b) Iulius nu a fost supus niciunei violențe, deci nu i-a fost viciat consimțământul, de vreme ce sugestiile lui Y se
refereau la Caius;
c) El – X – nu a săvârșit vreo violență, deci actul nu poate fi anulat; Iulius ar fi putut, eventual, doar să obțină
despăgubiri de la Y pentru delictul civil imputat acestuia;
d) În fine, anularea oricum nu ar mai putea fi dispusă în prezent (la data procesului).
În calitate de judecător, soluționați acțiunea Iuliei, pronunțându-vă asupra fiecăreia dintre apărările
invocate de către X. Considerați că toate împrejurările descrise în ipoteza speței au fost dovedite.

III. (2 p) Realizați o comparație între nulitatea absolută și nulitatea relativă, indicând minim 4 asemănări și 4
deosebiri.