Sunteți pe pagina 1din 23

Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova
Colegiul Naţional de Comerţ al ASEM
Catedra ,,Economie, Turism, Servicii"

RAPORT
privind efectuarea
practicii ce precede probele de absolvire
la unitatea economică

SRL ,,ISO TEH MONTAJ”


E
fectuat:
elevul: Radu Apachita,

grupa: CON-162

Verificat:
Coordonatorul de practică:
Iovu-Carauș Marina

Chişinău, 2019

I1
Cuprins
 Introducere.........................................................................................................3
 Capitolul I-Bazele organizării contabilității entității.........................................4
 Capitolul II-Evaluarea și recunoașterea elementelor patrimoniale....................5
 Capitolul III-Contabilitatea imobilizărilor necorporale....................................13
 Capitolul IV-Contabilitatea imobilizărilor corporale........................................15
 Capitolul V-Contabilitatea stocurilor................................................................17
 Capitolul VI-Inventarierea elementelor patrimoniale în cadrul entității.........23
 Încheiere............................................................................................................27
 Bibliografie........................................................................................................28

I2
Introducere

DATE DE INDENTIFICARE / SCURTĂ INFORMAŢIE

1. Numele firmei: „ISO TEH MONTAJ” SRL


2. Data înregistrării: 04.12.2012
3. Codul unic de înregistrare (IDNO): 1012600038788
4. Forma juridică de constituire: Societate cu Răspundere Limitată
5. Originea capitalului social:

Originea capitalului social Public, % Privat, %


Republica Moldova - 100

6. Valoarea capitalului social înregistrat: 5400-00 lei


7. Date de contact (adresa, e-mail): MD-2045, mun. Chişinău, str. Acad. Sergiu Rădăuţanu, 9;
email: isotehmontaj@gmail.com

Compania ”ISO TEH MONTAJ” SRL este o SRL cu capital autohton, fondată în anul 2012,
cu activitatea în domeniul lucrărilor de construcţie-montaj, în baza Licenţei Nr. AMMII 041055
pentru genul de activitate „Construcţiile de clădiri şi reconstrucţii”, cu o listă variată de lucrări
permise (se anexează).
Chiar din start, compania a fost antrenată în calitate de subantreprenor în cadrul proiectului de
construcţie a halei industriale (Nr.1) a rezidentului ZEL Bălţi, Î.C.S. „Gebauer&Giller Cables &
Wires EE” SRL, unde a desfăşurat lucrări de construcţie-montaj pe parcursul anilor 2012-2013.
În virtutea experienţei şi colaborării anterioare, în anul 2016 compania a fost invitată să
participe cu oferte în cadrul unor proiecte noi realizate pe teritoriul ZEL Bălţi, în calitate de
subantreprenor al „STRABAG” SRL, şi anume, la construcţia uzinei „Sumitomo Electric
Bordnetze” în Subzona nr. 6 Orhei şi a halei industriale Nr. 2 a Î.C.S. „Gebauer&Giller Cables &
Wires EE” SRL în Subzona nr. 3 Bălţi – unde a realizat lucrări de contrucţii-montaj în perioada
anilor 2016-2018.
Din anul 2017 compania este înregistrată în calitate de rezident al ZEL Bălţi.
Lucrări semnificative realizate până în prezent - în cadrul proiectelor de construcţie a halelor
industriale „Gebauer & Griller - 1" (per. 2012-2013, Subzona nr. 2 Bălţi);  „Sumitomo Electric
Bordnetze - SEBN” (per. 2016-2018, Subzona nr. 6 Orhei);  „Gebauer & Griller - 2" (per. 2017-
2018, Subzona nr. 3 Bălţi);  „Coroplast Harness Technology" (per. 2018-2019, Subzona nr. 8
Căuşeni); „KAUFLAND" (per. 2018-2019, bd. Decebal, mun. Chişinău);

I3
Capitolul II. Evaluarea și recunoașterea elementelor patrimoniale
Recunoașterea și evaluarea activelor imobilizate
Recunoaşterea iniţială a imobilizărilor se efectuează pe obiecte de evidenţă (în continuare –
obiecte), a căror nomenclator se stabileşte de entitate de sine stătător (de exemplu, dacă o
imobilizare complexă cuprinde cîteva componente, entitatea poate contabiliza această imobilizare ca
un obiect unic de evidenţă sau fiecare componentă a imobilizării ca obiecte distincte).
Obiectul se recunoaşte ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor
condiţii:
1) obiectul este identificabil şi controlabil de entitate;
2) proprietăţile şi particularităţile lui corespund definiţiei imobilizărilor necorporale sau
corporale;
3) este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului;
4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.
Evaluarea iniţială a fiecărui obiect se efectuează la cost de intrare. Componenţa costului de
intrare diferă în funcţie de modalitatea de intrare a obiectului: prin achiziţionare, creare de sine
stătător, primire în schimb, sub forma de aport la capitalul social, cu titlu gratuit, în gestiune
economică etc.
Costul de intrare a obiectului procurat se formează din:
1) preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele şi taxele nerecuperabile, cu scăderea tuturor
reducerilor, rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare;
2) orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea
necesară pentru folosire după destinaţie.
Costul de intrare a imobilizărilor se înregistrează ca majorare a imobilizărilor în curs de
execuţie concomitent cu majorarea datoriilor curente şi/sau diminuarea activelor utilizate pentru
pregătirea imobilizărilor pentru exploatare. Transmiterea obiectelor respective în exploatare se
înregistrează ca majorare a imobilizărilor aflate în utilizare şi diminuare a imobilizărilor în curs de
execuţie.
În cazul în care nu sînt necesare costuri privind pregătirea imobilizărilor pentru utilizare după
destinaţie şi cînd data intrării obiectelor respective coincide cu data începerii utilizării acestora,

I4
costul de intrare a unor astfel de obiecte se contabilizează ca majorare concomitentă a imobilizărilor
aflate în utilizare şi a datoriilor curente.
Imobilizările procurate, a căror valoare este exprimată în valută străină, se evaluează în
moneda naţională prin recalcularea valutei străine în modul stabilit de SNC “Diferenţe de curs
valutar şi de sumă”. Diferenţele de curs sau de sumă ce apar după recunoaşterea obiectului nu
afectează costul acestuia.
Costul de intrare a imobilizărilor create (elaborate, construite) de entitate în regie proprie se
evaluează la costul efectiv care include: costul proiectului, valoarea materialelor consumate,
costurile cu personalul, contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asistenţă medicală
aferente, costurile indirecte de producţie etc.
Imobilizările pot fi primite în schimbul altor active nemonetare sau a unei combinări de active
nemonetare şi monetare. Asemenea tranzacţii se tratează ca două operaţii: înstrăinarea activului
transmis în schimb şi procurarea activului primit în schimb.
Imobilizările primite ca aport în capitalul social se evaluează în conformitate cu legislaţia în
vigoare la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit de conducere a entităţii, cu
suplimentarea, în cazurile necesare, a costurilor direct atribuibile.
Imobilizările primite cu titlu gratuit (ca donaţie) se evaluează conform datelor din
documentele primare de intrare, cu suplimentarea în cazurile necesare a costurilor direct atribuibile.
Dacă în documentele primare de intrare nu este indicată valoarea obiectului primit, atunci costul de
intrare se determină prin expertiză independentă.
Costul de intrare a imobilizărilor deţinute de un locatar conform contractului de leasing
financiar se determină în conformitate cu SNC “Contracte de leasing”.
Costul de intrare a imobilizărilor nu se modifică după transmiterea obiectelor în utilizare. În
cazul capitalizării costurilor ulterioare, deprecierii şi reluării deprecierii se determină costul corectat
al imobilizărilor care substituie costul de intrare. Evaluarea ulterioară şi amortizarea
După recunoaşterea iniţială imobilizările se evaluează la valoarea contabilă (la cost).
În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a imobilizărilor poate fi
efectuată în baza modelului reevaluării potrivit IAS 38 “Imobilizări necorporale” şi IAS 16
“Imobilizări corporale”.
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la
valoarea amortizabilă a obiectului şi durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se

I5
ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC “Deprecierea
activelor”.
Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod
independent la data transmiterii obiectului în utilizare cu excepţia cazurilor prevăzute în pct.45 al
prezentului standard. Pentru unele obiecte valoarea reziduală poate fi nesemnificativă, respectiv, ea
se consideră egală cu zero la calcularea amortizării.
Amortizarea calculată pentru un obiect în perioadă de gestiune se înregistrează ca majorare a
costurilor şi/sau cheltuielilor curente (de exemplu, amortizarea utilajelor tehnologice a entităţii se
include în costul de fabricare al produselor în mod direct sau indirect, iar amortizarea clădirii
administrative se atribuie la cheltuieli curente).
La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode: metoda liniară,
metoda unităţilor de producţie, metoda de diminuare a soldului.
Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de
utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport
dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul
duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de utilizare şi se
calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani, luni, zile). După expirarea duratei de
utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.
Metoda unităţilor de producţie prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii amortizării
pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de produse fabricate (servicii prestate) în perioada de
gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de produs (servicii) se calculează ca raportul dintre
valoarea amortizabilă şi numărul de unităţi de produse (servicii).
Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a amortizării
care poate fi majorată conform politicilor contabile a entităţii nu mai mult decît de două ori în
comparaţie cu norma prevăzută conform metodei liniare.
Calcularea amortizării în baza metodei de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:
1) pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică faţă de costul de intrare
a obiectului;
2) pentru următoarele perioade (cu excepţia ultimei) norma majorată a amortizării se aplică
faţă de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente;
3) pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferenţa dintre
valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente şi valoarea sa reziduală.

I6
În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei imobilizări,
începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii
în utilizare.
Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:
1) la data expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului; sau
2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare şi/sau
ieşirii obiectului.
Recunoașterea și evaluarea stocurilor
Stocurile se recunosc ca active circulante la respectarea simultană a următoarelor condiţii:
1) sînt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;
2) există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din
utilizarea stocurilor;
3) sînt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestări servicii sau vor fi vîndute în
termen de 12 luni;
4) costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.
Stocurile recunoscute iniţial se evaluează la cost de intrare care se determină în funcţie de
sursa de provenienţă a stocurilor cum ar fi: achiziţionarea, fabricarea, intrarea ca aport în natură la
capitalul social, primirea cu titlu gratuit, ieşirea/reparaţia activelor imobilizate şi obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată, înregistrarea deşeurilor recuperabile, transferare din active imobilizate etc.
În costul de intrare a stocurilor nu se includ:
1) pierderile de materiale, costurile cu personalul şi/sau alte costuri de producţie suportate
peste limitele normelor şi normativelor admise;
2) costurile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sînt necesare în
procesul de achiziţionare şi/sau de producţie;
3) cheltuielile administrative;
4) cheltuielile de distribuire;
5) alte costuri care nu sînt legate direct de intrarea stocurilor.
Costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile
direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata
transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile,
taxele vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după
destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea). Intrarea stocurilor achiziţionate se
I7
contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi datoriilor, diminuare a creanţelor, costurilor
activităţilor auxiliare etc. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sînt deduse la
determinarea costului de intrare a stocurilor achiziţionate.
Costul de intrare a stocurilor fabricate (de exemplu, a produselor finite şi semifabricatelor)
coincide cu costul efectiv al acestora care include:
1) costul materiilor prime şi materialelor utilizate nemijlocit în procesul de producţie;
2) costurile cu personalul încadrat nemijlocit în procesul de producţie, contribuţiile de
asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale
angajatorului;
3) costurile indirecte de producţie care se contabilizează în modul stabilit în pct.28-31 din
prezentul standard;
4) costurile îndatorării capitalizate conform SNC “Costurile îndatorării”.
Costul stocurilor entităţilor de prestare a serviciilor cuprinde costurile materiale, costurile cu
personalul şi costurile indirecte de producţie. Conform politicilor contabile ale entităţii, materialele
consumate la prestarea serviciilor pot fi înregistrate ca operaţiuni separate de ieşire a stocurilor. În
acest caz, valoarea materialelor consumate nu se include în costul serviciilor prestate.
Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la finele
perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a
operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costul efectiv.
Costurile aferente fabricării produselor şi prestării serviciilor se contabilizează în conformitate
cu Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor
şi serviciilor. Înregistrarea la intrări a stocurilor fabricate se contabilizează ca majorare a stocurilor
şi diminuare a costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare ale entităţii.
Stocurile intrate ca aport în natură la capitalul social se evaluează la valoarea aprobată prin
decizia organului împuternicit al entităţii cu includerea costurilor direct atribuibile intrării şi se
contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a capitalului nevărsat sau majorare a capitalului
neînregistrat.
Stocurile primite cu titlu gratuit sau în urma ieşirii/reparaţiei activelor imobilizate şi obiectelor
de mică valoare şi scurtă durată, precum şi deşeurile recuperabile se evaluează la valoarea justă şi se
contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a imobilizărilor corporale, stocurilor, costurilor
activităţilor de bază şi/sau auxiliare, majorare a datoriilor, veniturilor curente etc.

I8
Stocurile transferate din componenţa activelor imobilizate (de exemplu, din mijloace fixe
şi/sau investiţii imobiliare) se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a imobilizărilor
corporale, investiţiilor imobiliare etc.
Evaluarea stocurilor importate se efectuează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei
străine la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit la data întocmirii declaraţiei
vamale (dacă contractul nu prevede o altă dată de trecere către entitate a dreptului de proprietate
asupra stocurilor procurate). Diferenţele de curs valutar, aferente stocurilor importate se
contabilizează conform SNC “Diferenţe de curs valutar şi de sumă”.
Evaluarea stocurilor procurate de la rezidenţii Republicii Moldova a căror valoare este
exprimată în unităţi convenţionale (valută străină) se efectuează în lei moldoveneşti, prin
recalcularea unităţilor convenţionale (valutei străine) în modul stabilit în contracte, de regulă, la data
trecerii către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor procurate. Diferenţele de sumă,
aferente stocurilor evaluate în unităţi convenţionale (valută străină) se contabilizează conform SNC
“Diferenţe de curs valutar şi de sumă”.
Stocurile ieşite se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin aplicarea uneia din
următoarele metode de evaluare curentă:
1) metoda identificării specifice;
2) metoda FIFO (primul intrat – primul ieşit);
3) metoda costului mediu ponderat.
Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabileşte de către fiecare entitate de sine stătător şi
se reflectă în politicile contabile ale acesteia. În acest caz, se iau în considerare particularităţile
activităţii entităţii, cererea de stocuri pe piaţă, nivelul inflaţiei, gradul de influenţă a metodei
acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar, precum şi costurile aplicării metodei respective.
Entitatea trebuie să utilizeze aceleaşi metode de evaluare curentă pentru toate stocurile care au
conţinut economic şi utilizare similare. Pentru stocurile cu conţinut economic sau cu utilizare
diferită pot fi aplicate metode diferite.
Metoda identificării specifice constă în determinarea costurilor individuale elementelor de
stocuri. Această metodă este adecvată pentru stocurile ce fac obiectul unei comenzi distincte,
indiferent dacă au fost achiziţionate sau fabricate (de exemplu, clădiri, apartamente, automobile,
opere de artă). Identificarea specifică nu poate fi aplicată în cazurile în care stocurile cuprind un
număr mare şi divers de elemente.

I9
Metoda FIFO prevede evaluarea stocurilor ieşite din entitate la costul de intrare (efectiv) al
primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieşite se evaluează la costul de
intrare al lotului următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la
costul de intrare al ultimelor loturi de stocuri achiziţionate sau fabricate. În cazul utilizării metodei
FIFO valoarea stocurilor ieşite poate fi determinată după fiecare ieşire sau în baza soldului final,
stabilit în urma inventarierii. Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care preţurile stocurilor ieşite
înregistrează o reducere permanentă în cursul perioadei de gestiune.
Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe
baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul perioadei şi
a costurilor elementelor similare fabricate sau achiziţionate în cursul perioadei de gestiune. Costul
mediu ponderat poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfîrşitul perioadei de gestiune
sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entităţii. În cazul aplicării metodei costului mediu
ponderat soldul stocurilor se evaluează în baza mediei ponderate calculată pe toată perioada de
gestiune sau după ultima intrare. Metoda costului mediu ponderat se recomandă în cazul fluctuaţiilor
considerabile ale preţurilor stocurilor în cursul perioadei de gestiune.
Astfel conform S.N.C. la entitatea „ISO TEH MONTAJ” SRL evaluarea se efectuează în 4
momente:
 la data intrării în entitate evaluându-se și activele imobilizate și stocurile la costul de
achiziție care se compune din prețul de cumpărare negociat și înscris în factura primită de la
furnizori precum „Franzeluța” SA, „Ramaiana” SRL, „Brutărie-Cojuhari II”, „Simbacom-Lux”
SRL, Combinatul de carne Nivalli ș.a., eventuale cheltuieli de transport( cel mai des de la
întreprinderea „Franzeluța” SA, , unele cheltuieli accesorii efectuate în vederea punerii în stare de
funcționare a anumitor bunuri (ca de exemplu Clădire, utilaj comercial, climatizoare, garduri de
metal și fortan, masă de billiard ș.a. ), eventuale taxe nedeductibile;
 cu ocazia inventarierii, potrivit prevederilor Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor patrimoniale;
 la încheierea exercițiului financiar exemplu:programa 1C, autorizația sanitară, clădirile,
utiliajele comerciale, gardurile, aspiratoarele sunt estimate la valoarea de intrare; mărfurile precum
lactatele, pâinea semifabricatele, biscuiții, bomboanele, băuturile toate acestea se evaluează la o
valoare care nu este mai mare decât valoarea care se obţine prin utilizarea și/sau vânzarea lor,
denumită valoare realizabilă netă;

I10
 la data ieșirii din entitate toate bunurile evaluându-se și scăzându-se din gestiune la
valoarea lor de intrare
La entitatea „ISO TEH MONTAJ” SRL Evaluarea și recunoașterea activelor se bazează pe 2
momente: costurile și prețurile. Toate bunurile acestei entități sunt evaluate(din toate categoriile de
costuri: cost de achiziţie, cost de producţie, valoarea de aport, stabilită în urma evaluării, valoarea
justă ) doar la costul de achiziție deoarece toate bunurile pe care le posedă întreprinderea sunt
achiziționate cu titlu oneros (oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație
fără a urmări să primească ceva în schimb) de la furnizori și sunt vîndute cumpărătorilor. Entitatea
nu produce, nu primește ca aport la capitalul social și nu primește cu titlu gratuit. Prețurile sunt
stabilite conform Hotărârii Nr. 774 din 20.06.2016. Conform hotărârii adaosul comercial este de 20
% pentru pâine și alte produse de panificație nefeliate și neambalate la fabricarea cărora se utilizează
doar făină de grîu de calitatea I şi II, apă, sare alimentară, drojdie de panificație și aditivi pentru
prevenirea bolii mesentericus; lactate; ulei; făină de grâu; orez; crupe; produse pentru sugari ce
corespund condițiilor indicate în document. Pentru produsele ce nu sunt prevăzute în hotărâre
adaosul comercial este aplicat conform preferinței entității: apă 25%, băuturi dulci sau/și alcoolice
30%, înghețată 20%, pâinea ambalată 10%, alte lactate -prețul producătorului dacă este indicat.
Excepție fac țigările deoarece entitatea nu are voie să schimbe prețurile lor și le folosesc pe cele
stabilite de furnizor.

Capitolul III. Contabilitatea imobilizărilor necorporale


I11
Imobilizările necorporale sunt imobilizările nemonetare care nu îmbracă o formă materială,
identificabile și controlabile de entitate. Activele nemateriale cuprind cele mai putin diverse
elemente patrimoniale care au o perioada de utilizare mai mare de un an. SRL „ISO TEH
MONTAJ” dispune doar de licențe de activitate, programe informatice ce include programa de
contabilitate comerț cu amănuntul 2018 și programa de contabilitate 1C și alte imobilizări
necorporalece includ autorizațiile sanitare.

Imobilizările necorporale sunt recunoscute in baza a 2 criterii:


o SRL „ISO TEH MONTAJ” dispune de o certitudine fermă ca in urma vînzării mărfurilor
respective va obține profit.
o Valoare articolelor se stabiliește în baza facturii fiscale.
În perioada analizată, entitatea a reflectat următoarele operațiuni privind înscrierea
imobilizărilor necorporale în conturi:
Autorizația sanitară este procurată pe 5 ani și este plătită cash
Amortizarea imobilizărilor nemateriale se calculează conform metodei liniare ținând cont de
duratele de utilizare a acestora. La entitate toate activele deținute de entitate se află în folosință în
special spre vînzare. La sfârșitul anului de gestiune 2018 entitatea dispune de imobilizări necorporale
în valoare de 4608.00 lei conform bilanțului contabil .
Evidenta sintetică se ține în formă automatizată în Jurnal-order cu totalul cumulativ pe
subconturi, evidența analitică se ține pe fiecare tip de imobilizare necorporală și se prezintă sub
formă de tabel la contul 112 numită „Borderou de evidență a rulajelor”.
Imobilizările necorporale sunt scoase din evidență contabilă numai după ce le expiră termenul
de utilizare prin Procesul-verbal de casare a imobilizărilor necorporale .
La amortizarea imobilizărilor necorporale, s-a înregistrat următoarele operațiuni:

I12
Capitolul IV. Contabilitatea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale reprezintă active sub formă de imobilizări corporale în curs de
execuție, terenuri, mijloace fixe și resurse minerale active care sunt deținute de o persoană juridică
pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate
terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai
mari de un an și au valoare mai mare decât limita prevazută de reglementările legale în vigoare.
În cadrul entității SRL „ISO TEH MONTAJ” imobilizările corporale sunt reprezentate în
mare parte de 123 „Mijloace fixe” pentru care se calculează amortizarea în fiecare lună- 123.1
Clădire, 123.3 climatizor Nord Star 35, utilaj comercial și alte imobilizări corporale conform .
Obiectele se consideră incluse în componenţa mijloacelor fixe din momentul punerii în funcţiune a
acestora în baza documentelor perfectate în modul cuvenit. Aceste active se contabilizează în
conformitate cu SNC „Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale”.
Evidența analitică se ține pe fiecare grupă de mijloace fixe separat. Valoarea contabilă a
imobilizărilor corporale pentru anul 2018 este de 499490 lei . Astfel pentru evidența sintetică a
mijloacelor fixe ete utilizat contul 123 „Mijloace fixe”. În cadrul întreprinderii operațiile contabile
privind mijloacele fixe sunt reflectate prin următoarele formule:
Astfel calea de intrare a MF la întreprindere este doar procurarea contra mijloacelor bănești.
La întreprindere se utilizează „Borderoul de calcul a amortizării”, amortizarea se calculează
automat conform programei, pentru fiecare obiect în parte.
Ieșirea mijloacelor fixe în cazul uzurii depline se perfectează cu actul de lichidare a mijlocului
fix (Proces-verbal de casare a mijloacelor fixe). În baza acestui act se întocmesc următoarele
formule contabile:

I13
Capitolul V. Contabilitatea stocurilor
Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor
utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare,
precum şi producţia în curs de execuţie.Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi
producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. SNC „Stocuri”
defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de
cumpărare, taxele vamale şi altetaxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare.
Stocurile sunt clasificate şi delimitate în funcţie de patru criterii:
1. Conţinutul economic şi destinaţie;
2. Apartenenţa la patrimoniul întreprinderii;
3. Sursa de provenienţă
4. După direcţiile de utilizare
După conținutul economic și destinație acestea se clasifică în:
 materiile prime şi materialele de bază - bunuri care participă direct la fabricarea
produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
transformată;
 materialele consumabile - bunuri care participă sau contribuie la procesul de
producţie şi/sau de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (de exemplu,
materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope şi
acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport)
I14
 obiectele de mică valoare şi scurtă durată - bunuri valoarea unitară a cărora nu
depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile,
indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de
valoarea unitară (de exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de
schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială,
dispozitive de protecţie, lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi
alte obiecte similare);
 producţia în curs de execuţie - bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare
prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau
necompletate în întregime, precum şi costurile aferente serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie;
 produsele - bunuri fabricate în cadrul entităţii care includ:
 semifabricatele - bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază
de fabricaţie) şi care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se
livrează cumpărătorilor;
 produsele finite - bunuri care au parcurs în întregime stadiile procesului de producţie
şi nu necesită prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, au fost supuse probelor tehnice şi recepţiei, sînt
integral completate şi pot fi depozitate în vederea vînzării sau livrate direct cumpărătorilor;
 produsele secundare - bunuri care se obţin în procesul de producţie concomitent cu
produsele principale şi au o importanţă secundară şi valoare nesemnificativă faţă de acestea;
 mărfurile - bunuri procurate de entitate în vederea revînzării sau produse transmise
spre vînzare magazinelor proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile
şi alte bunuri imobiliare deţinute pentru vînzare;
 ambalajele - bunuri care includ ambalajele de o singură folosinţă sau refolosibile,
achiziţionate sau fabricate, destinate ambalării produselor (mărfurilor) şi/sau altor bunuri.
După apartenența la patrimoniul întreprinderii acestea se clasifică în:
 stocuri care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate şi fac parte din patrimoniul
acesteia;
 stocuri care nu se află în proprietatea întreprinderii, dar care se află la dispoziţia
acesteia (stocuri primite în custodie, consignaţie).
După sursa de proveniență stocurile se clasifică în:
 stocuri provenite din afară întreprinderii (cumpărate, primite de la fondatori sau primite
cu titlu gratuit);

I15
 stocuri provenite din producţia proprie (ambalaje, instrumente, semifabricate ş.a.).
După direcțiile de utilizare acestea se clasifică în:
 Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de comerţ (mărfurile)
 Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de producţie (stocuri
destinate consumului în procesul de producţie (la prestarea de servicii), stocuri în stare de
prelucrare, stocuri destinate vînzării).
Pentru a organiza evidenţa analitică materialele se clasifică în afară de criteriile de clasificare
examinate la întreprindere, în clase, grupe, subgrupe, sortimente. În baza acestei clasificări la
întreprinderile mari pot fi întocmite nomenclatoare de materiale în care se indică codul, denumirea,
unitatea de măsură, costul de evidenţă (normativ), simbolul etc. Simbolul este compus din 5-7 cifre.
Prima cifră simbolizează clasa, a doua – grupa, a treia-a cincia – contul sintetic, a şasea – subcontul,
a şaptea – sortimentul. Nomenclatoarele de materiale servesc ca bază la întocmirea documentelor
privind organizarea contabilităţii la preţuri de evidenţă (intrarea, livrarea materialelor în producţie
ş.a.).
Factorii specifici luaţi în considerare la organizarea contabilităţii stocurilor în cadrul entității
sunt:
 mărimea întreprinderii
 structura organizatorică şi funcţională a gestiunilor de stocuri
 decalajul între aprovizionarea şi recepţia bunurilor primate
 decalajul dintre vânzarea şi livrarea efectivă a bunurilor vândute
 sursele de provenienţă ale stocurilor - modul de evaluare al stocurilor
La entitatea SRL „ISO TEH MONTAJ” stocurile sunt reprezentate în mare parte de:
materiale consumabile (, folie de aluminiu, peliculă alimentară, burete pentru veselă,
șervețele),
obiecte de mică valoare și scurtă durată (echipament şi dispozitive de uz general şi
special - instrumente de tăiere, cuțite, foarfece, aparate de măsură şi dispozitive universale , forme
de presare şi alte obiecte similare lor, destinate pentru îndeplinirea comenzilor individuale sau
fabricarea anumitor articole; ambalaj tehnologic - ambalajul folosit de repetate ori nemijlocit în
procesul tehnologic (conteinere, suporturi de fund etc.); inventar de lucru şi gospodăresc - obiecte
de producţie, care crează condiţii pentru îndeplinirea operaţiunilor tehnologice - mese de lucru,
bănci, utilaj de protecţie a muncii, dulapuri, stelaje, lăzi, măsuţe ş.a.m.d., mobilă de birou şi alt

I16
mobilier (mese, scaune, dulapuri, portiere ş.a.m.d.), mănuşi, ştergare , vesela și accesoriile
pentru ospătării ,
semifabricate (pelmeni de găină, pelimeni de porc, clatite cu carne, chiftele de găină,
cârnăciori),
mărfuri procurate de la furnizori care constituie categoria cea mai diversă( lactate, vinuri,
produse de panificație, apă dulce, apă minerală, conserve, brânzeturi, spumante, băuturi alcoolice,
legume, fructe, țigări, ulei de floarea-soarelui, ulei de măsline, condimente, făină, cereale, pește).
SRL „ISO TEH MONTAJ” achiziționează materiale necesare pe bază de contracte încheiate
cu furnizorii. Evidența materialelor la depozit este dusă automatizat prin intermediul „Registrului
soldurilor” , care se întocmește pentru fiecare tip de material în parte. În registru are loc înregistrarea
intrărilor și ieșirilor de acest tip de material la data cand au avut loc. Evidența acestor registre și
responsabil de corectitudinea lor este gestionarul depozitului care poartă raspundere materială pentru
toata mișcarea materialelor.
Intrările de materiale se contabilizează în baza documentelor primare care însotesc materialele
procurate. In calitate de document primar este:
La ieșirea OMVSD se perfectează actul de casare a OMVSD , proces – verbal de casare a
OMVSD. Conform Politicii de contabilitate evaluarea OMVSD se face la valoarea de bilanț a
OMVSD.
Produsele cuprind semifabricatele, produse finite, și produsele reziduale. Evidența sintetică
a producției se ține în Jurnal – order la contul 216 „Producție finită” cu total pe subconturi.
Evidență analitică a producției finite este dusă aparte pentru fiecare fel de produse.
Evidența la prețul de cost se duce în „Situația de rulaj a producției la preț de cost”, unde se indică
mișcarea produselor, denumirea fiecărui produs, cantitatea, prețul și costul acesteia.
După ce produsele s-au fabricat ele sunt transportate la încarcare unde le este controlată
calitatea și rezistența produselor și de asemenea se controlează dacă pot fi date în exploatare.

I17
Capitolul VI. Inventarierea elementelor patrimoniale în cadrul entității
În conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 287 din 15.12.2017 republicată firmele
sunt obligate să organizeze și să efectueze inventarierea patrimoniului cel puțin o dată pe an, de
regulă, la sfârșitul anului, dar și în alte situații cum ar fi: la începutul activității, în cazul fuzionării
sau încetarii activitatii; pe parcursul functionarii. Unele elemente patrimoniale se inventariază de
mai multe ori pe an, așa cum este cazul mijloacelor bănești, hârtiilor de valoare, cecurilor și altor
valori existente în casieria agentului economic sau la unitățile de desfacere cu amănuntul fără case
de marcat unde plata se face direct la vânzator.
Totodata inventarierea este obligatorie în urmatoarele situații:
- la operațiile de primire – predare de gestiune;
- când apar modificări ale prețurilor;
- în cazul calamităților sau furturilor;
- la cererea organelor de control.
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilității ce include un ansamblu de
operații prin care se constată existența elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ,
calitativ și valoric, sau numai valoric, după caz, în patrimoniul unității, la data efectuării ei.
Importanța inventarierii este dată de faptul că prin intermediul ei se realizează o
verificare a modului de gestionare a patrimoniului și se stabilește situația patrimonială reală a
unității în vederea întocmirii bilanțului contabil la închiderea exercițiului.
Necesitatea inventarierii este impusă de faptul că pe parcursul desfășurării activității curente,
în masa patrimonială, pot interveni modificări cantitative și valorice care nu pot fi consemnate în
documente: schimbări de produse în substanța materială sub influența factorilor naturali (uscare,
I18
evaporare, alterare); greșeli de manipulare a bunurilor; neglijente; furturi; delapidări, neatenție, etc.
Din aceste cauze este necesar să se confrunte datele din evidența contabilă cu realitatea faptică
pentru cunoașterea elementelor patrimoniale.
Sub aspectul importanței, inventarierea îndeplineste următoarele funcții:
a) Determinarea situației reale a patrimoniului, contabilitatea trebuind să reflecte „imaginea
fidelă” a acestuia, pe baza căreia să se determine indicatorii semnificativi ai activității economico-
financiare.
b) Controlul asupra integrității materiale și financiare a patrimoniului, ca urmare a căruia se
descoperă: modificările ce au loc în structura acestuia, erorile sau omisiunile la înregistrarea în
contabilitate a elementelor patrimoniale; neregulile în ce privește păstrarea, depozitarea,
manipularea, transferul bunurilor; actele de indisciplină (furturi, risipă, neglijențe, etc), sau efectele
calamităților (incendii, cutremure, etc.), asupra elementelor patrimoniale.
c) Calculul și evidența nivelului real al elementelor patrimoniale, cantitativ și valoric în
raport cu prețurile și tarifele pieței.
Inventarierea se poate clasifica după mai multe criterii:
● După intervalul de timp la care se efectuează, poate fi: - inventariere anuală, obligatorie
pentru toate unitățile și se efectuează înainte de întocmirea bilanțului.
- inventariere periodică, care se efectuează la anumite intervale de timp (decadă, lună,
trimestru), pentru verificarea existenței mijloacelor economice și a surselor în cursul anului.
- inventariere ocazională, efectuată la predarea-primirea gestiunilor sau cu ocazia producerii
unor calamități, ori comasarii de unități.
- inventarierea inopinată, efectuată în cazul apariției unor indicii de plusuri sau minusuri în
gestiune. Este de regulă o inventariere parțială, fără anunțarea prealabilă a gestionarului, dar
efectuată în prezența lui, la o dată stabilită de organul de control.
● Dupa sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale, inventarierea poate fi:
- inventariere generală, care cuprinde întregul patrimoniu al societății, dar și bunurile ce
aparțin altor unități și se află la societatea în cauză.
- inventariere parțială, constă în verificarea numai a unei părți din patrimoniu, a unei anumite
categorii sau feluri de elemente patrimoniale (mărfuri, materiale, produse finite etc).
● După procedeul folosit, inventarierea poate fi : - inventariere totală, ce constă în numărarea,
măsurarea, cântărirea mijloacelor patrimoniale cuprinse în inventariere;

I19
- inventariere prin sondaj ce constă în numărarea, măsurarea, cântarirea doar a anumitor feluri
de mijloace economice, a anumitor elemente patrimoniale.
● După scopul urmărit, inventarierea poate fi: - inventariere de constatare a existenței
mijloacelor economice și surselor agenților economici.
- inventariere pentru determinarea valorii de utilitate a elementelor patrimoniale, în
vederea stabilirii importanței și gradului de folosire a elementelor respective.
Inventarierea patrimoniului se efectuează de către o comisie de inventariere numită de
conducătorul unității printr-o decizie scrisă. Comisia este formată din cel putin 2 persoane din care
nu pot face parte contabilul care ține evidența gestiunii și gestionarul care, însă, este obligat să asiste
la inventariere.
Etapele inventarierii sunt următoarele:
 Pregătirea inventarierii care presupune lucrări preliminare cum sunt:
— numirea comisiei de inventariere;
— sigilarea spațiilor de păstrare a bunurilor;
— vizarea documentelor la ultima operație;
— luarea unor declarații gestionarului;
— separarea bunurilor depreciate de cele în bună stare;
— operațiuni de sortare, ambalare, etichetare;
— separarea bunurilor proprii de cele primite în custodie etc.
 Inventarierea propriu-zisă este etapa în care comisia de inventariere trece efectiv la
stabilirea stocurilor faptice prin măsurare, cântărire, cubare sau numărarea bunurilor, în
prezența gestionarului. Bunurile constatate faptic sunt înscrise în listele de inventariere,
în 3 exemplare, semnate pe fiecare pagină de membrii comisiei și de gestionar.
Rezultatele inventarierii se vor consemna într-un proces verbal care trebuie să cuprindă
următoarele elemente:
— data întocmirii;
— numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere;
— gestiunea inventariată;
— data începerii și data terminării inventarierii;
— rezultatele inventarierii;
— concluziile și propunerile comisiei de inventariere cu privire la cauzele plusurilor sau
minusurilor constatate și la persoanele vinovate;
I20
— volumul stocurilor depreciate;
— propuneri pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, pentru casarea mijloacelor fixe
depreciate.
Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii în cadrul entității SRL „ISO TEH
MONTAJ” se realizează astfel:
§ Bunurile de natura imobilizarilor, stocurile și celelalte bunuri se evaluează la valoarea
actuală, numită valoare de inventar.
§ Creanțele și datoriile se evaluează la valoarea lor nominală.
§ Creanțele și datoriile incerte și în litigiu se evaluează la valoarea lor de utilitate stabilită în
funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.
Toate rezultatele finale ale inventarierii sunt trecute in Registrul-inventar, document
obligatoriu pentru fiecare unitate patrimoniala, care se completeaza anual intr-un singur exemplar,
dupa ce a fost numerotat, snuruit, parafat si inregistrat la organul fiscal teritorial.
Inventarierea stocurilor de mărfuri și materiale se efectuează conform Regulamentului cu
privire la inventariere și anume odată pe an. Rezultatul inventarierii se înregistrează în Lista de
inventariere a rezultatelor , actul de inventariere .

I21
Încheiere
În prezentul raport efectuat în cadrul practicii la SRL „ISO TEH MONTAJ”, au fost
examinate toate compartimentele posibile conform programei. În urma studierii detaliate a
întreprinderii, a genurilor de activitate, a modului de organizare a contabilității pot sa menționez că
întreprinderea nu are numai scopul de obținere a venitului ci și satisfacerea necesității
consumatorului. Întreprinderea necesită un volum mare de lucru în special în zilele de Luni și
Vineri, fiindcă cei mai mulți dintre furnizori livrează produsele în aceste zile, astfel entitatea are un
număr mare de facturi fiscale ce trebuiesc introduse în programa de contabilitate 1C soft-ul utilizat
de întreprindere
Organizarea contabilității se face conform cerințelor „Legii contabilității” nr.287 din
15.12.2017, Standardelor Naționale de Contabilitate și Planului de conturi al activității economico-
financiare a întreprinderii, în special a Politicii de contabilitate .
La SRL „ISO TEH MONTAJ” responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilității o
poartă conducătorul entității, el are responsabilitatea de a crea condiții optime pentru a se ține corect
contabilitatea. De asemenea o latură importantă în organizarea activității unității economice este
problema asigurării și evidenței operative a personalului. Este necesar să se asigure necesarul de
personal atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere a gradului de calificare a
personalului angajat, pentru a putea asigura desfășurarea eficientă a activității întreprinderii.
În cadru SRL „ISO TEH MONTAJ” evidența contabilă funcționează sub formă de programă,
operațiile omogene se înscriu unele în formă computerizată în registre cumulative numite „Jurnale-
order” în baza documentelor primare. Întreprinderea dispune de mijloace tehnice pentru prelucrarea
informației contabile ceea ce mult ajută la simplificarea lucrului contabil.
Punctele forte ale întreprinderii sunt:
- contabilitatea este automatizată;
- se întocmesc toate documentele primare și centralizatoare necesare;
- dispun de condiții favorabile pentru desfășurarea activității de către muncitori;
- se face inventarierea la finele fiecarui an.
În urma studierii modului de ținere a contabilității în cadrul SRL „ISO TEH MONTAJ”, nu
am observat încălcări grave de la actele normative și legislative care reglementează activitatea
I22
contabilă, cu unele mici excepții documentele primare nu sunt înregistrate la timp,ceea ce încalcă
disciplina contabilă. In general, rezultatele evidenței contabile la întreprinderea dată, reflectă o
situatie favorabilă în ceea ce privește activitatea și dezvoltarea întreprinderii.

Bibliografie
Planul de conturi contabile
Standardele Naționale de Contabilitate
Materialele propuse de entitate pe parcursul practicii de specialitate
Hotărârea Nr. 774 din 20.06.2016 cu privire la preţurile de comercializare a produselor social
importante
http://lex.justice.md/md/365505/

I23