Seminar 7

Calcul vectorial - Exerciţii rezolvate

3 −−→ −→
Exerciţiul 1. Fie ABC şi punctul M ∈ [AB] astfel ı̂ncât AM = M B. Exprimaţi vectorul CM ı̂n funcţie de vectorii CA
−−→ 5
şi CB.
−−→ 3 −−→
Rezolvare: Dacă AM = M B rezultă
5
  3
−→ −−→ 3 −−→ −−→
 3 −−→ −→ 3 −−→ −−→ 1 −→ 5 −−→ −−→ 5 −→ 3 −−→
(1) AC + CM = M C + CB → 1 + CM = CA + CB → CM = 8 CA + 8 CB → CM = CA + CB
5 5 5 5 5
8 8
În general. Dacă punctul M ı̂mparte segmentul [AB] ı̂n raportul AM = kM B atunci avem următoarea formulă pentru
vectorul de poziţie asociat acestuia.
−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→ 1 −→ k −−→
(2) AO + OM = k M O + OB → (k + 1) OM = OA + (k + 1)OB → OM = OA + OB
k+1 k+1
Deci:
1 k
(3) rM = rA + rB
k+1 k+1
−−→ 1 −−→ −−→ −−→ −→ −−→
Exerciţiul 2. Fie segmentul [AB] şi punctele N, N 0 ∈ AB astfel ı̂ncât N A = N B şi N 0 A = 3N 0 B. Arătaţi că OA + OB =
3
−−→ −−→0
ON + ON .
−−→ −−→
Rezolvare: Vom scrie coordonatele vectorilor ON şi ON 0 ı̂n funcţie de vectorii de poziţie pentru A şi B. Avem:
 1
 −−→ 1 −→ 3 −−→ 3 −→ 1 −−→
ON =

1 OA + 1 OB = 4 OA + 4 OB
(4) 1+ 3 1+ 3
 −−→0 1 −→ 3 −−→ 1 −→ 3 −−→
ON =
 OA + OB = OA + OB
1+3 1+3 4 4
Prin adunarea celor două relaţii se obţine:
−−→ −−→0 −→ −−→
(5) ON + ON = OA + OB
Exerciţiul 3. Fie ABCD un paralelogram de centru I. Arătaţi că:
−→ −→ −→ −→
(1) IA + IB + IC + ID = 0̄
−−→ −−→ −−→ −−→
(2) M C + M C = M B + M D
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
(3) M A + M B + M C + M D = 4M I
Temă:
Exerciţiul 4. Într-un trapez mijloacele bazelor, punctul de intersecţie al diagonalelor şi punctul de intersecţie al laturilor
neparalele sunt 4 puncte coliniare.
Temă:
Exerciţiul 5. Fie un triunghi ABC şi punctele E ∈ (AB), F ∈ (AC) astfel ı̂ncât EF k BC. Considerăm punctele
ME NB
M ∈ (EF ) şi N ∈ (BC) cu = = λ > 0. Arătaţi că M, N, A sunt coliniare.
MF BC
Temă:
Exerciţiul 6. Fie două triunghiuri ABC şi A0 B 0 C 0 . Considerăm punctele M ∈ AA0 , N ∈ BB; , P ∈ CC 0 astfel ı̂ncât
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
M A = λM A0 , N B = λN B 0 , P C = λP C 0 . Arătaţi că centrele de greutate ale triunghiurilor ABC, A0 B 0 C 0 şi M N P sunt
coliniare.
Temă:
Exerciţiul 7. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N astfel ı̂ncât:
(−−→ −−→ −→
AM = 2AB + AC
(6) −−→ −−→ ,r ∈ R
N B = rN C
Determinaţi valoarea scalarului r astfel ı̂ncât A, M, N să fie coliniare.
Temă:
1
 2

−−→ 1 −−→ −→ −−→

Exerciţiul 8. Fie ABCD un paralelogram. Considerăm punctele E şi F astfel ı̂ncât BE = AB, AF = 3AD Arătaţi că
2
punctele E, F, C sunt coliniare.
Temă:
Observaţia 1. Doi vectori ū şi v̄ sunt coliniari dacă există λ ∈ R astfel ı̂ncât ū = λv̄.
Exerciţiul 9. Se dau punctele A = (3, 0, 0), B = (2, 4, 0), C = (−3, −1, 0) şi D = (0, 0, 5). Să se afle punctele M, N, P şi
−−→ −−→
Q care ı̂mpart muchiile AB, AC, DB şi respectiv DC ı̂n acelaşi raport k. Să se arate şi că M N = P Q.

Rezolvare:
Se determină mai ı̂ntâi vectorii de poziţie ai punctelor date. Precizăm că ı̂n general vectorii de poziţie se notează şi cu
−→ −−→
rA := OA, ~rB := OB etc. Obţinem
−→
rA = OA = (xA − xO ) i + (yA − yO ) j + (zA − zO ) k
= xA i + yA j + zA k = 3i = (3, 0, 0) ,
−−→
rB = OB = (xB − xO ) i + (yB − yO ) j + (zB − zO ) k
= xB i + yB j + zB k = 2i + 4j = (2, 4, 0) ,
−−→
rC = OC = (xC − xO ) i + (yC − yO ) j + (zC − zO ) k
= xC i + yC j + zC k = −3i − j = (−3, −1, 0) ,
−−→
rD = OD = (xD − xO ) i + (yD − yO ) j + (zD − zO ) k
= xD i + yD j + zD k = 5k = (0, 0, 5) .
Pe de altă parte scriem şi
−−→ −−→ −→
AB = OB − OA = (xB − xA ) i + (yB − yA ) j + (zB − zA ) k = (−1, 4, 0) ,
−→ −−→ −→
AC = OC − OA = (xC − xA ) i + (yC − yA ) j + (zC − zA ) k = (−6, −1, 0) ,
−−→ −−→ −−→
DB = OB − OD = (xB − xD ) i + (yB − yD ) j + (zB − zD ) k = (2, 4, −5) ,
−−→ −−→ −−→
DC = OC − OD = (xC − xD ) i + (yC − yD ) j + (zC − zD ) k = (−3, −1, −5) .
Din eununţul problemei cerem ca
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
AM = k M B, AN = k N C, DP = k P B, DQ = k QC .
Obţinem că
−−→ −−→ −−→ −−→
AM = rM − rA , AN = rN − rA , DP = rP − rD , DQ = rQ − rD ,
−−→ −−→ −−→ −−→
M B = rB − rM , N C = rC − rN , P B = rB − rP , QC = rC − rQ .
Relaţiile de proporţionalitate devin
rM − rA = k (rB − rM ) , rN − rA = k (rC − rN ) ,


rP − rD = k (rB − rP ) , rQ − rD = k rC − rQ
sau echivalent
rA + krB rA + krC rD + krB rD + krC
rM = , rN = , rP = , rQ = .
1+k 1+k 1+k 1+k
Deci
(3, 0, 0) + k (2, 4, 0) 1
rM = = (3 + 2k, 4k, 0) ,
1+k 1+k
(3, 0, 0) + k (−3, −1, 0) 1
rN = = (3 − 3k, −k, 0) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (2, 4, 0) 1
rP = = (2k, 4k, 5) ,
1+k 1+k
(0, 0, 5) + k (−3, −1, 0) 1
rQ = = (−3k, −k, 5) .
1+k 1+k
Calculăm acum
−−→ 1 1
MN = rN − rM = (3 − 3k, −k, 0) − (3 + 2k, 4k, 0)
1+k 1+k
1 −5k
= (−5k, −5k, 0) = (i + j),
1+k 1+k
 3

iar
−−→ 1 1
P Q = rQ − rP = (−3k, −k, 5) − (2k, 4k, 5)
1+k 1+k
1 −5k
= (−5k, −5k, 0) = (i + j)
1+k 1+k
−−→ −−→
deci M N = P Q.
Exerciţiul 10. Într-un spaţiu euclidian 3-dimensional se dă un cub ABCDA0 B 0 C 0 D0 de muchie a, M un punct pe segmentul
[AB 0 ] şi N un punct pe segmentul [BD] astfel ı̂ncât d(B 0 , M ) = d(B, N ).
(a) Demonstraţi că dreapta M N este paralelă cu una dintre feţele cubului.
(b) Calculaţi minimul distanţei dintre punctele M şi N şi unghiul neorientat dintre dreapta M N şi dreapta BD, pentru
poziţia punctelor M, N când se realizează acest minim.
(c) Arătaţi că dreapta M N nu poate fi perpendiculara comună dreptelor AB 0 şi BD.

D0 C0

A0 B0

D C

N
A B
(a) Introducem notaţia k = d(B 0 , M )/d(B 0 A) = d(B, N )/d(B, D), k ∈ [0, 1].
−−→ −−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Au loc egalităţile: M N = M B 0 + B 0 B + BN = k AB 0 + B 0 B + k BD = k(AB + AA0 ) + B 0 B + k(BA + BC) =
−−→0 −−0→ −−→ −−→0 −−→ −−→ −−→
k BB + B B + k BC = (k − 1)BB + k BC. Obţinem că vectorul M N se află ı̂n planul determinat de vectorii BB 0 şi
−−→
BC. Rezultă că dreapta M N este paralelă cu planul (BB 0 C).
(b) Din relaţia de la punctul anterior, obţinem
−−→ −−→ −−→ −−→
q
−−→ −−→
d(M, N ) = k(k − 1)BB 0 + k BCk = k(k − 1)BB 0 k2 + 2h(k − 1)BB 0 , k BCi + kk BCk2
s  2
p
2 2 2 2
p
2 2
p
2
1 1
= (k − 1) a + k a = a (k − 1) + k = a 2k − 2k + 1 = a 2 k − + .
2 2
−−→ −−→
q
−−→ −−→ p √
d(B, D) = kBC + BAk = kBCk2 + 2hBC, BAi + kBAk2 = a2 + a2 = a 2
Minimul acestei expresii este obţinut dacă k = 12 , fiind egal cu √a .
2
În acest caz avem
−−→ −−→ −−→0 1 −−→ −−→ −−→
hM N , BDi h −1
2 BB + 2 BC, BA + BCi
cos ∠(M N ; BD) = −−→ −−→ = √ =
kM N kkBDk √a a 2
2
−1
−−→0 −−→ −1
−−→0 −−→ 1 −−→ −−→ 1 −
−→ −−→ 1 2
2 hBB , BAi + 2 hBB , BCi + 2 hBC, BAi + 2 hBC, BCi 2a 1
2
= 2
= .
a a 2
Rezultă că m(∠(M N ; BD)) = arccos( 12 ) = π6 .
−−→ −−→ −−→ −−→
(c) Să calculăm expresia hM N , BDi2 + hM N , AB 0 i2 . Au loc egalităţile:
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
hM N , BDi2 + hM N , AB 0 i2 = h(k − 1)BB 0 + k BC, BC + CDi2 + h(k − 1)BB 0 + k BC, AB + BB 0 i2
2
−−→ −−→ −−→ −−→

−−→ −−→ −−→
= (k − 1)hBB 0 , BCi + kkBCk + (k − 1)hBB 0 , CDi + khBC, CDi
2
−−→0 −−→ −−→0 −−→ −−→0

−−→ −−→
+ (k − 1)hBB , ABi + (k − 1)kBB k + khBC, ABi + khBC, BB i
−−→ −−→
=k 2 kBCk4 + (k − 1)2 kBB 0 k4 = a4 (k 2 + (k − 1)2 ) > 0,
−−→ −−→ −−→ −−→
deci hM N , BDi şi hM N , AB 0 i nu sunt simultan 0, aşadar, M N nu poate fi simultan perpendiculară pe AB 0 şi BD,
 4

i.e. nu poate fi perpendiculara comună a acestora. Alternativ, poziţia pentru care M N ar putea fi perpendiculara
comună a celor două drepte este cea ı̂n care d(M, N ) este minimă. Dar ı̂n acest caz, m(∠(M N ; BD)) = arccos( 12 ) = π6 ,
contradicţie.
→
−
Exerciţiul 11. Fie E = (E, E , Φ) un spaţiu euclidian şi G mijlocul segmentului [A, B], A, B ∈ E distincte. Demonstraţi
că
−−→ −−→ −−→ 1 −−→
(7) hM A, M Bi = kGM k2 − kABk2 , ∀M ∈ E.
4
−−→ −−→
Determinaţi apoi natura mulţimii {M ∈ E|hM A, M Bi = k} ı̂n funcţie de constanta k ∈ R.
Soluţie: Fie M ∈ E. Au loc egalităţile:
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→
hM A, M Bi =h−GM + GA, −GM + GBi =
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
kGM k2 − hGM , GBi − hGA, GM i + hGA, GBi =
−−→ −−→ −−→ −−→ −→ −→ −−→
kGM k2 − hGM , GBi − hGM , GAi + hGA, GBi =
−−→ −−→ −−→ −→ 1 −−→ 1 −−→
kGM k2 − hGM , GB + GAi − h AB, ABi =
2 2
−−→ 2 1 −−→ 2
kGM k − kABk .
4
−−→ −−→ −−→ −−→
Notăm M = {M ∈ E|hM A, M Bi = k}. Rezultă că M = {M ∈ E|kGM k2 = k + 41 kABk2 }. Deoarece segmentul AB este
−−→
dat, obţinem că k + 41 kABk2 } este o constantă
 reală, a ∈ R.
C(G, a), a > 0


În funcţie de valorile lui a, obţinem M = G, a = 0 Trecând la valorile lui k, obţinem

∅,

a < 0.

1 −−→ 2 1 − −→ 2

Ck := C(G, k + 4 kABk ), k > − 4 kABk


−−→
M = G, k = − 41 kABk2
 −−→
∅, k < − 41 kABk2 .


A G B

C−1

C0

C1

Exerciţiul 12. Într-un plan euclidian se consideră punctele independente A, B, C. Fie M mijlocul segmentului [BC].
Demonstraţi:
 5

(a) (T. Cosinusului) (d(B, C))2 = (d(A, B))2 + (d(A, C))2 −
2d(A, B)d(A, C) cos A ;
(b) (T. Medianei) 4(d(A, M ))2 = 2 (d(A, B))2 + (d(A, C))2 − (d(B, C))2 .

(a) Au loc egalităţile:

A

B C

−−→ −−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −→

(d(B, C))2 =kBCk2 = hBC, BCi = hBA + AC, BA + ACi = kBAk2 + 2hBA, ACi + kACk2 =
−−→ −−→ −→ −→
(8) kABk2 − 2hAB, ACi + kACk2 =
(d(A, B))2 + (d(A, C))2 − 2(d(A, B))(d(A, C)) cos A.

(b) Au loc egalităţile:

A

B M C

−−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ 1 −−→ −−→ 1 −−→
(d(A, M ))2 = kAM k2 = hAM , AM i = hAB + BM , AB + BM i = hAB + BC, AB + BCi
2 2

−−→ −−→ 1 −−→ 1 −−→ −−→ −−→ −−→ 1 −−→

= kABk2 + 2hAB, BCi + k BCk2 = kABk2 + hAB, BCi + kBCk2 .
2 4 4
Similar,
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −→ 1 −−→ −→ 1 −−→
(d(A, M ))2 = kAM k2 = hAM , AM i = hAC − M C, AC − M Ci = hAC − BC, AC − BCi
2 2

−→ −→ 1 −−→ 1 −−→ −→ −→ −−→ 1 −−→

= kACk2 − 2hAC, BCi + k BCk2 = kACk2 − hAC, BCi + kBCk2 .
2 4 4
Sumând cele două obţinem:
−−→ −→ 1 −−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ 1 −−→ −−→ −−→
2(d(A, M ))2 = kABk2 + kACk2 + kBCk2 + hAB − AC, BCi = kABk2 + kACk2 + kBCk2 + h−BC, BCi
2 2

−−→ −→ 1 −−→ −−→ 1

= kABk2 + kACk2 + kBCk2 − kBCk2 = (d(A, B))2 + (d(A, C))2 − (d(B, C))2 ⇐⇒
2 2
 
4(d(A, M ))2 = 2 (d(A, B))2 + (d(A, C))2 − (d(B, C))2 .
−−→ 2 −−→ −→ −−→ 2 −−→ −→ −→ 2 −−→ 2 −−→ 2
2
Alternativ, au loc egalităţile: AM = 21 AB + 21 AC = 14 AB + 21 hAB, ACi + 14 AC = 14 AB + 14 AB +

1 −→ 1 −
−→ 2
1 −→ 1 −
−→ 2
1 −→ 1 −
2 2 2 −→ 2
4 AC − 4 BC + 4 AC = 2 AB + 2 AC − 4 BC =



4(d(A, M ))2 = 2 (d(A, B))2 + (d(A, C))2 − (d(B, C))2 .

Exerciţiul 13. Într-un spaţiu euclidian 3-dimensional se consideră un paralelipiped oarecare şi a, b, c vectorii asociaţi
muchiilor ce pleacă din acelaşi vârf. Calculaţi ı̂n funcţie de normele acestor vectori suma pătratelor lungimilor diagonalelor
paralelipipedului.
−−→ −−→ −−→ −−→
Diagonalele paralelipipedului sunt AC 0 , A0 C, BD0 , B 0 D.
 6

D0 C0

A0 B0

b D C

A a B
Să calculăm aceşti vectori ı̂n funcţie de a, b, c. Au loc egalităţile:
−−→0 −−→ −−→ −−→0



−AC = AB + BC + CC = a + c + b,
A−0→ −−→ −−→ −−→

C = A0 A + AB + BC = −b + a + c,

−−→ −→ −−→ −−→
BD0 = −
 BC + CD + DD0 = c + b − a,
− −→ −−→ −−→ −−→


B 0 D = B 0 B + BA + AD = −b − a + c.


Din (23), rezultă că

−−→


 kAC 0 k2 = kak2 + kbk2 + kck2 + 2ha, bi + 2hb, ci + 2hc, ai
k− −→


A0 Ck2 = kak2 + kbk2 + kck2 − 2ha, bi − 2hb, ci + 2hc, ai

−−→

 kBD0 k2 = kak2 + kbk2 + kck2 − 2ha, bi + 2hb, ci − 2hc, ai
k− −→


B 0 Dk2 = kak2 + kbk2 + kck2 + 2ha, bi − 2hb, ci − 2hc, ai.


Din (21), rezultă aşadar (d(A, C 0 ))2 + (d(A0 , C))2 + (d(B, D0 ))2 + (d(B 0 , D))2 = 4(kak2 + kbk2 + kck2 ).
−−→ −→ −−→
Exerciţiul 14. Demonstraţi reciproca teoremei lui Pitagora (dacă ı̂n triunghiul ABC are loc relaţia AB 2 + AC 2 = BC 2
atunci triunghiul este dreptunghic).

Rezolvare:
Presupunem că are loc relaţia
−−→2 −→2 −−→2 −−→ −→ −−→
AB + AC = BC ⇔ ||AB||2 + ||AC||2 = ||BC||2 .
Deducem că −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→
BC = AC − AB ⇒ BC 2 = (AC − AB)2 ⇔ ||BC||2 = hAC − AB, AC − ABi
−−→ −→ −→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −−→
⇔ ||BC||2 = hAC, ACi − hAC, ABi − hAB, ACi + hAB, ABi
−−→ −→ −−→ −→ −−→
⇔ ||BC||2 = ||AC||2 − 2hAB, ACi + ||AB||2
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
⇔ 2hAB, ACi = ||AB||2 + ||AC||2 − ||BC||2 ⇔ hAB, ACi = 0 ⇔ AB ⊥ AC
adică unghiul din vârful A este unghi drept.
 7

Aplicaţii ale calculului vectorial ı̂n determinarea unor puncte importante ı̂n triunghi - Coordonate baricentrice

Cuprins
1. Introducere 7
1.1. Avantajele folosirii coordonatelor baricentrice 7
1.2. Baricentrul unui sistem de puncte 7
2. Coordonatele baricentrice ale punctelor importante din triunghi 7
3. Centrul de greutate al unui triunghi 8
4. Centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghi 9
5. Ortocentrul unui triunghi 10
6. Centrul cercului circumscris unui triunghi 12
7. Dreapta lui Euler 16

1. Introducere
În geometrie, sistemul de coordonate baricentrice este un sistem de coordonate ı̂n care locaţia unui punct al unui
simplex (triunghi, tetraedru etc.) este specificată ca centru de masă sau baricententru, de obicei, de mase inegale plasate
ı̂n vârfurile sale. Coordonatele se extind, de asemenea, ı̂n afara simplexului, unde una sau mai multe coordonate devin
negative. Coordonatele baricentrice au fost introduse pentru prima oară de către August Ferdinand Mobius (1790 - 1816)
cartea ”Calcul Baricentric”, publicată n 1827 (Fauvel, 1993). A ı̂nceput cu ideea de a determina centrul de greutate pentru
o tijă cu greutăţi ataşate ı̂n două punte distincte. Cu alte cuvinte, el a vrut să găsească punctul ı̂n care ar putea fi plasat
un punct de sprijin pentru a echilibra tija (Wildberger, 2010). În calculele sale, Mobius a atribuit şi greuti negative. Deşi
acest lucru poate părea contra-intuitiv, o greutate negativă poate fi considerată un obiect care aplică o forţă ascendentă,
cum ar fi un balon. În acest caz, se observă că centrul de greutate nu este ı̂ntre cele două obiecte ataşate.
1.1. Avantajele folosirii coordonatelor baricentrice. Avantajele sistemului includ:
(1) Expresii simple pentru drepte ı̂n general, făcând fezabilă din punct de vedere computaţional intersectarea dreptelor.
(2) Forme simple pentru unele puncte comune (centrul de greutate, centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghi, ortocentrul,
centrul cercului circumscris triunghiului ...)
(3) Manipularea foarte bună a rapoartelor de lungimi.
(4) O formulă convenabilă pentru arie.
(5) Obţinerea unor formule de distanţă.
Acest arsenal de instrumente este mult mai extins decât cel al multor alte tehnici computaţionale. Coordonatele carteziene
sunt necorespunzătoare pentru majoritatea problemelor de Olimpiadă, deoarece formulele pentru puncte speciale sunt de
obicei complicate, iar ecuaţia cercului este dificil de utilizat.
1.2. Baricentrul unui sistem de puncte.
Teorema 1. Fie triunghiul fix ABC. Atunci pentru orice M ∈ E 2 există şi este unic tripletul (x, y, z) ∈ R3 , cu x+y+z = 1
astfel ı̂ncât
−−→ −−→ −−→
xM A + y M B + z M C = 0
şi reciproc, pentr orice triplet ordonat (x, y, z) ∈ R3 , x + y + z = 1 există şi este unic un punct M ∈ E 2 astfel ı̂ncât
−−→ −−→ −−→
xM A + y M B + z M C = 0.
Definiţia 1. Considerăm ABC un triunghi fix şi (x, y, z) ∈ R3 un triplet astfel ı̂ncât x + y + z = 1. Se numeşte baricentrul
sistemului de puncte {A, B, C} unicul punct M (x, y, z) ∈ E 2 care satisface:
−→ −−→ −−→ −−→
xP A + y P B + z P C = P M , ∀P ∈ E 2 .

2. Coordonatele baricentrice ale punctelor importante din triunghi

2.0.1. Teorema lui Menelaus.
Teorema 2 (Teorema lui Menelaus). Fie un triunghi ABC şi punctele A0 , B 0 , C 0 situate pe laturile tringhiului, distincte
de vârfurile triunghiului
A0 B B 0 C C 0 A
(9) Atunci punctele A’,B’,C’ sunt coliniare ⇔ · · =1
A0 C B 0 A C 0 B
În continuare vom determina coordonatele baricentrice ale punctelor importante ı̂n triunghi.
 8

3. Centrul de greutate al unui triunghi

Definiţia 2. Punctul de concurenţă al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de greutate al triunghiului
ABC şi se notează cu G.
Exerciţiul 15. Să se determine coordonatele baricentrice ale centrului de greutate al triunghiului ABC.
Vom considera Ra = {A, B, C}. Dorim să găsim β1 , β2 , β3 cu β1 + β2 + β3 = 1 astfel ı̂ncât:
−−→ −→ −−→ −−→
OG = β1 OA + β2 OB + β3 OC,
pentru orice O din planul triunghiului ABC.
Pentru ı̂nceput dorim să reamintim demonatraţia următoarei proprietăţi a centrului de greutate al unui triunghi:
Propoziţia 1. Centrul de greutate al unui triunghi se află pe fiecare mediană la o treime de mijlocul laturii şi la două
treimi de vârf.
Observaţia 2. Concurenţa medianelor ı̂ntr-un triunghi este un rezultat care poate fi demonstrat cu uşurinţă utilizând o
serie de aspecte legate de liniile mijlocii ale unui triunghi. Odată cu demonstrarea concurenţei medianelor, notăm nunctul
de intersecţie al acestora cu G.
Demonstraţie. Fie A0 , B 0 , C 0 mijloacele laturilor [BC], [AC], [AB] ale triunghiului ABC. Vom demonstra ca punctul G
aparţine şi medianei [BB 0 ]. Mijloacele segmentelor [AG], [CG] vor fi notate cu A00 respectiv C 00
AA00 = A00 G, CC 00 = C 00 G

Obţinem [A00 C 00 ] linie mijlocie ı̂n triunghiul GAC, ceea ce implică:

1
(10) A00 C 00 k AC, A00 C 00 = AC
2
Analog [A0 C 0 ] este linie mijlocie ı̂n triunghiul BAC şi se obţine:
1
(11) A0 C 0 k AC, A0 C 0 = AC
2
Din (11) şi (10), folosind tranzitivitatea relatţiei de paralelism şi a celei de egalitate, rezultă:
(12) A0 C 0 k A00 C 00 , A0 C 0 = A00 C 00 ,
deci patrulaterul A0 C 0 A00 C 00 este un paralelogram, cu G punctul de intersecţie al diagonalelor, ceea ce implică:
(13) A0 G = GA00 , C 0 G = GC 00 .
Cum
(14) AA00 = A00 G, CC 00 = C 00 G,
rezultă:
1 1
GA0 = AA0 , GC 0 = CC 0 .
3 3
G0 A0
Analog se consideră AA0 ∩ BB 0 = {G0 } şi se demonstrează că G0 A = 1
2. Deoarece G, G0 ∈ (AA0 ) → G = G0 , deci
medianele sunt concurente ı̂n G. 
 9

Utilizând cele demonstrate anterior putem concluziona că centrul de greutate al triunghiului ABC se află pe fiecare
mediană la doă treimi de vârf şi la o trime de mijlocul laturii:
−→ −−→
(15) AG = 2GM
Din (15) obţinem
−−→ 1 −→ 2 −−→0
(16) OG = OA + OA
3 3
−−→ −
−→ −
−→
Dar A0 este mijlocul segmentului [BC], deci OA0 = 21 OB + 12 OC. În final obţinem:
−−→ 1 −→ 1 −−→ 1 −−→
(17) OG = OA + OB + OC,
3 3 3
deci G are coordonatele baricentrice G( 13 , 13 , 13 ) ı̂n raport cu Ra .

4. Centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghi

Definiţia 3. Se numeşte centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghi punctul de intersecţie al bisectoarelor interioare ale triunghiu-
lui. Acest punct se va nota ı̂n continuare cu I.
Propoziţia 2. Bisectoarele interioare ale unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie. Notăm [AA0 şi [BB 0 bisectoarele unghiurilor BAC şi ABC ale triunghilui ABC şi I punctul lor de intersecţie.
Aceste bisectoare sunt concurente, altfel ar fi paralele ceea ce ar ı̂nsemna ca unghiurile BAA0 şi ABB 0 ar fi unghiuri interne
şi de aceeaşi parte a secantei AB, iar suma măsurilor lor ar fi de 180 grade , ceea ce este imposibil căci suma măsurilor
unghiurilor triunghiului ABC este 180 grade.
Folosind proprietatea ca numai punctele de pe bisectoare sunt egal depărtate de laturile triunghiului putem scrie:
(18) IM = IN şi IN = IP, M ∈ (AB), N ∈ (BC), P ∈ (AC), IM ⊥ AB, IN ⊥ BC, IP ⊥ AC.
Folosind proprietatea de tranzitivitatea a egalităţii numerelor reale, rezultă
IN = IM
deci punctul I se afla şi pe bisectoarea unghiului ACB. 

Teorema 3. [Teorema Bisectoarei] Fie un triunghi ABC şi D un punct pe segmentul BC. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(1) Semidreapta [AD este bisectoarea interioară unghiului BAC.
(2) Avem relaţia:
DB AB
(19) =
DC AC
Conform teoremei bisectoarei avem ı̂n triunghiul ABC următoarele seturi de relaţii.

A0 B c B0C a C 0A b
(20) 0
= , 0
= , 0 = ,
AC b BA c CB a
unde A0 , B 0 , C 0 reprezintă intersecţia dintre bisectoare şi latura opusă, iar AB = c, BC = a, AC = b.
Exerciţiul 16. Determinaţi coordonatele baricentrice ale centrului cercului ı̂nscris ı̂n triunghiul ABC.
 10

Vom considera Ra = {A, B, C}. Dorim să găsim α1 , α2 , α3 ∈ R cu α1 + α2 + α3 = 1 astfel ı̂ncât:

−−→ −−→ −−→ −−→
M I = α1 M A + α2 M B + α3 M C.
Metoda I-utilizăm teorema bisectoarei
IA
Ne concentrăm atenţia asupra raportului segmentelor IA 0.
0
Aplicăm teorema bisectoarei ı̂n triunghiul ABA şi obţinem:
IA BA
(21) =
IA0 BA0
Folosim proportii derivate ı̂n următoarea relaţie:
A0 B c A0 B c A0 B c ac
(22) 0
= ⇒ 0 0
= ⇒ = ⇒ A0 B =
AC b AB+AC b+c a b+c b+c
Din (21) şi (22) obţinem:
IA BA c b+c
(23) 0
= 0
= ac =
IA BA b+c a
Din (23) obţinem:
→ b + c −→0 −−→0
− c −−→
(24) AI = IA , BA = A0 C
a b
Din (24) obţinem:
−−→0 b −−→ c −−→
(25) MA = MB + MC
b+c b+c
şi
b+c −−→0
−−→ 1 −−→ a a −−→ b + c −−→0
(26) MI = b+c
M A + b+c
MA = MA + MA
1+ a 1+ a a+b+c a+b+c
În concluzie din (26) şi (25) am obţinut:
−−→ a −−→ b −−→ c −−→
MI = MA + MB + M C,
a+b+c a+b+c a+b+c
deci
a b c
(27) α1 = , α2 = , α3 = ,
a+b+c a+b+c a+b+c
 
a b c
Astfel I are coordonatele baricentrice I a+b+c , a+b+c , a+b+c ı̂n raport cu R
Metoda II-aplicăm teorema lui Menelaus Putem aplica teorema lui Menelaus ı̂n triunghiul AA0 C şi transversalei
B − I − B 0 pentru a obţine a doua parte a demonstraţiei precedente. Vom exemplifica această metodă pentru determinarea
coordonatelor ale ortocentrului unui triunghi.

5. Ortocentrul unui triunghi

Definiţia 4. Punctul de intersecţie al ı̂nălţimilor unui triunghi se numeşte ortocentru. Vom nota acest punct cu H.
Propoziţia 3. Înălţimile unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie. Consideram un triunghi ABC, cu ı̂nalţimile [AA0 ], [BB 0 ], [CC 0 ], (AA0 ⊥ BC, BB 0 ⊥ AC, CC 0 ⊥ AB).
 11

Paralelele prin varfurile triunghiului la laturile opuse se intersectează ı̂n punctele A1 , B1 , C1 . Din congruenţa laturilor opuse
ale paralelogramelor obţinute rezultă că punctele A, B, C sunt mijloacele laturilor [B1 C1 ], [C1 A1 ], [A1 B1 ] ale triunghiului.
Din AA0 ⊥ BC şi C1 B1 k BC rezultă AA0 ⊥ C1 B1 . Analog pentru celelalte laturi se gaseşte că BB 0 ⊥ C1 A1 şi
CC 0 ⊥ A1 B1 . Constatăm că ı̂nălţimile triunghiului ABC sunt mediatoarele triunghiului A1 B1 C1 , deci sunt concurente. 
Exerciţiul 17. Determinaţi coordonatele baricentrice ale ortocentrului triunghiului ABC.
Vom considera Ra = {A, B, C}. Dorim să găsim γ1 , γ2 , γ3 cu γ1 + γ2 + γ3 = 1 astfel ı̂ncât:
−−→ −→ −−→ −−→
OH = γ1 OA + γ2 OB + γ3 OC,
pentru orice O din planul triunghiului ABC. Un prim pas ı̂n determinarea coordonatelor baricetrice este demonstrarea
următorului rezultat ajutător.
Propoziţia 4. Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi Ha , Hb , Hc picioarele ı̂nălţimilor coborâte din
vârfurile A, B, C. Sunt satisfăcute egalităţile:
BHa tgC CHb tgA AHc tgB
(28) = , = , =
Ha C tgB Hb A tgC Hc B tgA
Demonstraţie.

În triunghiurile dreptunghice BHa A şi CHa A avem următoarele relaţii:

AHa AHa
(29) tgB = şi tgC =
BHa CHa
Din (29) obţinem
BHa tgC
= .
Ha C tgB
Similiar, considerăm triunghiurile dreptunghice AHb B şi CHb B şi obţinem:
CHb tgA
= .
Hb A tgC
În final, scriind formulele pentru tangentă ı̂n triunghiurile CHc A şi CHc B vom obţine şi ultima egalitate:
AHc tgB
= .
Hc B tgA

Ca şi ı̂n cazul punctelor studiate anterior dorim să găsim o relaţie ı̂ntre ortocentrul şi extremităţile unei ı̂nălţimi pe
care este situat H. Utilizăm teorema lui Menelaus ı̂n triunghiul AHa C cu transversala B − H − Hb .
BHa Hb C HA
(30) · · =1
BC Hb A HHa
În (30) avem:
BHa tgC Hb C tgA
(31) = şi =−
BC tgB + tgC Hb A tgC
 12

Obţinem din cele de mai sus următorul raport de segmente orientate:

−−→ tgB + tgC −−−→
(32) AH = HHa
tgA
şi
−−−→ tgC −−→
(33) BHa = Ha C
tgB
Din (32) obţinem:
tgC
−−→ 1 −−→ tgB −−→ tgB −−→ tgC −−→
(34) OHa = tgC
OB + tgC
OC = OB + OC
1 + tgB 1 + tgB tgB + tgC tgB + tgC

şi
tgB+tgC
−−→ 1 −→ tgA −−→ tgA −→ tgB + tgC −−→
(35) OH = tgB+tgC
OA + OHa = OA + OHa
1+ tgA 1 + tgB+tgC
tgA
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgA

În final:
−−→ tgA −→ tgB −−→ tgC −−→
(36) OH = OA + OB + OC
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
Am obţinut următoarele coordonate baricentrice pentru ortocentrul unui triunghi:
 
tgA tgB tgC
H , , .
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC

6. Centrul cercului circumscris unui triunghi

Definiţia 5. Punctul de intersecţie al mediatoarelor unui triunghi ABC se numeşte centrul cercului circumscris
triunghiului ABC şi se notează cu O.
Propoziţia 5. Mediatoarele unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie.

Notăm cu M şi N mijloacele laturilor [BC] şi [AB] ale triunghiului ABC. Punctul mediatoarele acestor laturi va fi notat
cu O. Cele două mediatoare sunt concurente, altfel punctele A, B, C ar fi coliniare, ceea ce este imposibil. Folosind
proprietatea punctelor de pe mediatoare de a fi la egală distanţă faţă de capetele segmentului şi reciproc putem scrie
OA = OB, ON fiind mediatoarea lui [AB] şi OB = OC, OM fiind mediatoarea lui [BC]. Rezultă din tranzitivitatea
relaţiei de egalitate că OA = OC, deci punctul O se afla şi pe mediatoarea laturii [AC]. 

Observaţia 3. O altă metodă pentru demonstrarea concurenţei liniilor importante ı̂ntru-un triunghi este folosirea reciprocei
teoremei lui Ceva.
Exerciţiul 18. Determinaţi coordonatele baricentrice ale centrului cercului circumscris unui triunghi.
Vom considera Ra = {A, B, C}. Dorim să găsim η1 , η2 , η3 cu η1 + η2 + η3 = 1 astfel ı̂ncât:
−−→ −→ −−→ −−→
P O = η1 P A + η2 P B + η3 P C.
 13

6.0.1. Metoda I. Observăm că mediatoarele nu mai sunt ceviene ı̂n triunghiul ABC, deci metoda anterioară nu se mai
poate aplica.
Observaţia 4. Centrul cercului cirumscris unui triunghi este ortocentrul triunghiului median.

Din paragraful anterior, putem scrie următoarele coordonate baricentrice pentru centrul cercului circumscris triunghiului
ABC, gândit ca ortocentrul triunghiului Ma Mb Mc .
−−→ tgA −−−→ tgB −−−→ tgC −−−→
(37) PO = P Ma + P Mb + P Mc
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
În relaţia precedentă vom ı̂nlocui pe rând Ma , Mb , Mc ţinând cont de faptul că ele reprezintă mijloacele laturilor
triunghiului ABC.
−−−→ 1 −−→ 1 −−→ −−−→ 1 −→ 1 −−→ −−−→ 1 −−→ 1 −−→
(38) P Ma = P B + P C, P Mb = P A + P C, P Mc = P B + P C
2 2 2 2 2 2
Din (37) şi (38) obţinem:
−−→ tgB + tgC −→ tgA + tgC −−→ tgA + tgB −−→
(39) PO = PA + PB + PC
2(tgA + tgB + tgC) 2(tgA + tgB + tgC) 2(tgA + tgB + tgC)
Deci centrul cercului circumscriu triunghiului ABC are următoarele coordonate baricentrice:
 
tgB + tgC tgA + tgC tgA + tgB
(40) O , , .
2(tgA + tgB + tgC) 2(tgA + tgB + tgC) 2(tgA + tgB + tgC)
6.0.2. Metoda II. Fie {A0 } = AO ∩ BC, {B 0 } = BO ∩ AC, {C 0 } = CO ∩ AB. Triunghiul A0 B 0 C 0 se numeşte triunghiul
pedal.
Propoziţia 6. Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului ABC. Atunci au loc următoarele
relaţii:
A0 B sin 2C B 0 C sin 2A C 0 A sin 2B
(41) = , = , =
A0 C sin2B B 0 A sin 2C C 0 B sin 2A
Demonstraţie. În triunghiul desenat anterior, utilizând faptul că O este centrul cercului circumscris, putem scrie următoarele
relaţii:
(42) \ = π − m(C)
m(BAO) b
2
π
(43) m(CAO)
[ = − m(B)
b
2
π
(44) m(BCO)
\ = − m(A)
b
2
 14

În continuare vom aplica teorema sinusurilor ı̂n triunghiurile ABA0 şi ACA0 .
A0 B AA0 A0 B AA0
(45) 0
= ⇒ π

=
sin(BAB ) sin B sin 2 − C sin B

A0 C AA0 A0 C AA0
(46) = ⇒ =
sin(CAA0 ) sin π2 − B


sin C sin C
Din (45) şi (46) obţinem:
A0 B sin C cosB sin 2C
(47) = = .
A0 C cosC sin B sin 2B
Analog vom considera triunghiurile BAB 0 şi BCB 0 , aplicăm din nou teorema sinusurilor şi obţinem:
 
π
sin B 0
sin(B BA)
\ sin 2 − C
b
cosC
(48) = = =
BB 0 AB 0 AB 0 AB 0
 
sin C sin(B
\ 0 BC) sin( π2 − A b
cosA
(49) 0
= 0
= 0
= 0
BB BC BC AC
Din (48) şi (49) obţinem:
B0C sin 2A
(50) 0
=
BA sin 2C
În final, aplicând aceaaşi teoremă şi ı̂n triunghiurile BCC 0 şi ACC 0 vom obţine şi ultimul set de egalităţi. 

Ne propunem să determinăm raport ı̂n care ı̂mparte centrul cercului circumscris triunghiului ABC fiecare ceviană a
triunghiului pedal. Pentru a obţine acest raport ne vom folosi de următorul rezultat:
Propoziţia 7. Fie A0 B 0 C triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului ABC. Atunci:
−→ sin 2B + sin 2C −−→0 −−→ sin 2A + sin 2C −−→0 −−→ sin 2A + sin 2B −−→0
(51) AO = OA , BO = OB , CO = OC
sin 2A sin 2B sin 2C
Demonstraţie. Vom aplica teorema lui Menelaus ı̂n triunghiul AA0 C cu transversala B − O − B 0 doar pentru prima
egalitate, celelalte se demonstrează ı̂n aceeaşi manieră.
BA0 B 0 C OA
(52) · · = 1,
BC B 0 A OA0
BA0 sin2C B0 C sin2A AO sin 2B+sin 2C
unde BC = sin2B+sin2C , B 0 A = − sin2C . Obţinem din (52) OA0 = sin 2A . 

Din cele demonstrate anterior putem conchide:

AO sin 2B + sin 2C −→ sin 2B + sin 2C −−→0
(53) = ⇒ AO = OA
OA0 sin 2A sin 2A
şi
BA0 sin 2C −−→ sin 2C −−0→
(54) 0
= ⇒ BA0 = AC
AC sin 2B sin 2B
De unde:
−−→0 sin 2C
1 −−→ sin 2B −−→ sin 2B −−→ sin 2C −−→
(55) PA = sin 2C
PB + sin 2C
PC = PB + PC
1+ sin 2B 1 + sin 2B
sin 2B + sin 2C sin 2B + sin 2C
şi
sin 2B+sin 2C −−→0 −−→0
−−→ 1 −→ sin 2A sin 2A −→ sin 2B + sin 2C
(56) PO = sin 2B+sin 2C
PA + PA = PA + PA
1+ sin 2A 1 + sin 2B+sin
sin 2A
2C sin 2A + sin 2B + sin 2C sin 2A + sin 2B + sin 2C

În final se obţine:

−−→ sin 2A −→ sin 2B −−→ sin 2C −−→
(57) PO = PA + PB + PC
sin 2A + sin 2B + sin 2C sin 2A + sin 2B + sin 2C sin 2A + sin 2B + sin 2C
Deci, coordonatele baricentrice ale centrului cercului circumscris sunt:
 
sin 2A sin 2B sin 2C
(58) O , , .
sin 2A + sin 2B + sin 2C sin 2A + sin 2B + sin 2C sin 2A + sin 2B + sin 2C
 15

Observaţia 5. Observăm că am obţinut două seturi diferite de coordonate baricentrice pentru centrul cercului circumscris
triunghiului ABC. Vom demonstra ı̂n cele ce urmează că aceste coordonate sunt egale.

tgB+tgC sin 2A
 2(tgA+tgB+tgC) = sin 2A+sin 2B+sin 2C


tgA+tgC sin 2B
(59) 2(tgA+tgB+tgC) = sin 2A+sin 2B+sin 2C
tgA+tgB
 sin 2C
= .


2(tgA+tgB+tgC) sin 2A+sin 2B+sin 2C

Demonstraţie. Vom demonstra mai ı̂ntâi următoarele formule de calcul:

Propoziţia 8. Dacă A + B + C = π sunt satisfăcute următoarele identităţi trigonometrice:

sin(A + B)
(60) tgA + tgB + tgC = tgA · tgB · tgC, tgA + tgB =
cosAcosB
şi
(61) sin2A + sin2B + sin2C = 4sinAsinBsinC,
Demonstraţie. Demonstrăm prima relaţie din (60). Pentru aceasta, pornim de la faptul că:
(62) A+B+C =π ⇒A+B =π−C
Considerăm identitatea:
tgx + tgy
(63) tg(x + y) =
1 − tgxtgy
Aplicăm formula precedentă ı̂n (62) şi obţinem:
tgA + tgB tgπ − tgC tgA + tgB
(64) = ⇒ = −tgC
1 − tgAtgB 1 + tgπtgC 1 − tgAtgB
Înmulţim (64) cu 1 − tgAtgB şi obţinem:
(65) tgA + tgB = −tgC + tgA · tgB · tgC ⇒ tgA + tgB + tgC = tgA · tgB · tgC
Pentru a demonstra (61) amintim mai ı̂ntâi următoarele formule trigonometrice:
(66) sin(π − θ) = sin(θ)

(67) cos(π − θ) = −cos(θ)

(68) sin(2θ) + sin(2φ) = 2sin(θ + φ)cos(θ − φ)

(69) cos(θ − φ) − cos(θ + φ) = 2sinθ sin φ

Folosind cele scrise anterior avem:
(70) sin(2A) + sin(2B) = 2sin(A + B)cos(A − B) = 2sin(π − C)cos(A − B) = 2sinCcos(A − B)
Deci


(71) sin(2A) + sin(2B) + sin(2C) = 2sinCcos(A − B) + 2sinCcosC = 2sinC cos(A − B) + cosC
Utilizăm din nou faptul că lucrăm cu unghiurile unui triunghi şi obţinem:



(72) sin(2A) + sin(2B) + sin(2C) = 2sinC cos(A − B) + cos(π − (A + B)) = 2sinC cos(A − B) − cos(A + B)
Utilizând (69) obţinem:
(73) sin(2A) + sin(2B) + sin(2C) = 4 sin A sin B sin C

Vom demonstra doar prima egalitate din (59):
sin(B + C) sin(π − A) sinA
(74) tgB + tgC = = =
cosBcosC cosBcosC cosBcosC
Deci:
(75)
tgB + tgC sinA 1 sinA cosAcosBcosC 2sinAcosA sin 2A
= = = =
2(tgA + tgB + tgC) cosBcosC 2tgAtgBtgC cosBcosC 2sinAsinBsinC 4sinAsinBsinC sin 2A + sin 2B + sin 2C
Se procedează analog şi pentru celelalte egalităţi. 
 16

Recapitulare
Am obţinut următoarele coordonate baricentrice:
(1) Centrul de greutate G 31 , 13 , 13


 
a b c
(2) Centrul cercului ı̂nscris ı̂n triunghi I a+b+c , a+b+c , a+b+c
 
tgA tgB tgC
(3) Ortocentrul unui triunghi H tgA+tgB+tgC , tgA+tgB+tgC , tgA+tgB+tgC
 
tgB+tgC tgA+tgC tgA+tgB
(4) Centrul cercului circumscris unui triunghi O 2(tgA+tgB+tgC) , 2(tgA+tgB+tgC) , 2(tgA+tgB+tgC)

7. Dreapta lui Euler

Teorema 4. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, G centrul de greutate şi H ortocentrul triunghiului.
Punctele H, G şi O se găsesc pe o dreaptă (dreapta lui Euler) şi satisfac:
−−→ −−→
(76) HG = 2GO
Demonstraţie.

Din calculele precedente am obţinut:

−−→ 1 −→ 1 −−→ 1 −−→
(77) PG = PA + PB + PC
3 3 3
−−→ 1  −→ −−→ −−→
(78) PH = tgA · P A + tgB · P B + tgC · P C
tgA + tgB + tgC
−−→ 1 h −→ −−→ −−→i
(79) PO = (tgB + tgC) · P A + (tgA + tgC) · P B + (tgA + tgB) · P C .
2(tgA + tgB + tgC)
Cele trei relaţii prezentate anterior ne conduc către:
−−→ −→ −−→ −−→
(80) OH = rH − rO = OA + OB + OC
şi
−−→ −−→ −−→ −−→
(81) OH = 3OG ⇒ GH = 2OG
În concluzie H, O şi G sunt coliniare.