Sunteți pe pagina 1din 10

4.

CULEGERI DE NORME DE DEVIZ

4.1 GENERALITĂŢI
Complexitatea deosebit de mare ce caracterizează lucrările de construcţii, condiţiile în care se
realizează acestea şi raporturile dintre investitor şi antreprenor, conduc la apariţia unor probleme
deosebite în ce priveşte elaborarea şi aplicarea unui sistem coerent şi eficient de preţuri.
Datorită particularităţilor specifice, evaluarea unei investiţii în construcţii nu poate fi făcută global,
în întregul ei. Din acest motiv, ea se detaliază, se descompune, până la un nivel în care părţile
componente pot fi măsurate şi li se poate atribui o unitate de măsură. În acest stadiu, se determină
cantităţile de lucrări ce trebuie efectuate pentru realizarea părţilor componente ale investiţiei şi li se
ataşează preţuri. Printr-un proces de recompunere a părţilor componente, se determină preţul
investiţiei în construcţii.
O investiţie în construcţii poartă numele de obiectiv de investiţii. Obiectivul de investiţii poate
cuprinde una sau mai multe construcţii precum şi utilaje sau echipamente tehnologice. Construcţia
unei uzine, a unui complex de blocuri sau a unui baraj reprezintă în acest caz obiective de
investiţii.
Construcţiile din cadrul unui obiectiv de investiţii se numesc obiecte de construcţii.
Obiectul de construcţii este o construcţie distinctă, delimitată spaţial, având o funcţionalitate
precisă şi care împreună cu celelalte obiecte de construcţii şi utilajele asigură funcţionalitatea
obiectivului de investiţii.
De exemplu, un bloc de locuinţe cu instalaţiile aferente într-un cvartal, hala de producţie cu
instalaţiile aferente la o unitate industrială etc.
Obiectul de construcţii cuprinde toate instalaţiile şi dispozitivele care deservesc nemijlocit
funcţionarea construcţiei; utilajele şi echipamentele necesare procesului tehnologic pe care le
adăposteşte aceasta nu sunt incluse.
Evaluarea globală a volumului de resurse înglobate în obiectul de construcţie nu este posibilă.
Este posibil, şi se practică evaluarea globală a obiectelor de construcţii pe bază de indicatori
globali, prin compararea cu lucrări similare. Indicatorii globali sunt elemente de preţ care au fost
determinate după parcurgerea procesului de descompunere - recompunere a obiectului de
construcţii, putând fi exprimat în consumuri de resurse sau în expresie bănească pe unitatea de
construcţie. Se impune deci parcurgerea procesului de descompunere a obiectelor de construcţii
până vom ajunge la o fază care să ne permită să facem măsurători şi deci să operăm cu unităţi de
măsură.
Se descompune obiectul de construcţie în părţi mai mici, denumite părţi de obiect de
construcţie.
Partea de obiect de construcţie reprezintă o componentă a unui obiect de construcţie, delimitată
spaţial, având o funcţie precisă şi distinctă în alcătuirea obiectului şi care împreună cu celelalte
părţi de obiect îi asigură funcţionalitatea proiectată.
De exemplu, suprastructura unei construcţii este delimitată spaţial, are o funcţie precisă (preia
încărcările şi transmite eforturile la infrastructură) şi, împreună cu infrastructura asigură stabilitatea
şi funcţionalitatea construcţiei.
Pentru părţile de obiect se pot folosi diferite grade de detaliere: ansamblu, subansamblu, element
de construcţie.
Elementul de construcţie este cea mai mică parte de obiect de construcţie care păstrează
atributele acesteia. De exemplu un stâlp, o grindă, un planşeu, o conductă montată etc.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 1


Subansamblul reprezintă o delimitare spaţială convenţională pe considerente funcţionale,
structurale sau pe faze de execuţie a mai multor elemente similare executate simultan sau cu
continuitate. De exemplu totalitatea fundaţiilor aferente unui obiect de construcţie.
Ansamblul reprezintă totalitatea subansamblurilor definind părţi distincte ale obiectului. De
exemplu ansamblul infrastructură al unei clădiri cuprinde subansamblurile terasamente, structura
de rezistenţă a infrastructurii.
Se constată însă că nici elementul de construcţie, diviziunea cea mai mică a unui obiect, nu poate
fi măsurat. Din acest motiv elementele de construcţii se descompun la rândul lor, în procesele
elementare de producţie care au dus la realizarea lor.
Procesul elementar (procesul simplu) este o parte a procesului de producţie alcătuită dintr-o
succesiune de operaţii, care se execută în general de către muncitori de aceeaşi meserie, după o
anumită tehnologie, pe un anumit loc de muncă şi pentru care se poate defini o unitate de măsură.
De exemplu execuţia săpăturilor şi a sprijinirilor, confecţionarea şi montarea cofrajelor, fasonarea
şi montarea armăturilor, prepararea şi turnarea betonului etc.
Definirea cu precizie a condiţiilor de execuţie, atribuirea unei unităţi de măsură şi a unui simbol şi
încadrarea lui într-o anumită categorie de lucrări, transformă procesul elementar în articol de
lucrare.
Articolul de lucrare reprezintă un proces simplu, executat cu continuitate, de către o anumită
formaţie de muncitori, şi care împreună cu alte procese simple are ca rezultat realizarea unui
element de construcţii.
De exemplu, pentru elementul de construcţie stâlp, se pot defini următoarele articole de lucrare:
fasonare şi montare armătură, cofrare, turnare beton, decofrare, tencuire, zugrăvire etc. La acest
nivel de detaliere, articolele de lucrare pot fi măsurate, deoarece proceselor simple respective li se
pot atribui unităţi de măsură (fasonare şi armare - kg, cofrare - m2, betonare – m3).
Articolele de lucrare stau la baza evaluării construcţiilor. Din acest motiv, ele se mai numesc şi
articole de deviz.
Descompunerea unui obiectiv de construcţii poate fi schematizată ca în figura de mai jos.
Fiecărui articol de deviz îi corespunde o normă de deviz.
Norma de deviz este o specificaţie tehnico-economică aferentă unui articol de deviz care cuprinde
consumurile normate de resurse (materiale, forţă de munca şi utilaje) necesare executării unei
unităţi de măsură din articolul de lucrare respectiv.

Obiectiv de investiţie

Obiect de construcţie

Ansamblu
Parte de obiect de
construcţie

Subansamblu

S2
S1

Proces elementar
(Articol de lucrare)
Articol de deviz

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 2


Schema procesului de descompunere a unui obiectiv de investiţie

Cunoscând consumurile de resurse necesare realizării unei unităţi de măsură dintr-o lucrare,
precum şi preţurile aferente acestora, se poate determina preţul unei unităţi de măsură din acea
lucrare. Dacă înmulţim acum preţul unităţii de măsură din articolul de lucrare cu cantitatea ce
trebuie realizată se obţine preţul corespunzător procesului elementar. Prin însumarea preţurilor
proceselor elementare ce alcătuiesc un element de construcţii se determină preţul acestuia.
Continuând procesul de recompunere a obiectului de construcţii se însumează preţurile tuturor
elementelor de construcţii ce alcătuiesc subansambluri şi apoi ansambluri ale unui acelaşi obiect,
obţinând în final valoarea obiectului de construcţii. Aplicând acest algoritm pentru toate obiectele
ce alcătuiesc obiectivul de investiţii, se determină valoarea obiectivului de investiţii.
Acest proces de descompunere şi apoi de recompunere presupune cunoştinţe tehnice şi
cunoaşterea alcătuirii constructive a unui obiect. În consecinţă stabilirea valorii unei construcţii este
înainte de toate problema inginerului constructor.
Pentru evaluarea costului unei construcţii este necesar deci, de a cunoaşte cantităţile de lucrări
care sunt incluse în realizarea acesteia. Aceasta se face în faza de proiectare şi poarta numele de
antemăsurătoare.
Antemăsurătoarea este piesa scrisă care conţine informaţiile primare referitoare la cantităţile de
lucrări necesare în realizarea unui obiect de construcţii şi se materializează printr-o listă de articole
de deviz cu calculul detaliat al cantităţilor de lucrări.
În timpul şi după executarea construcţiei, măsurătoarea se numeşte ataşament. Aceasta cuprinde
doar cantităţile de lucrări realizate într-o perioadă de timp. Antemăsurătoarea ne serveşte la
diferite antecalculaţii precum şi în activitatea de ofertare. Ataşamentul este necesar pentru
decontarea lucrărilor între investitor şi antreprenor pe baza situaţiei de plată.

4.2 NORME DE DEVIZ. CULEGERI DE NORME DE DEVIZ


Procesul producţiei de construcţii-montaj are în general un caracter mai complex decât cel din alte
ramuri ale producţiei materiale implicând punerea în operă a unei diversităţi de materiale, cu
folosirea de muncitori de meserii diferite şi a unor utilaje diferite ca tip şi capacitate. Această
complexitate a impus elaborarea unui număr imens de prescripţii şi normative tehnice, cuprinzând
caracteristicile lucrărilor de construcţii-montaj, materialele necesare pentru realizarea lor, precum
şi tehnologiile de execuţie a acestor lucrări.
Stabilirea încă din faza de proiectare a preţului unei construcţii necesită descompunerea ei până la
nivelul proceselor simple. Procesul simplu se compune dintr-un complex de operaţii care se
desfăşoară constant pe acelaşi loc de lucru într-o succesiune bine determinată de tehnologia de
execuţie. El se execută de către o formaţie de lucru constantă ca număr, calificare, dotare cu scule
şi necesar de materiale şi are ca rezultat unul şi acelaşi produs, reluându-se în mod identic odată
cu trecerea formaţiei de muncă în alt loc de muncă. Analizarea în detaliu a fiecărui proces simplu
de construcţii a permis elaborarea normelor de deviz.
Norma de deviz reprezintă o specificaţie tehnico-economică aferentă unui proces de producţie
care cuprinde consumurile normate de resurse (materiale, forţă de muncă, utilaje de construcţii)
necesare execuţiei unei unităţi de măsură din lucrarea respectivă.
Importanţa normelor de deviz rezidă din faptul că ele stau la baza determinării preţului
construcţiilor şi a decontării lucrărilor executate.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 3


Primele norme de deviz din România cu caracter general şi obligatoriu de aplicare au apărut la
sfârşitul anilor 1950. Printr-un proces continuu care a durat mai mult de trei decenii şi în care au
fost implicate zeci de institute de cercetare-proiectare şi antreprize de construcţii, aceste norme au
fost îmbunătăţite şi completate.
Fiind intim legate de tehnologia de execuţie existentă la un moment dat, normele de deviz au un
caracter dinamic presupunând îmbunătăţirea şi completarea continuă, datorită apariţiei unor noi
tehnologii, materiale de construcţii sau meserii. Acest lucru este evidenţiat şi prin apariţia după
1990 a unui nou set de norme de deviz elaborate de INCERC Bucureşti. Cu toate acestea,
legislaţia în vigoare la această dată agreează doar normele de deviz ediţia 1981.
Elaborarea normelor de deviz a ţinut seama de o serie de principii generale, printre care:
– aplicabilitatea frecventă a normelor în practica construcţiilor plecând de la ideea că elaborarea
acestor norme trebuie făcută pentru lucrările care prezintă o anumită frecvenţă;
– cuprinderea în norme a tuturor elementelor şi operaţiunilor necesare pentru realizarea completă
a procesului de producţie respectiv (articol de lucrare);
– generalizarea aplicabilităţii normelor se obţine prin reducerea cât mai mult a variantelor care apar
datorită unor elemente sau condiţii de lucru prea puţin diferenţiate;
– respectarea prescripţiilor tehnice în vigoare;
– organizarea ştiinţifică a producţiei, avându-se în vedere organizarea raţională a locurilor de lucru
şi a proceselor tehnologice.

La stabilirea consumurilor de resurse materiale, forţă de muncă şi utilaje s-au avut în vedere
următoarele ipoteze:
- lucrările se execută la lumina zilei, la temperatura de peste 0 0C şi pe un front de lucru
nestingherit; în cazul în care lucrările se execută în alte condiţii (înălţimi mari, temperaturi joase
etc.) se prevede aplicarea anumitor sporuri;
- materialele, utilajele şi sculele necesare executării lucrărilor sunt aprovizionate în depozitul de
lângă obiectul de construcţii;
- transportul materialelor de la depozitul de lângă obiect până la locul de punere în operă este luat
în considerare în cadrul normelor de deviz cu distanţe medii diferite după natura materialului, felul
de depozitare şi modul de preparare, considerând că organizarea şantierului este făcută în mod
raţional.
Normele de deviz cuprind integral consumul de forţă de muncă necesar efectuării operaţiunilor
care intervin în procesul tehnologic de executare a lucrărilor, începând de la preluarea
materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor din raza de acţiune a utilajelor de ridicare, respectiv
de montare şi până la includerea acestora în lucrare.
Consumurile specifice de materiale (cantităţile necesare pentru o unitate de măsură din lucrare)
din norme cuprind cantităţile de materiale care intră real în lucrare, pierderile tehnologice rezultate
prin prelucrare, precum şi pierderile tehnologice determinate de transportul, manipularea şi
depozitarea materialelor de la locul de furnizare la locul de punere operă.
În acest sens consumurile specifice se pot stabili cu o relaţie de tipul:
Ncm = Ct + Pt + Ptm
în care: Ncm – norma de consum
Ct – consumul tehnologic (cantitatea înglobată în lucrare)
Pt – pierderi tehnologice (la croire, tăiere, presare)
Ptm – pierderi în timpul transportului şi / sau manipulărilor.
În cazul materialelor auxiliare, care nu rămân înglobate în lucrare (cofraje, schele, sprijiniri) se iau
în considerare numai pierderile tehnologice şi cele la transport şi / sau manipulare la o singură
utilizare, folosindu-se o relaţie de tipul:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 4


N*cm =Pt + Ptm

Consumul de forţă de muncă cuprins în normele de deviz reprezintă timpul de muncă necesar
pentru efectuarea operaţiilor care intervin în procesul tehnologic, începând de la prelucrarea
materialelor, semifabricatelor şi prefabricatelor din raza de acţiune a utilajelor de ridicare, respectiv
de montare şi până la includerea acestora în lucrare. Este exprimat pe meserii şi nivel de
calificare, în ore centezimale.
Consumul de ore utilaj cuprins în normele de deviz reprezintă numai timpii de funcţionare efectivă
a utilajelor pentru executarea unei unităţi de lucrare. Este exprimat pe tipuri de utilaje, în ore
centezimale.

Pe lângă aceste indicatoare de norme de deviz de bază, se mai folosesc următoarele simboluri
pentru descrierea operaţiunilor tehnologice necuprinse în indicatoarele de norme de deviz şi care
sunt necesare la întocmirea antemăsurătorilor. Aceste simboluri sunt:
TRA … – transporturi auto, astfel:
TRA01A … – transportul cu autobasculanta a materialelor;
TRA02A … – transportul materialelor grele cu autocamionul;
TRA02B … – transportul materialelor uşoare cu autocamionul (γ < 900 kg/mc);
TRA03A … – transportul materialelor cu tractoare pe pneuri cu remorcă;
TRA03B … – transportul materialelor cu tractoare pe şenile cu remorcă;
TRA04A … – transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea
de până la 20t;
TRA04B … – transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea de
peste 20t;
TRA05A … – transportul materialelor cu autovehicule special amenajate (autorecipienţi,
autofrigorifice, autocisterne etc.);
TRA06A … – transportul cu autobetoniera de 5,5 mc.
Simbolurile se completează cu distanţa de transport, exprimată printr-un număr cu două cifre. De
exemplu TRA06A04 – transport cu autoagitatorul la 4 km.
TRB + simbol normă de muncă – pentru transporturi manuale şi manipulări mecanice
TRI + simbol normă de muncă – pentru încărcări-descărcări manuale
YB01 – sporuri pentru cheltuieli cu manopera
YB02 – sporuri pentru cheltuieli cu utilajele de construcţie
Aceste sporuri se prevăd pentru lucrările ce se execută în condiţii mai dificile (sub circulaţie, sub
exploatare, în locuri de muncă unde se folosesc explozibili).
AUT – utilaje independente de construcţii;
MDTA – montare utilaje de construcţii;
MDTB – demontare utilaje de construcţii;
MDTC – transport utilaje de construcţii;
NMB – ore manoperă muncitori în construcţii
Pentru a permite prelucrarea automată a datelor, normele de deviz şi resursele care participă la
realizarea lucrărilor sunt codificate.
Normele de deviz sunt grupate pe categorii de lucrări de construcţii în culegeri de norme de deviz,
cele din ediţia 1981 fiind numite Indicatoare de norme de deviz iar cele din ediţiile apărute după
1990 fiind numite Norme orientative de consumuri de resurse pe articole de deviz. În continuare
vom folosi denumirea de Indicatoare de norme de deviz.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 5


În Anexa 1 se prezintă Lista indicatoarelor de norme de deviz ediţia 1981.

Indicatorul de norme de deviz este organizat pe capitole, simbolizate cu litere (A, B, C, … ). În


cadrul fiecărui capitol normele de deviz primesc un număr de ordine format din două cifre (01, 02,
03, … ); în catalogul Norme orientative de consumuri de resurse pe articole de deviz numărul de
ordine este urmat de litera X (01X, 02X, 03X, … ). Variantele de norme de deviz sunt simbolizate
cu litere (A, B, C, … ), uneori, atunci când diferă numai sortimentul materialului, cu litere şi numere
(A1, A2, B1, B2, … ).
Un Indicator de norme de deviz este structurat astfel:
 Sumarul capitolelor
 Tabla de materii, a tuturor normelor de deviz
 Instrucţiuni pentru folosirea indicatorului de norme de deviz, cuprinzând:
– conţinutul şi domeniul de folosire al indicatorului
– condiţii generale de execuţie a lucrărilor
– materiale
– forţa de muncă
– utilaje de construcţie
– prescripţii tehnice avute în vedere.
La începutul fiecărui capitol există o parte de Generalităţi cu următoarea structură:
– conţinutul capitolului, în care se precizează natura lucrărilor cuprinse în capitol
– condiţii tehnice speciale avute în vedere la elaborarea normelor din capitol
– conţinutul normelor
– consumurile specifice de materiale
– consumurile specifice de forţe de muncă
– consumurile specifice de ore utilaj
– condiţii de măsurare a lucrărilor, care trebuie consultat ori de câte ori avem dubii asupra
modului de efectuare a măsurătorii.
O normă de deviz se caracterizează prin:
– simbol
– denumirea normei
– unitatea de măsură
– consumurile specifice (pe unitatea de măsură) de resurse pe categorii: materiale, forţa de muncă
(manopera), utilaje de construcţie.
Un exemplu de normă de deviz din indicatorul de norme de deviz pentru lucrări de construcţii C,
se prezintă mai jos:
C E 21
Arămirea tablei zincate, pentru:
A 1 - învelitori;
B 1 - jgheaburi, burlane sau glafuri.
Se măsoară la:
– metru pătrat (varianta A);
– metru (varianta B).

Codul Denumirea Cantităţi


UM
resurselor resurselor A B
Materiale
451231110000 Acid sulfuric cu minimum 98,5% H2SO4 monohidrat kg 0,025 0,015
452222250004 Sulfat de cupru Kg 0,035 0,022
451681120002 Amoniac soluţie cu conţinut minim 25% Kg 0,025 0,015

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 6


669420110007 Ulei tehnic de in Kg 0,060 0,035
629819110004 Cârpe de şters din bumbac de orice culoare Kg 0,015 0,010
219121100001 Apă m3 0,002 0,001
Manoperă
10721 Dulgher construcţii 2.1 ore 0,16 –
10711 Dulgher construcţii 1.1 ore 0,16 –
13121 Tinichigiu S. 2.1 ore – 0,06
13111 Tinichigiu S. 1.1 ore – 0,06
TOTAL ore 0,32 0,12

După cum se poate observa, resursele înscrise în tabel sunt codificate pentru a permite
prelucrarea automată a datelor.
În cadrul indicatoarelor de norme de deviz sunt cuprinse însă şi norme de deviz care nu conţin
codul materialului sau materialelor principale care se consumă ci specifică grupa de materiale din
care fac parte, precum şi consumul specific. Acestea sunt norme de deviz care utilizează liste
anexe, şi în care codul materialului este înlocuit de codul listei anexe.

Lista anexă reprezintă o listă de materiale, de regulă, de acelaşi tip, care pot fi folosite în cadrul
unei lucrări funcţie de necesitate. Această metodă a fost adoptată pentru a se reduce cât mai mult
numărul de norme de deviz care ar fi avut consumuri identice, cu excepţia unuia sau mai multor
materiale.

Un exemplu de normă de deviz care necesită specificarea unor materiale din listele anexe se
prezintă mai jos.
C D 09 A
Zidărie din plăci de ipsos .... 1) în pereţi despărţitori executată cu mortar din ipsos.
Se măsoară la metru pătrat.

Cod Denumire Cantităţi


UM
resursă resurse A
Material
10172 Placi din ipsos … 1) mc 0,072
565212100004 Ipsos kg 5,500
218345110000 Nisip 0 … 1 mm mc 0,005
21921200003 Apă mc 0,020
511111263205 Scânduri răşinoase cl. D mc 0,0006
301879892402 Accesorii metalice mc 0,200
Forţe de muncă
013431 Zidar 3.1 ore 0,31
013411 Zidar 1.1 ore 0,63
019921 Muncitor de deservire c-m 2.1 ore 0,31
TOTAL ore 1,25
Utilaj
65700001 Bob elevator mobil cu ore 0,04
electromotor de 4,5kw

1
) Se va preciza sortimentul plăcilor din ipsos conform listei de material neexplicitat 10172.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 7


Listele anexe sunt grupate pe tipuri de materiale şi conţin numărul curent al poziţiei în lista
materialelor, codul acestora, denumirea, unitatea de măsură şi preţul pe unitatea de măsură, preţ
cu care intră în calculul devizului. O astfel de listă este prezentată în continuare:

10172 Material neexplicitat plăci din ipsos

Nr. Preţ
crt. Cod material Denumirea materialului UM Unitar
[lei]
1 5778001000 Plăci din ipsos pline 666x500x70 fără adaos mc
0 NII 1213
2 5778002000 Plăci din ipsos pline 666x500x70 cu rumeguş mc
0 NII 1213
3 5778003000 Plăci din ipsos cu gol 666x500x70 fără adaos mc
0 NII 1213
4 5778004000 Plăci din ipsos cu gol 666x500x70 cu rumeguş mc
0 NII 1213 Utilizarea
normelor de
deviz în elaborarea documentaţiei economice implică stabilirea unei tehnologii aleasă şi gândită
funcţie de particularităţile tehnice ale construcţiei, amplasament, încadrarea în ambient şi dotarea
tehnică de care se dispune pentru realizarea investiţiei.

În toate piesele scrise din documentaţia economică - antemăsurătoare, devize, extrase de resurse
- se utilizează aceleaşi simboluri, denumiri şi unităţi de măsură ale normelor de deviz alese.
În continuare se prezintă sintetic elementele care alcătuiesc simbolul normelor de deviz:

C A 01 D1
Informaţiile conţinute în normele de deviz sunt utilizate în toate etapele de realizare a unei lucrări
de construcţii:
 în faza de proiectare:
Varianta de aplicare a normei de deviz
- la elaborarea antemăsurătorilor
Numărul şi stabilirea
de ordine al normei cantităţilor de lucrări;
în capitol
- la evaluarea preţului în cadrul devizelor;
Simbol capitol
- la stabilirea cantităţilor de resurse materiale, forţă de muncă şi utilaje necesare realizării lucrării
Simbol Indicator norme deviz
de construcţii.
 în faza de licitare - ofertare - contractare:
- la evaluarea preţului în cadrul devizelor elaborate de ofertanţi;
- la stabilirea cantităţilor de resurse proprii tehnologiilor fiecărui ofertant şi a dotărilor cu utilaje ale
acestora.
 în faza de execuţie:
- la elaborarea planificării execuţiei lucrărilor;
- la stabilirea cantităţilor de lucrări realizate într-un anumit interval de timp (ataşament);
- la determinarea preţului lucrărilor realizate într-un interval de timp (situaţie de plată);
- la urmărirea şi gestionarea consumurilor de resurse pe perioada execuţiei lucrărilor.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 8


Astfel, normele de deviz capătă un caracter general de aplicare. Acesta este dat în primul rând de
codificarea normelor de deviz, de descrierea acestora, de unitatea de măsură în care sunt
exprimate şi de etapele tehnologice specificate în cadrul lor.
Existenţa unei mari diversităţi de unităţi economice de construcţii nu mai permite însă impunerea
consumurilor specifice existente în indicatoarele de norme de deviz ediţia 1981, cu atât mai mult
cu cât tehnologiile de execuţie au evoluat, iar dotarea cu utilaje din ce în ce mai performante nu
mai este o problemă.
În aceste condiţii, fiecare unitate economică de construcţii este pusă în situaţia de a-şi adapta
normele de deviz la propriile realităţi, căutând să aleagă cele mai performante tehnologii pentru
creşterea randamentului şi micşorarea pierderilor şi în acelaşi timp să-şi creeze propria bază de
consumuri specifice cu care să fie competitivă pe piaţa construcţiilor.

3.3. NORME DE DEVIZ LOCALE (N.L.)


În cazurile în care la un obiect de construcţie apare necesitatea de a executa lucrări de construcţie
pentru care nu există norme de deviz în culegerile curente, se pot elabora norme de deviz locale.
Acestea se folosesc cu acordul şi răspunderea comună a proiectantului, executantului şi
beneficiarului.
Normele de deviz locale se elaborează pe aceleaşi principii ca şi propunerile de norme noi de
deviz cu caracter general.
Fişele pentru calculul consumurilor specifice de resurse se pot elabora într-un mod mai sumar; de
exemplu consumurile specifice se pot determina prin comparare directă şi corelare cu normele
existente apropiate în ceea ce priveşte conţinutul.

Consumurile specifice de resurse se calculează astfel:


A. Consumurile specifice de materiale:

Cantităţi necesare pe o unitate de


lucrare
Nr.
Denumirea materialelor UM Total
crt. În Pierderi la:
prelu- transp. şi
lucrare
crare manip.
1
2
...
n

B. Consumurile specifice de forţă de muncă:

Consum de muncă pe
Simbol Denumirea UM Norma
meserii
normă prescurtată lucr. de timp

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 9


Consum total de forţă de muncă
muncitori muncitori
calificaţi necalificaţi

Cantitatea de proces de lucru


pe unit. de lucr.
de a proceselor NT
muncă elementare de lucru [ore]

1 2 3 4 5 6 7 ... 12

Total
Total rotunjit

C. Consumurile specifice de utilaje de construcţie:


Însumarea orelor de
Cod utilaj Denumirea utilajului utilaj pe procese de Total ore utilaj
lucru

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 10