Personalități alternante ( Personalități multiple )

                           
                      
      Vechii greci apreciau că simptomele erau determinate de suferința uterului
( hystero=uter). Crizele isterice se dezlănțuie secundar unor condiții stresante.
      În dedublările isterice de personalitate și în coexistențele de personalități
multiple au fost descrise cazuri în care se observă alternanțe mai mult sau mai
puțin regulate cărora li se aplică această sintagmă. 
     Găsim stări  alternante în dezordine a personalității - paranoide
                                                                                         - schizoidă
                                                                                         - schizotipală
                                                                                         - antisocială
                                                                                         - disocială
                                                                                         - instabil-emotivă
                                                                                         - de tip impulsiv
                                                                                         - de tip borderline
                                                                                         - obsesiv-compulsiv
                                                                                         - de tip evitant
                                                                                         - narcisică
                                                                                         - de tip pasiv/agresivă
     Caracteristici diferențiale – personalitate, inteligență, caracter, temperament
șicunoștințe
    Cadre comportamentale profund ancorate și de durată  care se manifestă prin
răspunsuri inflexibile la un număr mare de situații sociale. Ele reprezintă o
deviație extremă sau mai puțin semnificativă a modului în care într-o cultură
dată individul percepe, gândește, simte și inter-relaționează cu alții. Astfel de
comportamente tind să fie stabile și cuprind diverse arii ale comportamentului  și
a funcționării psihice. Sunt adesea, dar nu întotdeauna însoțite de disconfort
subiectiv și de o tulburare de grad variat în modul de funcționare socială.
     Un mare număr de cercetări genetice au documentat constant apariția unei
corelații între nivelele enzimei monoaminooxidază și astfel de caracteristici ale
personalității, cum sunt căutarea senzaționalului, evitarea monotoniei și
agresivitatea manifestă.
     Există factori organici prezenți în copilărie precum tulburările cerebrale minore
(MBD) sau tulburările de atenție (ADHD).
     Alți factori ar putea fi  abuzurile fizice și sexuale suferite în copilărie cât și
lipsa atașamentului între copil și părinții săi.
     Crizele survin  la personalitatea structurată dizarmonic, caracterizată de :
     - imaturitate afectivă, infantilism al gândirii și labilitate emoțională
     - egocentrism
     - dependență afectivă "sugativă afectivă"
     - teatralism, excesivă dramatizare, erotizarea raporturilor sociale și
exhibiționism
     Crizele de isterie apar întotdeauna ziua și numai în public (crize declanșate
psihogen).
     Bolnavul cade spectaculos, alege locul unde se va prăbuși teatral și nu se
rănește 
(evitarea conștientă a traumatizării).
     În general rămâne conștient și are parțial păstrată memoria celor
petrecute( percepe ce se petrece în jur sau numai parțial), ca într-o stare
crepusculară.
     Nu există o fază tomico-clonică tipică. Apare tremurătura întregului corp, apoi
incurbarea corpului în arc (opistotonus isteric). Toată criza constă într-o agitație
caricaturală prelungită. Nu apare relaxarea sfincteriană.
     Nu își mușcă limba și nu face "spume la gură". Nu prezintă cianoză. Pupilele
sunt reactive la lumină iar bolnavul se opune la deschiderea ochilor.
     Absența reflexelor patologice. În criza isterică post-critică prezintă fază
depresivă cu accese de plâns. 
    Durata crizei de isterie este variabilă de la câteva minute până la ore.
     IMPORTANT !!!

     Nu se susține bolnavul.
     Nu se crează agitație în jurul lui și se îndepărtează publicul spectator. 
     Se transportă bolnavul într-o încăpere liniștită. 
     Se distrage atenția pacientului de la preocuparea sa asupra crizei.
     Se antrenează bolnavul în activități relaxante.
     Se reduc situațiile conflictuale și factorii de stres.