Diferente culturale în codurile

vestimentare
Emiratele Arabe Unite VS Turcia
Am ales să analizez cele două culturi si coduri vestimentare deoarece consider că sunt
asemănătoare pentru că au la bază aceeaşi religie – musulmană. Există anumite diferenţe date
de adaptarea populatiei la modern. Turcia, fiind parte a Europei, s-a adaptat mai mult la
modul de viaţă modern-European, faţă de populaţia arabă.

I. Emiratele Arabe Unite

Emiratele Arabe Unite este un stat monarhie federală, compusă din șapte emirate: Abu
Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah și Fujairah. Acesta este
situată în sud-estul peninsulei arabice, la Golful Persic (în Orientul Mijlociu) și se
învecinează cu Oman la est și cu Arabia Saudită la sud și vest.
Este o federație a celor șapte emirate, cu un sistem juridic bazat pe Constituția din 1971,
fără alegeri și partide politice. Fiecare emirat are o considerabilă autonomie politică, juridică
și economică. Primul președinte și fondatorul EAU a fost Zayed bin Sultan Al Nahyan, emir
de Abu Dhabi.
Emiratele Arabe Unite formează o federație de șapte state, care sunt conduse de un monarh
absolut sau șeic cu puteri specifice. Guvernul central este format dintr-un consiliu suprem,
format din 40 de membri. Monarhul federației este și emirul celui mai mare emirat din
uniune, Abu Dhabi, iar prim-ministrul uniunii este emirul Dubaiului, cel mai dezvoltat
emirat.

 Cultura:
Cultura islamică este reprezentatovă, Emiratele Arabe Unite au legături strânse cu restul
lumii arabe și islamice. Guvernul s-a angajat să păstreze forma de artă și cultură tradițională,
în primul rând, prin Fundația Culturală Abu Dhabi.
Cetățenii sunt musulmani, aproximativ 85% dintre ei sunt suniți, iar restul de 15% sunt șiiți.
Conform documentelor oficiale de la minister, 76% din totalul populației este musulmană,
9% este creștină, iar restul de 15% profesa alte religii.
Dubai este singurul emiratul în EAU cu un templu hindus și Gurdwara SikhSikh. Există și
biserici catolice în țară, dar cu o prezență discretă. Există o varietate de influențe asiatice în
școli, restaurante și centre culturale.
  Vestimentaţie:
O mare parte a identității naționale Emarati provine din rochii naționale. Aceste haine au fost
purtate de sute de ani, din epoca în care Emiratele Arabe Unite a fost populată de Beduini.
Majoritatea localnicilor continuă să-și poarte regulat rochia națională, deoarece articolele de
îmbrăcăminte sunt potrivite în special pentru temperaturile înalte ale regiunii, climatul praf și
credințele religioase
1. Barbati
Rochia națională pentru bărbați constă în principal din Kandura , cunoscută și sub numele
de dishdasha . Aceasta este o mantie lunga alba. Culoarea îmbrăcămintei provine din cultura
Bedouin, fiind perfectă pentru a reflecta razele soarelui. Browns și gri se poartă, de asemenea,
mai mult în lunile de iarnă. Este obișnuit ca bărbații din Emirați să dețină peste 50 Kanduras
și să le schimbe pe parcursul zilei, pentru a-și păstra aspectul fără îndoială și proaspăt.
Oamenii poartă, de asemenea, Guthra , o batică. Cele mai comune culori sunt verificările albe
sau alb și roșu. Guthra este, de asemenea, un articol originar din cultura beduină, deoarece el
protejează oamenii împotriva nisipului deșertului. Guthra poate fi purtat în diferite moduri
pentru a indica starea și importanța.
Rochia națională completă implică și alte elemente. Acest lucru a fost inițial folosit de
Bedouins pentru a lega picioarele lor de cămile noaptea, atunci când acestea au fost de
călătorie. Ghafiyah este o cămășă care arată exact ca o pălărie de rugăciune musulmană, dar
nu este văzută, deoarece este purtată sub batic. Alte elemente comune sunt Faneela , o vesta
purtată sub Kandura ; Woozar , o bucată de pânză albă purtată în jurul taliei sub Kandura ; și
Bisht , o îmbrăcăminte asemănătoare unei jachete, purtată de obicei la ocazii speciale sau de
către cei aflați la putere. În picioare, bărbații Emarati poartă sandale. Se spune că locuitorii
din Dubai sunt mai predispuși să poarte pantofi, în timp ce cei din Abu Dhabi tind să poarte
sandale. Rochiile naționale ale femeilor emirante.
 2. Femei
Abayas este purtata ca un semn al modestiei. Cu toate acestea, este obișnuit ca femeile să
poarte îmbrăcăminte complet occidentală sub Abayas . Femeile poartă de asemenea o batică
numită Shela, . Acest lucru este în mod normal negru și este făcut din materiale foarte ușoare.
Multe femei optează pentru eșarfe de designer, cum ar fi Givenchy sau Dior, care pot fi chiar
potrivite pentru genți de mână. Pentru femeile mai tradiționale, Gishwa este o opțiune. Acest
voal negru acoperă întreaga față; este suficient de subțire pentru a vedea, deși nimeni nu-și
poate vedea fețele. O a treia opțiune este Burqa , care arată doar ochii. Împreună aceste
articole de îmbrăcăminte pentru femei sunt cunoscute sub numele de Hijab , ceea ce
înseamnă în esență acoperirea capului. Deși modestia este scopul, femeile încă se bucură să
accentueze caracteristicile lor vizibile prin machiaj, în mod tradițional Kohl a folosit pe ochi
ca eyeliner . Un alt mod de înfrumusețare a aspectului lor este prin henna, un tatuaj temporar
aplicat de obicei mâinilor unei femei. Henna este făcută din frunze uscate, iar desenele făcute
cu ea sunt frumoase. Femeile din Emiratele Arabe Unite își iubesc bijuteriile, făcând acest
lucru o parte esențială a rochiei naționale. În trecut, femeile și-au purtat toate economiile în
formă de bijuterii, în absența băncilor. Femeile poartă totul, inclusiv brățări de aur și argint,
cercei, inele, ancore și multe altele.

II. Turcia
Republica Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în
Asia de Sud-Vest (peninsula Anatolia) și 3% în Europa (peninsula Balcanică). Turcia are
granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-
est; Iran (Persia) la est; Irak și Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică,
constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923.
Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face să fie o țară de o mare importanță
geostrategică. Din punct de vedere etnic, turcii formează majoritatea populației, existând însă
și o minoritate importantă de kurzi. Religia predominantă în Turcia este Islamul, iar limba
oficială a țării este turca.
Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o moștenire
culturală și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin apartenența vestică în
organizații ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și economiile majore G-20. Turcia a
început negocierile complete cu UE în 2005, a fost un membru asociat al Comunității
Economice Europene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de
asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale cu lumea de Est, în
particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în
organizații ca Islamic Conference and Economic Cooperation Organization. Având în vedere
așezarea strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o
putere regională de oamenii politici și economiștii mondiali.

 Cultura:
Cultura Turciei rezultă din osmoza mai multor elemente de origini diverse : anatoliene,
greco-romane, bizantine și otomane (ultima fiind ea însăși un amestec de influențe islamice,
turce și iraniene), la care s-au adăugat mai tardiv cultura și tradițiile occidentale, care au
influențat Imperiul Otoman, dar mai ales Republica Turcă (aceasta adoptând alfabetul latin,
despărțirea dintre stat și religie, și instituții copiate după țările apusene). Influența culturală a
Occidentului continuă și astăzi, îndeosebi în orașe și în partea de apus a țării, în timp ce, la
țară și în răsăritul țării, tradițiile și religia au o influență mult mai mare. Acest amestec
original rezultă din întâlnirea dintre turci și băștinașii din Anatolia (lazi, greci, armeni, kurzi
și alții) cu care s-au întâlnit la capătul migrației lor din Asia Centrală până la Marea
Mediterană și Marea Neagră, în vestul Asiei.
O Turcie transformată cu succes într-un stat național modern, a permis creșterea libertății
de expresie artistică, în ciuda unor perioade de cenzură, mai mult politică. În timpul primilor
ani ca republică, guvernul a investit multe resurse în artele frumoase, ca muzeele, teatrele,
operele și arhitectura. Diverși factori istorici joacă roluri importante în definirea identității
moderne turcești, cultura turcă este un produs a eforturilor de a fi un stat „modern”, în timp
ce își menține tradiția religioasă și valorile istorice.
Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat; Constituția Turciei enunță
libertatea religiei și a conștiinței. Aproximativ 99% din populație e înregistrată, însă, ca fiind
musulmană, majoritatea fiind sunniți; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat
că aproximativ 3% dintre adulți își definesc relațiile cu religia ca fiind „fără convingere
religioasă” sau că „nu cred în obligațiile religioase”.
În ultimii ani, de când țara este guvernată de un partid islamist, minoritatea secularistă, în
special elitele universitare și științifice au fost vizați de politicile proreligie ale administrației
centrale.
Majoritatea musulmanilor sunt sunniți (90%) iar o largă minoritate sunt alevi (10-%), o
comunitate în cadrul Șiismului, comunitate ce numără 7–11 milioane de persoane. În țară
sunt și câțiva practicanți ai sufi. Cea mai înaltă autoritate religioasă islamică este Președinția
Cultelor care interpretează școala de drept Hanafi și este responsabilă pentru reglementarea
funcționării celor 75.000 de moschei ale țării, a angajaților locali și a imamilor provinciali.
În Turcia trăiesc aproape 100.000 de persoane aparținând minorităților religioase. Țara are
aproximativ 64.000 de creștini, majoritatea fiind armeni apostolici, asirieni, ortodocși greci,
romano-catolici și aproximativ 26.000 de evrei, în principal sefarzi. Conform raportului din
2002, dat de Centrul de Cercetare Pew, 65% dintre turci cred că religia este foarte importantă,
în timp ce un sondaj din 2005 dat de Eurobarometru arată faptul că 95% dintre turci cred în
existența lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă a avut sediul la Istanbul încă din secolul al IV-lea
d.Hr. Cu toate acestea, statul turc nu recunoaște statutul ecumenic al Patriarhului Bartolomeu
I, episcopul primar între egali în ierarhia tradițională a creștinismului ortodox și obligă
Biserica să opereze sub restricții semnificative. O parte dintre proprietățile și școlile bisericii,
cum ar fi orfelinatul Büyükada si Școala teologică din Halki, au fost expropriate sau închise.

 Vestimentaţie:
Mustafa Kemal Atatürk a implementat un nou cod vestimentar în 1934 prin care a introdus
portul hainelor moderne și a modei din vest, în locul vălurilor și al turbanelor, considerând
veșmintele tradiționale ca pe niște simboluri ale unei societăți degenerate și învechite..
În afara zonelor turistice, oamenii sunt mai tradiţionalişti. De îndată ce te depărtezi de
zonele populare începi să conştientizezi faptul că te afli într-o ţară musulmană. Majoritatea
localnicelor îşi acoperă părul şi poartă rochii lungi. Vestimentaţia adecvată, pentru ei
reprezintă un respect fată de cultura şi credinţa lor. Un astfel de comportament din partea
srăinilor este foarte apreciat de turci.

1. Barbaţi
Portul popular turcesc era compus din: pălărie rotunda, cămașă, caftan, pantaloni, turban și
iminei la bărbați. Bărbaţii au obligaţia să poarte pantaloni şi mâneci lungi când intra în
moschee. În rest, bărbaţii au libertatea de a-şi alege vestimentaţia.
 2. Femei
Portul popular turcesc era compus din: val, colier, cercei, sutien, salvari, coroniță pusă pe
frunte și iminei. În prezent este altfel (tot cu un colier, salvari și iminei), dar din rochie,
cămașă, sort, pălărie și pantofi.

Fetele din Turcia se îmbrăcă foarte diferit - cineva poartă haine tradiționale, iar cineva
încearcă să se potrivească tendințelor moderne. Totul depinde de religia familiei fetiței și de
ea însăși. În ultimii ani, numărul femeilor care au urmat tradițiile religioase ale islamului a
crescut în Turcia. Mai des pe stradă, puteți întâlni fete în hijab și haine închise. În același
timp, nu putem spune că nu respectă moda - femeile turce acordă o atenție deosebită detaliilor
- pantofi, genți de mână, ornamente. De asemenea, fetele turcești gândesc cu grijă prin
culorile tuturor detaliilor îmbrăcămintei lor. Femeile trebuie întotdeauna să intre în moschee
cu părul, mâinile şi picioarele acoperite.
 În concluzie, chiar dacă Turcia este cea mai europeană ţară dintre țările musulmane, este o
ţară cu o religie musulmană şi vestimentaţia reflectă religia adoptată. Vestimentaţia populaţiei
din Turcia care este adeptă credinţei musulmane este asemanatoare cu cea a populatiei din
Emiratele Arabe Unite. Aceasta impune acoperirea corpului pentru femei cât mai mult şi a
capului cu hijab. Majoritatea bărbaţilor turci port şalvari şi bluză care le acoperă braţele iar
arabii port Kandura.
Aşadar, cele doua culturi analizate se aseamană prin religie şi se deosebesc prin gradul de
libertate dat de adoptarea stilului European al turcilor.

Bibliografie:
https://www.scribd.com
www.wikipedia.org

Cuprins:

I. Emiratele Arabe Unite

 Cultura
 Vestimentatie
- barbati
- femei

II. Turcia
• Cultura
• Vestimentatie
- barbati
- femei
III. Concluzie si bibliografie