Sunteți pe pagina 1din 4

II. 21.

CECUL SI VALVULA ILEO-CECALA

Intestinul gros reprezinta ultima parte a tubului digestiv si este format din cec, colon si rect. El incepe in fosa iliaca, unde se termina
ileonul, si se intinde pana la anus. Intestinul gros este mai scurt decat intestinul subtire, de calibru mai mare si prezinta caractere anatomice
ce-l deosebesc de intestinul subtire: tenii, plici semilunare, haustre si apendici epiploici (ciucuri epiploici).
Cecul este prima parte a intestinului gros, situat sub planul orizontal care trece prin deschiderea ileonului in intestinul gros. Ca
asezare, el corespunde fosei iliace drepte. Numele sau provine din limba latina, care inseama orb (intestinul orb), numele reflectand
caracterul sau diverticular. Datorita modului de continuare al intestinului subtire cu intestinul gros, termino-lateral, cecul este situat sub
planul valvei ileo-cecale Bauhin si se continua, superior de acest plan, cu colonul ascendent. Inferior, cecul se termina in fund de sac, fiind
format la adult de o haustra postero-inferioara. Originea apendicelui, de la care pleaca cele trei tenii, este orientata postero-medial.
In cursul dezvoltarii, cecul sufera un proces de descensus (descenssus caeci), din pozitia initial subhepatica consecutiv repozitionarii
anselor din hernia ombilicala, in pozitia definitiva in fosa iliaca dreapta. Astfel, pozitia cecului depinde de gradul de dezvoltare al
colonului ascendent. De aceea, putem avea:
 cec in pozitia inalta, atunci cand este situat intre creasta iliaca si fata viscerala a lobului hepatic; pozitia inalta poate fi
iliaca, superioara, lombara, prerenala sau subhepatica (in ordine de jos in sus). Pozitia inalta se dobandeste prin lipsa
procesului de migrare, consecutiv unui defect de crestere al colonului ascendent.
 cec in pozitie joasa (=profunda=pelvina), atunci cand, depasind stramtoarea superioara, cecul coboara in pelvis. Pozitia
profunda sau pelvina se dobandeste printr-un exces de migrare/descensus, consecutiv unei cresteri exagerate a colonului
ascendent.
In situs inversus, cecul este situat in stanga.
Din punct de vedere al relatiilor cu peritoneul, cecul este de regula un organ intraperitoneal, mobil, fiind acoperit in intregime de
peritoneul visceral si fixat de peretele posterior al abdomenului la locul unde se continua cu colonul ascendent (acesta fiind secundar
retroperitoneal, datorita procesului de coalescenta si formarii fasciei retrocolice drepte Toldt I). Ocazional, cecul poate prezenta un mezou
numit mezocec. Mai rar, cand mezenterul este scurt, fascia de coalescenta Toldt I se poate prelungi si la nivelul cecului, situatie in care:
 se poate forma un reces retrocecal, posterior si la dreapta fata de cec, daca procesul de coalescenta nu fixeaza complet
fata posterioara a cecului de perete
 cecul poate deveni organ secundar retroperitoneal, acoperit pe fata sa anterioara de peritoneul parietal, daca procesul de
coalescenta fixeaza in totalitate fata posterioara a cecului de perete. In aceasta situatie, la reflexia peritoneului pe cec in
santul paracolic drept, in dreptul santurilor transversale se formeaza plici peritoneale numite plici cecale (echivalente
plicilor de la nivelul colonului ascendent si a colonului descendent).
ATENTIE! In Ranga spune ca recesul retrocecal si plicile cecale se gasesc mereu (si asa arata si in Netter).
Peritoneul se comporta in aceasta regiune dupa cum urmeaza. Foita dreapta a mezenterului trece la nivelul unghiului ileocolic pe
fata anterioara a ileonului terminal si a cecului. Intalnind o ramura a a. ileo-colice, respectiv a. cecala anterioara, peritoneul formeaza o
plica ce le cuprinde, numita plica cecala vasculara. Aceasta limiteaza anterior recesul ileo-cecal superior. Foita stanga a mezenterului
trece pe fata posterioara a ileonului terminal si a cecului, pe care il inveleste (am zis ca cecul e intraperitoneal). Ea formeaza plica
ileocecala care ajunge pana la originea apendicelui, de unde ia numele de mezoapendice, in care se gasesc vasele apendiculare.
Mezoapendicele limiteaza posterior recesul ileo-cecal inferior. Peretele anterior al acestui reces este format de plica ileo-apendiculara
(neomologata in NA), care contine ramura recurenta ileala a arterei apendiculare.
Raporturile cecului:
Cecul normal pozitionat (fosa ileala dreapta) are urmatoarele raporturi:
 anterior, cu peretele anterior al abdomenului (intre cec si peretele anterior nu se interpun anse intestinale). Daca cecul este
gol, intre el si perete se pot interpune anse ileale si omentul mare.
 posterior, vine in raport cu m. iliac si m. psoas, precum si cu n. femural care se gaseste intre cei doi. Cecul este departit de
m. iliac si m. psoas prin peritoneul parietal (cecul e intraperitoneal), tesutul subperitoneal si fascia acestor muschi.
 lateral, cecul vine in raport cu m. iliac si cu jumatatea laterala a ligamentului inghinal.
 medial, cu:
 apendicele vermiform (de la care pornesc cele trei tenii)
 marginea mediala a m. psoas
 vasele iliace externe, care se gasesc de-a lungul marginii mediale a m. psoas
 vasele gonadale drepte
 anse ileale
 inferior, cu unghiul format de peretele abdominal anterior si fosa iliaca dreapta. Cand are pozitie pelvina, cecul vine in

raport cu viscerele pelvine.


Valva ileo-cecala a fost descrisa de Bauhin si este alcatuita dintr-o labie sau buza superioara, mai mare, si alta inferioara, acoperita
de prima. Ele circumscriu ostiul ileocecal, prin care ileonul se deschide in intestinul gros. Cele doua buze se unesc, formand cate o
comisura de la care pleaca fraurile valvei ileocecale: anterior si posterior. Pe viu, ostiul valvei ileocecale are aspect conic-circular, fiind
formata prin invaginarea ileonului in intestinul gros. Ca structura, valva ileocecala este formata din mucoasa, submucoasa si fibre
musculare. Fibrele musculare provin
din musculatura circulara a ileonului si

a cecului, care, spre marginea libera a valvei, formeaza un sfincter descris


de Keith. Intre fibrele circulare ale ileonului si cecului se invagineaza
fibre longitudinale. Prin structura sa, valva ileocecala permite trecerea
continutului intestinal intr-un singur sens: din ileon in cec.

VASCULARIZATIA SI INERVATIA CECULUI

1. Vascularizatia arteriala
Arterele care vascularizeaza cecul si apendicele sunt ramuri ale a.
ileocolice, ramura a a. mezenterice superioare. Artera ileocolica strabate
radacina mezenterului, mergand spre regiunea ileocecala, unde da mai
multe ramuri: ramura ascendenta (in Netter e ramura colica), ramura
recurenta ileala (in Netter e ramura ileala), a. cecala anterioara, a.
cecala posterioara si a. apendiculara.
La vascularizatia cecului participa aa. cecale anterioara si posterioara.
A. cecala anterioara continua traiectul a. ileocolice, trecand pe fata anterioara a cecului. De la originea ei in a. ileocolica,
a. cecala anterioara strabate plica cecala vasculara, care formeaza peretele anterior al recesului ileo-cecal superior. Ea
vascularizeaza:
 peretele anterior si lateral al cecului
 2 cm din peretele anterior al colonului ascendent (portiunea adiacenta cecului adica)
 ultimii 2 cm ai ileonului (ileonul terminal), prin rr. recurente
A. cecala posterioara trece posterior flexura ileo-cecala pentru a ajunge pe fata posterioara a cecului, vascularizand:
 peretele posterior si fundul cecului (fundul cecului in 2/3 din cazuri; in restul de 1/3, fundul cecului e
vascularizat de a. cecala anterioara)
 2 cm din peretele posterior al colonului ascendent (portiunea adiacenta cecului adica)
 ultimii 2 cm ai ileonului (ileonul terminal; vascularizeaza peretele posterior), prin rr. recurente

2. Drenajul venos
Venele cecului si apendicelui corespund arterelor si sunt afluenti ai v. ileocolice si, prin aceasta, v. mezenterice
superioare. Deoarece sangele, prin curgerea laminara de la nivelul v. porte, vine din v. mezenterica superioara, se va duce
preponderent in lobul drept hepatic (vezi Netter, la schema cu v. porta).

3. Drenajul limfatic
Limfa de la nivelul cecului este colectata din reteaua mucoasa si submucoasa. Vasele lor eferente strabat tunica
musculara si ajung in reteaua subseroasa, de unde limfa este drenata spre statia primara:
 ggl. cecali anteriori, de-a lungul vaselor cecale anterioare
 ggl. cecali posteriori, de-a lungul vaselor cecale inferioare
De la nodulii limfatici cecali, limfa este drenata in nodulii limfatici mezenterici superiori si mai departe, in trunchiul
intestinal si cisterna chyli.

4. Inervatia cecului
Este vegetativa, receptoare si efectoare.
Sensibilitatea viscerala a cecului este transmisa prin axonii lungi ai neuronilor din plexul submucos Meissner si de
axonii neuronilor din ggl. spinal catre segmentele medulare T10-L1. Unele fibre interoceptive iau calea nervului vag, ajungand
la nucleul senzitiv dorsal al vagului.
Inervatia motorie este realizata de plexul mienteric Auerbach. Pe neuronii acestui plex sosesc fibre:
 simpatice postganglionare (axoni ai neuronilor ganglionari din ggl. mezenterici superiori), pe calea plexului
mezenteric superior
 parasimpatice preganglionare, din trunchiul vagal posterior (sosite impreuna cu fibrele simpatice)
Atat fibrele simpatice, cat si cele parasimpatice, ajung la cec si la apendice prin plexul periarterial mezenteric superior.
In submucoasa apendicelui nu exista un plex nervos submucos (Meissner), ci doar cel Auerbach, intre cele doua straturi
musculare.