Sunteți pe pagina 1din 34

Uniunea Europeană GUVERNUL ROMÂNIEI Instrumente structurale

2007-2013

ROMÂNIA

Servicii de consultanţă pentru

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru


Consolidarea formulării strategiei pentru sectorul
agroalimentar

Notă tehnică privind potențialul culturilor energetice pentru


energie regenerabilă

27 mai 2014

Document al Grupului Băncii Mondiale


Mulţumiri

Această notă tehnică privind „Potențialul culturilor energetice pentru energie regenerabilă”
este un produs al Serviciilor de consultanţă rambursabile ale Băncii Mondiale (SCR) pentru
„Consolidarea formulării strategiei pentru sectorul agroalimentar“ la solicitarea Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Aceasta a fost elaborată de Manfred Woergetter
(expert în bioenergie), sub îndrumarea coordonatorului echipei operative, Irina Râmniceanu
(economist principal în domeniul agriculturii), a lui Gabriel Ioniţă (specialist principal în
domeniul agriculturii) şi a lui Hans Kordik (coordonator rezident al programului). Acest raport
a beneficiat de comentariile revizorilor Thierry Davy (specialist principal în schimbări
climatice) și Ionuţ Purica (specialist principal în schimbări climatice). A fost revizuit şi avizat
de Dina Umali-Deininger (manager al sectorului ADR).
Adresăm mulțumiri speciale principalilor noștri omologi din Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, în special de la Secretarul de Stat Daniel Botanoiu şi, de asemenea, de
la Directorii Generali Elena Tatomir şi Viorel Morărescu şi de la Unitatea de Politici Publice
condusă de Dana Gafitianu şi echipa sa,, pentru datele pe care le-au furnizat, întâlnirile
organizate în interiorul și în exteriorul Ministerului, feedback-ul lor și în special pentru
colaborare.

2
Cuprins
Abrevieri .......................................................................................................................... 4
Preambul ......................................................................................................................... 5
Sumar ............................................................................................................................. 6
Introducere ...................................................................................................................... 9
Prioritățile UE privind energia regenerabilă și angajamentele României ........................ 11
Bioenergia și culturile energetice ................................................................................... 13
A. Definiția și utilizarea bioenergiei ..................................................................... 13
B. Culturile energetice ........................................................................................ 14
C. Lanțurile de valori bioenergetice .................................................................... 17
Impactul bioenergiei asupra emisiilor de GES ............................................................... 18
Analiză comparativă pentru susținerea alegerii strategiei bioenergetice ........................ 21
Bioenergia - exemple de cele mai bune practici ............................................................ 23
A. Combustia paielor în Danemarca ................................................................... 23
B. Austria ........................................................................................................... 25
C. Bio-metanul în Germania ............................................................................... 27
D. Biocombustibilii pentru transport în Europa .................................................... 30
Concluzii ....................................................................................................................... 32
Bibliografie .................................................................................................................... 34

3
Abrevieri

AEBIOM Asociația Europeană pentru Biomasă


APIA Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură
ADR Agricultură și Dezvoltare Rurală
PAC Politica Agricolă Comună
CH4 Metan
CTE Centrală termoelectrică
CO2 Dioxid de carbon
DDGS Borhot
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEGA Fondul European de Garantare Agricolă
ZIE Zonă de interes ecologic
ETP RHC Platforma Tehnologică Europeană pentru Încălzire și Răcire din Surse
Regenerabile
UE Uniunea Europeană
EUR Euro
FAME Acid gras metil ester
DCC Directiva privind calitatea combustibililor
GES Gaze cu efect de seră
GJ Gigajoule
UVH Ulei vegetal hidratat
AIE Agenția Internațională pentru Energie
LULUCF Utilizarea terenului, schimbarea utilizării terenului și silvicultură
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
CFM Cadrul financiar multianual
MJ Megajoule
PNDR Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală
N2O Protoxid de azot
OSB Plăci OSB
IC Iarba canarului
DER Directiva privind energia regenerabilă
CD Cercetare şi dezvoltare
SFCS Specii forestiere cu ciclu scurt
UFOP Uniunea pentru Promovarea Producției de Ulei și Proteine
SUA Statele Unite

4
Preambul

1. În cadrul programului de servicii de consultanţă în vederea „Consolidării formulării de


strategii pentru sectorul agroalimentar“, Banca Mondială a fost solicitată să furnizeze o notă
tehnică cu privire la potențialul culturilor energetice pentru promovarea energiei
regenerabile. În comparație cu energia eoliană, solară, geotermală și hidroelectrică, sectorul
agricol este cel care poate contribui la mixul de energie regenerabilă, folosind culturile
energetice pentru bioenergie.

2. Pachetul pentru climă și energie al Uniunii Europene (UE) 2007 prevede obiective
stringente privind reducerea gazelor cu efect de seră (GES) și o dezvoltare a energiilor
regenerabile până în 2020. UE fixează cadrul general pentru energie durabilă, însă este
decizia suverană a Statului Membru să hotărască asupra propriului mix energetic. În timp ce
Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020 nou reformată oferă oportunități pentru Statul
Membru individual de a promova energia regenerabilă, această notă tehnică oferă o privire
de ansamblu asupra prevederilor UE care se referă la energia regenerabilă și în mod special
privind potențialul culturilor energetice.

3. Această notă tehnică se concentrează pe sectorul bioenergiei care derivă din


culturile energetice și pe modul în care acestea sunt definite și clasificate. Clasificarea oferă
o privire de ansamblu asupra diferitelor tipuri de producție de materiale de sinteză în
agricultură și a opțiunilor comune care sunt aplicate piețelor de bioenergie (încălzire,
electricitate, biogaz și biocombustibili). Lucrarea abordează modul în care pot fi utilizate
culturile speciale sau produsele lor secundare pentru tehnologii bioenergetice individuale și
sunt incluse exemple privind potențialul energetic.

4. Cum multe alte state membre ale UE au o istorie mai lungă privind utilizarea culturilor
energetice pentru bioenergie, studiul subliniază exemplele celor mai bune practici ale țărilor
cu politici ambiţioase în domeniul bioenergiei, în particular pe acelea ale Danemarcei,
Germaniei și Austriei. Aceste exemple includ o privire de ansamblu asupra legislațiilor
naționale ale acestora, care promovează/oferă stimulente pentru utilizarea culturilor
energetice în scopuri energetice, dar și asupra instrumentelor financiare ale acestora care
limitează dezvoltarea energiilor regenerabile și arată beneficiile energiilor regenerabile
pentru atenuarea emisiilor.

5. Tehnologiile specifice din industria bioenergetică sunt diferitele tehnici ale


biocombustibililor. Din cauza cererii globale în creștere de alimente, lucrarea se
concentrează și pe tehnologiile avansate ale biocombustibililor.

6. În timp ce UE este angajată în provocarea globală a schimbărilor climatice și a luat


măsuri prin prevederi relevante pentru climă, prin diferite instrumente legislative și financiare
(FSIE), această notă tehnică arată cum energia regenerabilă, și în mod special bioenergia,
poate contribui la atenuarea emisiilor. Astfel, lucrarea arată potențialul de reducere a CO2 al
fiecărei tehnologii bioenergetice în parte.

7. Pe baza celor de mai sus, în mod special a prevederilor stipulate de UE, dar și a
exemplelor de bune practici ale țărilor membre, lucrarea face recomandări specifice pentru
România.

5
Sumar

8. Sectorul energetic al României arată o tendință de scădere a producției interne


de combustibili fosili și o dezvoltare a surselor de energie care nu emit gaze cu efect
de seră. Conform Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), mai mult de jumătate din
consumul energetic al României este încă acoperit de cărbune, gaze și petrol, în timp ce o
altă parte de 20% provine din energie nucleară. Deşi consumul primar de energie a rămas
constant în ultimii ani, România depinde de importurile de energie pentru 23% din consumul
său (2011).

9. Uniunea Europeană (UE) fixează cadrul general pentru creșterea cotei de


energie regenerabilă iar România este în curs de atingere a obiectivelor sale. În
vederea îndeplinirii obiectivelor „20-20-20”, directivele UE privind clima și energia pun bazele
pentru reducerea continuă a emisiilor de carbon în sectorul energetic. Concentrându-se pe
acțiunea de atenuare a schimbărilor climatice, România este în curs de atingere a
obiectivului său de 24% energie regenerabilă până în 2020.

10. În timp ce agricultura României este responsabilă pentru 16% din emisiile de
gaze cu efect de seră (GES), alegerea recoltelor energetice poate contribui la
amprenta de carbon. Având în vedere că agricultura este al doilea cel mai mare generator
de emisii de gaze cu efect de seră (după sectorul energetic), o abordare activă a bioenergiei
poate ajuta România să-și susțină obiectivele de reducere a CO2 definite de reglementările
UE.

11. Bioenergia poate juca un rol major în realizarea obiectivelor europene “20-20-
20”. În România, sectorul energetic în totalitatea sa este răspunzător pentru 70% din totalul
emisiilor de GES (incluzând transporturile, dar excluzând LULUCF). Generarea de
electricitate și de căldură și combustibilul folosit în alte scopuri decât pentru transport
contribuie la 75% din emisiile de GES ale sectorului energetic. Reducerea emisiilor de
carbon în sectorul energetic este esenţială pentru atingerea obiectivelor privind schimbările
climatice. Bioenergia poate contribui la atenuarea emisiilor de GES. Volumele depind în
mare măsură de mulți factori, în special de forțele de piață și de stimulentele economice, dar
și de viteza schimbărilor tehnologice și de competiția dintre diferitele subsectoare ale
energiei regenerabile.

12. În cazul mixului de energie regenerabilă din România, energia hidroelectrică și


eoliană domină generarea de electricitate, în timp ce consumul de biomasă contribuie
la încălzirea spațiilor, în principal în regiunile rurale. În cursul ultimului deceniu, cota
energiei primare din energie hidroelectrică și eoliană și din biomasă a crescut de la 15 la
22%, în timp ce cota gazelor naturale a scăzut, ceea ce a contribuit la o reducere a
amprentei de carbon cu 7%. Biomasa are un potențial ridicat, deoarece poate fi utilizată
pentru încălzire, generare de electricitate și ca sursă de biocombustibil.

13. Ca în cele mai multe țări, bioenergia în România se bazează pe biomasa


lemnoasă, în timp ce recoltele energetice produse pe terenuri agricole nu sunt
utilizate suficient. Culturile pentru producția de bioenergie sunt împărțite în trei grupe: (i)
recolte anuale generatoare de venit, precum porumbul, cerealele, plantele cu semințe
oleaginoase, care sunt de obicei cultivate și recoltate în cursul unui an, (ii) varietăți perene,
precum miscanthus sau stuful, care sunt plantate aproximativ o dată la 20 de ani, dar
recoltate anual și (iii) specii forestiere cu ciclu scurt, precum răchita și plopul, care sunt, de
asemenea, plantate la fiecare 2-3 decenii, dar recoltate după mai mulți ani.

14. Decizia privind tipul de culturi energetice pentru bioenergie depinde de diferiți
factori. Pe lângă factorii agronomici, precum clima, solul, precipitațiile, există alți câțiva

6
factori ce trebuie avuţi în vedere, precum valoarea energetică pe suprafața agricolă,
producția la hectar, măsurată în materie uscată, conținutul de apă la recoltare, dar și
conținutul de cenușă, factori importanți de luat în calcul pentru cultura energetică potrivită. În
timp ce culturile generatoare de venit, precum porumbul pentru bioetanol în Statele Unite
sau rapița pentru biodiesel au câștigat popularitate în sectorul transporturilor, CD se
concentrează pe resurse pentru a doua generație de biocombustibili, care nu concurează cu
industriile furajeră și alimentară.

15. Exemplele de bune practici ale Germaniei, Austriei și Danemarcei arată că


strategia bioenergetică începe cu disponibilitatea resurselor. Cota de teren agricol sau
forestier pe cap de locuitor este un indicator pentru aprecierea potențialului de materiale de
sinteză pentru bioenergie. Austria are o mare suprafață de teren agricol pe cap de locuitor și
din acest motiv se concentrează în primul rând pe biomasa lemnoasă pentru producția de
energie. Danemarca, pe de altă parte, are o suprafață agricolă mai mare pe cap de locuitor
și folosește paiele, produsul secundar din producția sa ridicată de grâu, pentru bioenergie.
Având în vedere disponibilitatea suprafeței pe cap de locuitor și producția sub jumătate din
cea a statelor membre UE mai sus menționate, România ar avea cel mai mare potențial de
biomasă din agricultură și silvicultură.

16. Clima României este, de asemenea, favorabilă speciilor forestiere cu ciclu


scurt, dar și producției de miscanthus. Aceste varietăți dezvoltă structuri rădăcinoase
masive, sechestrează carbonul în sol și reduc efectul de gaz de seră. Cei mai potriviți par a
fi plopii, deoarece aceștia pot fi recoltați printr-o metodă simplă și ecologică, manual.Pe baza
cerințelor climatice și a productivității, plopul poate fi o cultură energetică potrivită pentru
România.

17. Viitorul bioenergiei în Europa depinde în mare măsură de Politica Agricolă


Comună (PAC). Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020 nou reformată oferă mai multe
instrumente, în special în cadrul regulamentului de dezvoltare rurală, care promovează
producția de energie regenerabilă de-a lungul lanţului de aprovizionare. Obiectivele reformei
curente a PAC sunt producția viabilă de alimente, managementul durabil al resurselor
naturale și măsurile privind schimbările climatice. Conform pilonului I al PAC reformate, 5%
din terenul arabil trebuie folosit în mod ecologic (dacă terenul arabil deținut este mai mare de
15 ha). Dacă este permis de statele membre, speciile forestiere cu ciclu scurt pot fi produse,
dar fertilizarea și protecția plantelor nu este permisă.

18. Regulamentul de dezvoltare rurală al UE susține utilizarea durabilă a biomasei


și a bioenergiei prin investiții în modernizare, infrastructuri, grupuri ale
producătorilor, noi întreprinderi, training, transfer de cunoștințe și alte activități legate
de bioenergie. Dezvoltarea rurală va rămâne politica principală pentru energie regenerabilă
și pilonul II al PAC deschide o mulțime de oportunități pentru dezvoltarea sectorului
bioenergetic. Reforma permite o mare flexibilitate țărilor membre care și-au depus opțiunile
naționale înainte de vara lui 2014. Reglementările naționale sunt încă în curs de elaborare și
schimbul de informații între țări în această fază nu este ușor.

19. Viitorul bioenergiei în Europa depinde, de asemenea, de Directiva privind


energia regenerabilă (DER) precum şi de Directiva privind calitatea combustibililor
(DCC). Pe parcursul lui 2013, instituțiile europene au dezbătut propunerea Comisiei de
modificare a DER și DCC. Diferențele dintre pozițiile Comisiei, Parlamentului și Consiliului
sunt semnificative și nu se preconizează încheierea unui acord înainte de numirea noii
Comisii după alegerile pentru Parlamentul European din 2014. Aceste discuții nu vizează
direct biomasa pentru electricitate și căldură, dar se estimează necesitatea unei armonizări.

20. Biocombustibilii de prima generație beneficiază de productivitate ridicată și de


bune practici agricole în general. Bunele practici agricole pot ajuta, de asemenea, la

7
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră per tonă produsă. Productivitatea agriculturii
românești este mică și emisiile per tonă sunt mari. În consecință, bunele practici agricole pot
mări volumele produse și economia producției agricole, pe de o parte, respectiv pot reduce
emisiile de gaze cu efect de seră, pe de altă parte. Producția de biocombustibili va beneficia
de un astfel de progres al producției.

21. Din punct de vedere geografic, agricultura românească este într-o poziție
favorabilă. Dunărea, cale fluvială europeană, creează posibilitatea transportului eficient din
punct de vedere al costului către părțile foarte industrializate ale Europei unde este nevoie
de materiale de sinteză regenerabile și de energie. Transportul naval este caracterizat prin
cele mai mici emisii de gaze cu efect de seră per tonă și km și din acest motiv constituie o
opțiune excelentă pentru reducerea emisiilor de GES. Totuși, va fi nevoie de investiții
importante pentru îmbunătățirea navigației folosind căile fluviale.

8
Introducere

22. Dezvoltarea globală a energiei regenerabile este un răspuns la prețurile mari


ale energiei, oferirea securității energetice, dar mai presus de toate, la creșterea
conștientizării schimbărilor de climă. În timp ce promovarea energiei regenerabile reduce
dependența de combustibilii fosili și ajută la atenuarea schimbărilor de climă, este
considerată, în egală măsură, un motor al economiei și o contribuție la crearea de locuri de
muncă.

23. Energia regenerabilă reprezintă 13% din consumul global de energie. Indiferent
de sursă, care poate fi energie eoliană, energie solară, energie geotermală, hidroelectrică
sau pe bază de biomasă, rata anuală de creștere a energiei regenerabile este de 2,8%. Cel
mai puternic motor de creștere dintre sursele de energie regenerabilă este biomasa (>75%),
deoarece este cea mai comună sursă de încălzire în regiunile rurale.

Figura 1: Rolul bioenergiei în mixul de energie primară la nivel mondial

Sursa: AIE și datele IPCC

24. Agricultura și zonele rurale au potențialul de a furniza o proporție semnificativă


din producția de energie regenerabilă. Tendința generală către bioenergia nepoluantă și
biocombustibili se bazează pe producții care nu sunt destinate alimentației, deşeuri biologice
și produse secundare și/sau reziduuri din tehnologiile agricole și forestiere.

25. Biomasa este singura sursă regenerabilă care poate fi folosită pentru toate
scopurile energetice, adică generarea de electricitate, căldură și combustibil de
transport. În timp ce biomasa joacă un rol dominant în cadrul mixului de energie
regenerabilă, există mari variații în utilizarea acesteia. Dacă industria americană a
combustibililor folosește porumb pentru a produce etanol, multe țări europene unde
predomină pădurile se concentrează pe biomasa lemnoasă. Peste 85% din biomasa totală
utilizată la nivel global este biomasă lemnoasă, datorită utilizării sale pentru încălzire.

26. Totuși, acea partea a culturilor energetice care este produsă pe terenuri
agricole și utilizată pentru bioenergie dovedește un potențial de dezvoltare pe viitor.
În ceea ce privește cantitatea totală de biomasă, mai puțin de 10% din utilizarea sa în
scopuri energetice provine din culturi agricole. Această notă tehnică furnizează (i) o privire
generală asupra diferitelor tipuri de culturi energetice, (ii) modalitatea de promovare în UE a
acestor culturi energetice, (iii) valoarea energetică pe care o oferă, (iv) contribuția utilizării
culturilor energetice pentru bioenergie la reducerea emisiilor de GES, (v) unele exemple de
bună practică a conceptelor de energie regenerabilă și a lanțurilor de valori bioenergetice din

9
alte state membre ale UE și (vi) unele recomandări pentru strategia bioenergetică a
României.

10
Prioritățile UE privind energia regenerabilă și angajamentele
României

27. Uniunea Europeană (UE) stabileşte cadrul pentru politicile energetice durabile
ale statelor sale membre. În urma angajamentului său prin Protocolul Kyoto, UE a instituit
o legislație privind schimbările climatice pentru reducerea emisiei de gaze cu efect de seră
(GES) cu 80-95% față de nivelul anului 1990, până în anul 2050, pe baza „Foii de parcurs
privind politica energetică până în 2050”. Pentru a atinge aceste obiective, politica UE a
abordat două căi: promovarea surselor inteligente, cu emisii reduse de carbon și
îmbunătățirea eficienței energetice.

28. Necesitatea măsurilor ca răspuns la schimbările de climă este reflectată în


pachetul pentru climă și energie al UE din 2007. Politica ambițioasă pentru atenuarea
schimbărilor de climă, numită și „obiectivele 20-20-20” prevede că, până în anul 2020,
emisiile de GES trebuie reduse cu 20% față de nivelul anului 1990, eficiența energetică a UE
trebuie îmbunătățită cu 20% și cota de consum de energie produsă pe bază de resurse
regenerabile a UE trebuie să crească la 20%.

29. România este pe punctul de a-și atinge obiectivele europene privind energia
regenerabilă. Ca urmare a obiectivelor 20-20-20, sursele de energie regenerabilă ale
României trebuie să contribuie la 24% din consumul final de energie până în 2020. Starea
actuală (2012) arată că mixul de energie regenerabilă al României reprezintă 20,8% din
consumul final de energie, în cadrul căruia energia hidroelectrică reprezintă cea mai mare
parte.

30. Biomasa contribuie la circa 10% din producția primară de energie a României,
însă sectorul agricol și forestier contribuie numai marginal la generarea de
electricitate. Având în vedere că o mare parte a populației rurale se bazează în primul rând
pe biomasă pentru încălzirea spațiilor, biomasa joacă un rol de importanță și mai mare în
consumul final de energie. De fapt, în ultimul deceniu, consumul de biomasă a crescut cu
aproape 30%. Și totuși, biomasa contribuie la mai puțin de 1% din producția de energie
electrică a României (a se vedea Figura 2), ceea ce susține marginalizarea sectorului agricol
pe piața energiei electrice.
Figura 2: Surse ale producției de energie electrică a României (mai 2014)

3,12% 0,74%
5,50%

Energie hidroelectrică
8,97% Cărbune
37,80% Gaz/Petrol
Energie nucleară
16,91%
Energie eoliană
Energie solară
Biomasă
26,95%

Sursa: Transelectrica (mai 2014)

11
31. Politica Agricolă Comună (PAC) nou reformată se adresează problemelor de
mediu, dar și problemelor globale ale schimbărilor climatice. PAC 2014-2020 este
adaptată pentru rezolvarea problemelor globale prin faptul că este mai competitivă, mai
eficientă și, mai presus de toate, mai durabilă. Plățile directe din pilonul I al PAC 2014+ sunt
mai bine orientate, mai echitabile și mai verzi. Principalele motoare ale programului de
dezvoltare rurală (pilonul II) sunt inovarea, mediul și schimbările climatice. Conform
prevederilor UE, Statele Membre trebuie să includă un set de măsuri în programele lor
naționale de dezvoltare rurală (PNDR), astfel încât cel puțin 30% din fondurile UE să se
adreseze managementului terenurilor și schimbărilor climatice.

32. Regulamentul de Dezvoltare rurală (UE) nr. 1305/2013 rămâne o politică


principală pentru energie regenerabilă și prevede o mulțime de oportunități pentru
dezvoltarea sectorului bioenergetic. Proiectul PNDR 2014-2020 al MADR a abordat deja
două dintre articolele de mai jos (17 și 19), dar promovarea bioenergiei în cadrul programului
național de dezvoltare rurală poate fi extinsă și mai mult:

- Conform articolului 17 al regulamentului de dezvoltare rurală, care susține


investițiile în activele fizice, speciile forestiere cu ciclu scurt pot fi promovate
pentru producția de bioenergie, iar procesarea biomasei agricole pentru energie
regenerabilă de către entități neagricole, dar și facilitățile de distribuție a biomasei
pentru energie regenerabilă pot fi susținute conform acestui articol;

- În plus, articolul 19 se referă la dezvoltarea fermelor și a întreprinderilor,


incluzând o susținere pentru producătorii de energie regenerabilă aflați la
începutul activității;

- Articolul 20 susține serviciile de bază şi refacerea satelor din zonele rurale.


Aceasta ar putea include înființarea unei rețele de distribuție pentru căldură și
producția de energie termoelectrică din biomasă în cadrul unei municipalități;

- Articolul 27 se concentrează pe grupurile de producători, care pot fi, de


asemenea, folosite pentru a susține activități comune pentru furnizarea de
biomasă în scopuri energetice; și

- Articolul 35, care se ocupă de cooperare, oferă oportunități pentru toți factorii
implicați în lanțul de furnizare a biomasei pentru a colabora pe verticală într-un
mod durabil.

33. În cadrul sectorului bioenergetic, o atenţie specială este acordată


biocombustibililor pentru transport. În UE, Directiva 2003/30/CE pentru promovarea
utilizării biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili pentru transport, UE stabilise
obiectivul de atingere a unei cote de 5,75% de energie regenerabilă în sectorul
transporturilor până în 2010. Între timp, acest obiectiv a fost crescut la 10% până în 2020
conform Directivei 2009/28/CE, asigurând în același timp utilizarea numai a
biocombustibililor durabili, ceea ce trebuie să conducă la economii privind emisiile de GES
fără impact negativ asupra biodiversității și a utilizării terenurilor. În prezent, există multe
discuții între Comisia Europeană, Consiliu și Parlamentul European privind obiectivele
definite legate de biocombustibili și pot fi așteptate modificări.

12
Bioenergia și culturile energetice

A. Definiția și utilizarea bioenergiei


34. Bioenergia este energia regenerabilă produsă din biomasă. Biomasa reprezintă
orice material organic care a înmagazinat lumină solară sub formă de energie cu formare de
legături chimice. În general, biomasa poate fi utilizată sub formă de alimente, furaje, materii
prime industriale, ca și pentru producerea de bioenergie. Directiva privind energia
regenerabilă (2009/28/CE) definește biomasa drept „fracțiunea biodegradabilă a produselor,
deșeurilor și reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și
animale), silvicultură și industriile aferente, inclusiv pescuitul și acvacultura, ca și fracțiunea
biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale”.

35. Lanțul de aprovizionare pentru bioenergie include producția de materii prime,


logistica, conversia în produse finite și, în final, comercializarea acestor produse.
Începerea activității și introducerea pe piață a bioenergiei este complexă și trebuie să ia în
calcul integrarea problemelor specifice de-a lungul întregului lanț valoric, cum ar fi aspectele
de durabilitate socială, de mediu și economică (a se vedea Figura 3 de mai jos).
Standardizarea în toate etapele lanțului valoric este crucială pentru succesul economic,
indiferent de tipul de bioenergie.

Figura 3: Lanțurile de valori bioenergetice

Sursa: energie.www.ieabioenergy.com/our-work-tasks

36. Sursa de biomasă pentru scopuri bioenergetice poate varia. Poate fi un produs
principal sau un produs secundar al pădurilor sau terenurilor agricole, dar și un produs care
este un reziduu al industriei alimentare și furajere, ca și un produs secundar al prelucrării
lemnului (de ex. rumeguș). Biomasa derivată din deșeuri municipale și industriale poate fi,
de asemenea, utilizată pentru producerea de bioenergie. Pe lângă utilizarea sa ca materie
primă industrială, biomasa poate fi folosită pentru producerea de biocombustibili solizi, lichizi
sau gazoși pentru încălzire, electricitate și combustibili de transport.

37. Biomasa pentru bioenergie reprezintă 10% din consumul global anual de
energie primară. Lemnul este principalul material folosit pentru încălzire și gătit, în timp ce
reziduurile și produsele secundare din silvicultură și agricultură, ca și deșeurile municipale
sunt folosite pentru generarea de electricitate și căldură din biomasă. Prin comparație, o
parte relativ mai mică a culturilor pentru zahăr, amidon și ulei vegetal sunt folosite ca
material pentru producerea biocombustibilor lichizi. Pe baza unui raport al Acordului privind

13
Bioenergia al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), bioenergia ar putea contribui la
25% din aprovizionarea globală cu energie primară până în 2050. Pentru a realiza astfel de
obiective îndrăznețe, sunt necesare eforturi politice echilibrate pentru a crea un mediu de
investiții stabil și a permite comercializarea de noi tehnologii de conversie a bioenergiei,
îmbunătățiri ale eficienței și reduceri de costuri de-a lungul întregului lanț de aprovizionare.

Căsuţa 1: O analiză a situației și perspectivelor bioenergiei de către Acordul pentru


bioenergie al AIE
Bioenergia are deja o contribuție substanțială la satisfacerea cererii globale de energie. În
plus, acesta contribuie la reducerile de GES, susține obiectivul de securitate energetică,
îmbunătăţeşte balanţele comerciale şi oferă oportunităţi economice şi sociale în comunităţile
rurale. Este singura sursă regenerabilă care poate fi utilizată pentru a produce căldură,
electricitate şi combustibil de transport. Această formă durabilă de energie poate fi extinsă
semnificativ pe viitor și, având în vedere prețurile în creștere ale energiei fosile, bioenergia
ar putea contribui la un sfert din aprovizionarea globală cu energie primară în 2050.
Există multe metode bioenergetice care pot fi implementate pentru a converti o gamă de
biomasă brută de sinteză în produse energetice. Există deja multe tehnologii diferite aplicate
peste tot în lume pentru producerea de căldură și electricitate, dar, de asemenea, utilizarea
biomasei pentru biocombustibili câștigă teren. O gamă largă de tehnologii suplimentare de
conversie este în curs de dezvoltare, oferind perspective de eficiență mărită, costuri mai
mici și performanțe ecologice mai bune.
Există limitări pentru extinderea producției de bioenergie. Cum biomasa este, de asemenea,
folosită sub formă de alimente și furaje, competiția pentru teren și utilizarea de materii prime
este în creștere și din acest motiv, utilizările biomasei trebuie gestionate cu atenție.
Productivitatea culturilor pentru alimentație și a biomasei ca material de sinteză trebuie să
fie mărită. Bioenergia încă mai are o cale lungă de parcurs, deoarece trebuie să devină mai
competitivă comparativ cu alte surse de energie. Problemele lanțului de aprovizionare care
țin de logistică și infrastructură trebuie rezolvate și este necesar un grad mai ridicat de
inovație tehnologică care să ducă la mai multă eficiență și să amelioreze emisiile de GES.
Sursa: http://www.ieabioenergy.com/wp-content/uploads/2013/10/MAIN-REPORT-
Bioenergy-a-sustainable-and-reliable-energy-source.-A-review-of-status-and-prospects.pdf

B. Culturile energetice
38. Spre deosebire de biomasa lemnoasă, care este folosită pentru toate tipurile
de bioenergie, culturile energetice, și în mod special culturile generatoare de venit,
sunt folosite pentru producerea de biocombustibili. În timp ce producția de biodiesel
este mai uzuală în cadrul UE folosind în principal rapiță, politica de biocombustibili a SUA se
concentrează pe bioetanol pe bază de porumb, iar a Braziliei pe bioetanol pe bază de sfeclă
de zahăr. Un avantaj în folosirea culturilor generatoare de venit este că produsul secundar al
tehnologiei de biocombustibil este un furaj valoros, bogat în proteine pentru șeptel, în
agricultură. Pentru biocombustibil, produsul secundar este șrotul de rapiță, iar pentru
bioetanol este borhotul (DDGS).

39. Datorită producției mari la hectar, culturile energetice au un grad mai mare de
recunoaştere pentru producția de bioenergie. Lanțurile valorice ale culturilor energetice
speciale pot (i) utiliza întreaga recoltă pentru producția de energie și (ii) maximiza valoarea
adăugată, dacă acestea sunt prelucrate în biorafinării. Cel mai important factor economic
pentru producția culturii energetice speciale este rezultatul măsurat prin productivitatea
energetică la hectar.

14
40. Un mare număr de culturi au fost investigate pentru folosirea lor potențială
drept culturi energetice în Uniunea Europeană, în ultimele două decenii. Totuși, numai
câteva culturi au devenit viabile, trecând de nivelul cercetării și dezvoltării și au ajuns să fie
comercializate și cultivate pe suprafețe mai mari. Următoarea secțiune va sublinia cele mai
importante varietăți:

41. Trei clase de culturi energetice sunt cunoscute a fi utilizate pentru producerea
de bioenergie: (i) culturi anuale, care sunt cultivate și recoltate în fiecare an, de exemplu
culturi generatoare de venit precum porumbul, sfecla de zahăr, cerealele, plantele
oleaginoase și plantele textile; (ii) specii perene, care sunt plantate o dată la fiecare 12-25
de ani și recoltate anual, de exemplu miscanthus sau iarba canarului, și (iii) specii forestiere
cu ciclu scurt (SFCS), care sunt plantate o dată la 20-30 de ani și recoltate la fiecare 2-10
ani, de exemplu răchita, plopul, salcâmul sau paulovnia, cu un ritm de recoltare peren.

42. Speciile forestiere cu ciclu scurt (SFCS) sunt arbuști plantați dens, cu
productivitate mare sau pomi mici precum răchita, plopul sau eucaliptul. În timp ce
răchita este bine adaptată la un climat mai rece, plopul a căpătat mai multă importanță în
țările din sudul Europei.

(i) Răchita poate fi cultivată pe o mare varietate de soluri. Solurile minerale sunt mult
mai avantajoase pentru cultivarea răchitei, iar locurile uscate trebuie evitate. Irigațiile
sunt necesare dacă precipitațiile anuale sunt mai mici de 600 mm. Răchita este
recoltată în medie la fiecare 3 ani, de obicei în timpul perioadei de iarnă, deoarece
lemnul are conținut mai mic de apă. Productivitatea răchitei variază între 8 - 12 t/ha
(substanță uscată). O plantație poate fi viabilă timp de până la 30 de ani înainte ca
replantarea să fie necesară.
Echipamentele de recoltare se găsesc pe piață și pot fi aplicate diferite metode.
Așchierea directă este cel mai economic mod de recoltare, dar nu cea mai bună
soluție pentru centralele de termoficare mai mici, din cauza conținutului mare de apă
(50%). Dacă sunt necesare așchii uscate, este aplicată recoltarea de lăstari întregi.
Lăstarii sunt tăiați și transportați într-un depozit al mașinii. Lăstarii sunt descărcați și
pot fi așezați în grămezi. În acest fel, lăstarii pot fi depozitați și uscați pe câmp
primăvara și vara.

(ii) Plopii sunt de obicei plantați în țările din sud-estul Europei, cum ar fi Spania și Italia.
Plopii sunt mai sensibili la îngheț. Producția din Europa Centrală ajunge până la 22
t/ha (substanță uscată). Perioada de rotație pentru plop este în medie de 5-10 ani.
Pentru recoltare, pot fi folosite echipamente forestiere utilizate la rărit.

43. Ierburile perene au mai multe caracteristici pozitive datorită productivității lor mai
mari, cererii mici privind aportul de nutrienți datorită reciclării nutrienților de către rizomii
acestora (portaltoi) și sechestrării carbonului în sol.

(i) Speciile de miscanthus sunt ierburi rizomatoase perene, care nu sunt invazive.
Tulpinile recoltate pot fi folosite drept combustibil pentru încălzire și electricitate sau,
în viitor, pentru conversia la a doua generație de biocombustibili, cum ar fi etanolul.
Miscanthus poate fi cultivată într-un climat temperat și pe multe tipuri de teren arabil.
Producția depinde de lumina solară, de disponibilitatea apei și de temperatură (sunt
necesare peste 6 grade). În funcție de fertilitatea solurilor, producția poate varia între
10-30 de tone de substanță uscată la hectar pe an. Creșterile de productivitate au ca
rezultat creșteri ale cererii de apă.

Plantarea poate fi efectuată folosind mașini de plantat cartofi semiautomate pentru


plante sau cu mașini speciale de plantat. După un an de la plantare, cultura poate fi

15
recoltată anual timp de cel puțin 15 ani. Recoltarea trebuie efectuată înainte de
reînceperea creşterii, în primăvara următoare. În partea sudică a Europei, conținutul
de apă al miscanthus poate varia, la recoltare, între 15-25%. Recoltarea poate fi
efectuată folosind o mașină de recoltat erbacee sau o combină de recoltat porumb cu
un cap special de tăiere și prese de balotat pentru a balota produsul. Miscanthus
poate fi recoltat, de asemenea, cu o combină de sfeclă de zahăr.

(ii) Iarba canarului este o plantă specifică regiunilor temperate. Planta este cultivată în
principal în Finlanda și ajunge la o înălțime naturală de până la 2 m. Iarba canarului
(IC) este recoltată anual, primăvara, cu tehnologie convențională, fie în căpițe, fie în
baloturi. Producția acestei plante poate atinge 11 tone/ha (substanță uscată) și poate
fi estimată o producție medie de 6-8 tone/ha (substanță uscată). Este posibilă o
durată a culturii de 12-15 ani. Pierderile la recoltare pot fi foarte mari și din acest
motiv sunt necesare mai multe îmbunătățiri ale recoltării și logisticii. În Finlanda,
planta este folosită în principal prin co-ardere cu alte tipuri de biomasă, experiența
practică arătând un procent optim de IC de 10-20%.

(iii) Trestia uriașă este o recoltă promițătoare pentru producția de energie în climatul
mediteranean al Europei și Africii, unde a dovedit avantaje drept cultură indigenă,
având recolte durabile și rezistență la lungi perioade de secetă. Italia folosește de
mult trestia uriașă la scară industrială pentru hârtie și pastă de celuloză. Producția
medie poate fi de 35 t/ha. Astăzi, mai multe studii de verificare a culturilor energetice
au fost efectuate în SUA ca și în UE pentru a evalua și identifica cele mai bune
practici de management pentru maximizarea producțiilor de biomasă și evaluarea
impactului ecologic. Trestia uriașă menține o producție ridicată fără irigații în condiții
de climat semi-arid.

44. Decizia privind tipul de culturi energetice depinde de diferiți factori. Pentru a
creşte culturile energetice, factorii agronomici, cum ar fi productivitatea, tipurile de sol și
climat, tehnologiile de recoltare, disponibilitatea apei și logistica, precum și datele de
performanță energetică, precum valoarea calorică, conținutul de apă și cenușă trebuie luate
în calcul (a se vedea tabelul 1).

Tabelul 1: Datele de performanță energetică ale culturilor energetice (valori


aproximative)
Productivitatea Valoarea Energie Conținutul Conținutul
(tone de calorică netă la ha de apă la de cenușă
Cultura
substanță (MJ/ kg de (GJ/ha) recoltare (%)
uscată la ha) substanță (%)
uscată
Răchită, plop 8-16 18,6 170–315 ~50 1–2

Miscanthus 8-32 17,5 140 15 3–4

Iarba canarului 6-12 16,3 100-130 13 4

Trestia uriaşă 15-35 16,3 245-570 ~50 5

Panicum 9-18 17,0 - 15 6


virgatum

Salcâmul 5-10 19,5 100-200 35 -

Lemn 3-5 18,7 ~75 50 1

16
Sursa: Noi culturi energetice speciale pentru combustibili solizi (AEBIOM, 2008)

C. Lanțurile de valori bioenergetice


45. Eforturile privind lanțurile de valori bioenergetice inovatoare au început după
embargoul petrolului din 1973. Directiva europeană privind biocombustibilii, Directiva
privind calitatea combustibililor și Directiva privind energia regenerabilă au dat un impuls
puternic dezvoltării și implementării de sisteme și tehnologii bioenergetice moderne.
Recoltele agricole au fost materia de sinteză aleasă pentru biocombustibili de transport, în
timp ce biomasa lemnoasă a fost folosită în principal pentru producția de căldură și
electricitate. Eforturile puternice de CD au dus la tehnologii bioenergetice și lanțuri de valori
bioenergetice inovatoare. Unele dintre acestea au putut fi demonstrate cu succes și sunt
astăzi aproape de introducerea pe piața largă. Următoarele lanțuri de valori sunt exemplele
celor mai bune practici care au fost implementate cu succes (materie de sinteză provenită
din păduri)

(i) Lanţul valoric al biocombustibililor solizi:


• Lemn de foc, așchii de lemn, pelete de primă calitate sau brichete pentru încălzire
rezidenţială cu boilere sau cuptoare;
• Așchii de lemn sau scoarță pentru sisteme de termoficare comunală, energie
termoelectrică, ca și pentru producția de electricitate la scară medie și mare prin
combustie (inclusiv prin co-ardere) în cazane cu abur convenționale.
• Așchii de lemn sau scoarță pentru gazeificare termică și pentru producția de
energie termoelectrică;
• Pelete industriale de calitate pentru co-ardere în centrale electrice; și
• Paie balotate pentru termoficare sau pentru centrale termoelectrice.

(ii) Lanţuri valorice ale biocombustibililor lichizi:


• Recolte care conțin amidon pentru producerea de bioetanol prin fermentare folosit
ca amestecuri de biocombustibili pentru benzină; după producția de
biocombustibili, furajele bogate în proteine pentru șeptel reprezintă un produs
secundar (DDGS sau pulpă de sfeclă);
• Recolte care conțin ulei, precum rapița, floarea soarelui sau soia folosite pentru
producția de acid gras metil ester (FAME) și respectiv pentru biodiesel; în plus față
de biocombustibil, sunt produse furaje bogate în proteine (de exemplu turte de
rapiță); și
• Ulei vegetal pentru producția de „ulei vegetal hidratat” (UVH) pentru utilizare drept
combustibil Diesel de cea mai bună calitate.

(iii) Lanţuri valorice implementate ale biocombustibililor gazoși:


• Culturile agricole (de ex. porumb) și dejecții pentru producerea de biogaz prin
intermediul digestiei anaerobe, folosit drept combustibil pentru producția de
electricitate și de energie termoelectrică, ca și pentru rețeaua de gaze; și
• În măsură mai mică, biogaz comprimat folosit drept combustibil pentru vehicule.

17
Impactul bioenergiei asupra emisiilor de GES

46. Biomasa ca material de sinteză regenerabil pentru energie poate contribui


substanțial la economiile de combustibili fosili și, prin urmare, și la reducerile de gaze
cu efect de seră (GES). În România, sectorul energetic în totalitatea sa este răspunzător
pentru 70% din totalul emisiilor de GES (incluzând transporturile, dar excluzând LULUCF).
Generarea de electricitate și de căldură și combustibilul folosit în alte scopuri decât pentru
transport contribuie la 75% din emisiile de GES ale sectorului energetic. Reducerea emisiilor
de carbon în sectorul energetic este esenţială pentru atingerea obiectivelor privind
schimbările climatice. Bioenergia poate contribui la atenuarea emisiilor de GES, deoarece
carbonul său a fost absorbit din atmosferă în timpul creșterii. La fel ca și pentru alte surse de
energie regenerabilă, gazele cu efect de seră sunt emise în timpul producției și al
consumului.

47. Emisiile din producția de biocombustibili sunt caracterizate prin emisia de


dioxid de carbon (CO2), metan (CH4) și protoxid de azot (N2O). Metanul este un gaz cu
efect de seră foarte eficient în comparație cu dioxidul de carbon. 23 de tone de metan au
același efect ca o tonă de dioxid de carbon. Protoxidul de azot este și mai eficient, deoarece
o tonă are același efect ca 296 tone de dioxid de carbon. Emisiile totale de gaze cu efect de
seră din producția de bioenergie depind de emisiile din:

• producția de materiale de sinteză,


• emisiile anuale din schimbul de stoc de carbon cauzat de schimbarea utilizării terenului,
• prelucrare și
• distribuție.

48. Directiva privind energia regenerabilă (DER) și Directiva privind calitatea


combustibililor (DCC) se referă la emisiile de gaze cu efect de seră din producția și
utilizarea de biocombustibili și includ reguli pentru calculul emisiilor dintr-un ciclu de
viață. Acestea includ, de asemenea, valori tipice și implicite pentru biocombustibili, a se
vedea următorul tabel. „Tipic” descrie o medie științifică întemeiată; dacă nu sunt disponibile
valori specifice, valorile „implicite” trebuie folosite pentru raportarea conform DER.

Tabelul 2: Comparația reducerilor emisiilor din producția comercială selectată și din


viitoarele căi de producere a biocombustibililor (în %)
Calea de producere a Reducere de Reducere de emisii
biocombustibililor emisii
Tipic Implicit
Căi de producere comercială
Etanol din grâu, gaze naturale ca și 45 34
combustibil de prelucrare
Etanol din grâu, paie ca și combustibil 69 69
în CTE
Biodiesel din rapiță 45 38
Biodiesel din floarea-soarelui 58 51
Ulei vegetal hidratat din floarea 65 62
soarelui
Căi viitoare de producere a biocombustibililor
Etanol din lemn de pepinieră 76 70
Etanol din paie de grâu 87 85
Sursa: DER, DCC

18
49. Emisiile totale de gaze cu efect de seră pot fi reduse prin acumularea
carbonului în sol prin intermediul unui management agricol mai bun și prin
sechestrarea carbonului în sol. Conform DER, emisiile totale de gaze cu efect de seră din
producția de biocombustibili pentru transport pot fi reduse prin excesul de electricitate din
cogenerare din procesul de producție al biocombustibililor. RED include, de asemenea,
informații privind valorile defalcate pentru cultivare, prelucrare și distribuție (a se vedea
tabelul 3).

Tabelul 3: Emisii de gaze cu efect de seră defalcate, tipice

Cultivare Prelucrare Distribuţie: Total

gCO2/MJ % din gCO2/MJ % din gCO2/MJ % din gCO2/MJ


total total total
Căi de producere comercială
Etanol din grâu 23 40 32 56 2 4 57
Biodiesel din
29 63 16 35 1 2 46
rapiță
Biodiesel din
18 51 16 46 1 3 35
floarea-soarelui
Ulei hidratat din
floarea soarelui 18 62 10 34 1 4 29
Căi viitoare selectate de producere a biocombustibililor
Etanol din paie
3 27 5 46 2 18 11
de grâu
Etanol din lemn
6 30 12 60 2 10 20
SFCS
Diesel FT din
4 67 0 0 2 23 6
lemn SFCS
Sursa: DER, DCC

50. Combustibilii de prima generație sunt de obicei fabricați prin prelucrarea


numai a seminței/bobului, în timp ce restul plantei (de ex. paiele) rămân pe câmp. Din
cauza cererii de energie pentru distilare, emisiile de gaze cu efect de seră ale bioetanolului
convențional sunt influențate în principal de proces (56 % din emisiile totale). Emisiile de
GES din producția de biodiesel depind totuși în principal de emisiile din timpul cultivării și
sunt puternic influențate de emisiile de N2O cauzate de utilizarea îngrășămintelor pe bază de
azot. Biodieselul produs din floarea soarelui are performanțe mai bune din cauza nevoii mai
mici de îngrășăminte.

51. Biocombustibilii avansați sunt de obicei fabricați din întreaga plantă. Cererea
de energie a procesului este asigurată în principal de către planta însăși. La fel ca etanolul
de prima generație, distilarea în timpul producției de etanol lingocelulozic consumă cea mai
mare parte din energia procesului. Combustibilul Diesel Fischer Tropsch (Diesel FT) are cele
mai bune performanțe, deoarece nu este nevoie de nicio etapă de distilare.

52. Reglementările europene privind biocombustibilii pentru transport nu vizează


direct biomasa pentru electricitate și căldură, dar se așteaptă o armonizare. COM
(2010)11 1 vrea să evite discriminarea privind folosirea biomasei pentru căldură și
electricitate; pentru instalații mai mari de 1 MW, este recomandată utilizarea unor metode
similare ca și pentru biocombustibili. Considerații similare cu cele de mai sus din paragraful

1
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0011:FIN:EN:PDF

19
referitor la biocombustibilii de transport pot fi aplicate pentru biocombustibilii solizi pentru
electricitate și căldură:

• Emisiile de gaze cu efect de seră din producția de materiale de sinteză depind de


practicile agricole. Agricultura de precizie permite o utilizare țintită a îngrășămintelor
și face posibilă o producție stabilă din punct de vedere economic și care protejează
mediul.

• Culturile perene și speciile forestiere cu ciclu scurt cresc sechestrarea carbonului și


astfel contribuie la reducerea emisiilor de GES.

• Cerința de 5% teren folosit în mod ecologic pentru fermele mai mari de 15 ha


conform noilor reglementări ale PAC oferă noi oportunități pentru speciile forestiere
cu ciclu scurt fără fertilizare minerală.

• Distanțele mici de transport pentru furnizarea de materiale de sinteză ca și pentru


distribuția de energie reduc emisiile de gaze cu efect de seră.

• Utilizarea dejecțiilor lichide și solide ca îngrășăminte reduce cererea de energie


pentru îngrășăminte minerale și astfel poate reduce emisiile de gaze de seră.

• Sunt disponibile tehnologii moderne, curate și eficiente pentru producerea și


distribuția căldurii din biomasă. Producția de energie termoelectrică are cele mai
bune performanțe privind potențialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
seră.

20
Analiză comparativă pentru susținerea alegerii strategiei
bioenergetice

53. Potențialul pe termen lung pentru culturile energetice și decizia privind


strategia legată de materialele de sinteză depind în mare parte de disponibilitatea
resurselor agricole și forestiere. Indiferent de țară, agricultura se confruntă cu creșterea
cererii de alimente, regimul populației și productivitatea crescută a culturilor, care definește
nivelurile de productivitate ale biomasei care pot fi obținute pe terenul disponibil. Factorii
care limitează accesul la teren, cum ar fi protecția apei și a naturii, dar și raportul dintre
terenurile arabile și pășuni sau cel dintre terenurile agricole și cele împădurite influențează
decizia privind tipul de culturi energetice.

54. Costurile totale de producție ale bioenergiei, mai presus de toate pentru
biocombustibili, sunt dominate de costurile de producție ale materialelor de sinteză
(2/3 din costurile totale). Succesul economic al lanțurilor valorice ale biocombustibililor
depind în mare măsură de sectorul agricol al țării respective. O analiză a sectorului agricol în
cele trei țări europene selectate, Austria, Danemarca și Germania, va sublinia cum aceste
state membre cu experiență în bioenergie și-au selectat biomasa pentru materiale de
sinteză.

Tabelul 4: Date demografice ale țărilor selectate (2012)

Danemarca Germania Austria România

Populație în milioane 5,6 82 8,4 21,3

Mărimea terenului în km2 43.094 357.021 83.855 238.391


Densitatea populației în
130 230 100 89
locuitori/km2
Teren arabil în km2 24.990 118.750 13.630 89.950
Teren arabil în ha/cap de
0,45 0,15 0,16 0,42
locuitor
Suprafața împădurită în 5.460 110.760 38.920 66.094
km2
Suprafața împădurită în
0,10 0,14 0,46 0,31
ha/cap de locuitor
Sursa: http://europa.eu/about-eu/countries/index_de.htm

21
Figura 4: Teren arabil și păduri pe cap de locuitor în țările UE selectate

Sursa: http://europa.eu/about-eu/countries/index_de.htm

55. Disponibilitatea terenului pe cap de locuitor poate oferi indicii privind


potențialele resurse pentru materiale de sinteză. Așa cum s-a arătat în tabelul 2 și în
figura 4, Danemarca are aproape o jumătate de hectar de teren arabil disponibil pe cap de
locuitor și Austria aproape o jumătate de hectar de teren împădurit pe cap de locuitor. Pe de
altă parte, Danemarca are numai 0,1 ha de teren împădurit. Din cauza resurselor limitate pe
cap de locuitor, Danemarca are reticenţe în a se concentra pe folosirea de biomasă
lemnoasă ca material de sinteză pentru bioenergie, deoarece probabil ar fi necesare
importuri.

Figura 5: Structura terenurilor agricole în diferite țări ale UE

Sursa: Eurostat

56. În timp ce 48% din suprafața Germaniei este folosită în scop agricol, terenul arabil
pe cap de locuitor este de numai 0,15 ha (a se vedea Figura 4). În timp ce Germania are
numai o treime din terenul agricol disponibil pe cap de locuitor comparativ cu România
(0,42), productivitatea pentru cele mai importante culturi generatoare de venit în Germania
este în medie de trei ori mai mare în comparație cu cea a României.

57. Austria este singura țară dintre cele patru țări selectate cu o suprafață împădurită
mai mare decât suprafața terenurilor agricole. De asemenea, Austria are mai multe pajiști și

22
pășuni permanente decât teren arabil. O cotă mare de pajiști și pășuni influențează strategia
bioenergetică, deoarece PAC are reglementări stringente pentru protecția pășunilor
permanente și culturile energetice pot fi cultivate numai pe teren arabil. Însă Austria are cea
mai mare suprafață împădurită pe cap de locuitor. În consecință, principala sursă de
biomasă din Austria este lemnul.

58. Danemarca este cea mai mică țară ca suprafață și ca populație comparativ cu
celelalte patru și totuși suprafața terenurilor agricole este aproape la fel de mare ca a
Austriei. Terenul său agricol pe cap de locuitor este cel mai mare (0,45 ha), în timp ce
suprafața împădurită pe cap de locuitor este cea mai mică (0,1 ha). Danemarca
înregistrează o bună productivitate la grâu și rapiță, împreună cu Germania. Grâul este
cultivat pe 30% din terenul arabil, cu o productivitate între 6,5 și 8,1 tone la hectar între 2003
și 2012; Danemarca produce astfel cantități similare de grâu cu ale României pe numai o
treime din suprafață și utilizează paiele ca material de sinteză pentru bioenergie.

59. Germania este cea mai mare țară din punct de vedere al dimensiunilor și al
populației, are cea mai mare producție de grâu, rapiță și semințe de floarea soarelui și este a
doua la producția de porumb, după România. La fel ca în alte țări, grâul ocupă o parte
considerabilă din terenul arabil (27%), dar partea ocupată de rapiță este cu 11% deasupra
celorlalte țări; pe de altă parte, părțile ocupate de porumb și de floarea soarelui sunt foarte
mici (4% și respectiv 0,23%). Germania este de cele mai multe ori numărul unu la producția
de rapiță, cu circa 3,5 t/ha în ultimii zece ani.

60. România are un mare potențial de biomasă pentru material de sinteză, atât pe
terenul arabil care este de 0,42 ha pe cap de locuitor, cât și pe terenul împădurit, de 0,31 ha
pe cap de locuitor. Având în vedere că productivitatea pentru cele mai importante culturi
generatoare de venit în România este numai la jumătate dintre cele ale celorlalte țări
menționate, acest lucru susține potențialul României.

Bioenergia - exemple de cele mai bune practici

A. Combustia paielor în Danemarca

61. Conform Comisiei pentru Climă din Danemarca, elementele centrale într-un sistem
energetic verde în Danemarca sunt economiile de energie, turbinele eoliene din largul mării,
termoficarea și pompele de căldură pentru încălzirea caselor, electricitate și biocombustibili
pentru sectorul de transport, ca și utilizarea inteligentă a electricității.

62. Din 1976, Danemarca are o politică energetică activă cu o puternică


concentrare pe energia regenerabilă. În 1990, parlamentul danez a adoptat „Legea
furnizării de căldură”, care a dat Ministerului Energiei o largă autoritate de a reglementa
alegerea combustibilului în centralele de termoficare și a descentralizat centralele
termoelectrice. Politica bioenergetică a Danemarcei este concentrată pe utilizarea biomasei
în instalații de amploare și acordă susținere utilizării biomasei pentru termoficare și pentru
cogenerare, iar co-arderea în utilități este, de asemenea, susținută. Utilitățile sunt obligate
printr-un decret al guvernului să utilizeze biomasă în cantități mari. Instrumentele financiare
sunt tarifele garantate și scutirile de taxe pentru biomasă. Subvențiile operaționale sunt
garantate pentru electricitatea produsă prin combustie de biomasăi. Un mare număr de
centrale de termoficare pe bază de gaze naturale și cărbune au fost convertite în centrale
termoelectrice în timp ce un număr de centrale de termoficare mai mici au trecut pe
biocombustibil.

23
63. În 1993, o mare majoritate parlamentară a adoptat un acord privind biomasa,
care cerea centralelor electrice să ia 1,4 milioane de tone de biomasă pe an, din care 1
milion de tone reprezentau paie. Inițial, obiectivul ar fi trebuit atins în 2000, dar acordul a
fost revizuit de mai multe ori și nu a fost atins până la deschiderea în 2009 a unei noi
centrale electrice pentru 170.000 de tone de paie pe an. În 2009, Danemarca a produs puțin
peste 120 PJ, iar paiele au contribuit cu aproape 11 % la producția primară de energie.

64. Recoltarea paielor și logistica sunt bine stabilite. Baloții mari s-au dovedit a fi un
sistem de gestionare a paielor care funcționează bine. La încărcarea paielor, poate fi folosit
echipamentul existent. În centralele termice mai mici, autoîncărcătoarele cu furcă sunt
folosite în principal la descărcare. În centralele mai mari, descărcarea și depozitarea se face
cu echipament de operare automat.

65. O altă posibilitate este convertirea paielor în pelete. Producția de pelete crește
costurile, în schimb costurile de transport pot fi reduse. Centrala electrică Amager din
Copenhaga se alimentează din 2003 cu pelete produse la fabrica de pelete bio Køge.
Fabrica Køge are o capacitate de 130.000 de tone de pelete de paie pe an, dar în ultimii ani
numai 60-70.000 de tone de pelete au fost produse anual.

66. Centrale termice pe bază de paie au fost construite în Danemarca începând


din 1980, iar astăzi există circa 55 de centrale funcționale. Mai multe dintre centrale au
fost construite în cooperare strânsă cu agricultorii locali şi în unele locuri agricultorii au fost
responsabili de construcţia, precum şi de funcţionarea centralei. Capacitatea centralelor
variază de la circa 500 kW până la 12 MW, iar proiectele tehnice acoperă o plajă largă.

67. Un exemplu de producție termoelectrică pe bază de paie la scară industrială


este centrala de la Avedorevaerke. Babcock & Wilcox Volund a produs centrala care
poate arde gaz, petrol și biomasă.ii Centrala a intrat în funcțiune la sfârşitul anului 2003. Este
proiectată să producă 35 de MW de electricitate și 50 de MW de căldură. Cazanul este
construit pentru ardere de paie 100% cu o absorbție de combustibil de 26,5 t/h. Acesta
funcționează cu o presiune a aburului de 310 bari și cu o temperatură a aburului de 583 0C.
Gazul de ardere este curățat printr-un sistem de filtrare cu saci.

Figura 6: Centrală termoelectrică pe bază de paie în Danemarca

Sursa: Babcock & Wilcox Volund

24
B. „Bio-căldura” în Austria
68. Dezvoltarea bioenergiei a fost influenţată puternic de societatea civilă în
regiunile rurale, de activităţile de lobby pentru agricultură și de întreprinderile mici.
Urmând modelul finlandez, vizionarii au deschis piața pentru sistemele de termoficare cu
ardere de biomasă imediat după embargoul petrolului din 1973. De asemenea, a existat un
mare interes pentru paie, drept combustibil pentru încălzirea clădirilor fermelor. La începutul
anilor 1980, întreprinderile mici și mijlocii au început dezvoltarea boilerelor moderne la scară
mică pentru așchii de lemn și bușteni. Standardizarea națională a combustibililor solizi de
biomasă și a aparatelor de încălzire, ca și monitorizarea performanțelor tehnice ale acestor
boilere prin stații de testare acreditate au dat un impuls puternic acestor tehnologii.

69. În prezent, politica austriacă de bioenergie este concentrată pe promovarea


utilizării de biomasă în instalații termice sau termoelectrice de mărime mică și medie.
Strategia bioenergetică urmărește o creștere a eficienței conversiei, cogenerarea la scară
mică, ca și biogazul pentru încălzire și electricitate. Politicile bioenergetice sunt bine stabilite
la nivel național și regional. Instrumentele financiare sunt tarifele garantate prin Legea
electricității verzi (subvenții operaționale) și subvențiile de investiții pentru sistemele de
încălzire pe bază de biomasă, ca și pentru microrețelele din clădiri industriale și comerciale.
Sistemele de încălzire pe bază de biomasă din clădirile rezidențiale sunt subvenționate
conform „Art. 15a” din regulamentul BVG (subvenție de investiți). Biocombustibilii lichizi aflați
sub incidența Directivei biocombustibililor au fost reglementați printr-o obligație privind cota.iii

70. Utilizarea în scopuri energetice a biomasei solide are o lungă tradiție în Austria
și încă este un factor foarte important în cadrul sectorului energiei regenerabile.
Aparatele de încălzit pot varia de la cuptoare la boilere rezidențiale de mici dimensiuni
pentru termoficare. Boilerele moderne cu ardere de biomasă au fost dezvoltate de la
începutul anilor 1980 ai secolului trecut; a fost obținut un succes remarcabil. Eficiența a fost
aproape dublată și emisiile au fost reduse de câteva ori. Competitivitatea pe piața energiei și
a tehnologiei energetice a crescut prin acumulare de cunoștințe tehnologice. În cursul anului
2012 prețul mediu al petrolului era 10 cenți/kWh, prețul gazelor 8,6 cenți/kWh, prețul
peletelor din lemn 4,6 cenți/kWh. Combustibilii din biomasa solidă contribuie la o reducere
de 9,8 milioane de tone de CO2 pentru 2012. Întregul sector al biocombustibililor solizi a avut
o cifră de afaceri totală de 1,3 miliarde de euro și a creat 12.748 de locuri de muncă.iv

25
Figura 7: Evoluția pieței de combustibili din biomasă solidă

Sursa: Asociația Austriacă de Biomasă

71. În ultimele trei decenii, boilerele moderne pe bază de lemn, cu o putere termică totală
de aproape 13 GW au fost vândute pe piața națională iar creșterea este puternică și
constantă, a se vedea figura următoare.

Figura 8: Evoluția pieței cazanelor de biomasă din 1994 până în 2012

Sursa: Asociația Austriacă de Biomasă

72. În 2012, sectorul de boilere și cuptoare de biomasă din Austria a obținut o cifră de
afaceri de 1.247 miliarde de euro; aceasta a avut ca rezultat un număr total de 5.871 de
locuri de muncă.

Caseta 2: „Bio-căldura” în Europa


Conform Agendei de Cercetare Strategică pentru Bio-căldură a Platformei Tehnologice
Europene pentru Încălzire și Răcire din Surse Regenerabile (ETP RHC), 47% din energia
consumată în Europa este folosită pentru producerea de căldură. Aproximativ 105 milioane
de tone provin din biomasă, aproape 2/3 din biocombustibilii solizi sunt utilizați pentru
căldură. Piața biomasei ar putea crește de la 11% în 2007 la 25% în 2020, chiar luând în
calcul reducerea cererii de căldură prin îmbunătățirea izolării. Unitățile mai mari pot fi
combinate cu producția de energie. Producerea de biogaz din biomasa umedă este o rută
alternativă; biogazul poate fi folosit direct pentru boilere sau pentru CTE (centrale

26
termoelectrice) cu motoare cu combustie internă.
Rutele „bio-căldurii”

Sursa: ETP RHC

C. Bio-metanul în Germania

73. Politica bioenergetică a Germaniei are obiective la scară regională și


națională. Promovarea utilizării de biomasă solidă este concentrată pe instalații
termoelectrice de mărime mică până la medie, iar co-arderea în utilități nu este susținută. În
ultimii ani, s-a trecut de la instrumente fiscale la reglementări.

74. Instrumentele fiscale sunt subvenții pentru investiții, tarife garantate favorabile
pentru electricitate din biomasă (=subvenție operațională) precum și scutiri și
deduceri de taxe pentru anumiți biocombustibili de transport. Legea energiei
regenerabile pentru căldură (EEWärmeG) reglementează energia regenerabilă în clădiri,
Legea privind cota de biocombustibili (BioKraftQuG) include o obligație privind o cotă pentru
combustibili de transport și Legea pentru energie regenerabilă a Germaniei (Erneuerbare-
Energien-Gesetz, EEG) reglementează piața electricității regenerabile.

75. Planul de acțiune pentru energie regenerabilă al Germaniei fixează pentru


2020 obiectivul de 10% din consumul final total de energie. În detaliu, următoarele cote
vizează:
• energie electrică: 30%, cu o cotă de biomasă de 22,8%
• încălzire și răcire: 10%, cu o cotă de biomasă de 78,7%
• transport: 10%, în principal pe bază de biomasă

76. Din cauza unei lipse a resurselor de biomasă și a timpului scurt pentru deblocarea
resurselor nefolosite de biomasă a fost indicat importul de biomasă.

77. Astăzi, biomasa este energia regenerabilă dominantă în sectoarele transport și


încălzire și contribuie cu 30% la electricitatea regenerabilă. Cu o cotă de 7,7% din
consumul final total de energie, biomasa reprezintă 70% din energia regenerabilă din
Germania. Principalele surse de bioenergie sunt culturile generatoare de venit (rapiță, sfeclă
de zahăr și cereale) pentru biocombustibili de transport, reziduuri din agricultură și din
industria alimentară, reziduuri din silvicultură și din industria de prelucrare a lemnului, ca și

27
fluxurile de deşeuri. În 2010, culturile energetice pentru sectorul de transport au fost cultivate
pe 1,8 milioane de hectare.v

Tabelul 5: Cota totală de materie de sinteză pentru producerea de biogaz în 2012 în


țările selectate (Marea Britanie, Austria, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia,
Germania, Ungaria, Finlanda și Italia)

Materie de sinteză pentru biogaz Cotă

Culturile energetice (în principal porumb) 71%

Dejecții animale 12%

Materie de sinteză mixtă (reziduuri agricole, materie organică reziduală) 7%

Nămolul de canalizare 5%

Bio-deșeuri 4%
Sursa: http://www.sustainablebiofuelsforum.eu/images/ESBF_R3_2_7_2_FINAL.pdf

78. Pentru mulți agricultori, producția de biogaz asigură o sursă importantă de


venit. La sfârșitul lui 2010, aproximativ 5.900 de centrale pe bază de biogaz trimiteau
electricitate și 311 centrale pe bază de biogaz trimiteau biogaz îmbunătățit în rețeaua
națională.

Figura 9: Centrale cu biogaz în Germania

Sursa: Bioenergia în Germania: Fapte și cifre,


www.biodeutschland.org/tl_files/content/dokumente/biothek/Bioenergy_in-
Germany_2012_fnr.pdf

79. Biogazul este compus în principal din metan (CH4) și dioxid de carbon (CO2).
Biogazul poate fi îmbunătățit, fiind transformat în bio-metan pentru a fi trimis în rețeaua
națională. Injecția în rețea oferă mai multe beneficii, precum interesul comun al furnizorilor
de gaze naturale și al operatorilor de rețea pentru a dezvolta noi piețe, precum piața

28
combustibililor de transport. Centralele cu biogaz pot fi integrate în rețele de gaz inteligente
și pot livra gaz conform necesităților operatorului de rețea; pe de altă parte, rețeaua poate fi
folosită ca tampon pentru surplusul de producție.

29
Figura 10: Dezvoltarea capacității de alimentare cu metan

Sursa: http://www.iea-biogas.net/country-reports.html, country report Germany

80. Dezvoltarea biodiesel-ului în Germania a fost condusă de „Uniunea pentru


Promovarea Producției de Ulei și Proteine” (UFOP). UFOP a fost fondată în 1990 ca
răspuns la importurile în creștere de ulei vegetal și proteine și a promovat de atunci, printre
altele, producția combinată de ulei vegetal și furaje bogate în proteine în Germania. UFOP
este angajată în activități de lobby la nivel național și european.

D. Biocombustibilii pentru transport în Europa

81. Faptul că uleiul vegetal și etanolul sunt potrivite pentru utilizarea în motoare
este cunoscut încă de la inventarea acestora. Producția și utilizarea de acid gras metil
ester („Biocombustibil”, FAME) a fost luată în calcul încă din anii 40 ai secolului trecut. Criza
petrolului din 1973 a dat impulsul pentru dezvoltarea în Austria. Printr-un proiect pilot,
„Biodiesel”, din 1987 până în 1991, s-a putut demonstra că motoarele moderne pe bază de
Diesel pot funcționa fără probleme cu Biodieselvi.

82. Biodiesel-ul este produs în principal din culturi generatoare de venit în Europa,
mai presus de toate din rapiță. Uleiul de soia și de palmier au jucat un rol considerabil în
trecut, dar rolul lor a scăzut din 2010. În același timp, cantitatea de ulei de gătit utilizat și de
grăsimi reciclate a crescut considerabil, a se vedea următorul tabel.

Tabelul 6: Materie de sinteză utilizată în producția de biodiesel din UE (în %)


Materie de sinteză 2009 2010 2011* 2012*
Ulei de rapiţă 68,1% 70,4% 77,6% 74,6%
Ulei de soia 13,5% 11,5% 5,7% 4,1%
Ulei de palmier nerafinat 4,9% 6,2% 0,1% 0,2%
Ulei rafinat de palmier 3,8% 2,1% 0,8% 1,6%
Ulei de floarea soarelui 2,8% 1,0% 0,7% 0,6%
Uleiuri de gătit/grăsimi 2,5% 4,8% 9,7% 10,1%
reciclate
TOTAL 100% 100% 100% 100%
Sursa:www.sustainablebiofuelsforum.eu/images/sampledata/statistics/ESBF_R3.1_R7.1.pdf

30
83. Bioetanolul este produs din sfeclă/trestie de zahăr sau porumb/cereale. În
trecut, sfecla/trestia de zahăr dominau, dar, din 2009 procentul porumbului a crescut
constant.

Tabelul 7: Materie de sinteză utilizată în UE pentru producția de bioetanol (în %)

Materie de 2009 revizuit 2010 revizuit 2011 estimat 2012 prognoză


sinteză

Grâu 14,2% 19,9% 22,9% 25,3%

Porumb 14,1% 13,5% 15,1% 15,8%

Secară 5,9% 6,0% 5,1% 4,7%

Orz 3,9% 3,3% 3,8% 3,6%

Sfeclă/trestie 61,9% 57,2% 53,0% 50,6%


de zahăr

TOTAL 100% 100% 100% 100%


Sursa:www.sustainablebiofuelsforum.eu/images/sampledata/statistics/ESBF_R3.1_R7.1.pdf

84. Consumul de biocombustibili în UE a crescut în 2012 până la 14,4 milioane de


tone. În întreaga UE, biocombustibili în procent de 4,7% au fost amestecaţi în combustibilii
de transport. Biodiesel-ul a reprezentat 79% din totalul consumului de biocombustibili,
bioetanolul 19,9 %, iar biogazul și uleiul vegetal pur 1%. Cu 3,0 milioane de tone, Germania
este prima la consumul biocombustibili, urmată de Franța, cu 2,7 și Spania, cu 1,9 milioane
de tone. Cu 0,2 milioane de tone, România este pe locul 15. Suedia are cel mai mare
procent de amestec (7,8 % în 2012) dintre toate țările UE. Suedia are, de asemenea, cele
mai ambițioase obiective pentru un transport curat și și-a fixat drept obiectiv transportul fără
combustibili fosili, în 2030vii. Biocombustibilii sunt produși în principal în Europa. În 2012
importurile pot contribui cu mai puțin de 3 milioane de tone sau respectiv 20%.viii

31
Concluzii

85. Biomasa furnizează mai mult de 10% din consumul global anual de energie
primară. Lemnul este principalul material pentru încălzire și gătit; reziduurile forestiere,
agricole și municipale sunt folosite pentru generarea de electricitate și căldură. La scară
globală, o parte relativ mică de culturi de sfeclă/trestie de zahăr, cereale și plante
oleaginoase sunt, de asemenea, folosite ca material pentru producerea biocombustibilor
lichizi.

86. Bioenergia poate contribui cu un sfert la furnizarea de energie primară la nivel


global în 2050. Pentru a atinge un obiectiv atât de ambițios, sunt necesare eforturi puternice
și echilibrate. Dezvoltarea sistemelor bioenergetice este complexă și trebuie luate măsuri
de-a lungul întregului lanț valoric. Furnizarea de bioenergie include producția de materii
prime, logistica și tehnologiile de conversie și, nu în ultimul rând, comercializarea produselor
respective. Pentru o producţie agricolă de succes din punct de vedere economic, procesarea
preliminară și logistica, conversia și comercializarea trebuie optimizate. De asemenea,
reglementările legale, standardizarea și o evaluare continuă a durabilității sunt obligatorii.
Este necesară o concentrare specială asupra unor proceduri administrative eficiente,
programe de sprijin inteligente, precum şi asupra instruirii și educației.

87. Agricultura și zonele rurale au potențialul de a furniza o proporție semnificativă


din producția de energie regenerabilă. Biomasa poate contribui cu 13% sau 236 milioane
de tone de echivalent în petrol în 2020 la aprovizionarea cu energie în Europa, comparativ
cu 69 milioane de tone în 2003. Pe termen mai lung, cea mai mare creștere a potențialului
biomasei va trebui să provină din agricultură. Totuși, bioenergia este astăzi într-un moment
de răscruce. Incertitudinea este cauzată de întrebări precum câtă biomasă pentru energie va
putea furniza agricultura UE, câtă biomasă durabilă produsă trebuie importată și cum poate
fi controlată dezvoltarea durabilă.

88. Principala provocare este un bun management social al competiției dintre


producția de biomasă pentru alimentație, furaje și materia de sinteză pentru industria
energetică. Totuși, îmbunătățirile productivității și bunele practici agricole, ca și tehnologiile
de conversie curate și foarte eficiente, sunt importante pentru succesul economic, dar
trebuie abordată și dezvoltarea durabilă din punct de vedere social, ecologic și economic.

89. Energia regenerabilă a fost implementată cu succes în țările cu politici ferme,


care sunt conduse în principal de societatea civilă și de viziunea acesteia privind o
„economie verde”, responsabilă din punct de vedere social și durabilă. Succesul
lanțurilor de valori bioenergetice se bazează pe eforturi puternice ale factorilor implicați din
regiunile rurale; organizațiile de lobby ale agricultorilor au jucat un rol major.

90. România are multe terenuri arabile fertile și, prin îmbunătățirea productivității
în agricultură, poate furniza o cantitate ridicată de materie de sinteză pentru
bioenergie. Dacă producțiile de porumb și grâu ar putea fi ridicate la nivelul Germaniei,
Danemarcei sau Austriei, volumele anuale de producție ar putea fi dublate și aproximativ 5
milioane de tone de grâu ar putea fi exportate sau utilizate ca materie de sinteză pentru
producerea de etanol. Într-o abordare îndrăzneață, culturile energetice speciale ar putea fi
produse pe 4 milioane de hectare. Cu o producție realistă de 10 tone de materie uscată la
hectar, pot fi produse 40 de milioane de tone de biomasă cu un conținut de energie
echivalent cu 16 milioane de tone de petrol.

91. Lanțurile valorice pe baza culturilor energetice au fost dezvoltate din anii 1980.
Astăzi, în Europa, culturile energetice speciale pentru încălzire acoperă aproximativ 100.000

32
ha și alte 2,5 milioane de hectare sunt utilizate pentru producția de biocombustibil pentru
transport. De asemenea, în România, companii inovatoare au instituit cu succes producția
de lemn provenind de la specii forestiere cu ciclu scurt. De ex., o mare industrie
producătoare de plăci aglomerate pentru industria mobilei și plăci OSB pentru construcțiile
din lemn exploatează cu succes, de câțiva ani, culturi de plopi cu ciclu de rotație scurt.

92. Lanțurile valorice ale biocombustibililor solizi se bazează astăzi în principal pe


biomasa lemnoasă. Lemnul de foc, așchiile de lemn, peletele sau brichetele sunt folosite
pentru încălzire rezidenţială. Așchiile de lemn sau scoarța au fost introduse cu succes în
termoficare, în producția combinată de electricitate și căldură, ca și în producția de
electricitate la scară medie și mare. Paiele balotate pentru termoficare sau pentru producția
combinată de electricitate și căldură reprezintă astăzi singurul combustibil agricol de pe piața
de căldură și electricitate.

93. Prin contrast, combustibilii lichizi sunt aproape în totalitate produși din
culturile agricole generatoare de venit. Culturile care conțin zahăr și amidon sunt materia
de sinteză pentru bioetanol, care este folosit drept componentă de amestec pentru benzină.
În plus față de combustibilul de transport, sunt produse furaje bogate în proteine (DDGS sau
pulpă de sfeclă). Culturile oleaginoase precum rapița, floarea soarelui sau soia sunt materia
de sinteză aleasă pentru biodiesel, care este folosit în amestecuri cu combustibilul fosil. Și în
acest caz, furajele bogate în proteine sunt un produs asociat.

94. În unele țări europene, producția și utilizarea de biogaz poate fi implementată


cu succes. Culturile agricole (în principal porumbul sau iarba de siloz) și dejecțiile sunt
utilizate ca materie de sinteză pentru producția de biogaz prin fermentație. Gazul este folosit
în principal drept combustibil pentru producția de electricitate și de energie termoelectrică.
De asemenea, injecția în rețeaua de gaze și folosirea vehiculelor cu biogaz comprimat sunt
de interes.

95. Eforturile puternice de CD au dus la lanțuri de valori bioenergetice inovatoare.


Unele dintre acestea au putut fi demonstrate cu succes și sunt astăzi aproape de
introducerea pe scară largă. Lemnul provenit din speciile forestiere cu ciclu de rotație scurt
pentru termoficare comunală, energie termoelectrică și pentru producția de electricitate prin
combustie poate avea cele mai bune oportunități de succes. Într-un cadru favorabil, și
culturile perene, precum miscanthus, sunt aproape de o piață reală pentru încălzire și
electricitate.

96. Dezvoltarea sistemelor bioenergetice este complexă și necesită eforturi ferme


de-a lungul întregului lanț valoric. Furnizarea de bioenergie include producția de materii
prime, logistica, tehnologiile de conversie și comercializarea acestor produse. Pentru
succesul economic, fiecare verigă din întregul lanț valoric (agricultură, procesare preliminară
și logistică, conversie și comercializare) trebuie optimizată, dar și reglementările legale,
standardizarea și o evaluare continuă a dezvoltării durabile sunt obligatorii. Este necesară o
concentrare specială asupra unor proceduri administrative eficiente, programe de sprijin
inteligente, precum şi asupra instruirii și educației.

33
Bibliografie

i
M. Junginger et al.: „International Bioenergy Trade” („Comerțul internațional de bioenergie”),
Springer 2014
ii
http://www.volund.dk/en/Biomass_energy/References/~/media/Downloads/Brochures%20-
%20BIO/Avedoere%20-%20Denmark.ashx
iii
M. Junginger et al.: „International Bioenergy Trade” („Comerțul internațional de bioenergie”),
Springer 2014
iv
www.bioenergy2020.eu/files/publications/pdf/Endbericht-Marktstatistik-2012-Vers-2013-06-
06.pdf
v
Surse diferite, aflate în principal în M. Junginger et al.: „International Bioenergy Trade”
(„Comerțul internațional de bioenergie”), Springer 2014
vi
M. Wörgetter et al.: Pilotprojekt Biodiesel. Forschungsberichte der Bundesanstalt für
Landtechnik, Heft Nr. 25 und Heft Nr. 26 (1991)
vii
Barometrul biocombustibililor 2013 www.energies-renouvelables.org/observ-
er/stat_baro/observ/baro216_en.pdf
viii
http://www.sustainablebiofuelsforum.eu/images/ESBF_Biofuels_Imports.pdf

34