Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Politehnica Bucuresti – Facultatea de Inginerie Electrica

Campul Electromagnetic in Traductoare:

Model numeric pentru studiul unui traductor de proximitate


inductiv de tip bobină simplă

Cadru didactic:
Iosif Nemoianu

Student:
Model numeric pentru studiul unui traductor de proximitate inductiv
de tip bobină simplă

Cel mai simplu traductor de tip inductiv pentru evidenţierea vecinătăţii sau pentru
măsurarea distanţei faţă de un corp metalic se bazează pe modificarea parametrilor echivalenţi ai
unei bobine parcurse de curent alternativ, în principal a inductivităţii acestei bobine în funcţie de
poziţia relativă traductor – corp metalic. Această modificare este rezultatul prezenţei curenţilor
induşi în corpul din proximitatea bobinei a căror intensitatea depinde între altele de poziţia
relativă dintre bobina inductor şi corpul indus, respectiv de cuplajul electromagnetic inductor –
indus. În ipoteza că nici-un alt corp conductor şi/sau magnetic nu se află în imediata vecinătate a
ansamblului bobină – corp proxim, parametrii principali ai cuplajului inductor - indus într-un
traductor inductiv tip bobină simplă sunt următorii:
- configuraţia geometrică şi numărul de spire ale bobinei;
- configuraţia geometrică a corpului proxim;
- rezistivitatea şi permeabilitatea – mai precis, proprietăţile de magnetizare ale
corpului proxim;
- poziţia relativă bobină – corp;
- frecvenţa de alimentare a bobinei.
În aplicaţia de faţă se dezvoltă un model numeric destinat studiului modelui fizic simplu
al traductorului de proximitate din Fig. 1, în care bobina are formă toroidală, are contur circular
şi secţiune dreptunghiulară, corpul din proximitate este semispatiului.

Chiar şi pentru configuraţia geometrică simplă din Fig.1, dar cu atât mai mult în cazul
unor configuraţii geometrice neregulate sau al corpurilor magnetic sau electric neliniare, un
model numeric este singurul care poate să ofere de exemplu caracteristica statică a
traductorului, respectiv variaţia inductivităţii în funcţie de poziţia relativă bobină – corp, cu
acurateţea impusă de precizia măsurării electrice a mărimilor neelectrice.
S-a realizat modelul numeric în element finit destinat studiului unui traductor de
proximitate cu curenţi induşi tip bobină simplă de formă toroidală, paralelă cu suprafaţă unei
plăci din oţel nemagnetic de grosime considerabilă.
Am determinat dependenţa inductivităţii bobinei – inductor şi a sensibilităţii
traductorului în funcţie de distanţa la care aceasta se află faţă de suprafaţa plană a plăcii -
indus.
Să se studieze modificarea caracteristicilor traductorului atunci când placa este din
oţel magnetic.

Date geometrice şi electrice

Bobina traductorului se caracterizează prin următoarele dimensiuni:


- diametrul interior, di = 50 mm;
- diametrul exterior, de = 70 mm;
- grosimea bobinei, g = 5 mm;

În poziţia de referinţă pentru construcţia geometriei, distanţa dintre bobină şi


suprafaţă plană a plăcii, Fig. 1, este OA = 30 mm. Numărul de spire al bobinei este N = 200.

Modelul de câmp al traductorului


Modelul fizic al traductorului de proximitate se caracterizează prin simetrie de rotaţie şi
ca urmare, modelul de câmp asociat este unul 2D axisimetric în coordonate cilindrice (r, z).
Densitatea curentului inductor în bobină, J1 – sursa câmpului electromagnetic şi potenţialul
magnetic vector A – mărimea de stare necunoscută a câmpului electromagnetic, au orientare
azimutală, perpendiculară pe planul rOz, Fig. 1.
Modelul matematic al câmpului electromagnetic cvasistaţionar armonic, exprimat prin
potenţialul magnetic vector complex A, este reprezentat de ecuaţia:
rot [(1/ μ)rotA ]+ jωA / ρ=J 1

unde ω= 2πf, f este frecvenţa, ρ este rezistivitatea şi μ este permeabilitatea magnetică. Termenul
al doilea din partea stângă a ecuaţiei este densitatea curenţilor induşi, J2, nenulă doar în regiunea
plăcii indus (unde ρ are valoare finită). Densitatea de curent J1 este diferită de zero doar în cele
două regiuni (suprafeţe dreptunghiulare) care reprezintă secţiunea axială prin bobina inductor.
Bobina este realizată din conductor filiform, deci aceste regiuni sunt de tipul fără curenţi induşi,
motiv pentru care modelul de material care se asociază unor astfel de regiuni este neconductor
(echivalent cu ρ→∞ în ecuaţia de mai sus) şi nemagnetic.
Modelul numeric prezentat în continuare, dezvoltat în Matlab, presupune determinarea prin
metoda elementelor finite a necunoscutei A(r, z).
Definirea domeniului de calcul al câmpului electromagnetic

Domeniul de calcul al structurii 2D axisimetrice a câmpului electromagnetic din Fig. 2


conţine următoarele regiuni, cu proprietăţi fizice distincte:
- BOBINA, interiorul conturului EFGH , regiune care modelează bobina din conductor
de tip filiform, fără curenţi induşi, în care se cunoaşte densitatea J1 a curentului
inductor;
- PLACA, interiorul conturului ABCD, regiune conductoare şi nemagnetică cu curenţi
induşi.
- AER, regiune neconductoare şi nemagnetică.

Conturul domeniului de calcul este format din:


- linia KD, care aparţine axei de simetrie Oz, Fig. 1;
- conturul KLCD, care modelează infinitul regiunii de existenţă a câmpului
electromagnetic. În orice punct al acestui contur câmpul electromagnetic are o valoare
neglijabilă în raport cu zona de câmp intens (de exemplu, inducţia magnetică are o
valoare neglijabilă în raport cu valoarea maximă pe conturul EFGH). Cât priveşte
segmentul DC, condiţia de câmp neglijabil este asigurată dacă acesta se află la o disatanţă
AD = BC ≈ 3δ, unde δ este adâncimea de pătrundere a câmpului în placă.

În prima etapă se reprezintă în Toolboxul PDE trei dreptunghiuri:


- R1 – corespunzător conturului EFGH, Fig. 2;
- R2 – corespunzător conturului ABCD;
- R3 – corespunzător conturului KLBA.
Domeniul de calcul corespunde reuniunii R1+R2+R3. Matricea geometriei se exportă din
PDE, iar pe structura ei se scrie geometria sub formă matriceală, complet parametrizată.
Reţeaua de discretizare se realizează cu funcţia PDE initmesh, care realizează divizarea
domeniului în elemente finite triunghiulare, Fig.3, pe baza algoritmului Delaunay.
Proprietăţi fizice, condiţii de frontier

Câmpul electromagnetic se determină pentru:


- frecvenţa f = 20 kHz;
- densitatea curentului în bobină J1 = 0,1 A/mm2
Rezistivitatea oţelului nemagnetic este ρ = 10-6 Ωm, iar permeabilitatea sa magnetică
este aceeaşi cu valoarea corespunzătoare întregului domeniu de calcul, μ0 = 4π10-7 H/m (μr = 1).
Pentru aplicaţiile în care placa este din oţel magnetic se consideră aceeaşi valoare a rezistivităţii
şi model neliniar de magnetizare cu permeabilitatea magnetică relativă iniţială μri = 1000. Fiind
o aplicaţie de semnal, câmpul magnetic este foarte slab şi adâncimea de pătrundere are valoarea
corespunzătoare lui μri. Variabila de stare potenţial magnetic vector satisface o condiţia A = 0 pe
întreg conturul KLCDK al domeniului de calcul. Semnificaţia fizică este aceea că axa de simetrie
într-o problemă 2D axisimetrică este linie de câmp, iar pe restul conturului, care modelează
infinitul, valoarea locală a fluxului magnetic este nulă (componenta normală a inducţiei
magnetice este nulă).
Modelul numeric al traductorului

Liniile câmpului magnetic şi harta inducţiei magnetice pentru placa nemagnetică sunt
reprezentate în Fig. 4 şi 5 pentru OA = 30 mm.

În Fig. 6 se prezintă harta densităţii J2 a curenţilor induşi în regiunea PLACA pentru


cazurile oţel nemagnetic, respectiv oţel magnetic.
B2 LI 2
∫ 2μ dV =
Inductivitatea L a bobinei se determină din egalitatea V 2 , care exprima
energia câmpului magnetic ca integrală pe volumul domeniului de calcul a densităţii de volum
B2/2μ, respectiv în funcţie de inductivitate si curent prin bobină.
Modelul numeric permite efectuarea studiului parametric al dependenţei inductivităţii L a
bobinei de distanţa OA dintre bobină şi placă, distanţă notată cu z.