STRESUL SI

COMPORTAMENTUL DE
ADAPTARE LA STRES

Dr. Monica Gheorghiu

Catedra de Endocrinologie,
UMF “Carol Davila”,
Institutul “C.I.Parhon”, Bucureşti

Bucureşti, 2014
 Cuprins

Definitia stresului
Substratul organic al reactiei la stres
Componentele reactiei la stres
Implicatia stresului in patologie
Terapia antistres
Frica/emotia
Comportamentul agresiv
Stresul

Hans Seyle (1936):

un răspuns nespecific
al organismului, la
acţiunea unui stimul
extern perceput ca
un pericol pentru
homeostazia internă

Salvador Dali, comemorarea celui de-

al 2-lea Simpozion Internaţional de
Management al Stresului, 1979.
Stresul

Ideogramă chineză
reprezentând varianta
chinezească a
stresului, compus din
pericol (imaginea de
sus) şi oportunitate
(imaginea de jos)
 STRESUL SI COMPORTAMENTUL DE
ADAPTARE LA STRES
Definitie reactia de adaptare la o conditie limita prin
intensitatea, bruschetea, calitatea sau
incarcatura afectiva a excitantului

Rol conservarea ,supravietuirea individului

Clasificare acut si cronic; evitabil si inevitabil;

distres si eustres
 Some Characteristics of Stress

Clasificare acut si cronic; evitabil si inevitabil; distres si

eustres
Stress stimulates HPA for maintenance of homeostasis
in response to challenges. Examples are:

Physical Stress:
Hypoglycemia
Trauma
Exposure to extreme temperatures
Infections
Heavy exercise

Psychological Stress:
Acute anxiety
Chronic anxiety
Anticipation of stressful situations
Novel situations
Continually Changing
Environment

Challenges Steady State

necessary for maintenance of optimal
body function (homeostasis)

Homeostasis
is maintained by a complex of
neuroendocrine adjustments

Neuroendocrine Adjustments
focus on the
Hypthalamic-Pituitary-Adrenal (HPA) Axis
Anatomia şi fiziologia neuroendocrină
ce stau la baza mecanismelor
comportamentale

Sistemul nervos autonom

Sistemul endocrin
Sistemul imunologic

Diencefal

Modificări fiziologice
adaptative coordonate
Diencefalul (1)
Structuri integrative cu rol cheie, cu largi conexiuni în
creier.
Talamus:
– Structura: masă ovalară de nuclei cu caracteristici
citologice, conexiuni şi roluri funcţionale distincte
– Funcţie: “transmite şi filtrează” informaţiile
senzoriale (exc. miros) de la periferie la cortex, are
rol în emoţii şi memorie, comportamentul afectiv.
Hipotalamus
Sistemul limbic
Diencefalul (2)

Talamus
Hipotalamus:
– Structura: mică, centrală, situat sub talamus
– Funcţie: menţinerea ciclului veghe-somn, controlul
funcţiilor autonome (simpatice şi parasimpatice),
reglarea funcţiei glandei hipofize, ingestia de
alimente, agresiunea, comp. sexual
Sistemul limbic
Legătura
dintre
hipotalamus şi
hipofiza
posterioară:

Tractul hipotalamo-
neurohipofizar sau
supraoptico-
retrohipofizar
Legătura dintre
hipotalamus şi
hipofiza
anterioară:

-Tractul tubero-
infundibular
-Sistemul port hipotalamo
hipofizar (Popa&Fielding)
Hipotalamus: supravieţuire şi
reproducere!
TA şi echilibrul electrolitic (tonus
vasomotor, sete, apetit pentru
sare)
Temperatura corpului
(termogeneza metabolică - frison)
Metabolismul energetic (hrănire,
digestie, rată metabolică)
Reproducere (controlul hormonal
al procreerii, sarcina, lactaţia)
Răspunsul acut la stress (fluxul
sanghin către muşchi, modificările
hormonale şi imunologice)
Controlul axelor hipotalamus-hipofiză-
organ ţintă
Diencefalul (3)
Talamus
Hipotalamus
Sistemul limbic: nu este în totalitate diencefalic ca
origine, dar HT are un rol central
– Structura: circuit care conţine elemente importante în
integrarea componentelor subiective şi fiziologice ale
emoţiilor; hipocamp → fornix → corpii mamilari prin
tracturile mamilotalamice → nc. ant. al T → capsula
internă a girului cingulat şi înapoi la hipocamp
– Funcţie: asigură o parte a mecanismelor prin care stimulii
senzoriali şi fenomenele psihice influenţează aspectele
emoţionale ale comportamentului. Leziunile sale pot
antrena: anxietate, atacuri de furie, hiper- şi
hiposexualitate, etc.
Sistemul limbic

Lobul
frontal

Mezencefal

Corpii
Hipotalamus mamilari
Hipofiză

Circuit: hipocamp → fornix → corpii mamilari prin tracturile

mamilotalamice → nc. ant. al T → capsula internă a girului cingulat şi
înapoi la hipocamp
Sistemul de stres

Stresul = o stare de amenintare a

homeostaziei care poate fi contracarata
de o serie de raspunsuri fiziologice si
comportamentale care au ca scop
restabilirea echilibrului (raspunsul
adaptativ la stres)
Componente
centrale:
– Neuronii CRH si
AVP din nucleul
paraventricular
– Sistemul simpatic
central (locul
ceruleus)
Componente
periferice:
– Axa HPA
– Sistemul simpato-
adrenal periferic
Răspunsul la stresul acut

Sistemul nervos autonom:

– Activarea locus ceruleus şi eliberarea difuză de
NE în creier ⇒ excitaţie, vigilenţă, anxietate,
stimularea sist. dopaminergic (creşterea funcţiei
cognitive)
– SN simpatic stimulează răspunsul periferic,
adaptativ la stres (tahicardie, scăderea funcţiei
gastrointestinale)
Axul hipotalamo-hipofizo-adrenal:
– stresul ⇒ ↑CRH ⇒ ↑excitaţia şi inhibă hrănirea şi
funcţia sexuală. Stresul prelungit inhibă HGH,
funcţia imună, prin axa HT-Hy-adrenală
Catecolaminele

Sistemul catecolaminergic central provoacă o

reacţie psihocomportamentală de tipul furie-luptă
sau frică-fugă
Rapid, şi adesea cu anticipaţie se declanşează
sistemul catecolaminergic periferic (medulo-
suprarenala) asigurând astfel adaptarea circulaţiei
cardiovasculare şi a reacţiilor metabolice la
consumul energetic caracteristic stresului
Reglarea axului hipotalamo-hipofizo-
adrenal

(IL6)
Actions of glucocorticoids

Fetal organ maturation (esp. lungs)

Metabolism (stimulates
gluconeogenesis)
Immune system (anti-inflammatory,
immunosuppression)
Maintain vascular tone
Structuri cerebrale implicate în răspunsul neurochimic la stresul psihologic
acut
Interacţiunile funcţionale între neurotransmiţători, neuropeptide şi hormoni:
Amigdala (neuropeptid Y, galanina, corticotropin-releasing hormone (CRH),
cortizol, norepinefrină); Hipocamp (cortizol, norepinefrină); Locus ceruleus
(neuropeptid Y, galanină, CRF); Cortex prefrontal (dopamină, norepinefrină,
galanină, cortizol)
Nucleus acumbens

Cortex Galanină
Norepinefrină
prefrontal
Dopamină CRH
Hipotalamus Amigdala

CRH Neuropeptid Y
Galanină

Cortisol Cortisol
Norepinefrină

Hipocamp CRH

Celule Leydig Neuropeptid Y Locus ceruleus

Glanda Galanină
adrenală
Testosteron

Adaptat după Charney D. Am J Psychiatry 2004; 161:195

Physiological Responses to Stress
Blood Pressure
CVS Speed of Conduction
Accelerated Cardiac Rhythm
Redistribution of Blood
from most active to less active organs

Respiratory Speed & Volume of

Pulmonary Respiration

Metabolic Breakdown of Glycogen

Blood Glucose
Breakdown of Lipids
Blood Lipids

Gastro-Intestinal, Functia reproductiva, cresterea

Physiological Responses to
Stress (cont.)
HPA axis:
Hormonal CRH
ACTH
Cortisol
DHEA
Epinephrine
Norepinephrine

GHRH
GnRH
GH
FSH
LH
Modelul clasic al reacţiei la stresul
acut a fost definit de Selye cu trei
componente:

Reacţia de alarmă, în care se activează

mecanismele necesare supravieţuirii
Stadiul de rezistenţă, cuprinde ansamblul reactiilor
sistemice provocate de o expunere prelungita la
stimuli fata de care organismul a elaborat mijloace
de aparare
Stadiul de epuizare (nu este obligatoriu)
STRESUL SI COMPORTAMENTUL DE ADAPTARE LA STRES

Componentele reactiei la stres

R. Alarma: neuroendocrina si cardiovasculara

Reactie simpatoadrenergica si cpt furie/atac sau frica/fuga
ACTH/CRH,(test cortizol salivar) AVP,GH,PRL cresc
Reproducerea (si alimentarea) se blocheaza
GnRH,LH,FSH,Testosteron scad
Neuromodulatori: opioidele endorfine (POMC),
enkefaline (co-secretata in MSR), dynorfine (analgezia
si euforia de stress)
R. cronicizare: Stingerea cortizol, AVP,GH,
Persista norepinefrina (afectul), citokinele
Epuizare: Disprotectia (hipocorticismul), imunodepresia
 Creşterea stresului duce la creşterea
productivităţii până într-un anumit punct,
considerat critic, după care performanţele
organismului scad vertiginos în ciuda creşterii
intensităţii agentului stresor, asemănător
deformării elastice a materialelor, urmată de
deformarea lor plastică.
Curba de rezistenţă a materialelor
sub influenţa unei forţe externe
Curba stresului: relaţia stimul-
reacţie la stres
Stres favorabil Stres nefavorabil

Astenie

Epuizare
Zona de
confort
Performanţă

Tensiune
sănătoasă

Prăbuşire

Creşterea stresului

Adaptat după Naon P. Practioner, 1979.

“I cannot, and should not, be cured of my
stress but merely taught to enjoy it” Hans
Selye, l950

Responses to stress are indispensable to our survival

as they allow us to maintain the internal equilibrium
necessary for optimal function

Responses to stress are multifactorial (depend on

interactions of several systems)
 Exposure to stress generates:

Specific responses
(varying with the types of stimulus)

Non-specific responses
(always the same, regardless of the stimulus and
mediated through
stimulation of neural, endocrine, and immune axes)
 Stress, Homeostasis, Allostasis, and Allostatic
Load

Homeostasis:
an "ideal state”in which a
constant internal environment
Promotes optimal function
Stress:
internal/external
challenges threaten
physiologic
equilibrium
Allostasis: process by which
an organism varies its internal
milieu to match
environmental demands

Allostatic load: long-term physiological

cost stemming from attempts at
adaptation (i.e., allostasis).

Allostatic load supposedly

accumulates throughout life
and affects multiple bodily systems
•If response to stress is severe & prolonged it may represent
a major risk for the “diseases of adaptation”
(e.g. cardiovascular, cognitive, emotional, metabolic diseases)
& shorten the lifespan
Stress-ul cronic = factor de risc
pentru sindromul metabolic

Activarea cronica a axei HPA favorizeaza

dezvoltarea adipozitatii viscerale si a
sindromului metabolic
Mecanism: cortizolul stimuleaza proliferarea
adipocitara => cresterea productiei de
citokine => stimularea axei HPA
STRESUL SI COMPORTAMENTUL DE ADAPTARE LA STRES

Patologie

Hipertensiune arteriala, angina pectorala, IMA

B.Ulceroasa, colita ulcerativa, colon iritabil
Boala Graves-Basedow
Amenoree, infertilitate (femei) / disfunctie erectila, ejaculare
precoce
Vezica urinara: iritabilitate, incontinenta, enurezis
Nanismul psihosocial
Tensiune musculara dureroasa, agravarea ticurilor nervoase si a
tremorului
Posttraumatic Stress Syndrome, depresie, anxietate
Apetit alimentar modificat
Moartea subita
Boala Basedow-Graves

Multe paciente identifica legatura dintre

debutul bolii si un episod de stres major in
ultimele 12 luni
Sresul produce imunosupresie dupa care apare
o hipercompensare a sistemului imun ce poate
fi o conditie favorabila la cei cu predispozitie
genetica
Mecanism similar dupa sarcina ( perioada de
imunosupresie)
Yehuda R, NEJM, 2002, 346:108-114
Yehuda R, NEJM, 2002, 346:108-114
STRESUL SI COMPORTAMENTUL DE ADAPTARE LA STRES

Terapie

Relaxare fizica si afectiva (terapii de grup)

Stergere prin alte activitati,meditatie (credinta in universul
concentrational)
Biocatalizatori
ACTH
Indepartare stresor (evitare, uitare,psihanaliza}
Componenta memorie (afectiva si imprinting, neajutorarea
invatata) si componenta etica.
Frica şi anxietatea (1)

Frica:
– este o emoţie bazală şi un sistem de
răspuns iniţiat de o aversiune la
perceperea unui risc sau a unei
ameninţări
– Este un sentiment de neplăcere îndreptat
împotriva unor condiţii, obiecte, persoane
sau situaţii ca: frica de întuneric, frica de
stafii, etc
Frica şi anxietatea (2)

Anxietatea:
– este o emoţie normală şi o experienţă comună
cu scopul de a motiva şi proteja individul de
consecinţe neplăcute. Studii neurologice
sugerează implicarea circuitelor neuronale care
includ amigdala şi hipocampul ca substrat
anatomo-funcţional al anxietăţii.
– poate fi descrisă ca o senzaţie neplăcută ce
combină frica, îngrijorarea şi este frecvent
însoţită de manifestări fizice ca palpitaţii, greaţă,
senzaţie de sufocare.
Agresiune/ comportament
agresiv (1)
Agresiunea:
– este descrisă ca modificarea comportamentală
menita să producă durere sau rău
– poate fi verbală sau fizică şi este considerată ca
atare chiar dacă nu a reuşit să producă rău
– Amigdala este implicată în declanşarea
comportamentului agresiv şi hipotalamusul are
rol mai degrabă modulator
Agresiune/ comportament
agresiv (2)
Comportamentul agresiv a fost clasificat atât
dpv biologic, cât şi evolutiv în:
– agresiunea prădătorului
– agresiunea între masculi pentru ierarhie
– agresiunea indusă de frică
– agresiunea indusă de frustare
– agresiunea teritorială
– agresiunea maternală sau paternală
– agresiunea instrumentală : comportament
agresiv destinat obţinerii unui scop sau învăţării
Comportamentul agresiv este folosit în
unele situaţii premeditat pentru a
intimida şi domina adversarul

Fotografia
ilustrează un
instructor al
marinei SUA în
timpul
antrenamentelor.
 AGRESIVITATEA, AGITATIA

Comportamentul Agresiv

Definit drept cp de dominare (vointa de putere)

extins de la alimentare (procurare hrana si resurse)
la cp sexual (masculul dominant, agresiunea in familie, fata de femeie,
fata de copii)
Dictatura fata de democratie
Dreptul pumnului (legea de aur: aurul face legea)
Revansa si razbunarea (dinte pentu dinte)
Supraomul deasupra moralei
Uciderea

Rolul

supravietuirea individului si a grupului

Clasificari
Substrat organic: circuite limbice, XYY
Neuromodulatori?
Patologie Sindroame de agitatie, neatentie
Sindroame maniacale
În loc de concluzii

Hormonii sunt implicaţi în comportament, ca şi în

toate secvenţele ciclului vieţii: de la naştere,
creştere, pubertate, la maturitate, reproducere şi
sarcină, apoi menopauză şi andropauză,
îmbătrânire.
Comportamentul uman este complex şi fără îndoială
orice încercare de a-l eticheta este o cruzime.
Putem să-l înţelegem, să-l dezvoltăm, să-l
modulăm, să-l încurajăm, să optimizăm deciziile şi
să ne asumăm responsabilităţile...