Sunteți pe pagina 1din 251
apf (i r HI ji) / / hn oy SN) Mf) f) Vif, PSY 4 | U (i (MY \ Y Mi V MALY ETI Y Romane : de dragoste, ; pe care nu le veti uita niciodatd, - scrise de autori cunoscuti ai genului. SLO CAERE Noah - cu vocea ca o catifea aspra | mingiind-o pretutindeni. | Noah nu a ldsat pe nimeni sa se apro- pie de el, nu a dat interviuri, pina ce Cate Gallin nu a venit si-1 filmeze. El ascundea secrete fntunecate si ea era | neajutorata in bratele lui. Era oare suficient de curajoasa ca sa-i ceara dragostea? J Pret 1600 lei i Storm Song by Fayrene Preston © copyright 1994 by Fayrene Preston Toate drepturile asupra acestui titlu apartin editurii MIRON. © copyright grafica Editura MIRON. LOVESWEPT® and the wave design are registered trademarks of Bantam Books, a Division of Bantam Doubleday Dell Publishing Group Inc. Registered in U.S. Patent and Trademark Office and elsewhere. All rights reserved Romanian language published in cooperation with Permissions & Rights Int. Ltd. © copyright 1994 by Editura MIRON a. TLV OUCEC, Fayrene Preston 6( Cintecul furtunii "Traducere de Daniela Enaceanu yt Ly, © | Cinteeu fertunii - E oficial, spuse Susan Hilcher freméatind. | McKane va dirija un concert aici, la Coloseum, peste doua luni si intregul profit va merge fn be- neficiul cercetarii SIDA. Noah McKane. Mina lui Cate Gallin se strinse : pe creion, dar isi privi finté sefa, care era aga de | emotionata, incit vocea ej era cu o octava mai inalté decit normal. Susan, editorul dinamic, pre- cis si intreprinzdtor, din Los Angeles, al maga- zinului de divertisment Spirit, era la fel de ridicola oa) _ —é f Fayrene Preston )—~ ca 0 adolescenta. Cate zimbi. Susan era de obi- cei atit de rece, calma si rezervata. Dar chiar numai gindul la Noah McKane putea sa faca din orice femeie o nes&buita cu ochii stralucitori. De la capatul mesei se auzi un tipat tulburat si Cate privi pentru a-i cunoaste sursa. Marcy Jen- kins, unul din cei mai noi reporteri ai revistei. Cate nu credea ca ea fusese vreodata la fel de tinard ca Marcy, chiar cind era de aceeasi virsta. intot- deauna a fost mai matura decit virsta ei, prea serioasa poate, gi hotarita sa devina cel mai bun fotoreporter. — Cine obtine biletele? intreba Marcy, aruncind © privire in jurul mesei, cu o tenta de disperare in glas. Trebuie sa ma duc! Robert Moody, redactorul rubricii de divertis- ment, vorbi fn stilul sau plictisit, tarAganat, care nu-i ascunse defel intentia. — Daca revista obtine niste bilete, ele vor veni la mine si daca tu crezi ca le vei obtine pe ale mele, esti nebuna. Marcy ofta. incruntarea lui Susan era indreptata mai mult asupra ei decit asupra tinerei femei. — Nu conteaza biletele. intrebarea este cum putem obfine un interviu cu omul. Matt, unul din reporterii veterani ai revistei, rinji. XX (6) J Cintecul furtenii - i lata o idee pentru tine, Marcy. Tot ceea ce trofule sa faci e sa obtii un interviu cu McKane si Int gansa de-a obtine biletele. - O, asta-i, Marcy se prabusi pe locul ei. Pretul unui bilet va fi exorbitant, gindi Cate ab- S@ntt. Noah McKane fusese fn centrul atentiei chiar de cind explodase pe scena rock and roll-ului, la virsta de ‘saptesprezece ani, un tinar brunet, vis&tor si deja formidabil. Faima sa nu se baza pe droguri, ci pe un talent fenomenal care s-a impus gi pe o munca indrazneaja. Acum era in general considerat ca unul din cei mai mari mu- zicieni si autori de cintece: ai generatiei sale. Si niciodata n-a acordat un interviu. - Aproape ca ezitam s& va cer asta, zise Susan cu 0 timiditate ce n-o caracteriza, dar are cineva vreo idee noua despre felul cum putem indeparia obstacolul pentru a avea un reportaj cu el? Drace, ag mergé in miini pe toata lungimea de la Hollywood Hills, pentru un mic citat de la el. Matt, acum serios, clatina din cap. ~ Am incercat orice scamatorie ca la carte, dupa cum prea bine siii. Dar daca noi n-am reu- sit, cel putin ne consolam stiind ca nimeni n-a reusit. ‘ | Marcy vorbi cu un ton plin de speranja. | —- O.K., cu toate ca n-a dat niciodata un inter- . Goa Fayrene Preston viu in toaté cariera sa, poate cava da unul in leg&tura cu beneficiul. Adica, dupa toate, cu sigu- ranta fi pasd de cercetarea in domeniul SIDA. Naivitatea ei fi facu s& izbucneasca in ris pe jumatate din oamenii adunati in jurul mesei. — Numei faptul ca-gi imprurnuta numele unei actiuni filantropice fi aduce intreaga publicitate de Care are nevoie, zise Matthew. Unghiile lui Susan, de un rogu stralucitor, ba- tura un tam-tam nervos pe masa. ~ Am incercat tot ceea ce se poate imagina ca sa ajung la el, de la mituirea oamenilor-cheie pe care i-am considerat utili, pind la prietenii apro- piati. Nimic. Ferecat! E ca gi cum ar avea ceva de ascuns. Reporteri mai buni decit mine au incercat si tot n-au gasit nimic. Cate incerca sa-gi destinda crisparea miinii pe creion, dar, peste citeva clipe, descoperi ca-I tine chiar mai strins. Gary Winthrop, asistentul super-eficient al lui Susan, se sirimba. - Cei mai multi oameni aflati in centrul atentiei ar trimite cel putin o scrisoare politicoasa de refuz, dar de la biroul lui nu primesti mai nimic. Stiu, pentru ca luna de luna incere o noua apro- piere. Omul are un perete de piatra in jurul Iui si nimeni nu poate ajunge la el. Ce } Cate privi in jos spre creionul din mina ei si se auz! spunind singura: ~ Eu pot sa ajung Ia el. Pentru 0 clipa fu o t&cere naucitoare, apoi toti tnoapurd sa vorbeasca deodata. Sunetui vocilor neincrezatoare se stinse pina ee ea nu Ie mai percepu. Si simti un fel de slaba ! = = ee . a 1 ugurare, pe ma&surd ce fi veni un gind abia iscat. Voi avea un loc unde sa ma ascund. Pesie 0 stplamind ‘“— Catherine Galline, zise Cate, dindu-si au- tomat numele complet pe care-I folosea numai profesional. Identitatea ii fusese ceruté de o voce barba- teasca, venind de la un difuzor fixat pe o consola de piatra. — Vino sus, spuse vocea. Portile de fier se deschisera leganindu-se, permi- findu-i intrarea in regedinta lui Noah McKane de pe plaja din Carolina de Sud. Trecu de ele, apoi ie ( Cintecul furtunii ==} — fumt4 o privire in oglinda retrovizoare, vazind porjike tnchizindu-se in spatele ei. Portile acelea vor {ifm Jum@a tn gah. Portile acelea vor tine in OlcustiariyA pa tott cei ce locuiau fnauntrul lor. Se Meith Clvectint Che ohne, Orit ae GDA vigor inkinte gi indaté ce 1ua piltnal Vira) @@erotul atelet pbru indepartat. Mai Gepante, (a lungut penite suitoare, printre tere- frie Gu peiveligtl (uxurinte, ea auzi doar ciripitul Posirekior, (oanetul ramurilor de palmier gi so- pol! Qeiiat al Paciftcului in departare. fa z&r casa, ivindu-se dintr-un desis de ar- Nort, O Structura de piatra impozanta, care se | filinclest peste virful dealului, pe fundalul cerului ee un albastru viu. Manunchiuri rogii de bougain- villoa flancau intrarea si trandafiri albi acopereau un gratar de zabrele pe aripa estica a casei. De luni de zile ea traise cu o senzatie vaga de tensiune, o tensiune ce parea sa planeze in jurul ef precum aerul rece intr-o zi linistita de larnad. Dar, de cum vazu pentru prima oara casa lui Nozh McKane si realiz4 c& el se afla inauntru, asteptind-o, incordarea se strinse in jurul ei si-i cuprinse trupul. Cind cobora cin masina, una din usile prin- cipale, sculptate in lemn de tek, se deschise si un uriag cu ochii somnorosi pasi afara. Parul sau “ aT by tepos, portocaliu, distona violent cu camasa in stil havaian, imprimata cu culori tari, pe care o purta si cicatricea care-i brazda unul din obraji ii dadea fetei un aspect sinistru. Figura sa era inexpresiva cind fi intinse mina. — Eu sint Cy. — Catherine Gallin, spuse ea, si mina fi fu in- ghitité momentan intr-a lui. Ajunse in preajma ei, deschise usa din spate a masinii $i se apleca sa-i ia bagajele. — Poate ca ar trebui sa le lagi, zise ea in pripa. Nu sint sigura ca voi ramine. — Se pot oricum aduce inauntru. - Atunci las& valizele negre. Contin echi- pamentul meu si nu voi avea nevoie de ele ime- diat. Ajunsese la un punct din cariera ei in care, daca ar fi dorit, ar fi putut avea un asistent care s-O ajute, dar facea asta numai ocazional. Nu-i placea ca altcineva sa-i manevreze aparatele foto. Si, mai ales, fi pl&cea sa lucreze de una singura. — Se pot aduce toate induntru. Mac zice c-o sa stai cel putin o noapte. Ea fu prinsa intre dorinta de a-si smulge pre- tioasele ei aparate, inhatate de barbatul inalt si reactia la numele pe care il pronuntase el. — Mac? Adica Noah McKane? Ga } U1 8 tndrepta, ducindu-i variatul sortiment de ot = Dar cine altul? Cine, intr-adevar, gindi ea, indepartindu-si su- viele prea lungi, de culoarea mierii, ale bretonu- tu. Miltoane de fani il numeau McKane, albumele wie inregistrau numai acest nume, McKane, dar on $a din cercetarile sale ca exista un grup se- act de oameni apropiati care-| numeau Mac. Far un cuvint, ea isi lua doua bagaje ce con- {iw@au cele doud aparate favorite, tragindu-le cu- teinie de pe umerii lati ai lui Cy pe umerii ei. — Multumesc, zise ea, minunindu-se de relatia dintre barbatul inalt gi muzician. Lucrezi pentru a? El ii privi gentile de pe uméar, apoi o privi pe oa, ~ Sint seful pazei. Deoarece ea facuse fotografi atit celebritatilor cit si evenimentelor de mare actualitate, avusese d-a face cu paza, chiar gi cu serviciul secret in vreo doua ocazii. Dupa experienta ei, oamenii huni pentru paza erau de un soi aparte; vedeau totul si aproape nimic nu le scapa. Cy parea prea mare ca sa se miste repede, cu ochii prea acormiti ca s& vada pericolul. Dar chiar atunci, intr-o clipire, ochii sai molesiti devenira p&trunza&tori, vigilenti, dindu-i ciudata impresie ca el fi citise gindurile. — Daca cineva incearca s&- raneasca pe Mac, zise el, va avea de-a face cu mine. — inteleg. — Adevarat? Era tentata sa zimbeasca, numai ca nu era sigura ca-si va putea aminti cum. — Mesajul tau e foarte clar, Cy. Munca ta e s&-ti protejezi stapinul. — Ai priceput? Mac n-a permis prezenta nici unui ziarist in vreo cladire de-a lui, nici macar pentru un minut, dar se gindeste sa te lase sa stai aici citeva saptamini. N-a zis de ce face asta, si nici nu trebuie. Dar tu trebuie sa-ti dai seama ca, eu recunose, exista diferite categorii de rau. Ce minunat e sa fii protejat astfel, gindi ea obosita. Ce minunat e sa pretinzi o loialitate atit de puternica. Cum ar fi s& te simti complet pro- tejat si in siguranta? Imaginatia ei sl&bi. Conceptul fi era prea strain. Dupa transmiterea avertismentului, Cy se relax. — M-ai fi doborit cu o pana, cind Mac mi-a zis ca erai pe drum. Buzele ei murmurara spiritual: - — Sa fii lovit de o pana! Asta e ceva ce nu fi se intimpla prea des. Pariez. ee ( ~ Cinteeul furtunii Niciodiata. Nu mi se intimplé niciodaté. Cum @it rem mat avut nimic de addugat, el s-a indreptat eyn@ tga din fata. Mac asteapta. Cnte se lupta sa-si controleze nervii, in timp ce Cy © conduse printr-o serie de holuri largi si ca- tu, Culorile se atenuara in jurul ei, formele se emlompara. Receptiona impresia de spatiu, lux si confort, dar inca nu putu spune cum aratau ca- twirele sau cum era decorata casa. Nu conta. Era “im Ca sa-l vada pe proprietarul casei, sa-| imor- tulizaze pe film. Partea cea mai usoara va fi sa-I vail; fotografierea s-ar putea dovedi imposibila. in sfirgit; Cy 0 conduse intr-o camera mare din fpatele casei. in ciuda faptului c& trecura citeva momente pina ce ochii ei se obisnuira cu lumina 00 se revarsa din peretele de sticla, ce strabatea tont® lungimea camerei, ea fl zari imediat. Silueta sa, inalta, subtire, se reliefa intunecataé tn lumina cervlui albastru din spatele sau. Purta o ofimasa neagra, descheiata la git si o pereche de mintaloni marinaresti, crem. Parul sau dezordonat ‘| c&idea peste guler, in valuri negre ca abanosul. Prezenta lui radia o sexualitate evidenta. rH _ Fayrene Preston : =a — Mac, zise Cy, iat-o pe Catherine Gallin, foto- reporter la... a — Cate, spuse e] cu ochi enigmatici si intunecosi. Vocea lui suna aspru-catifelat. Teama si du- rerea ci se disipara in caldura, dar imediat se forma iar in profunzimile solitare ale sufletului ei, in locurile unde teama si durerea salasluisera de cind se stia. Un simplu glas n-ar putea sa schim- be asta, nici chiar vocea lui, niciodata. Privit din afara, calmul ei ramase acelasi. — Buna, Noah. ’ El strabaiu distanta dintre ei si-i lua mina. — Ce bine ca te vad din nou. Cy ii privi pe rind. — Va cuncasteti? — Ne cunoastem de mult timp, nu-i aga Cate? — De mult timp. Privirea grea a lui Cy se opri asupra ei si o pironi, dar fi vorbi lui Noah. — Vrei sa ramin pe-aproape? — Multumesc, nu. Cate si cu mine avem cite ceva de discutat. Zimbetul lui se transforma in rinjet. Nu-i asa, Cate? — Da. - O.K,, dar cheama-ma daca ai nevoie de mine. — Nici o problema. is - — iti duc bagajele in camera, Catherine. C16 ) Cintecul furtunii | »- Mia observa cind Cy iesi. Din momentul fn are ‘ntrave in camera se simtise singura cu fioah Vieindu- iar, find aproape de el, simfea un why C@ @mofii nZucitoare in interior. Caldura. Alsat. O flerbinteala care-i producea furnicaturi. (iow gradate, prea multe si greu de descifrat. | einbi neglijent si de data asta zimbetul sau iv 6 tanta-de umor. Ashi bine, Cate. tu... Jumatate de adevar. Nu se schim- luiae, Avusese intotdeauna o tarie ascunsa, care hynunea si ordona si, pina la un anumit punct, pontraka, : Cit de mult a durat de data asta? Patru ani. frcuviintarea lui fu aproape imperceptibila, Patru ani. N-ai vrut s& rami. = N-am putut. Camera era tacuta. Vocea ej era si mai linistita. Unt 1gi putea auzi bataile inimii raésunind in urechi. El fgi strecura miinile in buzunare. - - Totusi, acum esti aici. De ce acum? [Ea ridica din umeri cu un gest nepasator. ~ in zilele acelea, orice interpretai constituia o noutate. E1 9 fix un moment, apoi se intoarse si merse inapor spre locul in care st&tuse cind intrase ea. ——____~ Peretele de sticla nu era solid cum crezuse ea la inceput. Se deschisesera usi glisante, permitind soarelui si brizei.sA intre. Noah sta in prag, cu corpul pe: jumatate intors spre marea departata care licarea in nuante de bleu-gri. Ea-si strinse miinile la piept si nu se mira cind le gasi ude. Sigur c& Noah o tulbura. O tulburase intotdeauna. Traversa_camera catre el, fara graba, studi- indu-t, incercind s& discearna care ar putea fi diferentele intre Noah ca persoana si Noah din imaginile pe care le vazuse in ultimii patru ani. Existau diferente, diferente majore, dar nimic necunoscut, la care s& nu se fi asteptat. El repre- zenta mult mai mult decit o imagine, asta era ade- varul, o imagine linistita, uneori granulara si, nu pentru prima data, se indoi de abilitatea ei de a-i captat cit mai apropiat esenta. Biindetea nu fusese utilizata in modelarea tra- saturilor lui. Fata fi era alcatuita din linii aspre, abrupte, ca si cum s-ar fi format prin eroziune. Ochii sai intunecati, de onix, puteau privi rece ca piatra, sau aruncind nuante de lumina, depinzind de dispozitia lui. Trupul sau era subtire si tare, stabil. Atragea oamenii si-i stapinea ca o forta a naturii. Ea era cu siguranta atrasa, intotdeauna fusese. (18) — inte eI Ve iin’ Ce se apropia, privirea lui revenea opr @l, cu © ascutime a expresiei gata sa sfisie Seri cite at, Main tntrabat adesea de ce n-ai incercat sa te toleigegt] cle redagia ta cu mine. Oricare altul ar fi (ieeramt 64 Gjunga la mine. Ua Ge Theorjurf cu bratele. hain eit niciodata c& as avea dreptul sa revere Glog@urll, Ooh hui e inguetart, Leal Oxia Ginevei tn lumea asta care sa olbi@ Chrepibal, Nuria tu Ogi eeean, Cate. (Murthy ag satel reelaetarl C18 tine, Noah. ‘Oui nurnegh ature! Dereren ta de-a veni viet eh foveet Vereen stingy"? Hai G8 tv fO08e0C AO tine, Noah. E foarte Iropllvidol anita mire 88 fnfclegi asta. Alun, tii ef inteleg. Linarie® grea, provocatoare, din ochii lui, o fio GA 8@ GuWemure. Dae @ ceva ce nu vrei sa apara, spune-mi si fram 8 fotografiez. Dac& sint anumite momente int o&i@ Mm: vrei s8-fi stau in preajma, sau anumite loeur, Spune-mi. = SA nu te vreau prin preajma, Cate? Voova lui era ragusita, tonul usor nedumerit, ou St cum n-ar fi putut concepe sa n-o doreasca seama nimic. Omul era expert in intonatii si cu- vinte. — Adevarul e ca n-am in plan sa intru nepoftita si S&-ti reorganizez viata, Noah. Nu lucrez in felul asta. — Spune-mi cum lucrezi. Ma intereseaza. — Intru si stau pina ce simt ca incep sa inteleg subiectul, situatia subiectului, oamenii de finga el, imprejurarile. Apoi incep sa iau cadre, dar cit mai linistit posibil si fara sA stinjenesc. Dar in acest punct, subiectii mei au si uitat de obicei ca ma aflu pe-aproape. Privirea sa intunecata se abatu asupra ei. — Nici nu-mi pot imagina asa ceva. — Noah, nu trebuie s&-ti para asa de greu. Trebuia s& se forteze pentru a scoate cuvintele din git, simtind in unele momente ca i se blo- cheaz& compet. Promit. Nu sint aici ca s&-ti fac rau sau Ca sa te ranesc. — Dar nu-mi vei permite aprobarea finala a fo- tografiilor. P — N-as putea. Nu pot. Imi pare rau. Nu dau nim&nui uttimul cuvint asupra fotografiilor mele. — Si asta-i tot ce sint eu? Un nimeni? Un alt subiect, doar atit? — Sper ca stii mai bine asta. alaturi, dar ea igi spuse in sine ei s nu ia jn | X Gam Cintecul fart Veoea al tremura, dar nu putea face nimic ca erin nti do sefa ei, Susan, sarind in sus si-n incl ,,Esti nebuna? Sa-i dai aprobarea asu- 4 ftogratitor, lui McKanel Da-i orice altceva ar ‘ool Numat adu-ne difuzarea!“ Dar Cate nu se | OOmpromite, fotografiile erau prea impor- lenbe pentru ea. 11 jrivi ginditor si tensiunea ei atotprezenta neo undeva sub suprafata pielii. Chiar inainte 4 @@er@tera tui s-o fi sunat pentru confirmare, ea © cl el ii va permite sa vina aici sa-l vada. " d® asemenea ca el o va ldsa sa stea cel i peste noapte. Dar nu era deloc sigura ca el vi fsa sa faca un studiu fotografic asupra lui. N-lr conta daca n-o lasa, se gindi ea. Cei ‘» ln revista ar intelege. Erau cu totul uimiti ca wie aga departe. Dar, dupa cum bine stia, obinerea consimtamintului era ceva mai adinc de co aparea la suprafata. insemna mult mai rult dlacit un lucru usor de vazut sau simplu de yprimat, chiar faté de ea insdsi. Tensiunea se tig) mai adinc in ea, catre tesuturi gi muschi. Stiu ca n-ai dat niciodata interviuri, spuse ea 1@pede, dar asta nu va fi un interviu. Numai (ivagint. Ti-am vazut fotografiile, Cate. Tintesc in pro- u ee —_@ Fayrene Preston = funzime. — Nu ti-as face asta, nu tie. — De ce nu? Ca fotograf, ai fi un om facut. Ai ajunge celebra. — N-as face asta, repeta ea incdpatinata. -- Poate ‘ca n-ai face-o, dar foarte putini oa- meni stiu ceea ce stii tu despre mine. Nu avea incredere in ea. Asta o ranea du- reros... — Chiar crezi cA ag folosi ceea ce stiu impo- triva ta? — Fata pe care o cunosteam demultt n-ar fi facut-o. Problema e ca eu nu o cunosc pe femeia de acum. Ai face-0? . — N-ag face-o, Nu. Ea intelesese chiar de la inceput ca nu va fi ugor sa-I vada din nou si sa-i vorbeasca despre acest proiect. Dar nu realizase pina tn acel moment importanta vitala ca el sa accepte. Lasa-ma sa ramin. Privirea sa luci metalic, avind ceva inrudit cu pericolul. ° — Te-am rugat s& ramii cu mine acum paitru ani. — A fost altceva. Daca as fi ramas am fi de- venit... — lubiti? — Da. Dar acum e altceva. E vorba de afaceri. — Ei si? Ce te face sa crezi ca, daca spun da, U Ce ( Cintecul furtunii }~ iu vom ceveni iubiti de data asta? Nu vom fi. Daca nu s-a intimplat pind acum, ru cred ca... ~ Intotdeauna a existat un motiv, Cate. Nepo- trivire de timp, de cele mai multe ori. Te-ai gindit el de data asta va fi timpul? Te-ai gindit Ja tot ce-ar putea fi intre noi cind ti-ai propus realizarea facestui album? : — Nu. Ti-am spus. O consider strict profesio- naa.” — Mincinoaso! N-au existat niciodata afaceri intre noi. — De data asta vor fi. El se intinse deodata, inconjurindu-i gitul cu clegetele lui lungi. Timp de citeva clipe o privi fix, odihnindu-si degetul -mare fn punctul unde i se simtea pulsul, la baza gitului. Ea se lupta sa ra- mina calma, sd-si domoleasca bataile inimii. Nu reusi. Atingerea*lui 0 incalzea, o excita si o adu- cea la disperare. Dar chiar atunci, fara nici 0 expli- catie, el igi indeparta mina. Tremurind, ametita, se dadu inapoi; incercind cu disperare sa realizeze ce se intimplase. Privi- rea ei cazu asupra unei sculpturi de sticla, de culoare turcoaz stralucitor. Asezata astfel incit sa capteze lumina, avea forma unei bufnite. Privirea ei facu inconjurul camerei, cuprinzind ee lungimile mat&sii fine ale draperiei cde culoarea ciocolatei, incolacita de snururi grele de aur si se ridica, parcurse 0 curba fn partea de sus a pere- telui de sticla, apoi jos fn colturi. Vazu covoareie orientale, bogat colorate si canapelele si scaunele in nuante neutre, impovarate de perne dolofane. Mai multe piese, siralucitor colorate, sculptate fn sticla, refractau lumina. Pe pereti atirnau opere de arta originale. isi intoarse privirea-spre el, cu o cautatura prudenia. — Ai o casa splendida, Noah. Ai strabatut un drum lung de la orfelinat. — Ag zice cd amindoi. — Da. Pentru o clipa se intiripa legatura care existase intre ei chiar din momentul cind s-au Zarit prima oarda la orfelinat — el, un baiat retras, singuratic, de zece ani, ea avind numai cinci ani atunci. Si ni- meni n-a putut explica, din ce cauza baiatul ciu- dat si distant si fetita timida, cu par auriu, s-au imprietenit, dintre toti, numai ej doi. Au petrecut aproape doi ani impreuna Ia orfelinat, inainte ca ea sa fie adoptata, doi ani in care au crescut, bazindu-se unul pe celalalt. Constiinta de sine disparuse intre ei. Ajunsesera sd-si domoleasca unul altuia durerea si temerile; le impartisera gi le (24 ———— Cintecul furtunii }o ijelaanera. (anil privi, pe fruntea lui era desenata o linie il Goncentrarea. late treaba asta importanta pentru cariera vi! Acti, depinzi in vreun fel de ea? Cry ef se inalta la aceasta intrebare. Nu depind niciodata de nimic, Noah. E mai Inne aga. Sliu ce vrei sa spui. Mormaitul surd al vocii wate il cerea sa-i sound adevarul. Treaba asta ar fi un succes enorm in cariera Inga, stiu asta. Dar cariera mea va continua si firli ea. Voi ajunge oricum in virf, va dura ceva that mult, asta-i tot. - Atunci, de cé ai venit? Totul se rezuma la o inirebare, un raspuns. [rau mai multe motive pe care le-ar fi putut da si toate ar fi fost adevarate. Dar exista unul mai ade- varat decit celelalte. — Pentru cA simteam nevoia. lata. fn sfirsit ex- primase in cuvinte ceea ce simtise, dar era inca- pabila sA explice exact ce intelegea prin asta si se ruga in sinea ei ca el sa n-o intrebe. * Cu privirea lui intunecata, pironité asupra ei, tensiunea aluneca mai adinc prin muschii ei, asa de strins, incit percepu acum o suferinta fizica. Stomacul i se contracta. Simtea ca i se face rau, C25) daca el nu va spune imediat ceva. —Poti's4 ramii, Cate. Nu crezu ceea ce auzise. — Pot sa fac pozele? — Poti sa incepi sa fotografiezi cind vrei. Dar daca procesul ma incomodeaza te véi opri. De acord? Ea rasufla usurata. — De acord. Multumesc, Noah. — Nu trebuie sa-mi multumesti. N-ai ramine aici, dacd eu n-as dori asta. Tirziu, dupa-amiaza, deasupra orizontului se formau nori intunecati. Cate fsi petrecuse ultimele ore despachetind si asezind prin camera; nu era 0 treaba prea grea, dar cerea timp. imprejurarile ti faceau cu ochiul sa le exploreze, dar rezista. Sim- tea o reala nevoie sa-si puna lucrurile in ordine fn jurul ei, s& atirne si sa ordoneze imbracamintea pe care si-o adusese, sa-si’plaseze articolele de toaleta, sa-si verifice echipamentul. Si, cind facuse tot ce se putea, se Iungi pe pat si incercd s& se odihneasca. Dar, cum fusese ca- zul in ultimele citeva luni, odihna se dovedi impo- aan (2s) Cintecul furtunii JY om, Nu-si mai aducea aminte de cind avusese 1 Dara uN somn bun de o noapte fntreaga. Vivi gl motditul o ocolise. Si Acum, uitindu-se fix la norii negri ce se adu- tur pe cer, igi puse intrebarea, daca nu cumva prevesteau ceva rau. R&sufla, clatinindu-se. Ce naiba se intimplase ou @a? Trupul ef nu avea nimic straniu, dar din pheate imaginatia ei facuse ore suplimentare in ultima vreme. Se intimplasera lucruri pe care nu si putea explica. Umbre, sunete, telefoane. Ridica receptorul gi forma numéarul la birou. Raspunse Gary Winthrop. ° — Biroul lui Susan Hilcher. | — Buna, Gary. Sint eu, Catherine. Susan e dis- | ponibila? — Chaterine! Am asteptat vegti de la tine. De | fapt, asteptam sa te intorci deja. — Nu ma intore un timp. Ramin fa resedinta McKane. | — Glumesti. — Nu. Am obfinut aprobarea. — Esti sigura? Buzele ei se curbara usor, a satisfactie. Nu-l putea blama pentru scepticism sau chiar pentru suspiciunile sale., Probabil ca toti cei de la revista credeau ca reugise echivalentul scoaterii unui iepure dintr-o palarie. — Da, Gary, sint sigura. El tacu pentru o clipa, nu mai mult ca doe obicei, se gindi ea, incercind sa inteleaga ce va insemna pentru revista difuzarea materialului de- spre Noah. Ea nu se gindise niciodata prea mult la revista ca la o afacere, ci numai la partea de creatie. Dar era neindoielnic faptul ca difuzarea materialului cu Noah urma sa fac un salt spec- taculos in vinzarile revistei Spirit. — Cit timp crezi ca vei sta acolo? — Nu stiu exact. — Te intreb, fiindc& Susan te-a insarcinat pe tine cu pozele pentru numéarul aniversar. Daca va dura prea mult, vom da treaba altui fotograf. igi ciupi virful nasului. Nu se gindise nici un pic la urmatoarea treaba. Susan i-o daduse abia ieri, tnainte de-a pleca de Ia birou, informind-o cA do- rea ca in spatele scenelor fotografice sA se vada cine lucra la revista pentru editia aniversara. — Ma voi intoarce la timp pentru asta. — Esti siguraé? Nu e chiar asa de important. Oricine poate face asta. — Sint convinsa. — Bine, felicitari, Catherine. Ai dat lovitura obfinind acordul lui McKane. Da, asa era, gindi ea, pentru o mie de motive Cintecul furtur i a, ‘ote, Cind aae, se intreba ea, va fi capabila sa os t@lavee gf sh se bucure de faptul ca obtinuse ojtuteunn? Auzi 0 voce de femeie in departare. { Oit'vine? Da-mi receptorul.“ Cnliverine? ta, Susan. Mi-am dat duhul. Noah si-a dat () bueul pentru poze. Noah? McKane. Adica a acceptat fara sa aprobe fotografiile? Da, Susan dadu un racnet de bucurie care o facu jw! Cate SA smuceasca receptorul de la ureche. Catherine, Catherine, esti acolo? Cu titlu de incercare, Cate apropie receptorul | @ ureche, gata sa-l indeparteze intr-o clipa. — Sint aici. - Asculta, asta e lovitura vietii si trebuie sa beneficiezi pe deplin. Vreau ceva uluitor. Vreau ceva indecent! Ea suspina, fiindca anticipase deja reactia lui Susan. — Susan, saptamina trecuta nu te gindeai ca ai vreo sansa s&-l obtii pe McKane. Saptamina asta il ai. Nu fi lacomal — Dar... — Difuzarea asta se va vinde in toata fara, nu Ca -Fayrene Preston _ conteaza cit de multe vom imprima si distribui. M1 in afara de asta, nu lucrez murdar. — Scumpo, fotografiile tale pot exprima sulle tul. Da-mi sufletul acestui om si-{i voi oferi viitonu! pe tava. Cate se inerunta. — Asculta, acum trebuie sa plec. Sun eu din cind fn cind. Pa! — Nu, asteapta, vreau sa stiu... Ea inchise si privi orbeste in jos la telefon. At putea s&-! raneasca intr-adevar cu fotografiile ei? EI spusese ceva asemanaitor. Dupa o clipa, clatina din cap, nerabdatoare cu ea insasi. Nu, daca ar gindi macar o secunda ca Lar putea rani, ar pleca. Dar n-avea nici o intentio | sai facé rau. El era prea important pentru ea, | totdeauna fusese, chiar atunci cind pe masura ce cresteau, Se vazusera din ce in ce mai putin. Nu conta asta. Cind fusese copil, el fusese lumea ej. Crescuse, desigur, si lumea ej se extin- sese, relatia lor se schimbase, dar el ramasese foarte important pentru ea. Presupunea ca va ramine totdeauna. j ci intecul, furtunif i Nowte citeva ore, Cate se opri in pragul usii dé ‘ jaulifagjerie. Noah statea in capul mesei, reze- jwat In Beaunul sau, relaxat, irezistibil, zimbind! le- ‘yy la Geea ce-i spunea femeia de linga el. Cate /\eune fameia dinainte, privind de pe sute de re- ma ei frumusete vindea produsul fara Era supermodelul Gloria Latham, inalta, 10, ingrijita si minunat de frumoasa. Si Noah "hee. Alte patru persoane stateau la masa: trei — { 7” Fayrene .Preston. mm membri din orchestra lui Noah gi inca o femeie | tinara. Cy nu se vedea nicaieri. ] Masa era lunga si stralucitoare, cu o tesatura albastra si servete albe in dreptul fiecdrui loc. Fla- carile nenumaratelor luminari groase, de culoare albastra, pilpfiau printre florile proaspete si fruc- tele comestibile ale unei ghirlande groase, care se intindea pe toaté lungimea mesei. Clinchetul ‘| delicat al cristalului fin se amesteca cu sunetul blind al risetelor. Toti pareau ca se simt confor- tabil, gindi ea, ca-ntr-o familie. $i ea era intrusa. Tocmai atunci privirea intunecata a lui Noah se fixa asupra ei si el fi facu semn sa intre. Pentru o clipa, se simti ingrozitor de stingace, cind se facu tacere si toate privirile se indreptara spre ea. Purta 0 rochie de bumbac, stil princesse, cu nasturi ce coborau de la curbura gitului la tivul de pe gamba. Era simpla si inexpresiva, ca majo- ritatea hainelor ei, comode la lucru, necostisitoare pehtru bugetul ei. Nu se sinchisise niciodata prea mult in legatura cu imbracamintea si, in impre- jurari normale, nu i-ar fi pasat c& garderoba ei nu poate concura cu hainele elegante, costisitoare, pe care ceilalti le purtau in.mod obisnuit. Dar pre- zenta lui Noah fi impunea un instinct pur feminin si spera in sinea ei ca arata Gestul de prezentabil. In van fsi trecu mina printre suvitele lungi ale Ga2)- Ciatecul furtunii }- hetenulul, pentru a le aranja, apoi isi alunga “wildrit stingacia. Era aici pentru a lucra, nu penta concura cu Gloria sau oricine altcineva. Nanh se ridicd Ja intrarea ei si-i facu semn “16 “nm scaun din apropierea mesei. Cind se ager, el se trinti dia nou in scaun. Hei, iat-o pe Cate Gallin. Va sta cu noi un trp. , : + Hello, zise ea cu voce moale. Nimeni nu-i ‘iloarse salutul, nici nu incercd sa-si mascheze ostilitatea si suspiciunea. ‘impreuna, prietenii lui Noah erau descurajanti, dar ea simtea ca, luati ecare in parte, erau la fel de-descurajanti. N-o iti lase s-o necdjeasca. Abia a invins cea mai inare piedica, Noah. isi*arunca privirea inspre capul mesei si ces- coperi ca el o urmarea intens. Un iremur consti- ont alerga prin ea si se stabili in adincitura stomacului. El o intrebase daca, atunci cind s-a decis sa faca acest prim-plan, luase in consi- derare Ge s-ar fi putut intimpla intre ei. Cinstit vor- bind, nu credea ca se gindise, dar nu putea fi sigura. Noah nu se aflase- niciodata exclusiv la suprafata constiintei ei. O, nu. Cu muit timp ina- inte, se infiltrase in singele si-n inima ei, si-n oa- sele ei, si ea n-avea cum sa-si dea seama cite vatamari interne fi produsese. € 33) | El fizimbi ugor, ca si cum ar fi stiut ce simtea. | _ Ar trebui s@ fac prezentarile. Cate, la dreap- ta, fing tine, este Chris Santini. Chitaristul formatiei, isi spuse Cate in gind, in- Glinind capul catre barbatul aratos, cu parul lung ping la umeri, de culoare cafenie gi ochi albastri Ca gheata. Santini, dupa cum il numeau, avea o ‘unoseuta reputatie cu doamnele. Fotografii il Prindeau rar alaturi de aceeasi femeie pentru a doua card. Deasupra acestor calitafi evidente, Ochii sdi constituiqau cea mai socanta trasatura, decige Cate. Ar aduce o femeie in stare s& do- Teascd:a le topi gheata pentru a vedea cum pa- Siunea fi ia locul. : — $i linga Santini, intre ei si mine, este Gloria Latham... Gloria i raspunse lui Cate printr-o inclinare abia perceptibild a capului, dar Cate crezu ca a detectat o mica tenta de curiozitate traversind tragzturile aproape perfecte ale femeii. Noah continua: — Vizavi de tine este Dorsey Summers. Dorsey era chitaristul bas al’ formatiei; parul Sy era destul de scurt, demn de un sergent al Marinei, purta ochelari rotunzi, cu rame de sirma. Avea reputatia de-a fi intimidant, cu toane si foarte inchis. Ar avea doar un pic de rabdare laa ian. Cintecul furturii > peritu risa umana, gindi Cate, si pe urma s-ar rete, Linga Dorsey este Bonnie Stewart. Honnie fi trimise un zimbet fermecator si, dupa julia rece pe care o avusese, Cate era gata o\ emcl{ de pe scaun de surpriza. Bonnie era 0 creatura delicata, eterica, cu par lung si blond si nett albastride portelan chinezesc. Purta o ro- ehie galben crem si forma ei imprecisa nu ascun- thea faptul cd e insarcinata. ~ Si, in sfirsit, zise Noah, incheind prezentarile, finga Bonnie e sotul ei si bateristul nostru, lan Stewart. Un barbat inalt, bine cladit, cu par tepos, de | culoare brun-roscata, lan arata puternic si sufi- cient de mare sa striveasca un camion. Cu exceptia lui Bonnie gi a ei insasi, fiecare persoana de la masa era celebra, gindi Cate. N-avusese nevoie de prezentarea lui Noah, dar fi aprecia atentia. Se uita in jurul mesei, oprindu-si privirea in- delung asupra fiecaérei persoane: ~E o placere sa va intilnesc. imi pare rau ca v-am retinut de la cina. Tacere. Privi grupul. Chiar de la inceput, cu multi ani in | urma, la orfelinat, ea si Noah facusera o intele- - (35) gere tacita, pentru a proteja fata de ceilalti ceea ce era intre ei, incit era convinsa, c& nimeni din formatie si nici una din femeile prezente nu cu- } nostea trecutul pe care il impartise cu Noah. Si chiar aga voia sa fie, gindi ea. Nu dorea si nu avea nevoie de concesii de a nici unul din ei. {si crease singura momentele hotaritoare. Si astfel, accepta banuiala gi ostilitatea ce plu- teau in aer in jurul ei. Prefera sa-si alba dusmanii pe fata, unde puteau fi vazuti si priviti in ochi. — N-ai intirziat la cind, zise Noah si forta sa tacuta agita aerul. Ai avut vreo greutate sa-ti gasesti drumu! pina aici? — Nu prea. Dupa-amiaza, devreme, cind el o condusese in camera de oaspeti, fi indicase drumurile si ora cinei. fi spusese s&-l cheme daca nu crede ca va gasi sufrageria, dar ea era aga de obignuita sa-gi rezolve problemele de ung singura, incit se luptase singura, fara sa se gindeasca macar. Bonnie fi zimbi din nou, ~ Casa e mare, dar, © data ce stii amplasa- mentul general, nu vei mai avea nici o dificultate. Cate fi intoarse zimbetul cu recunostinta. ~ Bine ca gtiu. Cind astepti bebelusul? Bonnie igi puse mina pe talia rotunjita. — Trei luni si nu mai putem astepta. Cintecul furtunii - b pinnul? tay Gemostea faptul ca lan era cas&torit. Nu | Gil diguranta, deci dupa cit tia, ar fi putut ivee tl multi copii. Mrimul, dar sperm ca nu si ultimul. Si stim jaja GA bebelusul e o fetita. O vom numi Juliette. Ge nume incintator! Multumesc. $i noi credem la fel. Honnie fi arunca sofulul sau o privire lung, tail de acioratie, si Cate avu a doua surpriza a ser, cind omul, a carui fata arata ca si cum uf intiinit un ferastrau cu lant, se topi vizibil sub sonasta privire. ~ Vizavi de ea Dorsey se intoarse cu nerabclare, - Ce credeti ca veti realiza aici, domnisoara (Galtin si in ce fel vom fi noi, implicati? laté cA se pusese pe fata intrebarea la care, fla indoiala, cu totii se gindisera, in afara de Noah si care constituia sursa ostilitatii si suspi- ciunii. O privire catre Noah, ii arata cA el nu avea nici o intentie sa intervina, ceea ce n-O surprinse. | Chiar dac& o cunoscuse mai demult, in raport | ins& cu timpul petrecut alaturi, formatia ar fi | cistigat fara efort. in afara de asta, nu era treaba lui, era a ei. Il fxd pe Dorsey cu o privire sigura. — Va rog, spuneti-mi Cate. Mi-ar placea ca tofi Sa fiti de acord. Cit despre ceea ce vreau sa fac, Noah mi-a dat permisiunea sa-] fotografiez si difu- zarea va fi asupra lui. Dar mi-ar placea foarte mult sa te includ pe tine, Santini si pe lan. Faceti repe- title pentru concertul ce vine, si am inteles ca lucrati si la materialele pentru un posibil album. Mi-ar placea sa incerc sA fac un portret al pro- cesului de creatie prin care trece o formatie. Santini mormai: — Noroc. Se intoarse spre el. — Realizez c& nu exista nici o cale prin care sa pot arata ce se intimpla. E prea complicat, prea intern. Dar pot arata exteriorul, munca ce se de- pune pentru acest rezultat, modul in care lucrati impreuna ca individualitati ce vor face un tot, in cazul acesta un spectacol si un posibil album. Ea facu o pauza. Adicd, as putea, daca am permi- siunea voastra. — Nu-mi place nimic de felul asta, zise Dorsey categoric. N-am lucrat niciodata cu un fotograf linga noi. Mac? — Cred ca € realizabil. — Dar daca va Jucra din topor? — N-am sa fac asta, zise ea, vorbind inainte ca Noah sa poata spune ceva. Aveti cuvintul meu. Chiar daca-si folosise relatia din trecut pentru CEP Cuntecul fartanii ] = / olptiga trarea in lumea lui Noah, acum va jejnite numai de ea daca va avea succes sau a8 va G8 gres. lan GeoRse un sunet primitiv. Dorsey schimba e'vin Gu lan si Santini, o privire pe care numai 1 de ta masa o putura interpreta. in final, el igi iw f@ptlt privirea spre Noah. ilu ca am vorbit deja despre asia, oy esti aaa, Mac? Noah incuviinta. Sint sigur. Cate urmari cum cei trei membri ai formatiei vontinuara s&- priveasca. Chiar atunci cind el ra- inimese tacut in cea mai mare parte a schimbului «tw cuvinte, toti cei din camera il privisera, inclusiv wa. Barbatii ce compuneau formatia lui Noah erau erema cremei‘muzicienilor de rock. Puteau sa-I tileaga pe cel cu care voiau sa lucreze. Aveau chiar prestigiul si talentul de-a porni spre cariera cle soligti, daca doreau. Dar nu exista nici un du- biu: erau loiali omului care statea in capul mesei. Daca n-ar fi facut-o pentru Noah, nu i-ar fi acordat nici macar un minut din timpul lor. Detestau in- ireaga idee, dar, cu o scinteie de intuijie, ea rea- liz& cA urau ideea de dragul lui Noah, nu al lor. isi drese glasul. — Mai precis, nu e necesar sa va includ pe voi / trei — pot trage pozele pe linga voi — dar, daca va ; includ, materialul va fi cu siguranta o reeflectare | mai buna; in plus, munca mea ar fi inffinit mai | usoara. — Nu prea ne pasa daca munca ta e» usoara sau grea, domnisoara Gallin, spuse Dorsey, fie- care cuvint al lui fiind ca o aschie de gheaita. Buzele lui Cate se curbara. —Realizez asta, Dorsey. Gloria ji produse lui Cate a treia surpriza a seril. — Cind am auzit de venirea lui Cate, mi-am propus s&-i mentionez numele in fata mati muttor fotografi pe care-i cunosc. $i, fara exceptie, toti mi-au vorbit de integritatea ei. Bonnie apucd doua margarete din g ghirlanda ce se intindea- pe centrul mesei gi le prinse in parul ei blond. . —Marc s-a gindit in profunzime si s-a hotarit ca va merge. De ce sa nu-i dam o sansa? Ochii reci si albastri ai lui Santini nu se dez- ghetara, dar, cu toate acestea, a fost primul care a cedat. — Bonnie are dreptate. Mac stie ce fee Voi colabora. Bonnie il atinse cu cotul pe lan. El se uita minios. \ € 40 >) Cintecul furtunii = }-~ 0), th regula. ; Yxproma lui Dorsey ascundea o amenintare, te! fg! ndrepta atentia inapoi spre Cate. Vom conta pe integritatea ta, Miss Gallin. tise or fi alergat si ar fi clstigat maratonul, #0 fu credea ca s-ar fi simtit mai victorioasa ou mei obosita. Privirea ei 1 cauta instinctiv pe Moh, inconjurat de prietenii sai si de insemnele hinge sale, parea invulnerabil. Dar existase un trap cind fusesera numai el gi ea impotriva lumii. Acuin era doar ea singura impotriva lumii. tan isi [as& bratul s& alunece protector in jurul scope sale si-i trimise lui Cate o caut&tura grea. - Bonnie e in afara cadrului cind ai o camera tn mina, intelegi? - Daca asta doresti. Privi in jurul mesei spre cealalta femeie. Si tu, Gloria? Ti-ar placea sa nu fii fotografiata? Ezitind, Gloria isi intoarse capul spre Dorsey, expresia ei de moment sugerind dorinta. Apoi, ca un model profesionist ce era, isi stapini iute fizionomia. in mintea lui Cate se aprinse o _luminita. Desigur, isi spuse ea, stinjenité c& nu s-a gindit mai devreme. O parte din memoria ei fusese stearsa, atunci cind intrase si il vazuse pe Noah zimbindu-i frumusetii. Conform rubricii de birfa din Spirit, Gloria si Dorsey erau un subiect nou. in sinea ei fi aprecia frumusetea. Gloria era o femeie curajoasa daca se legase de muzicianul distant si rezervat. in sfirgit, Glorea ridic& unul din umerii goi si ademenitori. — Sigur. De ce nu? Daca sint in preajma. — Multumesc, zise Cate. Ei, ascultati cu tottii! Stiu cit e de neplacut cind simti cA cineva te ur- méreste in mod constant, peste umar. — Cum de stii asta? intreba Noah. Ea il privi pe furis. Intrebarea rapida a lui Noah fi aminti c& el avea darul de-a vedea prin ea. Trebuia sa fie mai atenta, realizé ea. Erau anumite lucruri din viata ei pe care Noah nu era necesar sa le stie. De exemplu, nu trebuia sa stie ca, de curind, simtise ca viata ei era urmarité de-a fir-a-par. ~ Ai dreptate, spuse ea, simtindu-se vuinera- bila la intrebarea rapida si privirea gi ascutita a lui Noah. Nu stiu inca, dar imi pot imagina cum te simti si va promit ca voi incerca sa fac totul cit mai putin neplacut pentru voi tofi. N-am sa incep foto- grafiile cdecit peste citeva zile si, intre timp, sper cA va yeti obignui cu mine in mijlocul vostru. : — Vom vedea, spuse Santini, in timp ce Dorsey gi lan se incruntau la ea. «mes Cintecul | Ve ti cu siguranta interesant, :zise Noah, cu 0 :i Inchisa. Sinteti gata sA minc’am? a el cum ar fi dat semnalul, usa se deschise @ un barbat si o femeie intrara purtind farfurii Muurincde Cu mincare. Cate privi lung ceasul de pe noptiera inainte de a se urca in pat. Ora doud noaptea. Trase perdelele si stinse lumina, simtimdu-se incredibil it ostenita. Poate ca aici, ascunsia in siguranta in regedinta lui Noah, protejata de zidurile inalte de | ehramida, portile de fier, numerele de telefon wecrete si de serviciul de paza va putea, in sfirsit, #4 alba un somn de noapte decent. | Niciodaia nu-petrecuse vreo noapte sub aco- | perigul lui Noah gi asta o innebunea. fn timpul mesei aflase ca exista 0 jumatate de duzina de | bungalouri pe proprietate. Cei trei membri ai for- | matiei locuiau in case de oaspeti separate, cum faceau toideauna cind repetau acolo. lan era cu Bonnie, Dorsey cu Gloria si Santini de unul sin- | gur. Cy gi personalul de paza lucrau in schimburi si traiau tntr-o alta casa, iar cuplul care-i servise la | masa avea, de asemenea, propriul bungalou in i CD Fayrene Preston josul drumului. Restul personalului venea numai in timpul zilei. Insemna c3 ea gi Noah erau singuri in casa cea mare. Unde- dormea el? se intreba ea. Se afla in apropierea ei? Se intoarse pe o parte, reamintindu-gi seara care tocmai trecuse... Masa paruse sa se lungeasca, fara sfirsit. Odata servita mincarea, toti, cu exceptia iui Bon- nie si Noah, stabilirA s-o ignore si ea se simti linistita. Dupa cina, Noah fi spuse ca el va petrece citeva ore fn studio cu formatia si-o intreba daca ar dori s& vind si ea. Accepta cu inflacdrare in- vitatia. lan se scuza ca s-o poata duce pe Bonnie inapoi, la bungaloul lor. Ceilalti mersesera cu Noah prin tinutul scaldat in lumina lunii, spre maretul studio de arta. Odata ajunsi, ea avu grijd sd se aseze pe 0 canapea intesata pina la refuz, plasata la o parte din calea tuturor, dar era evident ca membrii for- matiei se simteau deranjati de prezenta ei, asa cum, intr-o anumita masura se simtea si Noah. Dupa citeva ore, cind Gloria fi anunta ca merge la culcare, Cate se gindi s& spuna si ca noapte bu- na. Realizase destul pentru azi. Miine va incerca din nou sa-i facé sa se simta confortabil in pre- zenfa ei. S Cintecul furtunii (ier Tl vin vedea din nou pe Noah. i «ttiei@ Un timp cind stiuse exact ce gindea ‘tu att. fi spusese cA o dorea aid, dar nu »jeone de ce. Isi pusese miinile in juru’ gitului ei, ye pw, dar nu incercase s-o s&rute, li readu- oie In minie momentul de acum patru ani... Aum patru ani... Acum patru ani, se gindi Noah, ‘n timp ce apoba un laitmotiv cu care-| cicdlea Santini. fi ficu semn s@ lucreze in continuare Ia el, isi lua ohitara gi se trinti in scaunul cel mai apropiat. Acum patru ani, Cate fusese aproape a lui. Dupa ce igi imaginase de atitea or ca 0 vede in multimea de la majoritatea concertelor sale, Intr-o noapte, in sfirgit, 0 zarise. in timpul solo-ului !o baterie, coborise de pe scena si-i mizgalise un bilet, apoi fi facusese semn managerului sau. ' Intors pe scena&, urmarise cum acesta isi | croise drum spre ea si-i transmisese biletul si cheia camerei de la hotel, asa cum ii ceruse. Chiar si atunci, nu fusese sigur c& vine. Cind o vazuse plecind inaintea bis-ului fi sarise inima-n piept. Cind ajunsese in camera lui, ea fl astepta. Lungité pe pat, privind fix tavanul, Cate isi amintea acum de insufletirea pe care o simtise fiind singura cu Noah in camera lui de la hotel. Asistase la multe din concertele sale in de- cursul anilor, dar avusese biletele sus, la cucu- rigu. De data aceea insa, facuse economii ca nebuna si platise unui speculant pretul exorbitant pentru un bilet in rindul al treilea. De data asia el © vazuse. Privind in urma, ea realiza ca se intim- plase exact ce sperase ea. Cind el ajunsese in camera si vazuse ca ea se afla acolo, 0 trasese spre el si-o imbratisase strins. Aproape ca plinsese de fericire. Era atit de bine in bratele lui, de parca el devenise adapostul ei. Noah mai purta inca hainele de spectacol, asa ca se scuza si facu un dug rapid, apoi reaparu, purtind o pereche de blugi si nimic altceva. Dupa ce da&duse instructiuni centralistei de la hotel s&-i retina toate apelurile si comandase ceva prin ser- viciul de camera, se aseza ling ea pe canapea si vru s&@ stie tot ce se intimplase in viata ei, din momentul in care o vazuse ultima oara. Tulburarea pe care o simtea, aflindu-se din C46 | Cintecul furtunii 104 @, se schimba repede intr-o altfel de tul- nue. P&rul si piclea tui erau umede si emanau ini pafum b3rbatesc, proaspat si sexy, care-i tre- 4 ctorinta de a-si ingropa fata in indoitura fn © /i@ gitul lui se intiinea cu um&rul gi s-o inhaleze. (Meptul sau era o patura de par negru, cirliontat, cal fcea s& doreasca s&-si impleteascd de- «tele in’ea. De gitul lui atirna un lant de aur, sisi ominti incercarea ej de a-| atinge. El fusese in stare s& se controleze, isi aminti Noah. Aproape. Dar cind ea se .apropie sa-l | ating&, o trase spre el, o sdruta, aga cum tinjise | mereu s-O faca. Nevoia lui pentru ea fusese acumulata in sufletut si-n inima lui. Era moale si dulce; maleabila in bratele sale. $i avea un gust! Doamne, ce greu fi fu cind se gindi ce simtise si ce savoare avea ea in noaptea aceea... SK fi intrerupsese serviciul de camera, impreund cu alte apeluri ,importante* care aparura in ciuda @ a - S instructiunilor sale. Daduse cu ochii pentru prima data de modul lui de viata si, cu toate cA era numai o fer&struicd, ea avu impresia unei vieti trepidante, de inalta energie.- Cind telefonul sunaé pentru a patra oara, 0 im-" pinse, departe. de el, simtindu-se frustrat, dar ii cuprinse umerii cu miinile intr-o strinsoare insis- tenta. | — Trebuie s& plec miine. Zburam in Europa. Vino cu mine! La inceput nu putu intelege ce spunea el. Sa- rutul fi zpacise simturile, apropierea lui fi inval-” masea cursul ideilor. — Pleci miine? — Urmétoarele douazeci si patru de luni din viata mea sint planificate si nu mai e nimic de facut. Contracte ferme. Pornim inconjurul lumii si vr 4 fii ling& mine. Ochii sai sclipisera mindri si fierbinti. La naiba Cate, am fost despartiti destul de mult timp. Parca ar fi vazut o aratare. El ii ceruse intreaga viaté. Pentru asta avea nevoie de o anumita asigurare, de un fel de angajament. Dar nu stiuse cum sa-i ceara lucrul de care avea nevoie si, aparent, el nu stiuse cum sa i-| dea. Sau poate ca n-ar fi stiut sa i-] dea. El ii finuse o pledoarie si ea ascultase fiecare . (48) Cintecul furtanif =) — jab, ther nici macar o daté Noah nu mentionase wiul subire, nici macar o data nu-i ceruse sa-si ‘rj restul vietii impreuna. Mai curind i-ar fi “jul ai petreaca restul turneului cu el. Ayn ca plecase din viata lui, stiind ca trebuie |. jl @tabileascd propria identitate, personala si juolesionala, inainte de a putea macar gindi sai © ature, intr-un turneu.sau orice altceva. Acum patru ani dorise cu disperare ca ea sa mea cu el, gindi Noah, inca furat de amintiri. Simtise c& i se sfisia inima cind ea spusese nu. De atunci, facuse un efort teribil s-o lase singura, aga cum dorea si sa-gi traiasca propria lui viata. | Dar, de mai multe ori, cind voise s-o recheme, se trezise cu receptorul in mina, gata s& formeze numérul ei de acasa. Cunosiea numarul pe de rost. Si cunostea faptul ca ar putea s-o intiIneasca in orice moment la recactie, fi umbla prin minte, uneori impingindu-| aproape la nebunie. De la intiia privire se simtise lovit in adincuri, exact acolo unde il lovise gi altadata prezenta ei. $i arata exact cum si-0 amintea. Cu parul blond, ravasit, la fel de matasos ca atunci cind era copil. C499) } Cu ochii verzi si limpezi, care te infruntau, pledau si ascundeau un noian de mistere. Cu membre lungi, zvelte, puternice, pe care le-ar fi vrut inco- lacite in jurul lui. Cu buze pe care dorea sa lh sarute pina ce ar fi ajuns batrin si grizonat sau pina ce timpul i-ar fi expirat, oricare ar fi fost alter- nativa. . Nici nu se pusese problema sa n-o lase sa ramina. Intre ei existau incd prea multe emotii in clocot. De daia asta era hotarit. Cind va pleca iar, daca va pleca, lucrurile. vor fi rezolvate intre ei, intr-un fel sau altul. | Cate se trezi pe la opt, o ora la care stia ca 1 Noah si ceilalti vor fi incA adormiti, datorita orelor | tirzii pina la care munceau in fiecare noapte. | Fusese acolo timp de doua zile, incercind sa-i | cunoasca pe oamenii din jurul lui Noah si intre- | bindu-se daca-! va cunoaste vreodata pe Noah. Privind afara, vazu ca norii de furtuna conti- nuau sa hoinareasca deparie, pe mare, dar dea- supra ei soarele stralucea. Acest aspect al sederii ei, aceasta vedere panoramica minunata a marii, Ge) 4 cerului si peisajului tinutului, era un dar de pace de care avusese nevoie cu disperare. Nu realizase exact cit de anxioasa si nervoas' devenise ir ultimele luni, pind ce nu incepuse s& se relaxeze putin cite putin. Doamne, fusese ait de adinc ranita! leri incercase un mic tur prin imprejurimi. Azi, hotari ea, va explora putin mai departe. Dupa un dus rapid, isi puse o pereche de pantaloni de bumbac de culoare crem si 0 bluza lejera, asortata. Aventurindu-se pe scari, desco- peri ca nu era nimeni, cu exceptia personalului. N-avea nici 0 idee cit de tirziu lucrasera Noah si formatia. Chiar asa, in fiecare noapte in care-si prelungea durata sederii, plecase mai devreme decit ei. Santini, lan si, in special, Dorsey ramineau in rezerva, cind ea se afla in apropiere. Nu-i pasa. Spera ca si ei vor realiza in curind faptul cd ea nu reprezenta o amenintare pentru ei, era mai curind © profesionisia care dore& sa facd un lucru cre- dibil. Dar dac& asta nu se va intimpla niciodata, fie si-aga. Dupa cum bine stia, nimic — viata, mun- ca, prietenii — nu era perfect. in afara de asta, Noah ii capta atentia, Noah, care era totul, suma, intregul, motivul sederii ei. Si singura turbulenté in vara aceasta de calm si C2) ) Cc aoe suticl o ceased de cafea si un corn din bu- yi, les! afara. Soarele fi incalzea pielea si vin- tn eburlea parul proaspat samponat, uscindu-l. toh, Era un cimp de energie in jurul lui, care ‘ipa @pre el tot ceea ce pasea pe domeniul sau. (4 aft rezisti, iti trebuia o mare cantitate de efort. ») puezenta lui, energia ei slabea. in acelasi timp, ‘aata un semn c& amindoi erau constienti de wit, De nenumarete ori fi gasise privirea intu- jweata, atintiiaé asupra ei. Si, Domnul s-o ajute, ert: 9 privire imposibil de ignorat. fn el sdlgluia o ‘nzualitate puternica, mocnind periculos, ame- id sa arda tot ce venea mai aproape. Oricit ae mutt ar fi dorit s4 fie altiel, o privire intimpla- toare a lui, © stringere de mina sau chiar un cuvint soptit o putea lasa goala si neputincioasa, cu toate instinctele feminine pe care le poseda palpitind de viata. isi scoase usor pantofii, merse spre plaja si se lds& pe nisip. Pescarusii strigau deasupra capului ei si valurile se spargeau, formind modele dan- clate la citeva picioare de ea. Pace, gindi ea recunoscatoare. fn viata ei era foarte rara. Nefiind sigura cind va mai cunoaste un astfel de moment in viata ei, dorea sa se bucu- re de aceste clipe. Sorbindu-gsi cafeaua, urmarea ED cum un petrolier se misca incet la orizont. Era furaté de ginduri, cind Noah se ldsa sa casa linga ea, primitiv si impunind ascultare, fn- tocmai ca oceanul din spatele tui, atit de viu si masculin, incit fi taia aproape rasuflarea. — Buna dimineata. Vocea lui adinca, catifelata, o calcd pe nervi. — Buna dimineata. Lua o sorbitura din cafea, dorind ca fierbin- teala ei s4-i relaxeze gitlejul strins. — Sint surprinsA ca te-ai trezit. Lucrai ‘cind m-am dus la culcare; credeam c-o sa dormi pina tirziu. Privirea lui se plimba peste ea, oprindu-se sa-i atinga umarul dezgolit de largul decolteu al bluzei ce alunecase. Si-o trase iute in sus. ~ Nici nu m-am suit in pat, inca. Degetele ej ardeau de nerabdare de-a tine un aparat foto pentru a-i capta energia intunecata, asa cum staétea acum, asezat in calea puterii si imprevizibilului oceanului. Cu soarele care se reflecta in apa si pe pielea sa bronzat&, lumina era perfecta, reliefindu-i combinatia de duritate si senzualitate a trasaturilor. ~ Ai lucrat toata noaptea? ~ Destul de mult? — In studio? C4) Cintecul furtun ; =)— Nu. Arat& cu degetul mare peste uméar. fn mia unde te-a adus Cy prima oara, cind ai “oat, in cabinet. Este linga dormitorul meu si are un plan. Imi place sa lucrez aici, uneori, noaptea tet. Uita de aparatul foto pe care Lar fi dorit, cind teuliz4 c& dormitorul lui era’relativ aproape de al ol fh josul unei sali mari si prin marele cabinet. - Ailucrat singur? - Lucrez destul de mult singur. Dadu din umeri nepasator, dar privirea asupra @i era intensa. - Cred ca asta ma surprinde, spuse ea incet. ~ N-ar trebui. Ai uitat cum eram la orfelinat? Cum ar fi putut uita? Fusese un baiat salbatic, Gu o reputatie de violenta si pericol, care n-ar fi ‘asat pe nimeni aproape, cu exceptia ei. Numai ea | fusese capabild sA vada, dincolo de aparentele | cumplite, vulnerabiltatea si nile si nu se spe- riase de el. Dar acum simti ca era un pic speriata. — Te-ai schimbat, Noah. — Nu chiar. Sint tot singuraticul dintotdeauna. Ea clatina din cap. — Dar esti inconjurat de oameni. ~ Uneori. — lan, Santini, Dorsey... ~ Sint prieteni buni si am irecut prin multe — _ Fayrene Preston _ impreuna gi sintem foarte apropiati, dar... Se incrunta, ca si cum ceva i-ar fi displacut 91 ea realiza ca el privea fix la norii de furtuna clin depéartare. Dupa o clipa, el continua: ~ N-am fost niciodata in stare sa le deschid usa cu totul.. ~— De ce? Se fntoarse inapoi spre ea, ridicind o sprin- ceana. Q ~ Imiiei un interviu, Cate? ~ Nu, Noah, spuse ea, incercind sa-i domo- leascA ameninfatoarele scintei de minie. Nu sint reporter. — Atunci ce faci? ~ Sint... Se opri, dindu-si seama ca nu stia. De cind ajunsese la resedinta, asta era aproape o conversatie normala cu el. in acest scurt timp, ea uitase de slujba ei, de ceea ce se afla in afara portilor resedintei, de anii care-i separasera. Pro- blema era ca nu-si putea permite sa uite nimic. ~ Ce esti? ~ Nimic. N-ar trebui sa dormi nitel? — Sint miscat de grija ta, dar nu e necesar. Termina-ti propozitia. ~ Incerc sa inteleg. imi aduc aminte cit de sin- gur erai pe vremuri. Expresia lui deveni sardo- t \ C56) Cintecul furtonii {aw nu Gram in intregime singur, nu-i asa? wenn (8 tine. Aga @, Spuse ea, hotarita sé nut lase s-o ‘enol cu vorbele. Si acum ai toate astea. Cu uidponre a miini, ea indica spre casa gi tere- 49 ef spatele lor. Daca asta nu-i destul ca sa ‘) teriit, aturici ce este? Co fnseamna pentru tine fericirea, Cate? [I-am pus tie intrebarea. Toate astea ajuta — ar fi o prostie din partea til B& spun c& nu — dar nu 4sta-i raspunsul. Apu @ rindul tau. Ce te face fericita? ~ Cariera mea. ~ Si asta-i destul? ~ E mare lucru, Noah. ©.K.? E mare lucru. ~ $i cine fi-e apropiat? Nimeni, gindi ea. Absolut nimeni. Durerea ei era intensa, dar linistita. Noah fusese primul si singurul prieten bun — gi ei crescusera — si ea 1 il pierduse si pe el. O urmari contemplind-o, apoi intinse mina si-i atinse obrazul. ~ Nu sta in defensiva, Cate. Nu cu mine. in esenta sint acelasi om pe care Lai CUnSSEM in- totdeauna. -— Nu cred asta nici 0 clipa. > aes ‘Fayrene Preston i Vintul ji sufld parul ca o pilpiire de miere auriu. fi atinse usor capul cu mina, mingfind, dezmierdind. — Crede-ma, pentru ca asta-i adevarul. Ea se trase brusc de linga el, neobisnuita on cineva s-o rasfete. Se bucurase atit de mult de linistea de dinainte, dar nu se asteptase sa du- reze prea mult. Stiuse intotdeauna ca trebuia s&-si pastreze limitele. Aceasta activitate si sede- rea la regedinta lui Noah erau un ragaz, nimic mai mult. — Nu e adevarul. Cind eram foarte tineri, puteai comunica numai cu mine. Acum esti transmita- torul final. Ajungi la milioane de oameni cu muzica sitexteletale. - in ochii sai se oglindeau departatii nori de furtuna de deasupra mari. — La fel se intimpia cu tine. Te-ai gindit- vreo- dat la asta? Fotografiile tale portretizeaz& mii de emofii, care-i migca pe toti cei ce se uita la ele. il privi tung, din nou prudent, neinteleaing ce voia sa-i arate. ~ Da, ce ironie, sopti ea..Am fost doi oameni care puteau vorbi doar unul altuia. Apoi am cres- | cut departe unul de altul si am ales cariere a caror cheie este comunicatia. — Poate ca ultima ironie e faptul ca acum nu y ‘4 puitem vorbi unul cu celalalt. [ar cliscutam. hitr-un fel. ‘vem perfecta dreptate, gindi ea. Era numai un ‘ie cliscutie. Erau multe in adincul ei pe care el ju l@ va auzi niciodaté. Puse alaturi ceasca de mea gi aruncd cornul, pe jumatate mincat, de- jute pe plaja, unui stol de pescarusi. Asta-i tot micul tau dejun? Nu putu sa nu observe minia subita din vocea iu Isi_ strinse picioarele si-si incolci bratele in jurul genunchilor. - Pot s& mai iau ceva daca mi se va face foume mai tirziu. Personalul tau e super-eficient. El se intinse si cuprinse partea de sus a fratului ei cu degetele unei singure miini. ~ Esti prea slaba. Ea intoarse capul spre el, privindu-| iritaté de faptul cA, dupa ce n-o mai vazuse de patru ani, vbservase unul din lucrurile care o necajisera in | ultimele luni. — Nu, Noah. Nu sint prea slaba. intr-adevar, ea slabise in ultimul timp, dar nu i se paru un motiv suficient ca sd-i spuna asta. Fara s-o previna, mina lui fi strinse bratul con- vulsiv si, in vocea lui acinca, catifelata, se simti aproape durere. - La naiba, Cate, de ce n-ai venit la mine nw devreme? Nu mi-ai cerut niciodata nici macar un améarit de bilet la un concert. ~ Un amarit de bilet, Noah? Un bilet fn primele zece rinduri poate fi pind la o mie de dolari speculA, sigur ca stii asta. — De ce Cate? — Ma doare bratul, spuse ea cu grija. fi d&du drumul cu o exclamatie. Ea isi frecA bratul pe locul unde-o strinsese. ~ Poate ca n-am vrut sa fiu una din multele care-ti cer favoruri. ~ Am un sistem in care cei mai multi oameni si favorurile pe care le cer ei nu ajung niciodata la mine. Biroul meu fi manevreaza. Dar ti-am dat numarul meu particular de telefon si nu I-ai folosit macar © data. Resentimentul fi marca tras&turile aspre. ~ N-am avut niciodata nevoie de nimic. in afa- ra de el, uneori asa de tare, gindi ea, incit ar fi murit, si de atitea ori, incit nu mai putea tine so- coteala. - — fn aparentd, nu. Cuvintele lui erau pre- scurtate. Si cind ai avut treaba asta, n-ai folosit numarul. Te-ai dus la biroul meu. — Era o afacere. M-am gindit ca ar trebui sa merg pe canalele potrivite. OM corectitudine! Si ce timpenie, Cate. Cu- ) tmpenie! Cred c& realizezi, nu-i asa, cA ai st nerocoasa ca biroul mi-a transmis cererea »! In mod normal, ei n-o fac. Ei refuz% toate “ima de interviuri primite, pentru ¢a stiu ca aga /eau Gu. A fost un noroc chior ca cererea ta a jum pind la mine. Ochii ei se mariser&, ca loviti de forta spuselor ine, Nici nu mi-a trecut prin cap, zise ea, uluita de jopria ei prostie. Incerc& s& rid&, dar in loc de asta scoase {4proape un suspin de neincredere. - Cred ca nu gindeam clar. Eram orbité de nevoia de-a... — De-a? De-a ajunge la tine. Ea inchise ochii pentru o chpa, tngrozitaé de cuvintele care aproape fi sca- pasera, dar si mai ingrozita ca gindise asttfel. ~ De-a ce, Cate? — De-a obtine aprobarea. isi srmuci capul inapoi, ca si cum ea Lar fi lovit. Trecura mai multe clipe inainte ca el s-o intrebe: — Ti-ai imaginat vreodata ce s-a intimplat? De ce n-a mers niciodata intre noi? Intrebarea lui o surprinse. — Timpul. Ai spus-o singur. mo — A fost mai mult decit asta. La naiba, mult mai mult. Poate ca am fi avut o sansa, daca n-ai ‘fi fost adoptata de familia Gallin. Te-au luat din humea mea. — N-au fost numai ei, spuse ea, aparindu-i in- stinctiv pe oamenii care, desi nu fusesera micio- data capabili s-o inteleaga, fi daruisera dragoste si un camin. Nu mai erau in viata, dar meritau totugi devotamentul ei. Ce zici de muzica ta? Au existat locuri in care eu n-am putut veni. — Mi-ar fi placut sa fi venit cu mine, spuse el abrupt, frecindu-si absent miinile, dar n-am vrut sa te iau in unele din locurile in care a trebuit sa merg. — Ag fimers, spuse ea cu incapatinare. Te-as fi urmat oriunde. — N-ag fi putut sa te las. — Bine, zise ea, cu amaraciune in glas. Tu nu m-ai fi putut lasa. Tu ai luat decizia fara sa-mi lagi nici o alegere. _ — Erai prea tinara, spuse el hotarit. Eram destul de mare ca sa te iubesc. — Cred ca ai dreptate. Sarcasmul din vocea ei era indreptat impotriva amindurora. Rasufla adinc si isi aminti: Demult, ceream permisiunea ca mama gi tata sa te invite s& ma vezi. Risul lui avu accente aspre. 3 , feenl fur‘onii aR - Asta a fost dupa ce te-ai resemnat cu faptul o& ei nu aveau sa ma adopte niciodata. Un zimbet mic ji inflori pe buze. — Ti-am dus dorul atit de mult cind m-au luat do la orfelinat ca s locuiesc cu ei. Doream cu disperare sa fii fratele meu. 4 ~N-ar fi mers. Familia Gallin stia asta. Chiar de otunci existau prea multe intre noi si ei nu ma voiau linga fetita lor. De fiecare data cind veneam, se purtau ca si cum ar fi gindit c&-ti dau vreo boalé molipsitoare. — Nu stiau ce sa fac cu tine, asta-i tot, mai ales dupa ce li se spusese povesiea ta. — A, da, povestea mea. Ce poveste pentru un baiefell Destul ca s& sperii pe oricine. In afara de tine. Doamne, ce curaj ai avut! O noua amaraciune marca risul ei scurt. — Aga-i, si am crescut si am inteles ce lipsit de sens e sa ai curaj. ~ Nu-i adevarat. Ti-am vazut fotografiile. Scutura din cap cu tristete. Vorbeau despre doua lucruri diferite. — Mama gi tata credeau ca nu vei fi bun de nimic, le-ai intarit si probat teoria, fugind de la orfelinat. El se uita in jos, la mina lui, inchizind si deschizind pumnul, ca gi cum memoria sa era ‘i ‘Fayrene | Preston prada unor violente emotii. — A trebuit s stau pe picioarele mele, aveam multe de facut, de dovedit si nu puteam face asta acolo. Dar am incercat s& pastrez legatura cu tine. Cu o nepasare studiata, ea ridica un pumn de nisip si urmari cum i se scurgea printre de- gete, imposibil de tinut. Simtise acelagi lucru fata de el, atunci cind venise sa-i spuna ca fugise de la orfelinat. Avea paisprezece ani, iar ea, noua, si pret de o clipa, simtise ca niciodata nu se va mai putea sprijini pe el, c& nu va mai fi niciodata in intregime al ei. Si avusese dreptate. — N-am sa uit niciodata cind aveam saispre- zece ani si m-ai sarutat prima oara. El scoase un sunet ciudat. — Crezi cd eu pot sa uit? — Cred ca sarutasesi sute de fete pina atunci. Aveai douazeci si unu de ani. — Nu sute, Cate. Si nici una nu era ca tine. Ceva in expresia lui facu s& i se strecoare o fierbinteala sub piele. — O, bine, stiu cA n-a fost cel mai mare s&rut pe care l-ai primit, dar cred ca la momentul respectiv stiai cA facusem o pasiune arzadtoare pentru tine. — O pasiune, Cate? Ea ezita, intrebindu-se daca sa-si retraga cu- \ { 64) | Cinteeul furtunii = vintele, dar apoi decise ca, in acel moment, ade- varul nu va rani. —O pasiune. De mai multi ani te priveamy cu un romantism nebun si apoi te-ai-aratat la serbarea celor saisprezece ani ai mei, m-ai dus departe de ceijlalti s-mi urezi ,,La multi anil“ si apoi... — Te-am s&rutat. El cl&tina din cap cu o ex- presie mohoritéa. Nu puteam s& cred ca am fa- cut-o. Sigur c& nu voiam, la naiba, dar, Doamne, aratai teribil de frumoasa. — Frumoasa&? Rise scurt, neincrezatoare. Noah, eram numai bete, picioare, coate si pro- tez&. O, nu, asteapta. imi scosesem proteza, nu-i asa? — N-am observat nici o proteza cind’te-am sa- rutat; de altfel, n-am observat mai nimic, cu ex- ceptia faptului cA aveai un gust al naibii de dulce. Incapabil s@ reziste, se ridica si-i atinse moliciunea buzelor. Ea se incalzi din cap pina in picioare, exact cum facuse gi in timpul acelui prim sarut. ~ Dar erai doar un copil, spuse el ragusit, si imi venea greu s& ma obisnuiesc cu faptul ca te transformi in femeie. Adica, dupa toate, obignuiai sa vii pe furis, prin hol, si s& te cateri in pat la mine si, deodat& aveai gaisprezece ani gi rotun- jimi pe care ag fi dorit grozav sa le explorez. Mai C65 2 le - __ Fayrerie Preston. erau si alte lucruri. Erai atit de inocenta. Nu voiam s& te atinga nimic rau, mai ales eu. Trebuia sa plec. ‘Ea scoase un sunet exasperat. — Doamne, cit ma infurii! Nu te-am considerat friciodata rau, Noah. — Ar fi trebuit. Sigur c& ar fi trebuit. in afara de sta, data urmatoare cind te-am vazut, aveai opt- fprezece ani, gata sa mergi la colegiu, cariera grea isi lua avint. Familia Gallin dorea ca tu sa | Gimini scoala si ei aveau dreptate. — Dar de data asta, zise ea cu nervii frematind e amintiri, a fost mai mult decit un s&rut. O intiInise si-i daduse adresa casei unui prie- n de la tara. Condusese pina acolo cu o emotie ft facea sa-i fiarba singele in vene, la perspec- fi /2 de a-l vedea iar. Era singur cind a ajuns. Mai a fil, © poftise s@ ia loc si voise sa stie ce i se ry implase in viata. Dar, in curind, se sarutasera si atinsesera si ea i-ar fi dat orice ar fi cerut. Aw pasiuneéa ei se transformase in dragoste, y: cel putin, reflecta ea cinic, in acel moment ea - gzuse ca ce simtea era dragoste. De fapt, aici, pe plaja asta singuratica, batuta de vint, cu singurul om din lume care insemnase _pcata ceva pentru ea - chiar dac& acum nu a nimic intre ei — putea admite fata de ea insasi d 4 la virsta de optsprezece ani se strecurase in © 0 dorinta adinca, ce se mentinuse din acea zi, teh s-o paraseasca niciodata. - Ce m-ai infuriat cind mi-ai spus sa plec. Doeamne, cit m-ai ranit. {si asez& mina in lungul liniei gurii ei, intr-o iningiiere matasoasa. - Stiu cd am facut-o gi imi pare rau. Mingjiierea lui o facu s& doreasca sa-si strige tot ce era neimplinit in ea, tot ce nu va fi probabil niciodata. Dar lacrimile erau excluse, Ea nu plin- ! gea niciodata. Se ridic& brusc, rupind contactul fizic cu el. — Nu-ti face probleme! M-am descurcat minu- nat. Mi-am pus dopuri in urechi, de cite ori iti auzeam muzica la radio sau cineva in dormitor iti asculta una din benzi. Calificativele mele s-au im- bunatatit cind inregistrarile tale au ajuns pe locul intii si se cintau mult, pentru cA mi-am inchis usa si m-am pierdut in studiile mele. isi incrucisa bra- tele si facu citiva pasi spre marginea oceanului, astfel incit apa rece sa-i clipoceasca peste pi- cioare. Avusese mai mult succes cu blocarea mu- zicii decit cu blocarea gindurilor despre el in mintea ei. — $i imi dadeam intilniri ca nebuna. Mai tirziu intelesese ca, in subconstient, incer- CT case s&-l regaseasca pe Noah in baietii cu cara se intiInea, dar nici unul din ei nu fusese nici macar o copie rezonabila si nu-! putuse lua po nici unul in serios. intitnirile, isi amintea, se poto- liseré cind i se nazarise ca astfel, in mod necu- getat, fl [Asa pe Noah sa-i controleze viata. Dar cunoasterea acestui fapt n-o oprise sa-| doreasca. El veni lingé ea. Facind efortul de-a izgoni gindurile pogiibatoar din minte, ea simula un iis usor. ~— M-am razbunat. Te-am parasit data urma- toare cind ne-am vazut. — Mi-amintesc. Cu o atingere usoara, abia simtita, o Taesise ca s&-l priveasca. — Deci, spune-mi, Cate, cine va pleca as data asta? — De data asta? fgi scutura capul, lasind vintul sa-i sufle bretonul de pe frunte. Pai, desigur ca eu. Indata ce treaba s-a terminat. ~ Desigur ca tu vei fi cea care pleaca, bolbo- rosi el, tragind-o cu brutalitate spre el. Dar acum esti aici. Excitatia o izbi cu puterea si impetuozitatea unui val de pasiune. Trupul lui era strivit de al ei, fata lui, incordata de emotie, ochii, inflacdrati de dorinta. Nu s-ar fi putut migca nici daca ar fi vrut, { 68) Wai Gu siguranta c@ nu voia. Momentul era inoar- at de posibilitati, nici una din ele nu era probabil ucl injeleapta, nici rationalé. Dar ea astepta, tinin- {isi r&suflarea, dorind in adincul ei insupor- toitul... . Mina lui Noah aluneca intre bluza ei si coloana vertebrala. Atingerea sa aducea putere si sigu- tanta; virfurile degetelor lui se migcau pe pielea ei cu o posesie electric. Si atunci, el isi pleca gura isupra gurii ei, intr-un sarut ce-i nimici gindirea. Ochii i se inchisera si un wuiet fi ajunse la urechi. Era zdruncinata. De cind se maiurizase, isi petrecuse viata fugind de el sau la el. Si acum, era prinsa, incapabild sa plece undeva, tinuta bine si cu adevarat in bratele lui gi nu putea nega ca exact asta si dorise. El o determina s&-si deschida gura mai larg; ceea ce si facu. O ademeni sa-i ofere limba si | accept. Dorea sa-gi apropie mina in jurul sinului | ei si sa simta, tresarind strins, sfircul in palma lui | si, cind o facu, ea putu doar sa geama de placere. Ea nu avea nici o retinere, nici o rugine sau aparare. Si nu-si putea explica. Deodata o indeparta blind de el; era total dezorientata. Si rusinata. Se lupta s& respire, sa gindeasca, sa-si limpezeasca vederea. Figura lui unduia inaintea ei ca si cum ar fi fost distorsionata { 69 }— de valuri de caldura. Trecura clipe pina ce-| putu vedea clar, stind linistit ca o statuie si privind marea. — Acolo e o furtuna, spuse el iute. Ea isi sterse ochii cu mina, incercind s&-si regaseasca linistea. —A fost acolo in ultimele zile. Furtunile sint rare aici. Probabil va slabi pina va ajunge la mal. — Furtunile nu dispar, Cate. Ele crese din ce iin ce mai mari. Era un avertisment pe care-l primi in inima. ( — Cinfecul furtunii =} Patut Un sunet spulbera somnul agitat al lui Cate, un trimbitat oribil care-i perfora timpanul si veni in izbucniri scurte, ritmice. Cu un strigai sugrumai, Cate statu dreapta in pat, sigura c& s-a trezit in cogmarul pe care-| avusese. O sudoare rece ji acoperi pielea si inima ji batea dureros in coaste. Dezorientata, tremu- rind, isi frecé ochii si incercé s& se concentreze. Imaginile din vis se amestecau cu ceea ce vedea. Umbre tainuite in colturi, amenintatoare, intimi- \ Cn» _ Fayrene Preston dind-o. Sclipiri de lumina, brazcind prin intune- ! ricul dormitorului cu amenintarea unor iinvadatori. Oamenii strigau in departare. Cu un strig&t, igi astupa urechile cu miinile, incercind s& blocheze zgomotul aspru, discor- dart, inspaimintator. Usa camerei se deschise brusc. Noah intra, cazind peste ea in pat. Se re- pezi la el, ca si cum ar fi fost sfirsitul vietii si erau gata sa dispara pentru eternitate. Mfinile ei strin- geau umerii lui lati si aflara pielea calda, asezata peste muschii tari. Cu o privire atotcuprinzatoare, el isi dadu seama de teama si tensiunea care o dominau, apoi o trase spre el. ~— E-n regula. Tine-te de mine. Se va opri intr-un minut. Ea isi ingropa fata la pieptul lui, incercind instinctiv s& se izoleze de tot. - Ce este? intreba ea cu voce Sa Ce-i Zgomoiul asta, lumina asta? — Nu e nimic, spuse el mingiindu-i parul linis- titor. E doar alarma. Ceva a declansat-o, asta-i tot. Asta-i tot. Mintea ei repeta cele doua cuvinte. Nu sunau nelinistitor, nici inspaimintator. Sunau Ca si cum totul era sub control. Sunetul se opri la fel de brusc cum pornise, : > Cintecul furtu lveind 0 tacere aproape la fel de grea pe cit de mrictent fusese sunetul. Temindu-se sa testeze linistea, Cate nu se inigcA. Se simtea la ad&post in bratele lui Noah si nu putea fi sigur cA va ramine protejat& daca le pardseste. Fusese in bratele lui in dimineata asta, Jos, la marginea apei. El o sarutase cu pasiune si-i vorbise de o furtuna ce va veni. Asta era? Vocile se linistisera intr-un mormait indistinct. Inima lui Noah batea puternic fingaé urechea ei; parfumul lui masculin fi patrundea simturile. — Cate? El se ridica, dar tinu o mina pe bratul ei, sprijinind-o. S-a terminat, scumpo. imi pare rau ca s-a intimplat. Benzi de tensiune fi incercuiau pieptul si gitul, tdindu-i rasuflarea, amenintind-o s-o sufoce. fn- cerca din nou sa vorbeasca. — Ce-a fost? Expresia lui arata cit de grijuliu era faté de ea; fi netezi suvitele de par jilave de pe fata. — Ti-am spus ca era doar alarma. Cineva a incercat s& intre pe proprietate. Se mai intimpla uneori, Cuvintele lui n-o reconfortau. — Cineva? Cine? Colturile gurii lui se ridicara. _ —Vreun fan prea devotat. C73) Fayrené Preston _ — Un fan? intreba ea, spargindu-si vocea in- tr-un suspin care reusi sa-i transmita speranta si usurare. Esti sigur? Sunetul suspinului ei ii rierse drept la inima. — Cate? Murmurind © imprecatie, el se intinse pe-o parte si aprinse veioza. Indreptindu-se s-o pri- veasca, fu socat. Ochii ei erau uriasi si intuinecati, pielea mai palida decit o vazuse vreodata. Arata gingasa, se gindi el, si foarte, foarte fragila. Raspunsul lui fusese acelasi ca atunci cind avea zece ani si privea pe terenul de joaca la fetita de cinci ani, Cate, stind fing& un gard rupt si cu 0 leg&tura de lant lipsa, singura si lipsita de apadrare, cu un genunchi julit. Dorise sa aiba grija de ea atunci si dorea sa aiba grija de ea acum. Expresia lui era aspra, dar atingerea lui era blinda, caci degetele lui lungi fi linisteau fata, gtergindu-i sudoarea. — Doamne, Cate. imi pare rau. E vina mea: Ar fi trebuit sa-ti soun despre sistemul meu de secu- ritate. N-aveai cum sa fii preg&tita pentru el. Nimeni n-ar fi fost, nefiind obignuit cu un sistem de paza de nivelul sistemului meu. Normal c& te-ai speriat. Ea asculté mai mult sunetul vocii lui melo- dioase decit cuvintele. Linistindu-se sub mingiie- —-€—___~ Cintecul furtunii_ til lui, simti cum tensiunea i se calmeaza si bataile inimii se apropie de normal. — Stil sigur ca era o persoana? Un fan? — Nu, dar sint sanse... — Mac? Mac? Cy veni prin coridor, repetind ca | o flagneta, strigind numele lui Noah. — Mac, unde esti? Noah se’ ridicd de linga Cate, punfnd o dis- tanta cuviincioasa intre ei. Facind asta, se ridica si trase intimplator banda ingusta a camasii de noapte. Uluita, ea isi duse mina la uma. Nu se gindise nici un pic ce purta sau cum trebuie sa fi aratat. Numai atunci realizi ca Noah purta doar o pereche de pantaloni sport. Partea de sus a corpului era goala gsi arata bronzata in lumina lampii. — Mac? Privind-o fix, Noah striga spre Cy. — Sint aici, in camera de oaspeti. Capul lui Cy aparu jin usa si privirea lui se indrepta spre Noah. — Esti O.K.? — Sintem bine. Cy dadu din cap gsi apas& un buton pe - aparatul de emisie receptie. —E aici. Spune tuturor sa ramina jos. — Ai gasit pe cineva? intreba Noah. = € 75) - a _ Fayrene Preston — Nu, fir-ar s& fie, dar terenurile si casa sint | sigure, n-ai de ce te teme. El sau ea, oricine ar 4, | aplecat de mult si nu va mai incerca. ; — Ea? intreba Cate, tragindu-si cearceaful pina ' la subtiori. Crezi c& ar fi putut sa fie o femeie? | O femeie, asta nu-i suna deloc bine lui Cate, . | cu toate ca nu era sigura de ce. | | | - Sigur. Cel putin jumatate din admiratorii lui Noah sint femei. : y Cy abia 0 privi cind fi vorbi, fixindu-I pe Noah. Cate ramase cu impresia stinjenitoare ca era : obignuit sd-l vad pe Noah stind fn pat cu o fe- | meie pe jumatate imbracata. | — Dar esti sigur ca a fost 0 persoana? Adica, ! nu putea sa fie un animal, un ciine sau aga ceva? i Ea se simtise in siguranta in spatele acestor | ziduri. Ar fi crezut mai curind c& un animal rup- | sese protectia, nu o persoana. | —Sistemul de paza este fixat la meserie. Poate | face diferenta intre o persoana gi un animal. | — Multumesc, Cy, spuse Noah, cu un ton | politicos, dar de concediere. ~ Bine, iarta-ma ca te-am deranjat. | — Nu face nimic. El astepta pina ce uriagul | plec&, apoi fi lua mina. Relaxeaza-te, Cate. S-a / terminat. Ea aproba din cap. 9 Da, imi pare rau. Presupun ca am reactionat teal mult decit era cazul. Un adevér spus numai pt Jumatate, daca Lar fi auzit. Se autofelicitase c& nervil ei facusera progrese. ~ Cum am zis, reactia ta este de inteles. Nu puteai sti ce se petrece. Ea il fixa, incercind din rasputeri sa priveasca episodul in perspectiva. ~ Ai spus ca astfel de lucruri se intimpla citeodata? De ce? Vor oamenii sa-ti facd rau cu , adevarat? | — De obicei, nu. Unii o fac doar pentru dis- tractie, sA vada cit de departe pot merge. Altii vor doar s& se apropie de persoana a carej muzica | ia emotionat, si anume, de mine. Unora le intra in cap faptul ca textele mele |i se adreseaza direct. De obicei, sistemul de alarma fi sperie si ei nu mai incearca din nou. Ea isi cuprinse pieptul cu bratele. | — Pe mine m-ar speria. — Din pacate nu-i alunga pe toti. | _ Ease cutremura.. — Nu gtiu cum poti trai astfel. — Orice lucru este un schimb. Peretii si alarma, jn schimbul linistii, pentru a fi in stare s& fac muzica pe care o doresc. L — $i lucreaz& sistemul asta de securitate? Totdeauna? : — A lucrat pina acum, dar exista si probleme dificile de luat in considerare. laté de ce-| am pe Cy. — Cy... Ea suspina adinc, nesigur, muttumita ca tre- cuse cogmarul si acum era treaza. Dar nu era gata sa-l lase pe Noah sa plece. — Ti-e devotat in mod clar. _~ A fost unul din primii oameni pe care i-am intiinit dupa ce am parasit orfelinatul. M-a gasit dormind pe 0 alee si m-a luat acasa la el, El rinji. Locul in care statea nu era prea departe de aleea placerilor lumesti, dar cel putin aveam un aco- peri deasupra capului. Dupa un timp, si-a luat zborul si a facut un stagiu in militarie, dar am pastrat legatura. A venit si a plecat din viata mea inca de atunci. Cind ¢ aici, se ocupa de protectie. Cind nu e, se asigura ca exist& cineva care face fata. Ea incuviintaé si incerca s&-si indeparteze bretonul de pe fata, dar ii c&zu inapoi. Ar fi trebuit sal tunda, gindi ea absenta. — Da, ag putea spune ca adineauri a fost foarte cevotat. Ochii lui se ingustara la accentul tonului ei. — N-a fost nepoliticos cu tine, sau a fost? —_#&—_—_ Cintecal furtinii |}, /ech@sc imediat cu el, daca e cazul. Nu, nu trebuie. Pot sa-mi port de grija. Expresia lui se inmuiase. Ai devenit femeie, Cate. Esti desavirsita si puternica. Risul ei abrupt il intrerupse si ea-i zari privirea uimita. in acea clipa se simti mai neajutorata decit 80 simtise pind acum in intreaga sa viata, dar nu | voie ca el s& stie. Mindria ei nui permitea. isi atinse din nou bretonul, mai mult de enervare decit incercind sa se dichiseasca. - imi pare rau. Cred cA nu sint obisnuité cu complimentele. ; — De ce nu? Figura lui se intunecd. Ce naiba, nu existé un barbat in viata ta care sA te bom- bardeze cu complimente? Sau poate exista? Atmosfera din jurul lor se schimba. Pina la un punct, fl privise ca pe o persoana ce-o alina dar, odata indep&rtata teama, iesi la iveala, pentru moment, constiinta faptului ca el e -barbat. Era singura cu el pe pat intr-un iaz de lumina si simti cum foamea o nelinistea. ~— Nu exista nimeni. — $i de ce? Ea ii dadu raspunsul cel simplu. — Presupun ca n-a aparut nimeni potrivit, inca, gi profesiunea mea ma tine foarte ocupata. Ar . GD 2 Fayrene_ Preston trebui sa intelegi asta. Nici tu nu pari sa fi gasit persoana potrivita. El o fixd, cu o privire atit de concentrata, incit ea simti ca ar fi putut sa-i strapunga pielea. — Uneori ma intreb ce s-ar fi intimplat daca n-ar fi existat prea multi daca“ in vietile noastre? — Ce vrei sa spui? — Sint multi de ,,dacd“ in povestea noastra. Nu te-ai gindit niciodata la asta? Daca nu mi-ar fi fost fricA s& nu te corup cu ce se intimplase in trecutul meu. Daca n-ai fi avut nevoie sa termini scoala. Daca n-ar fi trebuit sa merg in acel turneu. Daca, Cate. Nu te-ai gindit'niciodata la toate momentele decisive din vietilor noastre, care ne-au separat unul de celalalt? — Nu. Ce rost ar fi avut sé admita ca se gin dise. Lucrurile se rezolva fn general cu bine. Expresia lui se indspri. — Ce-i asta? Un fel de filozofie in cligee, pe care ai realizat-o pentru propria ta viata? Unii oameni ar fi tremurat in fata inversunarii |. lui, reflecté ea. Dar ea fusese expusa toanelor lui inca de cind avea cinci ani. Nu, nu de toanele lui se temea, ci mai curind de sexualitatea lui fier- binte ce continua s-o atraga spre el iar si iar. Si 9 stinjenea in repetate rinduri. Mai calma acum, se culca pe perna si-] privi. (— Ginteeut frit) — Cligeele sint lucruri cotune pentru ca, peste ani, s-au dovedit corecte. E clatina incet din cap. — Pentru cei mai multi, pate. Nu si pentru noi. — De ce? Crezi cd noiSintem exceptii de la regula? | Mina lui se incolaci pe-cparte a gitului ei. — N-am observat prea multe momente nor- male in viata mea, dar tu? futu sa simta cum in el crestea tensiunea. . —Vrei sd-mi para rau pntru tine? Nu-mi pare. Ai obtinut mai mult deci poate visa s& aiba majoritatea. . —Dar n-am totul, Cate, Nu cu bataie lunga. — Nimeni n-are. Nimeni. — Dar esti aici acum... : Vocea lui scdzuse deodata, intr-o linigte ame- nintatoare. Ea simtise ce uma. ; . — Pentru o foarte scurfé perioada de timp si din motive profesionale. El se sprijini de ea, cu ochii arzind de un foc intunecat. a. — Crezi cu adevarat cA te-am lasat aici din motive profesionale, Cate? | O sarut pe gura, inlaturindu-i rezistenta, chiar inainte de-a se forma, cu © pasiune atit de plina de forta, incit ea fu socata. Pasiunea se str mee jurul ei, acoperind-o cu fierbinteala ei. Miinile \—_ 99 —— cazura pe pieptul lui si fi descoperira pielea destul de fierbinte ca S& ia foc. Se abandon, inmuiata, si bratele fi alunecara in jurul gftului lui Noah, ca sa-| aducd mai aproape de ea. Limba Iui i se fmplinta adinc in gura, dindu-i o mostra din gustul lui, se gindi ea neajutorata, intru-un fel sau in altul. fl iubise intotdeauna... El isi ridic& bruse capul, respira scurt, apoi igi aduse din nou gura asupra gurii ei. Mina lui atinse sinul, acoperindu-! cu palma, degetele lui lungi o mingiiar prin bumbacul camasii. Atingerea lui era de un erotism insuportabil, iar prabusirea ei, foarte apropiat. Nici un barbat n-o coplesise in felul acesta. Voia Sa respire, sa-gi inmoaie trupul si sa curga in el pind deveneau unul o parte a celuilalt. Dorea sa-! aiba induntrul ei si el sa n-o paraseasca niciodata. Si ideea o speria. Nu mai era de mult un copil adorabil care se putea catara in patul lui, pentru a-| mingiia si a fi alinat. Era o femeie cu nevoi inradacinate. ll cunostea pe Noah prea bine gi in acelagi timp, nu-I cunostea deloc. Daca i s-ar fi daruit ar fi solutionat sau ar fi complicat problema? Nu cunostea raspunsul si nu era in stare sa-si imagineze. isi apas4 mirile in pieptul [ui si-l impinse. — Ce faci? intreba el aspru. —_—__—__— + fncerc s& supravietuiesc. - Am supravietuit impreuna cind eram copii. Era asa de minios, gindi ea, ar fi imposibil s&-I salmez, chiar daca as vrea. ~- Nu mai sintem copii de mult timp. — Asa-i si in vietile noastre de adult, am dat greg in legdiura cu noi, dar poate ca asta-i timpul, timpul nostru. — Nu. Ea clatina din cap, refuzind categoric sa creada ce spunea el. ~ Ce nu merge, Cate? De ce te temi? De ce se temea? isi repeta ei insesi, stind cul- cata pe perna si inchizind ochii. Raspunsul era: »de nimic“. Si de tot. Fantome. . Stafii. Durere de inima. in ultima vreme simtise c&-si controla viata doar din virful unghiilor. $i era speriataé de moarte sa afle ce s-ar intimpla daca si- ar da drumul. Somnul nu se lipi usor de Cate. Statea culcata pe pat, cu dureri in corp, cu buzele irematind, (83) (____ Fayrene Preston ochii larg deschisi, reamintindu-si ultimele cuvinte ale lui Noah. Era inca treaza, peste o ord, cind auzi tunetul. Aluneca din pat si trase draperiile. Fulgerele de afara, care inconjurau casa, fi permisera sa vada ca o ploaie fina, deasa, incetosa fereastra si vintul se intarise, suflind in ramurile palmierilor, incit se ciocneau cu furie. Strafulgerari ocazionale ilumi- nau cerul gi tunete periodice punctau tacerea. Trase draperiile si se reintoarse in pat, dar nu se putu odihni, inca. Stia cd ploaia va trece curind si tunetele se vor stinge. Nu era o furtund ade- varata, numai putina turbulenfa care se va epuiza singura. Dar exista inca instinctul pe care nu-! putuse niciodata opri. Cihd auzi tunetul, cind vazu fulge- rele, dori sa ajunga la Noah. Si-n noaptea asta instinctul nu se va stinge. Ridica receptorul si forma cele trei numere pe care i le spusese Noah si care raspundeau in dormitorul lui cu ajutorul sistemului de telefonie interioara. Si tot timpul fsi spuse c& era proasta. Dupa cite stia, s-ar fi putut duce la studio sa lucreze. Sau poate chiar adormise. Oricum, probabil ca Lar fi deranjat. Fu gata sa inchida. — Da, ce? -Noah? , — Cate? Vocea lui suna fncordata r€sucite in sus pe antebrat. Ea ‘si Simti gura uscata. Era la distanta, dar simti incingindu-se aerul fn jurul ei. Avea nevor de un écran protector, ochelari de soare, poate chiar de un buncar adevarat, ceva unde sa so adaposteasca de efectul lui. Abia se simti in stare sa-si retina geaméatul. Felul in care reactionase la prezenta lui stirnea compatimire. Trebuia s&-si redescopere cumva obiectivitatea, daca voia sa facd o munca cre- dibila, fotografiind. Apoi, reflecté cu mihnire, poate ca ar fi o cerint& imposibila pentru ea, luind in. considerare c& n-a fost niciodat& obiectiva in legatura cu Noah. EI se trinti pe scaunul ce fusese ocupat de Bonnie si prezenta lui crea un cimp electric asa de puternic, incit se sim{i aproape asaltata. El dadu din cap spre aparat. — Ti-ai inceput lucrul? Ea puse cu grija aparatul pe masa. — Mi-am inceput lucrul in minutul in care mi-ai spus c& pot ramine. El clatina din cap, zimbind enigmatic si-si las& privirea s& rataceasca asupra lui lan care tocmai aranja o umbrela deasupra lui Bonnie. — De ce m-ai sunat noaptea trecuta? intrebarea o prinse cu garda jos. ep = | Cintecul fertunii S- - Eu, tram spus. Doream sa-ti multumesc pentru ca ai venit s& vezi ce-i cu mine. Daca n-ai fi venit, nu stiu... Cuvintele ei se pierdeau pe masura ce-si emintea teama pe care-o simtise -cind fusese _ desteptata de sunetul strideni al alarmei. © Elo privi. — Ce nu stii, Cate? — imi pare rau c& ie-am sunat. Am avut sen- zatia c& te-am derarjat in mijlocul unei ocupatii. El isi rezema spatele, cu fata in umbra, cu tras&turile de neclintit. — Aga ai crezut? — Hei, Mac, striga Gloria. Vino si ajuté-ma sa-t prind pe Dorsey! El se rasuci pe scaun, tocmai la timp ca s-o vada pe Gloria, punindu-si ambele miini pe capul lui Dorsey gsi impingindu-I sub apa. — Mi se pare ca te descurci de minune sin- gura. Se indrepta cu o incruntare formidabilé ca- re-j brazda fruntea. Nu te vei imprieteni niciodata cu ei, daca persisti s4 ramii de una singura, asa cum faci. De ce nu esti in bazin? Cu felul lui ocolit de a gindi, era greu de stiut ce era in mintea lui. — Nu sint in vacant&, Noah si, cu siguranta, nu sint aici pentru a-mi face prieteni. Pe linga asia, cs / ( _ Fayrene Preston. | ma indoiesc ca ar fi posibil sA ma imprietenesc cu ei. imi amintesc ce zeii greci ce foloseau lumea ca teren de joaca si se jucau numai intre ei. — Si daca ei iti amintesc de zei, eu de cine iti aduc aminte? — Zeus. El scutura din cap, cu ochii intunecati de dezamagire. — Gindeam cA, dintre toti, ma cunosti cel mai bine. Dezaprobarea fata de ea evoca durere si 0 lds& zguduita, dar nevrind sa se tradeze singura, se repezi. — De altfel, nici unul nu are incredere in mine, nici chiar Bonnie, cu toate ca incearca sa ma facd sa ma simt binevenita. El o privi o clip&, cu o evaluare ostentativa in privire. . - Cind ajungem la asta, nici eu nu am incredere. Mai multa durere. — $tiu ca n-ai, dar, Noah, ti-am spus c& n-ag face nimic care sa te raneasca fn difuzarea asta de fotografii si asa e. — Difuzarea de fotografi, drace. Vita treaba asta afurisital | — Daca nu vorbesti de lucrul meu, atunci clespre ce naiba vorbesti? — Inima mea, Cate. Ai calcat-o in picioare de prea multe ori — iaté despre ce vorbesc. Trupul ei se convulsiona fn intregime, socat. — Poftim? Eu ti-am calcat inima in picioare? — Nu crezi ca asa ai facut? — Noah, tu ai fost acela care mereu... El sopti uh cuvint aspru. — Chiar nu putem sa trecem peste asta, asa-i? — Peste ce? Era complet zapacita. — Hai s@ plecam naibii de aici si sa mergem undeva, ca sa putem sta de vorba. O strinse de mina si 0 trase in picioare. — Asteapta, striga ea uluita. Aparatul meu! — Lasa-l, spuse el raspicat, inaintind cu pasi mari, tirind-o dupa el. Nu i se va intimpla nimic. — Hei, Mac, striga Dorsey din bazin, cu ingri- jorare in voce. Unde te duci? Fara a se uita inapoi, Noah ridica mina libera. — Mergem s& ne plimbam. Ne vedem mai tirziu. — O, grozav, sopti Cate. Acum, intr-adevar, o s@ se mire ce-i cu mine. ——— — Daca ai fi facut un efort sai cunosti, n-ar fi avut de ce sa se mire prea tare. Ramase cu gura cascata. — Sa fac un efort s8-i cunosc? Noah, eu... I = Fayrene Preston ti‘ — Nu conteaza, rosti e! scurt, lungind pasul. Vom sta de vorba acum, unde vrei s-o facem? Acasa? a studio? Pe plaja?- Cy ap&ru deodata, de nicdieri, stindu-le in cale cu trupul lui mare, incordat. El privi, aproape iste- ric, se gindi Cate, gata s-o ia din mina lui Noah, daca ar fi produs prea mult scandal. Un gest al lui Noah il facu pe uriag sa se dea de-o parte, si ei fl depasi. — Nu cred ca i-a trecut vreodata prin minte ca eu sint aceea care trebuie salvata, mormai ea. — $tie mai bine cind sa intervina. — SA intervina, cu ce? Ea isi smuci mina cu bruschete si se opri pe panta unei pajisti verzi si dese. Din nefericire, stia c& oamenii din jurul piscinei fi pot vedea inca si-i urmareau curiosi. Noah se opri si privi in spate la ea, cu o in- cruntare aspra. « — De ce te-ai oprit? — O.K., Noah, fii atent! Stiu cd Asta-j un lucru greu de inteles, dar acorda-i intreaga atentie. Eu sint cea care nu trebuie sa faca ce vrei iu. Ai inteles? Si adevarul e c&’nu vreau s& merg nicd- ieri. Ai inteles? Ma simteam foarte fericité unde eram, Expresia lui inc&patinata, arata c& nu era im- | presionat de show-ul ei de independenta. — Insistenta, grozav de insistenta. Va trebui sa ne adaptam altui loc. Vrei sa mergem in casa? Sau, ce zici de studio? Este izolat fonic. — De ce nu ma asculti? Vocea ei se inalta cu fiecare cuvint. Si cind iti pun intrebari, de ce ne irebuie izolare fonica? Ce-ai planuit? Tortura? O privi de sus. — Unde vrei, Cate? Hotaraste, sau decid eu. Dintii ei clant&neau. — Ag putea lua o decizie, daca mi-ai spune de, ce facem asia. — Fiindca trebuie sa vorbim. — Spui asta intr-una, dar tot nu inteleg despre ce. — Sti, dar nu vrei s& recunosti fata de tine jnsati. Rasufla lung si greu. O.K., O.K,, e vorba de tot ce s-a intimplat intre noi din momentul cind ai implinit saisprezece ani. Sta ceva intre noi, ceva ce nu putem depasi. In acea clipa nu se putu gindi la altceva, care sa sune mai dureros pentru ea. — De ce naiba trebuie s& readucem pe tapet trecutul? — Ca sa vedem ce se afla de partea cealalta. Nu esti deloc curioasa? — Nu. Nici un pic. C97) — = — Sau minti, sau esti lasa. — Nici una, nici alta. Dar, chiar cind vorbea, ea stiu c& era si min- cinoasa si lasa. ~tn casa, spuse el hot&rit. Ea ji intoarse replica. — Pe plaj&, spuse repede. imprejurimile vor fi, hotrit, mai sigure. Ea nu credea ca o casa vasta, ca a lui, ar putea cu- prinde emotiile lui furtunoase de pina atunci. Se intinse s&-i ia mina, dar ea si-o trase. — Poi sa merg pina acolo gi cu puierile mele. Nici unul nu vorbea fn timp ce mergeau. La un anumit punct, inainte de a atinge nisipul, Cate se opri si-si scoase pantofii. Noah facu o pauza, ca s-o priveasca. Purta un gort larg si o bluza din bumbac de culoarea pier- sicii, tesdtura aspra, evidentiind netezimea pielii ei. Minia fi imbujorase obrajii si-i intunecase ochii spre un verde inchis, ca padurea. Parea atit de teapana, incit un vint puternic ar fi putut-o rupe in doua. Si-i invingea infernul din el. Nu se putuse concentra asupra muncii lui de cind sosise ea, dar asta trebuia sa se sfirseasc. Cu o injuratura tacuta, isi scoase si el paniofii. Peste putin timp, ajunseré pe plaja care se intindea departe, cit putea cuprinde cu privirea in Cinfeeul furtunii_ fambele directii; era imaculata ei goala, cu excep- {ia lor. Cate ji putu simti agitatia. Inexplicabil de sfir- sitA se trinti pe nisip. Cind el facu acelasi lucru, ea se decise sa treaca la ofensiva. Nu-si putea ima- gina ce spera el s& obtina prin aceasta confrun- tare, dar, cu cit se termina mai curind, cu atit mai bine pentru ea. - O.K, Noah, ce este? Vrei s@-ti soun. ca-mi pare rau de faptul ca, acum patru ani, n-am venit cu tine in turneu? Nu-mi pasa. O.K.? Nu-mi pare rau! In acel moment din viata mea, tu ai fi devenit intregul meu univers si asta ar fi fost o catastrofa. — Nu peniru mine, spuse el categoric. Ea pufni in ris. — Da, Noah, pina la urma ar fi fost. Noapte dupa noapte, cintai pe stadioane pline de ado- ratori. N-aveai nevoie sa te intorci inapoi la hotel si SA ma g&sesti acolo, nefacind altceva decit adorindu-ie la rindul meu. — De unde naiba stii de ce aveam eu nevoie? — Presupun ca stiu, dar stiu ca eu aveam nevoie de ceva.ce tu nu-mi puteai da. O iluminare neasteptata a intuitiel o facu sa se opreasca — nu conta ce-i spusese, s-ar fi dus oriunde cu el, daca el i-ar fi dat un fel de asigurare. Dar el nu-i daduse. _____Fayrene Preston — Cum sti ci nu t-as fi dat? Nu mi-ai cerut. — Nici nu credeam ca e nevoie. O privi o clips, apoi incuviinta incet. — O.K., poate aj dreptate, poate te-am silit. ~ N-am spus asta, Nu era timpul potrivit peitru nici unul din noi, — lat din nou cuvintut timp. Daca avea vreun rost si scormoneasca re- cutul, ea piercuse prilejul pina aici. — O1K, si? Am trecut amindoi prin asta, 1-i .aga? Nu inseamna ca unul din noi ar fi fos la pamint fara Posibilitati de redresare, din caiza acelor ,,daca" din trecut, — Fra posiblititi de redresare? Nu. Dar cezici de lovit, lovit al naibii de rau, — Tu, Noah? Tu ai fost ranit? Eu te-am rnit Acum era rindul lui sa rida, un ris scurt, caun latrat. — Ce-i cu tine, Cate? Ai vitat cum ma pot rani? ~ Mramintesc prea bine cum obignuiai site ranegti cind eram tineri si ne aveam doar unulpe altul. Am crescut gi lucrurile s-au schimbat. Vor- besti de doua perioade diferite din viata noasta, doua imprejurari diferite. — Vorbesc de faptut c& pot simti durerea. Sica tu, Cate, ma poti rani mai usor, mai adine si p2r- manent, decit oricine de pe fata pamintului. Ea scoase o rasuflare adinca, buimaca. Fl incuviinté cu o figura indirjita. E adevarat. E absolut adevarat. Si, cinstit, int uluit ca tu n-ai stiut asta. Ea facu un gest larg. - Dar au trecut atitia ani... El se intinse si-i cuprinse partea de sus a brajelor, degetele lui lungi si elegante ji facura br&t&ri pe piele. — Deci, imi spui c& eu nu te mai iubesc tot atit de mult? Ca nu mai am puterea sa te lovesc sau s&-ti ranesc sufletul. Ea inghiti greu, cu gitlejul contractat. — Asta-ti da o putere ingrozitoare asupra mea... — Tu ai si mai muita, fata de mine. Poti sa ma fringi, s4 ma schilodesti, scumpo. Ea simti ca incepe sa tremure si ridic& bratele pentru a ugura strinsoarea, caci el nu putea. - Noah, toate astea n-au sens. Nu ne-am vazut de patru ani. N-ai incercat nici macar o data s@ ma vezi. - De unde stii? De unde stii de cite ori am ridicat receptorul sd te sun? isi migcd bruse mina. Nu conteaz&. Raspunde-mi doar atit. De ce m-ai sunat noaptea trecuta? - Ti-am mai spus, zise ea. Voiam sa-ti multu- mesc ca ai venit sa vezi ce-i cu mine, dupa ce se \____@iip- terminase cu alarma. — Nu, Cate. Da-mi motivul real. — Cum stii cA nu-i Asta motivul real? — Nu stiu, spuse el linistit. Sper numai. Ea ‘intrezari o licarire pasagera de vulnerabi- litate in ochii sai si, oricit de scurta, a fost suficient S-0 faca sa capituleze. — Furtuna, Din cauza furtunii. Voiam sa fiu sigura Ca te simti bine. Ce prostie din partea mea, nu? fi spusese ceea ce dorise, se gindi ea. Nu fusese capabilé s&-| ajute ea insdgi. Nu conta c& ar fi negat cu tarie, dar el putea s& ajunga !a ea ca nimeni altul. Facu tentativa de a se apropia de el, cu 0 voce gi 0 atingere matasoasa. — Inca tin la tine, Noah. Trebuie s& stii asta. Nimic nu-mi va schimba sentimentele. Se intoarse spre ea, cu ochii ingustati si arzind de o emotie interioara ce-o facu sa inghita cu greu. — Dar vorbeai de un alt mod de-a iubi, nu-i asa? — Asa-i. Nu. pot. — Ce nu pofi? Sa vorbesti despre asta, sau sa jii la mine altfel? — Amindoua. —Eo speculafie, Cate. ——_>____— ~ Ce vrei de la mine? strigd ea. Nu inteleg. - Atunci nu esti atenta. Ti-am spus. Vreau sa fisam trecutul la spatele nostru. Vreau sa intelegi o data pentru totdeauna ca, atunci cind am plecat de tinga tine la a saisprezecea aniversare, am thcut-o pentru ca eram deja barbat si tu erai o letifa, oO fetifé inocenta si stiam ca, daca voi ra- mine, nu vei-mai fi inocenté multé vreme. Cind | aveai optsprezece ani si am plecat, am facut-o pentru ca trebuia sa termini scoala gi eu aveam 0 cariera care-gi lua zborul mai repede decit pu- team eu actiona. Dar, sa stii asta, te doream si atunci. Putea sa accepte o multime de lucruri cu indiferenta, dar nu si sa-I aud& recunoscind c& o dorea. — Nu vad esenta, Noah. ~ Pentru c& nu vrei. — Sa lds&m asta, ar trebui... — Nici 0 sansa. Acum patru ani nu erau prea multe motive s& nu fim impreuna. $i te doream aga de tare incit am crezut c-o sa mor din asta, dar atunci tu ai fost cea care a plecat. Cind deschise gura sa protesteze, el ridica mina, oprind-o. — O.K., a fost corect. imi stabilisem cariera gi doreai sa faci acelasi lucru. Am fost ranit, tu la fel. Am fost amindoi. Dar acum e vorba de prezent. Putem accepta sa fim din nou r&niti acum, in prezent? Ea fl privi tung, uluita. — E cu adevarat uluitor modul in care ai reusit sa rezumi limpede relatia noastra. — Da, zise el indirjit. Pacat c& n-a fost ugor de trait toti anii astia. Observatia lui o intepa. — O data ce cariera mergea, nu ti s-a parut prea greu. — Aveam muzica mea, dar nu te aveam pe tine ca acum, nu-i asa? Ea nu se putu abtine sa-l intrebe: — $i ma doreai? — O, da. Tonul sau era hotarit si categoric. Te doream. Nu ajungeau nicdieri si ea nu stia cit mai putea continua sa se lupte cu el si sa-si mentina calmul, cel putin la suprafata. — O.K., Noah, am lasat ‘totul in urma. Asta doreai sa auzi? Sint de acord cu tine. N-are sens s& ne atirnam de trecut. $iacum? — Acum mergem inainte,... sau nu. Dar trebuie s& hotarim. ~Inainte, spuse ea slab. - Impreuna. Expresia lui era grava si decisa. Mergem inainte impreuna. Sau nu. — Noah, voi fi totdeauna prietena ta. — Sper, dar dupa mine vei fi mult mai mult decit prietena mea. — Faci ca totu! sa sune asa usor. - Nimic din ceea ce am facut noi vreodata impreuna, sau fiecare separat, n-a fost ugor. Vo- cea lui cobori si timbrul ei catifelat deveni ragusit. Dar s-ar putea, daca las&m lucrurile in voia lor, sa uit&m trecutul, Cate, si si mergem inainte. Nu putu vorbi. De ani de zile nu existasera | decit obstacole intre ei doi, puse de altii sau de ei insisi. Era obisnuita cu barierele. Dar el spunea acum ca nu mai exista nici una. —N-are sens. Ce s-a intimplat? Care-i diferenta intre saptamina asta si precedenta? Noah, eram la 0 ora de tine saptamina trecuta gi-n toate cele- lalte dinainte, traind si muncind. — Acum esti aici. — $i ce s-a schimbat? E adevarat c& am cerut munca si am venit aici? Noah, daca n-ag fi cerut-o? — Cred ca e un alt ,,dac&" pe care nu-! vom sti niciodata. Dar n-as paria cu mine insami c& n-as fi venit mai devreme sau mai tirziu. Ai fi pierdut daca pariai altfel. — Ai fi venit la mine? Adevarat? in vocea ei se ivea speranta. — {in mod sigur. Dar ai venit aici gi ai ramas. Nu vezi? De cind ai fost adoptatd gi ai parasit orfe- linatul n-am petrecut mai mult de citeva ore im- preuna. N-am avut sansa pina acum. Cred ca ne-am inteles totdeauna sa fim impreuna, dar problema noastra nu si-a gasit niciodata timpul necesar. : isi sprijini un cot pe genunchiul ridicat, apoi tsi rezema capul in mina. — Mergi prea repede. — Nu, Cate.. Mai curind am mers prea incet, pind acum. — Ma simt ca si cum lumea, asa curn o stiam, s-a intors pe dos. Sint o multime de lucruri de discutat. $tiu c& erai obignuit ca oamenii sa cada la pamint cind voiai tu, dar... - Tu esti o exceptie in viata mea. Ai fost intotdeauna. inconjura cu degetele sale lungi incheietura miinii si trase pina ce ea-gi ridic& capul si-l privi. — Ce te supara, Cate? Vocea lui era acum foarte blinda, dezmierdindu-i deliberat nervii agi- tati. Te sperie asa de tare faptul c-o incepem gin nou de la inceput? Se gindi la intrebarea tui si se hotari ca da. Pe scurt era ingrozita. Tot ce-si dorea era sa fie cu el si acum el fi implinea visul, spunind ca exista efec- tiv posibilitatea ca tot ceea ce dorea sa-i apartina. ( Cintecul fortunii_ oR Era prea mult. Se simti coplesita, ca cineva fnfo- metat, care e deodata invitat la un banchet. Nu mai era tinara si naiva. Stia cit de grea poate fi viata, dar si-o facuse singura, cu tenaci- tate perfecta si curaj. Muncise pentru a goni vul- nerabilitatea din viata ei, dar acum, fara nici o opreligte intre ei, se simti ciudat de yulnerabila. — Da, admit, ma sperie. Dar inteleg cA e mai mult decit asta. Datorité trecutului, pentru ca totdeauna a fost ceva care a stat in drum, tu si cu mine nu avem idee de ceea ce simtim unul pentru altul. Nu cu adevarat. Sintem prieteni vechi, care n-au avut sansa sa invefe sa ofere altceva, nu conteaza ce am dorit in diferite momente din viata noasira. El incuviinta incet. — Poate da, poate nu. Cred ca am fost intot- deauna mai mult dectt prieteni. in ziua cind ai venit aici, mi-ai spus c& simteai nevoia sa fii aici. Nu te-am intrebat de ce, te intreb acum. De ce? isi scutur& capul, simtind acelasi sentiment de neajutorare pe care il avusese intotdeauna cind fncercase s& scrteze exact ce era gresit in viata ei. —E complicat. Exista o oportunitate pentru ca- riera cu aceasta difuzare... — Mi-ai spus c€ ai fi reusit si fara munca asta si te cred. Esti deja pe jumatate acolo. Trebuie sa X (A07 >> | _ Fayrene Preston fie ceva mai mult. — Doream sa te vad din nou. E o crima? - M-ai fi putut vedea oricind. Aveai numarul | meu personal de telefon, pentru Dumnezeu. — Si tu m-ai fi putut suna la revista. - Stiu cA puteam gi, Doamne, cit ag fi vrut, dar vorbim de prezent. Ea suspina. Avea dreptate. Era ceva mai mult. Dar cum putea s&-i vorbeasca despre spaimele ei? Nu mai avea cinci ani, cind il privea, pentru a-i face lumea mai dreapta, cu un zimbet inteleg&tor sau o imbratisare calda. Acum era responsabi- litatea ei, numai a ei, sa-si rezolve problemele. — Am fost foarte ocupata in acesti patru ani, dar munca aceasta mi-a dat sansa sa te vad, iar euram acceptat-o. — Doar aitit? Numai un prieten vechi, cautindu-t pe celalalt, intr-un moment cind e convenabil si ar ajuta carierei? — N-a fost o decizie intimplatoare. De fapt, isi aminti ea, n-a fost nici un fel de decizie. Nu si-a controlat cuvintele pe care le-a spus la intilnirea de la redactie. Dar odata spuse, stia cd sint corecte. Pentru un scurt moment el fi cuprinse fafa intre milinile sale elegante. - A fost 0 leg&tura intre noi chiar din prima Sfidare a etichetei, Cate. Da, eram buni prieteni, ——_—/ _Cintecul furtunit dar eram mai mult decit atit. Astepta pina ce miinile lui se dadurd la o parte, apoi rasufla adinc, adunindu-si puterile. — Nu-ti pot spune cit esti de deosebit pentru mine gsi totdeauna ai fost. N-am dorit niciodata sa ma pui pe primul plan. Am socat familia Gallin | pentru c& ma luase de linga tine. Ma simteam ca | si cum as fi fost sfisiaté. Dar eram despartiti si ne-am vazut doar sporadic de atunci si acum discutam sa fim impreuna, sA devenim iubiti. Clatina din cap. — Prea repede, Noah, ma simt ametita. — in leg&tur& cu ce? intreba el-:nerabdator. Si de ce? Totul mi-e limpede precum cristalul. De exemplu, stiu ca tu si numai tu poti sa-mi faci teama suportabila, numai fiind cu mine. Stiu ca nimeni nu mi-a tulburat inima cum o faci tu. Stiu c& n-am dorit nici o femeie in felul in care te do- resc pe tine’ acum. Si tu ma& doresti, nu-i aga?- Practic, te-ai abandonat in bratele mele de citeva ori, cind te-am sdrutat. Gindeste-te ce va fi cind vom face dragoste. Ea ridica o mina nesigura. — Nu-i asa simplu, Noah. Nimic nu e. Adica, nu cred cu adevarat ca numai culcindu-ne ne rezol- vam problemele. — Nu pot sa ma gindesc la nici o problema pe \ C109 > care o am, care nu S-ar rezolva facindu-te a mea. Era 0 idee puternica si-i zdrobi rezistenta. Sa-i apartina !ul Noah... Sa fie o parte din viata lui. Sa se trezeasca $i sa doarma cu acest barbat care a fost pérsoana cea mai importanta din viata ei. Sa fie linga el, goala, sa se rasuceasca gi sa-l stringa in brate. El isi alunecd mina sub parul ei, incit degetele ii incercuira partea din spate a gitului. : — Putem merge incet. Cel putin pot incerca. Dar vezi ca am o problema. Nu pot fi cu tine fara sa te sarut. Se apleca inainte si depuse un sarut cal si apasat pe gura ei. Trebuie s4 se apere cumva, undeva, gindi ea disperata. — Trebuie sa am timp sa ma Doce] sopti ea. El se indrepta si se uité in jos, spre ea, cu ochii intunecati ca noaptea. — Timpul a lucrat intotdeauna impotriva noastra, Cate. SA nu dureze prea mult. —— 2.—____ Cate trebui sa se intoarca la bazin dupa aparat. Sperantele fn leg&tura cu plecarea tuturor se spulberara cind aparu la datorie, gasind c& numai Gloria si Bonnie lipseau. Dorsey, Santini si lan isi aranjasera sezlongurile foarte aproape, cu sticle de apa rece la-ndemina si erau adinciti in conver- satie. Dar cind o vazura, se oprira din discutie si incepurd tofi trei sa se zgiiasca la ea. — Unde-i Mac? intreba Santini, fara s& se sin- chiseascd sa-si camufleze suspiciunea ostenta- GRD ; —@ _ Fayrene Preston a tiva din voce. Din gitul ei se ridica un chicotit. Simtea un puternic impuls sa riposteze ca fi daduse lui Noah una-n cap si chiar atunci mareea fi lua corpul in largul mari. ~ Ultima oara cind |-am vazut, mergea in josul plajei. Ajunse la masa, isi lua aparatul. ~ Se simtea bine? intreba lan. — Cu exceptia unui cucui uriags pe cap, sopti ea. ~— Ce?! ~ Era bine. Prin minte ji trecu imaginea lui Noah, indepar- tindu-se de ea, o figura solitara, cu miinile infun- date in buzunarele bJugilor, cu vintul care sufla din plin in camaga lui indigo si-i rearanja valurile parului de abanos. Dorea cu disperare sa mear- ga dupa el. ~ $tie Cy ca Mac s-a dus sa se plimbe? Ea fi studia pe cei trei barbati cum ar&tau acum, holbindu-se la ea cu expresii identice de neincredere. Trupurile erau indoite unul spre cela- lait, dar aratau de parca erau incordati impotriva ei, trei aliati puternici care vedeau in ea dugmanul comun. ~— Usurel, baieti. Prietenul vostru poate sa-si oe ( Cintecul furtunii poarte singur de grija. Ceea ce era mai mult decit putea spune de- spre ea insasi in acea clipa, gindi ea contrac- tindu-se. Dintr-un impuls rautacios, ridicd aparatul gi lua rapid patru instantanee. Pozele nu vor intra in Spirit, dar vor merge in albumul ei personal de fotografi. Trei oameni bogati si celebri care o priveau ca o amenintare peniru ei si pentru cei pe care ii iubea. Nu se putu impiedica sa gaseasca situatia nostima; niciodata in intreaga ei viata nu se simtise mai inofensiva. Zimbind catre fetele ugor buimacite se indrept spre casa. Pe carare, dind coltul, se trezi fata in fata cu Gloria, care se uscase si se schimbase intr-un sarong de matase, imprimat cu flori, cu bratele si membrele elegant dezgolite, cu parul prins la spate, cu cosifa netezita. — Hello. Se astepta din plin ca manechinul sa treaca de ea cu o incuviintare politicoasa, dar cealalta femeie se opri. — Cum merg lucrurile intre tine si Mac? ~ Poftim? O auzise perfect pe Gloria, dorea numai ceva mai mult timp pentru a decide exact ce intreba Gloria. (13) C113 Fayrene Preston a ~ Cred ca ai realizat cd Lam vazut luindu-te de aici. $i era evident cd-1 supara ceva. Credea ca ai inceput s& pozezi prea curind? — Nu, nimic din toate astea. Pur si simplu am avut citeva controverse de discutat. ~ Adevarat? Privitoare la fotografi? ~ Nu chiar. imi pare rau, nu vreau sa fiu evaziva, dar sint unele probleme care mai bine ramin personale. Cel putin pina acum. Gloria o fixa pentru o clipa. ~ $tiu ce crezi, Cate. — Sa cred? Ea se incrunta. Despre ce? ~ Despre relatia mea cu Dorsey. ~ Dar nu cred nimic, Gloria. Nu e treaba mea. ~ $tiu cd nu e, dar asta nu te impiedica sa ai o parere si crezi ca sint curajoasa ca-I accept. Cate era prea surprinsa ca sa mai zicd ceva. De fapt, gindise exact asta. — Esti o persoana cu spirit de observatie si situatia intre Dorsey si mine e evident chinuitoare. Gloria igi scutura un umar gol. Nu gstiu daca Dorsey gi cu mine vom reusi. Sint locuri in omul asta in care nu pot patrunde, oricit de tare as incerca. Dar lasa-ma s&-ti spun: oricit de dur ar fi sa incerc s& am o relatie cu Dorsey, nu m-as ‘fi gindit niciodata sa incerc sa am o relajie cu Mac. E minunat ca prieten intimplator, dar om (114) Cintecul fart n-am mai intiInit pe cineva atit de intunecat ca el. ~ De ce-mi spui asta, Gloria? — Nu stiu. Ti-am vazut lucrarile si-mi plac. Cred, m-am gindit, ca ar trebui sa te previn. Cate zimbi. De cind avea cinci ani si pind a devenit adulta, oamenii nu facusera nimic decit s-o previna impotriva lui Noah. Prevenirile nu-i facusera nici un bine atunci si nu-i vor face nici acum. ~ Apreciez ce mi-ai spus, Gloria. intr-adevar. Muttumesc. , j Gloria o studiase mai mult. ~— Ceva imi spune ca tocmai am facut o gre- geala. N-ai nevoie sa fii prevenita. ~ Nu chiar, dar oricum apreciez. Ne vedem mai tirziu. i Ea reusi sa intre in casa fara sa mai intiineasca pe altcineva. Avea multe la care sa se gindeasca gi dorea sa fie singura. De fapt, ceea ce voia cu adevarat, era sa traga perdelele, sa se suie in pat, sa-si tragad cuvertura peste cap si sa ramina acolo pentru citeva saptamini. Dar nu facuse asa niciodata in viata si nu-si permitea s-o faca acum. Ny mai sunase ja birou din prima zi cind venise aici. Fara tragere de inima, lua telefonul si forma numéarul. Ca de obicei, raspunse Gary Winthrop. f Fayrene Preston ~ Biroul-lui Susan Hilcher. ~ Buna, Gary. Ce faci? Sint eu, Catherine. — Catherine! Zimbi la auzul tonului sau uluit. — Da, eu sint. Am telefonat ca sa afli... — Fir-ar sa fie, Catherine. Am crezut ca vei suna fntr-un mod mai regulat. Nici nu stim exact unde esti, doar ca te afli la regecinta lui McKane. Dar nu stim unde-i asta. N-avem nici macar nu- marul de telefon unde sa te gasim. Drace, Ca- therine. 7 = 0,0, Gary, calmeaza-te. Am sa incerc sa sun mai des. . — Dar numarul de telefon? Vocea lui era aga de ascu{ita, aproape tipa. Spirit fusese totdeauna un loc de munca de energie inalta, foarte stresant, gindi ea amuzanta gi, evident, stresul era la un nivel mai inalt decit in mod obigsnuit. . — Ti-a facut Susan zile fripte, Gary? Vorbesti de parca te-ar fi lsat nervii si asta nu-ti face prea bine. : ~ Nimic nu se schimba aici, spuse el ceva mai calm, revenindu-i umorul sec. Sintem, ca jntot- deauna, la limita panicii. ~ inteleg si, asculta, mai bine nu ti-as da nu- mérul de telefon al lui Noah gi adresa. Nu exista Cité > —( ss Cintecul furtenii = nici un motiv ca redactia sa fie in contact cu mine. Cind sint plecata din tara nici nu este. in afar de asta, daca vreti sA ma gasiti, puteti suna la biroul lui Noah. — Noah? Ce-i cu Noah asta? * ~MckKane. Ea ezita. Susan nu-i acolo, nu-i asa? — Nu, dar stii ca doregie sa vorbeasca cu tine. Poji s-o chemi peste aproximativ o ora? Spuse o rugaciune scurta de multumire ca nu trebuia sa vorbeasca cu sefa ei. ~ Spune-i ca am sunat gi totul merge grozav. O.K.? Te sun mai tirziu. ~ Nu, asteapta, Catherine... ~ Pa, Gary. inchise telefonul, usuratA cA avusese o con- vorbire relativ fara efort. Nu era in stare sa auda predicile lui Susan despre indecenta si Noah. Simti c-o stringe pielea, aprodape dureros, ca nervii sint intinsi. Se dezbraca si intra la dus, sub apa data cit de fierbinte o suporta, picaturile fine, intepatoare o bombardau, masindu-i mus- chii dureros contractati, dar, fn final, nu simti nici o ugurare. Tensiunea continua sa creasca in ea mai tirziu, cind toti se adunara la cina. in timpul mesei, Noah era t&cut si deprimat, mincind foarte putin. Simtin- du-i dispozifia, prietenii sai vorbeau mai linistiti si 117) = mai grijulii ca de obicei. Cate nu scoase o vorba. Mai tirziu, toti se adunara in studio. Dorsey gi- Santini experimentara niste lait-motive, incercin- du-le inainte si inapoi. Apoi Noah tua chitara si incepu sa cinte, iar ceilalti trei membri ai orches- trei se oprira si ascultara. Cinta str&lucitor, intarindu-si inima in felul sau prin note si corzi, ciupind strunele chitarei intr-un mod pe care nimeni nu-l putea copia, creind muzica ce pilpiia ca focul si ardea ca pasiunea. N-o privi nici macar o data, dar ea stiu ca-i |. cinta numai ei. Statea tinfndu-si aparatul, fascinata de intunecimea hipnotica a muzicii, captivata si subjugata de emotiile irezistibile, ce-i mergeau Ia inima, revelate de muzica. O purta fn intuneric, intr-un loc intim, unde erau numai el gi muzica Iui gi puterea lui fi producea reverberatii asupra simturilor, a pielii si a sufletului. Adinc deranjata, parasi devreme studioul, fara sa faca nici un instantaneu. Cind se trezi, a doua zi, la orizont erau noi nori de furtuna, nori gigantici, cu margini neregulate, ce siateau unul pesie celalalt, intunecind cerul, transformind ziua intr-un cenugiu plumburiu. Privi stinjenita norii. Nu erau din cei ce sint imprastiati peste mare. Aceia vor veni in interior; aducind cu ei focul gi ploaia, sunetul si furia lor. C118 | Cintecul Furtunile erau inoportune in aceasta perioada a anului si nu-si putu retine mirarea, ca nu cumva in turbulenta mintii ei, s4 nu fi atras personal aceste serii de furtuni. Atunci cind prin minte fi trecu acest gind absurd, ea rise la ideea ca-gi atribuise © atit de mare putere. Trebuia s-o piarda. Facind un efort de a-si alunga proasta dispo- zitie, tsi inhata geanta si aparatul gi iesi afara. Resedinta lui Noah se intindea cuprinzind peste cincisprezece acri, cea mai mare parte era inca in - starea ej naturala. Pleca departe de casa, departe de plaja, departe de peisajul norilor furtunosi. Un pesc&rus singuratic fi capta atentia, c&ci zbura pe deasupra capului ei, in spate, spre furtuna. Ea se intoarse si-si ridica aparatul, fixind pescarusul in zborul gratios spre norii intunecati, clocotitori, o creatura fragila a naturii, luptind contra puternicei forte a naturii. Simti o afinitate pentru pasare si batalia ei ce se apropia si se intreba ce s-ar intimpla cu ea daca furtuna ar produce alunecari de teren. Ar supravietui? Privind superficial, parea simplu ceea ce dorea Noah de la ea. Dar orice suprafataé poate sa te deceptioneze. Viaja lui era extrem de complicata. 7 in orice moment, cuvintele si muzica lui ajungeau la un milion sau mai muit de inimi din toata lumea, datorita dezvoltarii radioului, compact disk-ului gi Se a benzilor. El nu mai era prietenul ei din copilarie, nici barbatul tinar pentru care facuse o pasiune in adolescenta. Era un om cu 0 sexualitate potenta gi O putere magnetica, capabil s-o intoarca pe dos doar cu un sarut. $i el voia mai mult decit un sarut de la ea, mult mai mult. Se catara pe o ridicatura gi ajunse intr-un punct mort. Sub ea, lan gi Bonnie staéteau pe o cuvertura, intr-o mica pajigte acoperita de maci aurii. O stralucire luminoasa fi scalda, datorita unui foc de Iumini, ca si cum ar fi aranjat sa ga- seasca singura pata de soare care exista pe mile intregi. Bonnie impletea o ghirlanda de flori, in timp ce lan privea cu o expresie biinda. Erau atit de pringi unul de altul, ca nici n-o observara. Cate n-avea intentia sa-i deranjeze, dar, instinctiv, ataga lentilele lungi si-i incadra pe cei doi. Tocmai atunci lan se apleca spre Bonnie si-i spuse ceva, facind-o sa-si dea capul pe spate si sa rida. Cate declansa, capturind frumusetea stralucitoare a lui Bonnie si apriga iubire a lui lan pentru ea, lan ji spusese sa n-o fotografieze pe Bonnie, dar ea nu putuse rezista la aceast& scena. in afara de asta, fotografia nu va fi pentru Spirit, ci mai curind un cadou pentru ei si copilul lor, (420) - / ( ‘Cintecul furtunii JAN Juliette, ce va veni. Tatall Juliettei avea poate o ecupatie radical diferita cle a altor viitori prieteni tatici, dar o va adora si va ajunge sa indragéasca aceasta fotografie a fericirii si iubirii impartagite de mama si tatal ei, asteptincu-i nasterea. Cate se indrepta in directie opusa, cu gindurile pline de nostalgie. Ar fi dat orice pentru a avea o fotografie, de orice fel, a parintilor ei naturali. Dar, dupa accidentul care le Curmase viata, nu exista- sera nici un fel de rude care sa aiba timpul sau dorinta de-a o lua si a-i da un adapost sau de-a actiona pentru a pastra bunurile personale ale parintilor ei. Lipsa oricarui lucru tangibil de la ei o intristase, tinjind dupa un liman pe care cei mai multi copii il au garantat. Si intr-o zi, Noah, in virsta de zece ani, intrase in viata ei gi, in sfirgit, avusese gi ea ceva si pe cineva de care sa se sprijine. Cel putin pentru un timp. Dupa aceea, invatase sa stea pe propiile-i picioare. . Norii furtunii cresteau incd mai amenint&tori, cerul se intunecase si mai mult. Atmosfera era apas&atoare, aerul atit de greu, incit se simti strivita de el. Noah nu era nicaieri gi, pe masura ce orele treceau fara sa-| vada, nervii ei se rasuceau si mai strins. Dorea s-| vada. Avea nevoie sa-! vada. Pe \___@—_-__— -GEs Fayrene Preston _ )— masura ce se apropia ora mesei, presimtirile ei se intareau. Dezamagirea ei era vizibila cind el nu aparu in sufragerie. Gloria lipsea gi ea. a in timp ce luminarile str&luceau prin hatigul de margarete aranjat in centrul mesei, Cate arunca o privire in jurul mesei. Dispozitia generala era la un nivel foarte sc&zut. — Unde-i Gloria? intreba ea, adresind intre- barea tuturor. . Dorsey, care vorbea linistit cu lan, nu dadu semn ca i-ar fi auzit intrebarea si ramase cloar Bonnie care sa-i dea raspunsul. — Va fi plecata citeva zile. Are de lucru. — Adevarat? Unde? — Grecia. Sarmana, nu va avea nici o sansa sa vada ceva, numai ce va putea zari pe fereastra taxiului. Desigur, a mai fost acolo in citeva rinduri. Cate il privi pe Dorsey, dar el nu dadu semn ca |-ar afecta intr-un fel sau altul discutiile despre locul unde ar fi Gloria. Gloria spusése ca existau locuri in interiorul lui Dorsey unde ea nu putea ajunge, nu conteaza cit de mult ar fi incercat. Pe masura ce masa continua, privirea ei se | indrepta din cind in cind spre cap&tul mesei. Ab- senta lui Noah o siciia si cum cina se apropia de- sfirgit, in adincul ei se forma o durere acerba pen- (122 ) —_ Cinteeul_furtunii = tru el, crescind cu fiecare minut ce se scurgea. — Veti lucra in studio fn seara asta? Cei trei barbati o privira ca gi cum, deodata, i-ar mai fi crescut un cap, gindi ea. Mai intii crezu ca nici unul nu-i va raspunde. in sfirsit, totusi, Santini sparse tacerea. — Ne luam seara libera. Expresia lui n-o incuraja s& puna mai multe intrebari, dar ea nu era intr-o dispozitie docila. ~ $i Noah igi ia o noapte libera? — Sint sigur, rosti Dorsey pe un ton traganat, care suna ca si cum ar fi fost facut din ace de gheald, c& daca ar fi vrut sa fii informatd, fi-ar fi: spus el insusi. Nervii ei cedara gi scoase un sunet de exas- perare. — Pentru numele Domnului, Dorsey, inveseles- te-te. Nu sint aici ca sa-i fac rau iubitului vostru Mac. Ignorind expresiile uluite, impinse scaunul de linga masa si pleca. in camera ei rsfoi c&rtile pe care gi le adu- sese. Cu toate ca erau dintre autorii ei favoriti, gasi ca nici unul nu era destul de interesant pen- tru a fi inceput. Agitata, merse prin dormitor. Deodata ajunse fntr-un punct mort. Uitase s2-l intrebe pe Noah unde si-ar putea stabili camera (123) --- —( _ Fayrene Preston —_— obscura! Presupunea ca, undeva, in adincul mintii, se gindise c& problema va fi usor de rezolvat, dar asta ii spunea ca uitase ceva atit de important pentru munca ei pina acum. fi revela faptul cA facuse atit de putine foto- grafii. in mod normal, la vremea asta ar fi fost in plin lucru. E adevarat, facuse citeva, dar putine erau potrivite pentru Spirit. Erau instantanee care insemnau ceva personal pentru ea, iar ultimele erau prea intime pentru consumul public. Timpul se tira. Facu o baie buna, dar nu reusi *s& se relaxeze. isi puse cmaga de bumbac in care dormise, apoi merse spre fereastra, tresa- rind de fiecare data cind auzea bubuitul slab al tunetului. Ploaia venea greu si déstul de des fntu- necimea cerului se despica in bucati datorita ful- gerelor. Pe m&sur ce furtuna se apropia, nervii ei se inrautajeau, tirindu-se pe sub piele, pina ce crezu ca nu-i va mai putea suporta. Ea nu putea sa vada oceanul, dar putea s&-] auda urlind, pe masura ce, val dupa val, se spargeau cu putere uriasa la farm. Naoh. Numele lui continua s&-i revina, punc- tind furia furtunii. Era nebuna, igi spuse. Trebuia sa nu se mai gindeasca la el de fiecare data cind C124 2 ' Cintecul auzea explodind tunetul cu un trosnet bubuitor. Trebuia sa nu-gi mai faca griji pentru el de cite ori ' vedea fulgerul brazdind cerul. Simtea nevoia sa tina seama de propriile cuvinte; Noeh isi poate purta singur de grija. Tunetul bubui deasupra casei, cutremurind geamurile, facind luminile sa pilpiie. Devenise o obignuinta, atita tot, aceasta ne- voie de a merge Ia el, de a-i tine de urit pina ce trecea salbaticia furtunii gi bataile lui de inima se rareau si reveneau la normal. Dar, orice ar fi zis el, nu mai avea nevoie de’ea. Pentru nimic in lume. Si ea nu se’va duce la el. Deschise uga dormitorului si iesi afara. Instinc- tul orb 0 conduse de-a lungul holului intunecat, in directia salagului din spatele casei, camera in care |-a vazut pentru intiia oara in ziua sosirii ei. N-avea de unde sa stie sigur daca el e acolo. $tia numai ca trebuie sa verifice. Apoi auzi muzica. Cineva cinta la pian, gindi ea Cintr-o data si in urmatorul moment, stiu cd era Noah. Muzica era intensa, bintuita de demori, etalataé cu durere si suferinta, tema si dor. Se lua la in- trecere cu furtuna prin puiere, forta si frumuseje nepaminteanad. Cind intra in camera, trilurile anti- cipatiei gi anxietatii se napustira sub pielea ei gi Ca - singele ei se zbatu furios in vene. Noah st&tea la pian, jumatate din fata lui era jntunecata, cealalta umbrita, aproape demonica. Ochii lui erau inchigsi, gura strinsa, fruntea acope- rita de sudoare, chinul sau era gravat in fiecare linie a tupului sau tensionat. Ea se grabise prin hol, dar acum, cind il avea in fata ochilor, statu neclintita. Muzica si furtuna se spargeau peste casa si sunau Ca si cum lu- mea se tdia in bucati, dar Noah n-o privi. Cinta ca gi Cum viata lui ar fi depins de asta, construind melodia, strat dupa strat, precum caraémizile dintr- un zid, parind ca intentioneaza sa se inchida gi el in siguranta lui. Lampile aruncau iazuri de lumina in intuneric. Ea se misca din nou, trecind printr-o pata de lumina, apoi alta, pind ce ajunse linga pian. Acolo, se ageza linga el. Putu sa-i simta tensiunea, ca gi cum ar fi fost a ei, teama lui ca gi cum ar fi facut parte din ea. $i intr-un fel, aga era. Nu mai fusesera in situatia asta de ani de zile, cind el era prins in strinsoarea iadului sau personal, iar ea incerca sa-l aline prin prezenta ei tacita. Dar totul ii reveni in minte Ia fel de usor de parca ar fi fost ieri. Camasa pe care o purta el era descheiata, minecile rasucite la jumatatea bratelor. Fascinata, €126 {| - Cintecul furtunii ea fi urmari muigchii puternici ai antebratului, in- cordindu-se de ‘efortul cintatului. i Cautind s&-l linisteascd, se apropie gradat de el, pina ce coapsa ei se lipi de-a lui. Zgomotul furtunii continua, dar voia s&-] facd sA simta ca era alaturi de el gi se ruga ca asta sa-! ajute. Intentiona s&-] @iinga cu-caldura trupului ei, pre- zenta ei s&-1 aclemeneasca inapoi cu blindete, in lumea in care traia ea. $tia c& ea etra acolo, gindi ea. Putu simti ca el tealizeaza prezenta ei, prin calmarea gradata a muzicii si relaxarea gradata a muschilor. Se va simti bine — gi © alta furtuna va deveni in curind de domeniul trecutului. Apoi muzica se linisti, devenind in mod gradat senzuala, speriind-o la fel de mult, pe cit o atra- gea. Cu clteva clipe mai inainte, muzica ji alun- gase’ demonii, acum, el fi Se un cintec de dragoste. Era periculos sa stai atit de aproape de Noah, si fizic, si emotional — stiuse asta de mult timp — dar, deodata, in ea nu se mai d&du nici o lupta. Nu-i mai putea rezisia. .Emotiilé ei erau incurcate in raport cu el, inca de cind era 0 fetit&. fl iubise atunci cu puritatea unui copil, facuse o pasiune pentru el in adoles- conta, fusese ranita de el ca femeie cu inima iubi- oat Feyrene Preston }- toare. Nu stia daca, ceea ce simtea acum pentru el era dragoste adevarata sau nu. Nu stia cum sa numeasca ceea ce simtea, ceea ce insemna, ex- tinderea sau consecintele. De un singur lucru era sigura. in seara aceea nu se putuse opri incercind sa ajunga la el, sa-! aline. Si cit timp va mai exista suflare in ea, se va duce intotdeauna la el. isi puse miinile pe clape, cintind acordul final si, in timp ce muzica mai plutea in aer fn jurul lor, el se intoarse spre ea, cu ochii sclipind de o durere intunecata. — Te simti mai bine? intreba ea moale. — Acum da, spuse el privind-o, incercind sa-i absoarba prezenta cu forta vointei lui. Furtunile inseamna tipete, singe si moarte. Furtunile inseamna singuratate si disperare. Fur- tunile inseamna cosmaruri si amintiri din trecut. Cu exceptia acelora in care ea venise la el. Ca-n noaptea asta. Parfumul ei usor, cu miros de flori, fi gidilase simturile, degteptindu-I incet din cog- marul pe care il traia gi in care intra fn timpul fiecdrei furtuni, caldura ei fi patrunsese prin piele, prin pori-si prin muschii contractati. Ea reprezenta echilibrul sufletesc; totdeauna fusese asa. — Ce cintai? — Intimitatea, sufletul meu. GED: Ea aproba, intelegind. — Ma bucur ca am venit. Nu eram sigura daca ar trebui. Nu eram sigura ca-ti mai e teama de furtuni. — Dar ai venit oricum. Ea ridicd un umar gi Isa in jos. — Nu puteam face altfel. El igi odjhnea antebratul pa marginea de sus a pianului, privindu-si mina stringind-o si deschi- zind-o. ; — Acum stil. Furtunile ma sperie inca. ji fusese usor sa admita. — Deci, iti mai amintesti? — in culori vii. Sint bintuit de asta. Expresia !ui era mohorita, ca si cum ar fi tre- buit sA se lupte cu amintirile, dar ea era-singura persoana din lume careia i-ar fi marturisit. — in timpul furtunilor imi apare fiecare moment de cogmar gi tot ce pot face este sa incerc sa trec prin asta cit pot mai bine. Muzica ma ajuta sa le dau de o parte. Si tu. Ai aceasta abilitate. intot- deauna ai avut-o. Ea se intinse dupa mina lui, luind-o si lega- nind-o usor in miiinile ei. incet, igi incorda dege- tele, pind ce mina lui se relaxa in mina ei. — E timpul sa faci mai mult decit s& treci prin asta. E timpul sa uiti, Noah. Fayrene Preston | Se uita inapoi la ea, durerea pe care o simt se vedea clar pe fata lui. — Nu crezi ca am vrut? Doamne, Cate. As vrea, daca as putea. — Poti. — Si ai decis ca uitarea trecutului se aplica sila noi? Ea ezita. Pasiunea si intensitatea pe care le pusese el in muzica se transferasera asupra ei. Le simtise in caldura Sup adaugata a Pieli, in méarirea pulsului. —Am spus ca am crezut ca aveai dreptate. — Pentru binele meu, ca sé ma mingii. —E oalinare si pentru mine, Noah. Privirea lui intunecata o cautd pe a ei. —Furtuna a trecut, Cate. Ramii cu mine. Unele lucruri nu se schimba niciodata, reflecta ea. Instinctul fi spune insd sa ramina cu el in tim- pul furtunilor. Furtuna se terminase, dar inauntrul - ei se construia o alta. intr-un fel sau altul, il dorise intotdeauna. Demult, el devenise modelul lumii ei. ‘Demult, fi.druise inima gi sufletul ei. El se intinse si-i atinse obrazul. —Te rog, ramii. Dupa toti anii acestia si toata durerea, ajun- geau la aceasta clipa gi la doua cuvinte simple. — Da, ramin. XM (480) ! | decit avea. Pulsul ii palpita in timple, cind realiza H Cintecul furtunii ~ ~ El incepu sa vorbeasca, dar ea-gi puse dege- tele pe buzele Iui. — Nu f& promisiuni, care vor fi imposibil de tinut. Sa incepem pas cu pas, cite unul, pornind cu acesta. — Daca asa vrei. — Aga. — Ce altceva mai vrei? — Ca tu sa spui ceva care sa nu implice tre- cutul sau sa anticipeze viitorul. — in regul,-spuse el cu vocea grava si groasa. igi ridic& mina ca s&-i atinga breteaua subtire care-i treversa umarul. — Ce ai pe tine? . — Camaga in care am. dormit. ul uitat ca mi-am pus-o. O foame prospata se ridica in el, o foame ime- diata, chinuitoare, o pofta imensa, aproape critica, ce nu putea fi oprita cu nimic mai putin ca ea era gola pe sub camasa. impinse breteaua de pe uméarul ei, bumbacul alunecd dezvelind partea de sus a pieptului ei. : Ea se infiorda, dornica sa fie atinsa, pe cit dorea sa respire aerul. Ca si cum ar fi gindit ca ea nu va fi capabila sA suporte agteptarea, el o saruta fierbinte, adinc si temeinic gi miinile lui C131) puternice se facura caus, cuprinzindu-i sinii intr-o mingfiere tandra, extrem de posesiva. Era o posesiune care-o cutremura din cap pina in pi- cioare. Limba lui fi studia amanuntit gura, dez- mierdind-o ritmic, innebunind-o de placere. Sarutul o hartuia si o tortura. Era erotic si complet carnal. Si-o facea s4 se mire cum de putuse trai atit, fra ca el s-o fi sarutat asttel. — Te-am dorit de atita timp, spuse el cu vocea joasa, incit cuvintele sunau de parca erau mor- maite. - — Da, sopti ea, intelegind, fiind de acord. Anii le-au trecut printre degete, precum o multime de graunte de nisip, ani pe care nu-i vor recigtiga niciodata. Dar nu conta ce se intimpiase in vietile lor, aveau noapte asta si nimic nu le-o va lua. El se ridica, tinind-o cu el, apoi impinse scau- nul pianutui. O lua in brate si o purté in camera alaturaté. Ea nu se sinchisi sa priveasca in jur. imprejurimile nu contau. Numai omul ce-o tinea era important. Pentru cea mai mare parte a vietii ei, el fusese modelul lumii ei si acum avea sa devina iubitul ei. [| se parea corect. Undeva, inainte ca ei sa se fi nascut, trebuie sa fi fost scris ca timpul asta va veni. Avea 0 nevoie innascuta de a-i aparfine in GE pe care-o purtase zbura pe deasupra tapului ei ; ; tecul furtunii }~ felul acesta, de-o intimitate adinca, o nevoie primitiva, salbatica, pe care n-o putea nega, chiar daca ar fi fost numai pentru noapiea asta, numai de data asta. Nu conta cit de mult s-ar iubi unu! pe celalalt, un viitor pentru amindoi nu era fezabil, dar acesta era prezentul si urma sd4 apuce cu amindoua miinile. |-ar fi dat tot ce strinsese induntrul ei de atitia ani. Pentru moment ea va fi a lui, numai a lui. El 0 aseza in picioare si apoi pinza de bumbac si cazu alaturi. Ea iremura asa cum siatea fna- intea lui, 2 acestui barbat chinuit si pasionat, cu temeri puternice gi dorinte mai puternice, a aces- tui barba: c&ruia era gata sé i se cea complet. Posesiunea sexuala 9 va marca permanent si va face asta intr-un mod mai adinc, mai complet decit pind acum. $i era o marcare pe care 0 va duce in inima ei in toate zilele vietii ei. Poate ca o fereastra ramasese deschisa un- deva, sau 0 usa de pe terasa se trintise. Ea simti aerul racorit de ploaie pe pielea ei, dar in interior era in flacari. Noah o fixa, incapabil sa-si intoarca privirea. Ea insemna toate cintecele pe care el le scrisese vreodata, toate rugaciunile pe care le murmurase. In obscuritatea incaperii, pielea ei avea lumina /