Cazul privind incidentul Rainbow Warrior

Sentinţa arbitrală din 30 aprilie 1990

Noua Zeelandă c. Franţa

La 10 iulie 1985, vasul Raibow Warrior, sub pavilionul unui stat terţ, s-a scufundat în
portul Auckland din Noua Zeelandă ca urmare a detonării a două dispozitive explozive. Cele
două dispozitive fuseseră amplasate, la instrucţiunile Direcţiei Generală Securitate Externă
din Franţa, de doi ofiţeri francezi sub acoperire, Alain Mafart şi Dominique Prieur. Acţiunile
Franţei aveau loc în contextul în care vasul aparţinea organizaţiei Greenpeace şi era utilizat
pentru proteste faţă de experienţele nucleare franceze în Pacific.
Franţa a recunoscut implicarea în atacuri şi şi-a asumat răspunderea faţă de acestea.
Noua Zeelandă a arestat pe cei doi ofiţeri francezi, a declanşat un proces penal împotriva
acestora şi i-a condamnat la câte 10 ani închisoare.
Cele două state au supus diferendul privind situaţia celor doi ofiţeri arbitrajului
Secretarului General al ONU, care în sentinţa sa din 6 iulie 1986 a recunoscut răspunderea
Franţei, a reglementat compensarea şi, în ceea ce priveşte situaţia celor doi ofiţeri, a decis
următoarele:
- Noua Zeelandă va preda cei doi ofiţeri către autorităţile militare franceze.
Aceştia vor fi transferaţi imediat într-o bază militară franceză pe o insulă
izolată din afara Europei, pentru o perioadă de trei ani;
- Cei doi ofiţeri nu vor putea părăsi insula pentru nici un motiv, cu excepţia
acordului celor două guverne. Ei vor fi izolaţi, nu li se va permite contactul
decât cu rude apropiate şi nu li se va permite contactul cu presa.
Cele două state au confirmat această decizie a Secretarului General ONU printr-un
acord prin schimb de scrisori, la 9 iulie 1986. Cei doi ofiţeri au fost transferaţi în baza militară
franceză de pe insula Hao din Polinezia Franceză la 23 iulie 1986.
La 7 decembrie 1987, Ministerul Apărării din Franţa a luat cunoştinţă de faptul că
starea de sănătate a maiorului Mafart s-a înrăutăţit, acuzând dureri abdominale. Un medic din
Franţa a fost trimis, care a propus transferarea la Paris pentru investigaţii. La 11 decembrie
Franţa a solicitat Noii Zeelande acordul pentru transferarea la Paris a maiorului Mafart,
arătând că singurul zbor către Franţa este în dimineaţa zilei de 13 decembrie. Noua Zeelandă a
răspuns, după 4 ore, arătând că este necesar ca un medic neo-zeelandez să-l examineze pe
Mafart, propunând ca un avion militar să transporte acest medic pe insula Hao. Franţa a
răspuns că nu permite aterizarea avioanelor străine în baza militară. Noua Zeelandă a oferit
alternativa ca medicul să fie transportat până în Tahiti, de unde să fie preluat de un avion
francez. Franţa a arătat că această procedură ar dura prea mult şi strarea de sănătate a
maiorului Mafart nu permite întârziere, motiv pentru care la 13 decembrie a fost dus la Paris,
propunând ca un medic neo-zeelandez . Investigaţiile medicale au durat până la 12 februarie,
însă nu a fost nevoie de intervenţie chirurgicală şi starea lui Mafart s-a îmbunătăţit natural.
Noua Zeelandă a trimis un medic, care a recunoscut că se impuneau investigaţii care nu
puteau fi efectuate în insula Hao, dar că investigaţiile au durat prea mult.
La 3 mai 1988 Franţa a informat Noua Zeelandă cu privire la faptul că doamna
Dominique Prieur este însărcinată şi sarcina comportă riscuri, având în vedere că avea 39 de
ani, solicitând acordul pentru transferarea ei la Paris. Noua Zeelandă a propus, de asemenea,
aranjamente pentru consultarea acesteia de către un medic neo-zeelandez. Franţa a informat că
un nou eveniment urgent a apărut, legat de faptul că tatăl doamnei Prieur suferea de cancer şi
putea muri, motiv pentru care la 11 mai 1988 Dominique Prieur a fost transferată la Paris.
Tatăl ei a murit la 16 mai, iar copilul s-a născut în condiţii bune în decembrie.
Noua Zeelandă a iniţiat procedura arbitrală prevăzută în sentinţa Secretarului General
ONU, arătând că Franţa a încălcat prevederile sentinţei şi ale acordului prin schimb de note.
Franţa a invocat dreptul răspunderii statelor, invocând forţa majoră, starea de primejdie şi
starea de necesitate.