Dioda (grec.

: di doi, dublu; hodos drum) este o componentă electronică cu două terminale

(contacte) , având conductanță asimetrică. Dioda are rezistență mică (ideal zero) la
trecerea curentului într-o direcție și rezistență mare (ideal infinită) la trecerea în cealaltă
direcție. Dioda semiconductoare, cea mai des utilizată diodă, este o bucată cristalină de
material semiconductor având la bază o joncțiune p-n conectată la 2 terminale electrice. O diodă
de tip tub vidat are doi electrozi, un anod și un catod încălzit. Diodele semiconductoare au fost
primele dispozitive electronice confecționate din semiconductori. Descoperirea proprietăților
de redresare ale cristalului a fost făcută de către fizicianul german Ferdinand Braun în anul 1874.
Astăzi majoritatea diodelor sunt făcute din siliciu, însă există și alți semiconductori
precum seleniul sau germaniul care sunt utilizați la construcția diodelor.

Funcții principale
Cea mai utilizată funcție a diodei este de a permite trecerea unui curent electric într-o direcție
(numit și curent direct al diodei), blocând totodată trecerea curentului în direcția opusă (numit și
curent invers al diodei). Acest comportament unidirecțional este numit redresare și este utilizat la
convertirea curentului alternativ în curent continuu.
În orice caz, diodele pot avea comportamente mult mai complicate decât această acțiune de tip
deschis-închis, datorită neliniarității caracteristicii curent-tensiune. Diodele semiconductoare
încep să conducă doar dacă un anumit prag al tensiunii electrice este trecut în direcția curentului
direct. Căderea de tensiune la bornele diodei în curent direct variază foarte puțin cu curentul și
este o funcție de temperatură; acest efect poate fi folosit în cazul senzorilor de temperatură sau al
potențialelor de referință.
Caracteristica curent-tensiune a diodelor semiconductoare poate fi modificată prin variația
materialelor semiconductoare utilizate și prin dopaj, introducând impurități în materiale. Aceste
tehnici sunt utilizate pentru crearea diodelor cu scop special care pot performa diverse funcții. De
exemplu diodele pot fi folosite pentru a regla tensiunea (diodă Zener), pentru a proteja circuitul
de valuri de tensiuni mari (diodă avalanșă), pentru a regla electronic radioul sau receptoarele TV
(diodă cu capacitate variabilă), pentru a genera oscilații de radio-frecvență (diodă tunel, diodă
Gunn) sau pentru a produce lumină (diodă electro-luminiscentă).
Diodă cu gaz[modificare | modificare sursă]

 Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, având doi electrozi: un anod și un catod. Poate fi:

 cu catod cald (gazotron);

 cu catod rece. Dioda cu gaz cu catod rece are în balon un gaz inert (de regulă neon), la
o presiune de 0,1 mm col. Hg.

 Nu conține niciun dispozitiv pentru comanda arcului. Ca electrod, pentru producerea arcului, se
utilizează o sondă de aprindere, iar la creșterea tensiunii și a curentului, descărcarea se propagă
de la sondă, până acoperă întregul anod.

 Utilizare:

 - stabilizator de tensiune
  - sursă stroboscopică de lumină

 - generator de relaxare

 - dispozitiv de protecție la supratensiune

 - tub de semnalizare

Diodă cu vid

Secțiune printr-o diodă cu vid

 Tub electronic cu vid, având doi electrozi: un anod și un catod.

 Catodul încălzit până la incandescență (direct sau indirect), emite electroni care formează în
jurul lui o sarcină spațială. Aplicând pe anod o tensiune pozitivă (în raport cu catodul), electronii
concentrați în zona catodului încep să se deplaseze către anod, constituind curentul anodic al
diodei cu vid, care circulă și prin circuitul extern aferent.[2]

 Dacă încălzirea catodului este constantă, curentul anodic variază în funcție de tensiunea anodică
după Legea lui Boguslavski - Langmuir ( legea exponentului 3/2 ), valabilă pentru tensiuni
anodice mici. La tensiuni anodice mai mari curentul nu crește nelimitat, ci se limitează la
valoarea de saturație (egală cu valoarea curentului de emisie a catodului).

 Dioda cu vid este un element neliniar. O tensiune alternativă aplicată între catod și anod
determină circulația unui curent deformat, doar în cursul întregii alternanțe pozitive (sau într-o
porțiune a acesteia).

 Utilizare:

 - detector

 - redresor.
Dioda este un dispozitiv electronic ce permite trecerea curentului doar într-o singură direcție. O
diodă în mod normal conduce într-un sens și blochează în celălalt. La polarizarea directă aceasta
are o cădere de tensiune de aproximativ 0,7V. La o polarizare inversă dioda blochează trecerea
curentului pana la o anumită tensiune, numită tensiune de străpungere (inversă) și este notată cu
Vs.

Tensiunea de străpungere
Dioda nu poate suporta o tensiune de polarizare inversă infinit de mare. Dacă această tensiune devine
prea mare, dioda va fi distrusă datorită unei condiții denumite condiție de străpungere. Tensiunea de
străpungerea crește odată cu creșterea temperaturii și scade odată cu scăderea temperaturii – exact
invers față de tensiunea de polarizare directă.

Din păcate, când diodele redresoare normale ating punctul de străpungere, acest fapt duce şi la
distrugerea acestora. Totuși, se pot construi diode speciale ce pot suporta tensiunea de străpungere fără
distrugerea completă a acestora. Acest tip de diodă poartă numele de diodă Zener, iar simbolul este cel
din figura alăturată.

• Diodele Zener sunt proiectate să funcționeze polarizate invers. Tensiunea la care aceste diode încep să
conducă este denumită tensiune Zener
• Dioda Zener poate funcționa pe post de stabilizator de tensiune

Tensiunea Zener
La polarizarea directă, diodele Zener se comportă precum diodele redresoare standard: tensiunea directă
are valoarea de 0,7 V, conform ecuaţiei diodei. La polarizarea inversă însă, acestea nu conduc curentul
decât peste o anumită valoare a tensiunii de alimentare, valoare denumită tensiune Zener; după
atingerea acestei valori, dioda Zener va putea să conducă un curent substanţial, dar va limita căderea de
tensiune la bornele sale la acea tensiune Zener. Atâta timp când puterea disipată sub formă de căldură
nu depăşeşte limita termică a diodei, aceasta nu va fi afectată în niciun fel.

Diodele Zener sunt confecţionate cu tensiuni Zener de câţiva volţi până la sute de volţi. Tensiunea Zener
variază uşor cu temperatura, dar acestea pot fi folosite cu succes ca dispozitive de stabilizare a tensiunii
datorită stabilităţii şi acurateţii lor în funcţionare.
Polarizarea corectă a diodelor Zener
Atenţie! Orientarea diodei Zener faţă de sursa de tensiune în circuitul de mai sus este astfel încât dioda
să fie polarizată invers. Acesta este modul corect de conectare a diodelor Zener în circuit! Dacă am fi să
conectăm dioda Zener invers, astfel încât să fie polarizată direct, aceasta s-ar comporta precum o diodă
„normală”, iar tensiunea de polarizare directă ar avea o valoare de doar 0,7 V.

Limita termică şi distrugerea diodei

Zener
Ca şi oricare dispozitiv semiconductor, dioda Zener este sensibilă la temperatură. O temperatură
excesivă poate duce la distrugerea diodei, astfel că va trebui să se ţină seama de puterea maximă
permisă a diodei la proiectarea circuitelor. Interesant este faptul că, la distrugerea diodei Zener, datorită
căldurii excesive, distrugerea rezultată duce la scurt-circuitarea diodei, nu la deschiderea. O astfel de
diodă „stricată” poate fi detectată foarte uşor, întrucât se comportă precum un conductor electric: căderea
de tensiune este aproape zero atât la polarizarea directă cât şi la polarizarea inversă.