Sunteți pe pagina 1din 1

Dacă în atelierul trecut am vorbit despre oamenii din preistorie, despre oamenii care locuiau cu

familiile lor în peșteri, de data aceasta mai mergem puțin în timp până în atinchitate, adică în acel
moment în care oamenii deja au învățat să construiască adăposturi pentru ei și familiile lor.

Oamenii de atunci făceau cam ce face și noi acum: mergeau la piață să facă schimburi pentru
mâncare sau haine, mergeau să se plimbe, se întâlneau cu alți oameni și discutau despre diverse
lucruri; iar copii făceau ce faceți și voi acum: se jucau, învățau, exersau. Nu toți copii făceau
același lucru. De exemplu în Grecia, în Roma (aici le puteți arăta copiilor pe hartă unde sunt
poziționate cele două locuri și unde ne aflăm noi, în România) doar băieții mai mari mergeau la
„grădiniță” iar fetele stăteau acasă cu mamele lor care le învățau cum să gătească, să coasă, să
aibă grijă de gospodărie. Grădinițele lor nu erau clădiri cu camere, ca acum, ci erau stabilite de
„educator” fie în casa lui, fie într-o grădină publică/parc, fie într-un templu.

Oamenii din preistorie desenau pe pereții peșterilor pentru a spune o poveste despre ceea ce era
important pentru ei. Și oamenii din antichitate au desenat pentru a face același lucru doar că ei au
început să deseneze altfel: au început să deseneze cu mâinile în pământ și astfel au modelat vaze,
ulcioare, farfurii; apoi au desenat cladiri și modelat temple și nu în ultimul rând au modelat alți
oameni.

Despre clădiri

Sculpturile antice erau reprezentări ale zeilor sau alte miturilor iar ele erau fie ronde-bosse
(rondbos), fie basoreliefuri („imagini cioplite”).

S-ar putea să vă placă și