PROIECTAREA UNEI POMPE

CENTRIFUGALE

2015

-Tema proiectului
Studiu de proiectarea unui instalatii de transport a produselor in stare lichida
utilizand o pompa centrifuga avand urmatorii parametric:
Putere: P = 1,1 kW
Sarcina sau inaltime de pompare: H = 12m
Randamentul total: ɳ = 0,72
Turatia: n = 1500 rot/min

Memoriu Tehnic

Extinderea domeniilor de utilizare a turbopompelor a condus la o considerabilă creştere şi la

o mare diversitate constructivă a acestora. În asemenea condiţii, alegerea pompelor pentru o
instalaţie oarecare constituie o problemă care nu întotdeauna este rezolvată corespunzător. S-a

2
dovedit că luarea unei marje mărite de siguranţă pentru Q şi H duce la o risipă continuă de
energie şi, evident, nu poate constitui o soluţie inginerească. Reglarea debitului prin inchiderea
parţială a vanei de refulare, caz frecvent folosit în practică, atrage după sine o majorare a 
pierderilor hidraulice şi o scădere corespunzătoare a randamentului sistemului. Chiar dacă
există posibilitatea reglării debitului prin variaţia turaţiei motorului de antrenare, noul punct de
funcţionare nu mai corespunde condiţiilor de optim, alterând performanţele pompei.
 Bunul mers al unei instalaţii de pompare reclamă satisfacerea optimă a
parametrilor funcţionali, prin realizarea unor performanţe energetice şi cavitaţionale superioare,
prin asigurarea unui mers liniştit:
-fără şocuri şi vibraţii
-şi a unei securităţi depline.
O pompă este o mașină sau un aparat care transformă energia, dintr-una din formele sale
mecanice, în formă de energie hidraulică sau pneumatică, în scopul transportării fluidului care
primește energia utilă. Energia mecanică poate proveni din forța musculară sau de la un motor de
antrenare.
Pentru obtinerea produselor finite de cea mai intalta calitate, procesele tehnologice din
industria alimentara necesita o serie de materii prime, printre care si pompe centrifugale inox,
echipamente care ajuta la transportul si distributia fluidelor de o anumita temperatura si
vascozitate. Gratie constructiei de calitate, pompele centrifugale din inox se pot utiliza pentru
cele mai critice domenii  de igiena, fiind ideale in numeroase aplicatii industriale, de la cele
alimentare si pana la cele farmaceutice.
In industria alimentara, fluidele se deplaseaza prin conducte, canale sau utilaje sub actiunea
unei energii mecanice din exterior sau sub actiunea energiei potentiale data de o diferenta de
nivel. Pentru conditiile grele de lucru, fie ca este vorba de temperaturi sau presiuni ridicate, ori
de actiune coroziva puternica, se folosesc pompe centrifugale din inox, echipamente care pot
transporta in siguranta orice tip de fluid.

Contents
-Tema proiectului........................................................................................................................................2
Memoriu Tehnic..........................................................................................................................................3
Cap1. TRANSPORTUL PRODUSELOR IN STARE LICHIDA.......................................................4

3
 1.1Caracteristicile curgerii fluidelor........................................................................................................4
1.2 Proprietăţi fizice fundamentale ale fluidelor......................................................................................7
1.3 Legile fizice ale curgerii lichidelor....................................................................................................9
Cap. 2 MAŞINI HIDRAULICE...........................................................................................................12
2.1 Pomparea.........................................................................................................................................13
Cap.3 STUDIUL FUNCTIONARII POMPELOR CENTRIFUGE..................................................14
3.2 CONSTRUCTIA POMPLEOR CENTRIFUGE..............................................................................16
3.3 ACTIONAREA POMPELOR CENTRIFUGE................................................................................21
3.4 Principiul de functionare..................................................................................................................22
3.5 CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TURBOPOMPELOR PENTRU ALIMENTARI CU
APA.......................................................................................................................................................27
Cap. 4 MEMORIU DE CALCUL JUSTIFICATIV.................................................................................29
4.1. Alegerea lichidului de lucru............................................................................................................29
4.2. Justificarea soluţiei constructive.....................................................................................................29
4.3.Alegerea materialelor pompei..........................................................................................................30
4.4 Justificarea turatiei recomandate......................................................................................................31
4.5 Calculul debitului pompei................................................................................................................32
Cap. 5 SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE OBTINERE A BAUTURILOR
RACORITOARE.....................................................................................................................................36
5.1 IGIENIZAREA UTILAJELOR DE PRELUCRARE......................................................................................37
Cap. 6 LUCRARI DE INTRETINERE, EXPLOATARE SI.............................................................38
REPARARE A POMPELOR CENTRIFUGE.....................................................................................38
6.1 INTRETINEREA............................................................................................................................38
6.2 Masuri de exploatare pentru evitatarea cavitatiei.............................................................................38
Bibliography...............................................................................................................................................41

Cap1. TRANSPORTUL PRODUSELOR

IN STARE LICHIDA

4
1.1Caracteristicile curgerii fluidelor

In procesele tehnologice din industria alimentara, materiile prime care se prelucreaza

produsele interediare si produsele finite obtinute se gasesc de cele mai multe ori in stare fluida
sau sunt aduse in aceasta stare.
Lichidele se considera practice necompresibile si nedilatabile , asica cu crestera presiunii isi
micsoreaza putin volumul iar cu cresterea temperaturii isi maresc putin volumul. Desi densitatea
lor variaza purin cu schimbarea presiunii si a temperaturii..
Curgerea este caractreizata de deplasarile straturilor sau particulelor ce constitue fluidul
respectiv. La vitezele relativ mici ale fluidului ce curge printr-o conducta se formeaza straturi de
particule dispuse paralel, care se deplaseaza linistit, mentionandu-se pe traiectorii paralele de-a
lungul conductei. Curgerea realizate in aceasta conditii cu anumite viteze directionate in directia
decurgerii se numeste curgere laminsra.
La viteze mai mari de deplasare, curgerea poate pastra aspectul de curgere laminara pana la
o anumita viteza, numita viteze critica, cand particulele nu se mai mentin in srtaturi paralele. In
acest caz, particulele se amesteca intre ele, iar traiectorile de deplasare nu se mai continua paralel
ci apar uneori si traiectorii transversale ce determina deplasarea dezordonata a unor particule in
asa numite vartejuri sau turbioane, cu toate ca in ansamblu fluidul se deplaseaza intr-un singur
sens.

5
 Fig. 1 – Tipuri de curgere
a-laminară;
b-turbulentă.

Fluidele se transporta prin conducte inchise sau prin canale cu ajutorul energiei realizata prin
diferenta de nivel sau diferenta de presiune intre intrarea si iesirea din sistem sau folosind pompe
care se asigure energia mecanica necesara realizarii transportului. Se poate afirma ca
productivitatea utilajului este cu atat mai mare cu cat miscarea materialelor este mai rapida.
Transportul si distributia fluidelor intre utilajele sunt instalatii tehnologice sau la distante mari
se realizeaza prin conducte . In functie de destinatia lor, conductele se clasifica in: conducte
magistrale si conducte tehnologice.
Conducta este un ansamlu de elemente montate etans intre ele, pe un traseu bine determinat ,
care serveste la trasnsportul mediilor tehnologice aflate in stare lichida sau gazoasa.
Conducta este formata, in principal, din urmatoarele elemente:
̶ tevi sau tuburi
̶ piese de imbinare intre tevi sau tuburi: flanse, mufe, nipluri, coturi, teuri, reductii etc.
̶ armaturi pentru comanda si controlul curgerii fluidelor: robinete, vane, instrumente de
masura a debitului si a unor parametri ai fluidului
̶ dispozitive de fixare, de rezemare si compensatoare de dilatare termica.

1.2 Proprietăţi fizice fundamentale ale fluidelor

a) Densitatea (greutatea specifică)

Densitatea se defineşte ca masa unităţii de volum:
Δm
ρ= lim
ΔV ⟶ 0 ΔV
unde: Δm este masa unui element de volum ΔV.

6
 Admiţând ipoteza continuităţii, densitatea este o funcţie continuă de coordonatele punctului şi
de timp: ρ = ρ(x,y,z,t). Densitatea se măsoară în kg/m3 şi are aceeaşi valoare în orice punct al
fluidului omogen.
Inversul densităţii se numeşte volum specific sau volum masic:
1 m3
v= ρ [ ]
kg
Greutatea specifică este greutatea unităţii de volum:
dG N
γ = dV [ 3 ]
m

Între densitate şi greutate specifică există relaţia:

γ=ρ∙g
Densitatea variază funcţie de presiune şi de temperatură. Pentru lichide variaţia în raport cu
presiunea poate fi neglijată. Densitatea fluidului scade odată cu creşterea temperaturii. Pentru
apă densitatea maximă este în jurul valorii de 4˚C şi are valoarea de 1kg/m3 .

b) Compresibilitatea izotermică a fluidelor este proprietatea de variaţie a densităţii

(volumului), sub influenţa variaţiei presiunii.
Dacă are loc o variaţie de presiune Δp pentru un fluid cu volum V şi presiune p, se produce o

ΔV
variaţie relativă de volum proporţională cu Δp, dată de relaţia:
V
ΔV
= -α ∙ Δp
V
unde α este coeficient de compresibilitate cubică (m 2/N), iar semnul minus arată că unei
creşteri a presiunii îi corespunde o scădere a volumului.

c) Viscozitatea este rezistenta la curgere a unui fluid (lichid sau gaz), datorita frecarii interioare.
Cu cat viscozitatea este mai mica lichidele curg mai usor si invers.

d) Adeziunea şi coeziunea

În condiţii date de temperatură şi presiune o masă de lichid are un volum bine definit, deşi
forma variază după cea a vasului care îl conţine. Forţele de coeziune care se manifesta între

7
moleculele lichidului sunt forţe de tip Van der Waals şi scad în valoare odată cu creşterea
distanţei dintre molecule. Distanţa de la care forţele de coeziune devin neglijabile (≈ 10−7 m)
defineşte sfera de acţiune moleculară. Forţele de atracţie care se manifestă între molecule de
natură diferită (solid-lichid, lichid-gaz) se numesc forţe de adeziune. Forţele de adeziune şi
coeziune determină fenomenele superficiale.
În ceea ce priveşte adeziunea dintre moleculele unui lichid şi suprafaţa corpului solid cu care
vine în contact, dacă atracţia intermoleculară a lichidului este mai mică decât cea dintre lichid
şi perete, atunci lichidul udă peretele sau aderă la acesta; apa, care aderă la un perete de sticlă
(fig. 2a), este un exemplu de astfel de lichid. În caz contrar se spune că lichidul nu udă pereţii
(nu aderă la aceştia), mercurul fiind un exemplu de astfel de lichid (fig.2b). La gaze adeziunea
este neglijabilă.

Fig. 2 – Interfeţe solid – lichid

a b a) lichide care udă suprafaţa;
b) lichide care nu udă suprafaţa.

e) Degajarea gazelor şi cavitaţia

Degajarea gazelor se produce odată cu scăderea presiunii sau creşterea temperaturii din jurul
mediului lichid (de exemplu fierberea apei).
Cavitaţia este fenomenul ce se produce la scăderea presiunii până la nivelul presiunii de
vaporizare a lichidului, corespunzătoare temperaturii respective (pentru apă, la presiune
atmosferică normală – 101325 Pa - , temperatura de vaporizare este de 100˚C; pentru o
temperatură de 20˚C presiunea de vaporizare scade la 2339 Pa). În aceste condiţii se formează
cavităţi în interiorul lichidului aflat în curgere, care sunt umplute cu gaze conţinute anterior

8
în lichid, cavităţi ce se reabsorb la creşterea ulterioară a presiunii. Fenomenul este însoţit de
procese mecanice (presiuni foarte mari), chimice (se degajă oxygen activ), termice (temperaturi
locale ridicate), ce conduc la distrugerea materialului metalic (distrugerea palelor rotoarelor de
pompă, palelor rotoarelor de turbină etc.).
Pentru evitarea fenomenului de cavitaţie se asigură, de regulă în amonte de zona periclitată, o
presiune suficient de mare pentru a se evita scaderea presiunii în zona critică până la valoarea
presiunii de vaporizare.

1.3 Legile fizice ale curgerii lichidelor

1.3.1 Ecuatia continuitatii

Ecuaţia de continuitate reprezintă principiul conservării cantităţii de fluid aflată în curgere. Prin
cantitate se poate înţelege volum, masă, greutate.
Să considerăm un fluid în curgere staţionară, din care separăm un tub de current mărginit de
surprafaţa S şi de secţiunile 1 şi 2 (fig. 3).
Lichidul deplasându-se prin tubul de current, la momentul t+Δt lichidul va fi delimitat de
secţiunile 1’ şi 2’; lichidul fiind incompresibil şi omogen, masa de lichid dintre secţiunile 1 şi 2
trebuie să fie aceeaşi cu masa de lichid dintre secţiunile 1’ şi 2’, adică:

m 1 1́' + m 1 ' 2 = m1’2 + m22’ ,

adică:
m11’ = m22’

Masa poate fi scrisă ca produs între densitate şi volum, adică:

ρ ∙ v1 ∙ Δt ∙ S1 = ρ ∙ v2 ∙ Δt ∙ S2
sau:
v1 ∙ S1 = v2 ∙ S2
deoarece densitatea nu se modifică, lichidul fiind incompresibil şi omogen; S1 şi
S2 sunt ariile secţiunilor 1 şi 2. Această relaţie se numeşte ecuaţia de continuitate.

Debitele volumice prin cele două secţiuni sunt:

Q1 = S1 ∙ ν1 , Q2 = S2 ∙ ν2
şi, din ecuaţia de continuitate, obţinem Q1 = Q2 = Q

9
 Fig. 3 – Schemă pentru ecua ţia de continuitate

1.3.2 Ecuatia lui Bernoulli

Intr-o curgere in regim permanent energia continuta in fiecare particula de lichid se compune,
neglijand frecare, din:
a. Energia potentiala de pozitie. Aceasta se datoreste greutatii proprii a
particulei considerate si este caracterizata prin iniltimea z deasupra unui plan orizontal de
referinta. Energfia potentiala a unui kilogram-forta* de lichid ata de acest plan este z (kgfm/kgf)
sau
E z = z [m]

In SI, energia potentiala este exprimata in Joule (J). Raportate la un kilogram-masa de lichid
(1N= 1kg ∙ 1 m/ s2 si 1 J = 1 m), se obtine pentru E z aceasi valoare numerica, exprimata tot in
metri.
b. Energia potentiala de presiune. Presuinea lichidului p, reprezentand o
suprapresiune fata de o valoare de referinta p0, poate produce un lucru mecanic specific.

10
Un kilogram-forta de lichid de volum V, considerat necompresibil, cu greutate specifica γ = 1/V,
produce un lucru mecanic echivalent cu (p - p0) V, adica

p− p0
hp =
γ
Energia potentiala de presiune, raportata la un kilogram-forta de lichid este prin urmare:
E p =h p [ m ]
In SI, presiunea lichidului se exprima in Pascali (1 Pascali = 1 N/m2)
c. Energia cinetica. Datorita vitezei c, o particula de lichid de masa m are energia

mc 3 1
cinetica We = . Un kilogram-forta de lichid, de masa m= , in care g este acceleratia
2 g
gravitationala, are o energie cinetica
c2
Ec = [m]
2g
Energia totala, raportata la un kilogram-forta, respecttiv la un Newton de lichid, este egala cu
suma dintre energiile potentiale de pozitie si de presiune, precum si energia cinetica:
c2
E=z+ h p + .
2g
Deoarece s-a presupus ca nu exista frecare particula de lichid isi pastreaza aceasta energie in
toate punctele enei linii de curent in miscare absoluta.
Asadar
c2
z +h p + =K .
2g
Aceasta relatie a fost stabilita de Daniel Bernoulli. Teorema lui Bernoulli demonstreaza ca,
intr-o curgere in regim permanent fara frecari, suma inaltimilor de pozitie statica si dinamica este
constanta (energia raportata la un kgf de lichid, respectiv la un N de lichid are dimensiunile unei
lungimi si poate fi asimilata cu o inaltime).
Valoarea constantei K se determina cunoscand caracteristicile curgerii intr-un anumit punct.

Cap. 2 MAŞINI HIDRAULICE

11
 Maşinile hidraulice fac parte din clasa maşinilor care realizează un transfer de energie de la
o formă de energie, denumită energie primară, la o altă formă de energie, denumită energie
secundară. Maşinile hidraulice sunt acele maşini la care cel puţin una dintre cele două forme de
energie este energia hidraulică. Maşinile hidraulice se numesc maşini de forţă (de exemplu:
turbine hidraulice, turbine eoliene) atunci când efectuează lucru mecanic, respectiv se numesc
maşini de lucru (de exemplu: pompe, ventilatoare) atunci când consumă lucru mecanic.
În funcţie de sensul în care se realizează transferul de energie, maşinile hidraulice se
clasifică în trei mari grupe:
 Generatoare hidraulice, la care energia secundară este energie hidraulică, iar energia
primară este o energie de alt tip; generatoarele hidraulice cedează energie curentului de
fluid. Pompele, elevatoarele, ejectoarele, ventilatoarele şi suflantele sunt generatoare
hidraulice.
 Motoare hidraulice, la care energia primară este energie hidraulică, iar energia
secundară este o energie de alt tip. Motoarele hidraulice preiau energie de la curentul de
fluid; Turbinele hidraulice, roţile de apă şi turbinele eoliene sunt motoare hidraulice.
 Transformatoare hidraulice, care realizează conversia unor parametri ai aceleiaşi forme
de energie, prin intermediul energiei hidraulice; turbotransmisiile (turbocuplele,
turboambreiajele) sunt transformatoare hidraulice.
În funcţie de natura fluidului vehiculat, maşinile hidraulice pot fi:
 Maşini hidraulice care vehiculează lichide (pompe, turbine hidraulice).
 Maşini hidraulice care vehiculează gaze (ventilatoare, suflante, turbine eoliene).

In func]ie de energia preponderenta in sistem sistemele hidraulice se impart în:

 sisteme hidrostatice, la care energia energia hidraulica preponderenta este cea datorata
presiunii statice. in acest caz in sistem se folosesc pompe si motoare hidraulice volumice
(care functioneaza pe baza variatiei volumului ocupat de catre lichidul de lucru).
 sisteme hidrodinamice, la care energia preponderenta este cea cinetica, datorata
presiunii dinamice. in acest caz se folosesc pompe centrifuge si motoare de tip turbina.

12
2.1 Pomparea

Este operatia de ridicare a energiei totale a unui fluid cu ajutorul unui masini (pompe) in
scopul transportarii lui.
In pompa se transforma energia mecanica de antrenarea pompei in energie hidraulica. Energia
adsorbita de pompa asigura un anumit debit si o anumita iniltime de ridcare.

Fig. 4
̶ Pr, Pa presiunile de refulare si de aspiratie in pompa
̶ Δh – diferenta de iniltime intre punctele in care se masoare Pr si Pa
̶ p1, p2 – presiunile gazului la suprafata lichidului din rezervorul inferior respectiv superior
̶ ha - inaltime de aspiratie
̶ hr – inaltime de refulare
̶ ∑ h j −¿ ¿ suma pierderilor in pompa si in conducte

13
2.1.1 Clasificarea pompelor
Pompele se clasifica dupa modul lor de functoinare in doua mari categorii:
 pompe cu debit intermitent (pulsatoriu);
 pompe cu debit continuu.
La pompele de debit intermitent, aspiratia si refularea nu sunt simultane, ci succesive, astfel
incat ele nu debiteaza continuu, ci intermitent.
La pompele de debit continuu, aspiratia si refularea au loc simultan si continuu.

Pompe cu piston

{
{
Pompe cu debit intermitent Pompe cu clape
Pompe cu membrana
Pompe cu fluid motor
Pompe Pompe centrifuge

{
Pompe cuinel lichid
Pompe cu debit continuu Pompe elicoidale
Pompe cu angrenaj
Pompe cu fluid motor

Cap.3 STUDIUL FUNCTIONARII POMPELOR CENTRIFUGE

3.1. CLASIFICAREA POMPELOR CENTRIFUGE

          Pompele centrifuge sunt masini hidraulice capabile sa transforme energia mecanica primita
de la arbore, prin motorul de actionare in energie hidraulica asigurand vehicularea unor debite la
o inaltime de pompare H.
          Din punct de vedere constructiv pompele centrifuge pot fi:
Ø      cu rotor ultralent, lent, normal, rapid si ultrarapid;
Ø      cu axul orizontal sau vertical (inclinat intilnit mai rar);
Ø      cu unul sau mai multe rotoare inseriate, reprezentand pompe cu mai multe etaje;
Ø      cu unul sau doua fluxuri;
Ø      cu refulare radiala sau diagonala;
Ø      cu sau fara stator;

14
Ø      cu sau fara dispozitiv special de prelucrare a fortelor axiale, etc.

          Din punct de vedere al fluidului vehiculat in pompele centrifuge avem pentru:

Ø      lichide reci sau calde;
Ø      lichide curate;
Ø      lichide continand mai multe suspensii (lichide incarcate);
Ø      lichide corozive;
Ø      lichide speciale,etc.
          Din punct de vedere al parametrilor de functionare Q, H, P sunt pompe:
- mici;
- mijlocii;
- mari;
- foarte mari.
          Cel mai indicat criteriu de clasificare ramane cel al rapiditatii pompelor. Aceasta se exprima
dimensional, sub forma nq  si ns sau sub forma unui numar caracteristic adimensional K, ale caror
expresii sunt:

 Pentru calculul rapiditatii pompelor se vor considera parametrii cu urmatoarele unitati de

masura: Q (m3/s), H (m), n (rot/min) la valorile lor optime.
          Importanta precizarii numarului caracteristic K sau a rapiditatii nq este mare, deoarece
toate elementele geometrice ale rotoarelor pompelor depind de rapiditate. Cu cat scade
rapiditatea pompelor, cu atat diametrul D2 este mai mare, iar latimea canalelor la iesirea din rotor
scade.

3.2 CONSTRUCTIA POMPLEOR CENTRIFUGE

O pompa centrifuga se compune din: o carcasa, organe directoare, rotor cu arbore, lagare si
presgarnituri, dispositive de echilibrare axiala.

a. Carcasa

15
 Carcasa pompei poate avea o forma spirala sau cilindrica. Carcasele spirale se folosesc la
pompele cu un singur etaj, iar cele cilindrice la pompele cu mai multe etaje.
Dupa modul de intrare, carcasa poate fi simpla, cand lichidul intra numai pe o parte, si dubla,
cand lichidul intra pe doua parti.
Carcasele se executa, in general, prin turnare din materiale corespunzatoare regimului lor de
functionare, si naturii lichidului pompat.
In cazul lichidelor necorosive pentru pompele de joasa si medie presiune, din otel turnat.
In cazul substantelor corosive, carcasele se executa din materiale speciale sau din materiale
obisnuite, care se captusesc cu camasi din materiale speciale . Pentru acid sulfuric rece
concentrate se folosesc fonta si otelul inoxidabil. Carcase executate din otel inoxidabil: pentru
acidul sulfuric in fierbere se foloseste un otel aliat, iar pentru acidul sulfuric 50% - plumbul sau
un otel inoxidabil. Carcase executate din otel inoxidabil se mai folosesc pentru acizii naftenici;
pentru tetraetil de plumb, se foloseste la executarea carcaselor, fonta, iar pentru ulei petrol
lampant, benzina si motorina – otelul. Pentrru saramura se pot folosi carcase din otel, otel
inoxidabil sau bronz, in functie de concentratie.
Din aceste materiale se executa toate oragenele pompei udate de lichid.
Carcasa spirala (fig. 106). Sectiunea cuprinsa intre periferia rotorului si carcasa se mareste
progresiv spre gura de refulare, deorece firele de lichid care ies din rotot se aduna in current, ca
afluentii unui rau de la izvor spre gura de varsare.
Sectiunea transversal a carcasei poate avea diferite forme (fig. 106.b); sectiunea circulara nu
se mai utizeaza in present.

16
Carcasa se termina spre gura de refulare ca un record conic, numit difuzor. In difuzor are loc
transformarea energiei cinetice in energie potentiala.
Carcasa spirala poate fi sectionata fie dupa un plan median perpendicular pe ax, fie dupa un
plan orizontal, pe care trece prin ax.
La pompele normale, caracasa nu este sectionata (fig 107). Pentru montarea rotorului, carcasa
1 este prevazuta, in acest caz, cu un capac lateral 2.

Carcasa cilindrica. Carcasa cilindrica se foloseste la pompele cu mai multe etaje, dar si in
acest caz de cele mai multe ori ea se termina la ultimul etaj cu o parte spirala, care poarta
difuzorul de refulare.
b. Organele directoare

17
 Organele unei pompe centrifuge au scopul sa dea o diregtie convenabila curentului de lichid,
la intrarea si iesirea din rotor si la trecerea de la un etaj la altul, in cazul pompelor multietajate.
Organele directoare sau de conducere sunr imobile, ca si carcasa.]
Curentul de lichid terbuie astfel condus, incat pierderile hidraulice in pompa sa fie minime si,
deci, randamentul sa fie maxim.
c. Rotorul

Rotorul este una dintre piesele mobile ale pompei centrifuge. Lichidul intra in rotor pe la
centru, in directie axiala si iese pe la periferie, intr-o directie cuprinsa intre raza si tangenta.
Lichidul este dirijat in aceata miscare de paletele rotorului, care formeaza impreuna cu peretii
laterali ai acestuia o serie de celule. Paletele rotorului comunica totodata lichidului o miscare de
rotatie, transmitandu-i astfel energia primita de la motor, prin intermediul arborelui.
Dupa felul in care intra lichidul in rotor, se deosebesc:
̶ rotor cu aspiratie simpla (fig. 113), la care lichidul intra numai dintr-o parte;
̶ rotor cu aspiratie dubla (fig. 114), la care lichidul intra din ambele parti. Acest tip de
rotor se foloseste la pompele din mare debit.
Rotorul pompleor cu mai multe estaje este multiplu, fiind alcatuit din cate un rotor pentru
fiecare etaj (fig. 115).

Rotoarele se fixeaza pe axele lor prin presare si pene.

In functie de conditiile impuse de presiune si de natura lichidului rotoarele se executa din
fonta, din bronz fosforos, din otel turnat etc.

18
Fonta se intrebuinteaza in cazul presiunilor si turatiilor mica, bronzul in cazul valorilor mijlocii
si otelul turnat in cazul valorilor mari ale acestor doua caracteristici ale pompelor.
Rotorul poate fi turnat dintr-o bucata, in care caz celulele lui nu se pot prelucra la interior.
Pentru inlaturarea acestui dezavantaj, se executa rotoare din doua bucati. De obicei, se separa
rotorul astfel, incat sa aiba un capac care se fixeaza la corp prin nituire, dupa prelucrarea
celulelor la interior.
Uneori, rotorul este de constructie deschisa, fara capac; alteori, rotorul este lipsit de ambii
pereti laterali, fiind contituit numai din palete. Aceste ultime doua tipuri de rotoare au un
randament volumetric redus. Ele se folosesc la pompele pentru lichide murdare.
Echilibrarea rotorului. Din cauza ca rotorul pompelor centrifuge se roteste cu o viteza mare,
orice repartizare nesimetrica a maselor lui duce la vibratii periculoase. De aceea, inainte de
montare, fie la o pompa noua, fie la una reparata, se procedeaza la echilibrarea rotorului.
Echilibrarea se poate efectua static (cu rotorul nemiscat) si dinamic (cu rotorul in miscare). La
pompele mici si de mica turatie se efectueaza numai echilibrarea statica. La pompele mari si la
cele de mare turatie, trebuie efectuate ambele echilibrari.

d. Arborele si lagarele

Arborele sau axul este organul care transmite puterea de la motor la rotorul pompei. Arborele
se sprijina pe carcasa pompei in doua lagare, asezate ambele de aceeasi parte a rotorului sau unul
de o parte si altul de cealalta parte.
Pe un capat al arborelui este fixat prin pana un cuplaj, in cazul antrenarii directe prin motor
coaxial, sau o roata de curea in cazul antrenarii prin transmisie.
Lagarele, in care se roteste arborele, pot fi lagare de alunecare se poate executa cu inel sau
prin presiune.
Pompele pot avea:
̶ ambele lagare in carcasa sau in capacele acesteia;
̶ un lagar in carcasa si altul exterior;
̶ ambele lagare exterioare.
Arborele pompelor centrifuge se executa din otel carbon sau din oteluri speciale tratate termic.
Incazul lichidelor corosive, arborele se executa din otel inoxidabil cu nichel, iar in cazul
lichidelor mai agresive se protejeaza cu o bucsa de bronz sau se executa complet din bronz forjat.

19
 Lagarele de alunecare ale pompelor centrifuge pot fi simple bucse de bronz, care se ung prin
apa pompata, in cazul cand lagarul respectiv este interior (in gura de aspiratie).
Lagarele de alunecare cu ungere prin inel se executa din fonta, avand cuzinetii din compozitie
prntru lagare. Ele au o lingime mare.
In cazul pompleor de mare putere si turatie, se folosesc lagare de alunecare unse cu ulei sub
presiune. Circulatia de ulei este asigurata prinr-o pompa cu roti dintate. La pompele pentru
lichide fierbinti, circulatia de ulei asigura si racirea lagarului.

c. Presgarniturile
Presgarniturile pompelor centrifuge au scopul sa izoleze interiorul pompei de presiune
atmosferica. Se deosebesc presgarnituri de aspiratie si de refulare, dupa partea arborelui in care
sunt montate.
Presgarnitura de la aspiratie trebuie sa imipiedice intrarea aerului din exterior in pompa.
Acest lucru este de o mare importanta, deoarece intrarea aerului in pompa are ca urmare
inrautatirea functionarii si chiar scoaterea din functiune a acesteia.
Presgarnitura de la refulare trebuie sa imipiedice iesirea lichidului din pompa pe langa ax.
In cazul lichidelor corosive, pompele se executa fara presgartituri. Presgarnitura este inlocuita
printr-o bucsa speciala, montata pe arbore.

f. Dispozitivele de echilibrare axiala

Se stie ca la gura de aspiratie a unui rotor exista o depresiune si ca pe restul suprafetei lui
apasa presiunea de refulare din pompa. Diferenta de presiune dintre cele doua fete ale rotorului,
din dreptul gurii de aspiratie, duce la aparitia unei forte, care imipinge axial rotorul spre gura de
aspiratie.
Aceasta imipingere, care nu este neglijabila, nu poate fi preluata de ;lagarele obisnuitee de
alunecare sau pe rulmenti, din care cauza pompele sunt prevazute cu dispozitive speciale care
indeplinesc acest scop.
Echilibrarea imipingerii axiale se poate obtine pe trei cai:
̶ prin egalarea presiunilor pe cele doua fete ale rotorului si deci prin anularea fortei de
imipingere;

20
 ̶ prin crearea unei forte antagoniste, egala cu forta de imipingere;
̶ prin dispunerea de rotoare simetrice, care se dea forte de imipingere egala si de sens
contrar.

3.3 ACTIONAREA POMPELOR CENTRIFUGE

Actionarea pompelor centrifuge se poate face indirect, prin curele late sau trapezoidale, in
acelasi mod ca la pompele cu piston. Cel mai des, insa, ele sunt actionate direct prin ax.
Pentru actionarea pompelor centrifuge se folosesc, in mod frecvent, motoarele electrice.

1. Organele transmisiei directe

Transmisia directa poate fi fara sau cu ax intermediar.
O transmisie cu ax intermediar se compune din urmatoarele organe: cuplaje, lagare, ax
intermediar, iar in cazul trecerii axului prin perete, exista in plus presgarnitura de perete.
Cuplajele pot fi fixe, mobile si elastice.
Cuplajele fixe se folosesc atunci cand axul motorului si axul pompei se pot centra cel mai bine
prin aranjamente constructive.
Cuplajele mobile asigura un oarecare grad de mobilitate a pieselor componente intre ele. Se
folosesc in cazul cand axele nu se pot centra perfect.
Cuplajele elastice se folosesc in cazul cuplarii directe a axelor fara ax intermediar, cand
centrarea nu se poate asigura perfect.
Lagarele axului intermediar pot fi lagare de alunecare sau lagare cu rulmenti. Deoarece la
aceasta transmisie nu exista impingeri axiale, se folosesc rulmenti radiali.
Presgarnitura de perete, care se foloseste in cazul trecerilor prin perete a axului intermediar,
este de tipul obisnuit; corpul presgarniturii insa in loc sa fie in corpul masinii, este fixat in zidul
despartitor.
Axul intermediar se termina cu doua capete prevazute cu canale de pana. In portiunea
lagarelor are suprafete prelucrate cu tolerantele cerute de sistemul de lagar, in cazul lagarelor cu
cuzineti ajustaje de alunecare, iar in cazul celor cu rulmenti ajustaje de presare.

2. Motoarele electrice

21
 Deoarece energia electrica este furnizata intreprinderilor exclusiv sub forma de curent
alternativ, motoarele folosite la antrenarea pompelor vor fi de curent alternativ. In general, se
folosesc numai motoare trifazate.
Motoarele electrice se compun dintr-un stator bobinat, care cuprinde un numar de poli si un
rotor. Turatia motorului depinde de numarul de poli si poate fi de 3000, 1500, 1000 si 750
rot/min, dupa cum sunt 2, 4, 6 sau 8 poli.
Motoarele de curent alternativ pot fi sincrone sau asincrone. In cazul cand turatia lor este fixa
si egala cu una dintre valorile mentionate, ele se numesc sincrone. Cand turatie lor variaza in
functie de sarcina, scazand cu 5 pana la 8% penru sarcina plina, ele se numesc asincrone.

3.4 Principiul de functionare

Spre deosebire de pompele cu piston, care sunt pompe cu debit intermitenmt, pompele
centrifuge sunt caracterizate prin debitul lor continuu.
Din punct de vedere constructiv, pompele centrifuge (fig 5) sunt mai simple decat cele cu piston.
Pompa propriu-zisa se compuna dintr-un stator1, in care se roteste un rotor 3. Rotorul este
fixcat pe axul 5, sprijinit in lagare, montate in caracasa 4.
Carcasa este prevazuta in intrare cu o flansa, la care se monteaza conducta de aspiratie 6, si la
iesire cu alta flansa, la care se monteaza conducta de refulare 2.
La capatul de jos al conductei de aspiratie se afla un sorb 7, prevazut cu supapa, de retinere.
Rotorul pompei centrifuge este format dintr-o serie de palete curbe.
Functionarea pompelor centrufuge se bazeaza pe crearea unei forte centrifuge, aplicata
lichidului.
Forta centrifuga este forta care apare in timpul rotirii unui corp in jurul unei axe si care se
aplica fiecarei particule a acelui corp. Forta centrifuga este orientata in directia razei si tinde sa
departeze particulele corpului de axa de rotatie.
Din mecanica se stie ca forta centrifuga are expresia:
G
F c= r ω2
g
in care G – greutatea corpului sau particulei care se roteste, in kgf;
g – acceleratia caderii libere, in m/ s2;
r – distanta de la axa de rotatie pana la centrul de greutate al corpului sau particulei care

22
 se roteste, in m;
ω – viteza unghiulara a miscarii de rotatie, in rad/s;
πn
ω=
30
n fiind turatia, in rot/min.

Fig. 5

Pentru producerea fortei centrifuge, rotorul pompei este rotit cu o turatie mare, de ordinul 750-
5000 rot/min. Daca pompa este plina cu lichid, acesta este antrenat in miscarea de rotatie, prin
intermediul paletelor rotorului; asupra fiecarei molecule de lichid in rotatie actioneaza o forta
centrifuga, care ii va imprima o miscare de la centru spre periferie.
Deoarece, insa, rotorul pompei este inconjurat de un stator inchis, moleculele lichidului sunt
presate in acest stator si silite sa-si croiasca drum spre orificiul de iesire.
Daca la periferia rotorului presiunea creste, la centru se produce o depresiune care face ca
lichidul sa fie aspirat in pompa.
Forma statorului este astfel aleasa, incat la iesirea din rotor lichidul sa formeze un curent fara
schimbari bruste de directie si fara vartejuri. De aceea, statorul are forma unei spirale.
Rezulta ca intr-o pompa energia mecanica, transmisa in energie cinetica, prin producerea fortei
centrifuge. O parte din energia cinetica se transforma in energie de presiune, pe masura ce
curentul de lichid se departeaza de centru.

23
 Paletele rotorului au o forma care depinde de directia vitezelor particulelor de lichid la intrarea
si la iesirea din rotor.
Facand o comparatie intre pompele centrifuge si pompele cu piston, se constata ca primele
sunt mult mai simple.

a. Debitul agregatelor de pompare

          Debitul de fluid vehiculat de un agregat de pompare se poate considera conform STAS

7251/80:
- Debitul volumic refulat Q1(m3/s), care reprezinta cantitatea de fluid pompata in unitatea de timp
si masurata la flansa de refulare; in acest debit nu se include fluidul consumat pentru racirea
lagarelor pompei si a presgarniturilor, sau cel pierdut prin neetanseitatile garniturilor.
- Debitul volumic aspirat, Q2 (m3/s), care reprezinta debitul masurat la flansa de aspiratie a
pompei.
- Debitul volumic nominal, QN (m3/s), care reprezinta debitul de referinta folosit la proiectarea
pompei, corespunzator turatiei si inaltimii de pompare nominale.
- Debitul volumic optim, Qopt (m3/s), care reprezinta debitul corespunzator randamentului maxim
cand pompa functioneaza la turatia nominala.
- Debitul maxim si minim Qmax si Qmin (m3/s), care reprezinta debitele limita la care pompa poate
functiona in regim de lunga durata.

a. Inaltimi de pompare
          Sarcina pompei sau inaltimea totala de pompare H (m) reprezinta lucru mecanic util
transmis de rotorul pompei, respectiv cresterea energiei fluidului la trecerea prin pompa.
          Pentru a functiona, pompa trebuie cuplata la o sursa de energie mecanica (de exemplu un
motor electric), care transmite la arborele pompei puterea:P = M ·w, in care M reprezinta
momentul transmis la arbore, iar w viteza unghiulara. Prin organul sau activ pompa transforma
energia curentului de lichid care o traverseaza, valorificand sub forma de putere hidraulica cea
mai mare parte a puterii primite la arbore; aceasta este puterea utila realizata de
pompa: Pu = r·g·Q·H = g·Q·H, unde H se numeste inaltime de pompare si reprezinta diferenta
dintre energia specifica (energia pe unitatea de greutate) la iesirea din pompa si cea de la intrarea

24
in pompa . Pentru determinarea sarcinii pompei se considera ca pompa P lucreaza intr-o
instalatie oarecare. In imediata apropiere a sectiunii de intrare in pompa se monteaza un
vacuumetru V, iar la iesirea din pompa un manometru M. Considerandu-se o axa de referinta O -
O, se va putea scrie energia specifica totala de la aspiratia Ea si de la refularea pompei Er prin
relatiile:

( 1)

(2)
In ecuatiile (1) si (2) s-au folosit urmatoarele notatii: pa - presiunea statica a lichidului la
intrarea in pompa; pr – presiunea statica a lichidului la iesirea din pompa; Va - viteza medie a
lichidului in sectiunea de aspiratie a pompei; Vr - viteza medie in sectiunea de refulare a
pompei; g - greutatea specifica a lichidului; r - densitatea lichidului; g - acceleratia
gravitationala. In aceste conditii sarcina pompei devine:

(3)
   In ecuatia (3) adunandu-se si scazandu-se pat/g si ordonandu-se termenii, se va obtine:

(4)
Facandu-se notatiile pm/g = HM si pv/g = HV, sarcina H va fi:

(5)
 Considerandu-se ca distanta y intre vacuumetrul V si manometru M este foarte mica, neglijabila
in raport cu HM si HV - mai ales la pompele cu presiune mare - si ca sectiunile de la intrarea,
respectiv iesirea din pompa sunt egale (Aa = Ar), din ecuatia de continuitate functie de debit (Q =
ct. = Aa·Va =Ar ·Vr) va rezulta ca Va = Vr ; ecuatia (5) va lua forma:
(6)                                               H = HV + HM + y .
Asa cum rezulta din ecuatia  (6) sarcina unei pompe este determinata de suma indicatiilor celor
doua aparate de masura, a vacuumetrului V si a manometrului M. Rolul principal al unei pompe

25
este realizarea unei energii hidraulice care sa permita transportul lichidului cu anumiti parametrii
printr-o retea de transport. Pentru aceasta este necesar ca sarcina pompei H sa poata face fata
ridicarii lichidului la locul si inaltimea dorita, sa invinga toate rezistentele hidraulice de pe
reteaua de transport si sa asigure in punctul final parametrii solicitati, presiunea pf si viteza medie
a lichidului Vf. Pentru a realiza aceasta este necesar ca intre sarcina pompei H si sarcina
retelei Hr sa existe relatia: H ³ Hr.
c. Puterea utila a pompei

Fie P puterea aplicata la arborele pompei. O parte din ea este consumata pentru invingerea
frecarii in lagare, in sistemul de etansare al arborelui si prin frecarea discurilor inelului si a
coroanei rotorului de lichidul existent in carcasa (pierderile datorita frecarilor pe disc), precum si
prin frecarile dintre elementele in miscare de rotatie ale masinii si aerul inconjurator (pierderile
prin ventilatie). Aceasta putere disipata mecanic se va nota prin Ppm. Puterea ramasa este puterea
teoretica ce se aplica rotorului. Puterea teoretica Pt aplicata rotorului si transmisa de acesta
lichidului nevascos este:
(7)  Pt= P - Ppm = r  × g  × Qt  ×  Ht  = r ×  Q  ·Yt
Din aceasta putere, in realitate o parte este disipata datorita vascozitatii lichidului. Puterea
primita de lichidul real, vascos la trecerea prin rotor va fi:
(8)                                            r × g× Qt  × H =  r · Qt  × Y
          Din lichidul care paraseste rotorul, o parte este re - circulat prin labirinti, iar o parte este
pierduta pe la etansarea arborelui. Puterea transferata de rotor acestei parti a lichidului se poate
considera ca o putere consumata.
          Puterea utila sau efectiva a pompei Pu reprezinta energia obtinuta la refularea pompei in
unitate de timp, fiind determinata de relatia:

(9)                                   ,
in care G reprezinta greutatea masei de lichid ce urmeaza a fi transportata la o inaltime H.
Puterea utila a pompei este mai mica decat puterea absorbita de la motorul de antrenare a
acesteia P.
d. Randamentul pompei
Tinandu-se seama de puterea disipata mecanic Ppm, se defineste randamentul mecanic al pompei:

26
(10)                                          .

          In functie de pierderile hidraulice se defineste randamentul hidraulic, dat de relatia:

(11)                                  ,
in care s-a notat cu ahr suma pierderilor hidraulice; acestea se datoreaza frecarilor si ciocnirilor
dintre particulele curentului care trec prin masina, frecarilor dintre acestea si peretii interiori ai
conductelor, variatiilor de directie si de sectiune. Desprinderea curentului de pereti mareste mult
pierderile hidraulice de sarcina.
          Luandu-se in considerare pierderile de debit (pierderile volumice), se introduce notiunea
de randament volumic:

(12)                                          .
 Pierderile volumice se datoreaza valorificarii incomplete a debitului care trece prin masina, din
cauza etansarilor imperfecte dintre organele fixe si cele mobile.
          In functie de randamentele aratate mai sus randamentul global al pompei h se defineste ca
raportul dintre puterea utila Pu si puterea absorbita P, fiind astfel determinata prin relatia:

(13)                                    ,

de unde:

(14)                                        , [KW].

3.5 CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TURBOPOMPELOR PENTRU

ALIMENTARI CU APA
          Pompe hidrodinamice (turbopompe) sunt masini in care transformarea de energie are loc
datorita interactiunii dintre palete si fluid (prin modificarea momentului cantitatii de miscare);
ele sunt caracterizate prin viteze mari ale fluidului fata de organele active ale masinii, iar debitul
variaza cu inaltimea de pompare.

27
 Pompele centrifuge fac parte din categoria generatoarelor hidraulice la care transformarea
energiei mecanice in energie hidraulica se realizeza pe seama centrifugarii lichidului vehiculat la
trecerea prin rotor.
Forta centrifuga ce actioneza asupra particulelor de fluid vehiculat fiind data de produsul
dintre masa, patratul vitezei unghiulare a rotorului pompei si distanta de la centrul de rotatie pana
la punctul considerat, efectul de centrifugare ce constituie principiul de baza al functionarii
acestor pompe , este cu atat mai mare cu cat parametrii mentionati au valori mai mari.
Viteza unghiulara mare a rotoarelor pompelor centrifuge face posibila antrenarea directa a
acestora de catre motore electrice sau turbine cu abur, obtinandu-se agregate compacte pentru
valori relative mari ai parametrilor functionali.
De asemenea caracteristica functionala de a furniza un debit constant ca si posibilitatea de
reglare a acestei marimi in domenii largi au facut ca utilizarea lor sa se extinda de la an la an
astfel ca in momentul de fata pompele centrifuge reprezinta cca. 80-90% din totalul de pompe
folosite in rafinarii si industria petrochimica.
Sub diverse forme constructive si marimi, pompele centrifuge pot satisface in momentul de
fata cele mai diverse conditii de lucru intalnite in acest domeniu de activitate, necesitand o
intretinere usora si cheltuieli de exploatare mici.
Consructiv pompele centrifuge se deosebesc in functie de natura si temperatura fluidului
vehiculat prin solutiile constructive adoptate in scopul asigurarii unei sigurante crescute in
exploatare, elementele componente ramanand aceleasi.
Din acest motiv in literatura tehnica de specialitate, pompele centrifuge se impart in :
- pompe centrifuge de uz general
- pompe centrifuge de proces
La randul lor cele din grupa a II-a pot fi clasificate dupa mai multe criterii, cum ar fii: natura
fluidului vehiculat, temperatura de lucru, numarul de trepte, constructia statorului, etc.
Pompele centrifuge pot fi construite cu mai multi rotori inserati in scopul maririi inaltimii
totale de pompare sau cu un singur rotor.
          Instalatiile de pompare se folosesc pentru a furniza energia hidraulica necesara
consumatorilor, cu anumiti parametri (Q, H), in conditii de eficienta economica, deci cu
randamente cat mai ridicate si consumuri specifice cat mai reduse. Stransa legatura dintre

28
caracteristicile functionale ale turbomasinilor si geometria acestora face ca respectivile cerinte sa
fie asigurate in cele mai bune conditii prin utilizarea unui tip bine precizat de turbopompa.
          Cei mai importanti parametri ai pompelor considerati in prezent sunt: costul efectiv si
economia de energie. Toate cercetarile actuale urmaresc sa imbunatateasca durata de functionare
a reperelor pompelor. In urmatorii 20 de ani o mare atentie se acorda pompelor centrifuge,
urmarindu-se cresterii puterii hidraulice, a presiunii si a temperaturii lichidului vehiculat,
concomitent cu aparitia de noi materiale si modele.
          Pompele centrifuge mono etajate cu intrare dubla sunt utilizate la alimentarea cu apa a
oraselor, alimentarea obiectivelor industriale, pentru debite cuprinse intre 0,1 si 2 m3/s si inaltimi
de pompare de 20 pana la 80 m.

Cap. 4 MEMORIU DE CALCUL JUSTIFICATIV
4.1. Alegerea lichidului de lucru
Se alege apa ca lichid de lucru având următoarele caracteristici:
̶ Temperatura = 20 ̊C
̶ Concentratia =100%
̶ Greutatea specifica = 9790N/m3
̶ Vascozitatea dinamica μ = 1008∙10-6 kg/m∙s
̶ Presiunea de vaporizare pvap=2,34 kPa = 2,34∙10-3 bari = 2,34∙103 N/m2

4.2. Justificarea soluţiei constructive

Pompa de proiectat este o pompă centrifugă monoetajată cu rotorul în consolă, înconstrucţie
modulară, având dimensiunile de gabarit impuse internaţional, conform STAS8696-85. Carcasa,
conductele şi motorul electric rămân fixe, schimbându-se doar piesele deuzură: lagărele şi
etanşarea.

29
 Aceasta pompa va fi utilizata in industria alimentara functionand 8 h/zi si prezinta avantajul
de a permite interventii rapide in exploatare.

4.3.Alegerea materialelor pompei

Materialele din care sunt confecţionate piesele ce compun pompa pot fi metalice sau nemetalice.
Ele se aleg ţinând cont de rolul funcţional al fiecărei piesă componentă, odeosebită importanţă
fiind acordată celor care vin în contact direct cu lichidul de lucruvehiculat.În funcţie de felul cum
fluidul de lucru acţionează asupra materialelor cu care vine încontact, există cinci clase de
coroziune.
Clasa de coroziune Pierderea de material g/m3h Rezistenta la coroziune
0 <0,1 Foarte buna
1 0,1-1 Buna
2 1-3 Suficienta
3 3-10 Slaba
4 >10 Foarte slaba

Pentru realizarea performanţelor cerute pompei şi pentru o mai bună funcţionareimpunem o clasa
de coroziune cat mai avantajoasă.
Materialele cu clasă de coroziune 0 pot fi folosite raţional pentru orice piesăcomponentă a
pompei, indiferent dacă cine sau nu în contact cu fluidul de lucru, mai puţinrotorul.
In cazul rotorului, dintre materialele recomandate trebuie ales un material care săreziste la
acţiunea vitezei periferice a motorului.

30
Pentru exprimarea vitezei periferice există două posibilităţi:
1. Se adopta din STAS o mărime standardizată pentru D2 şi anume Dn  – diametru nominal,va
rezulta:
Dn = 160
π Dn n
u2 =
60
3,14∗0,16∗1500
u2 = =12,56 m/s
60

În funcţie de valorile vitezei periferice u2 pentru rotor se recomandă următoarele materiale:

- pentru u2 < 10 m/s: Pb, ceramică, sticlă, porţelan, grafit, PVC;
-pentru u2 = 10 ÷ 30 m/s: fontă cenuşie;
- pentru u2 = 30 ÷ 45 m/s: bronz;
- pentru u2 = 45 ÷ 63 m/s: oţel turnat, oţel aliat, oţel forjat;
-pentru u2 > 63 m/s: oţel aliat, oţel forjat
u2 =12,56 m/s rotorul se realizează din fontă cenuşie.
Pentru carcasă materialul se alege în funcţie de înălţimea de pompare.

4.4 Justificarea turatiei recomandate

Alegerea turatiei se face in functie de mai multi factori:
a. Inaltimea de pompare H:
̶ daca H > 50 m se recomanda n = 2920 rot/min;
̶ pentru H < 50 m se recomanda n = 1450 rot/min.
b. debitul Q: influenţează în mod direct turaţia, ca şi sarcina, la un debit mic,turaţia fiind
corespunzătoare.
c. rapiditatea pompei nq:
1
2
n∗Q
n q= 3
H4
unde: n – turaţia [rot/min];
Q – debitul [m3/sec];
H – înălţimea de pompare.
Rapiditatea pompei la anumite valori critice, în funcţie de care e împărţită în maimulte clase: R5,
R10, etc.

31
 1500∗0,81
n q= =18,86 rot/s
6,44

4.5 Calculul debitului pompei

Calculul debitului este dat de relatia:
Q = Pu / γ ∙ H [m2/s]
Pu = ɳ ∙ P
Unde: γ – greutatea specifica
P – puterea motorului
Pu – puterea utila
H – inaltimea de pompare
ɳ - randamentul
Pu = 0,72 ∙ 1100W = 792 W
Q = 792/9,8 ∙ 103 ∙ 12 = 0,0067 [m3/s]

4.5.1 Randamentul volumetric

Randamentul volumetric este dat de relatia:
Q Qt−q
ɳ v= = <1
Qt Qt
Unde: Q – debitul aspirat prin flansa de aspiratie;
Qt – debitul teoretic sau debitul vehiculat prin rotor.
Randamentul volumetric tine cont de pierderile de debit la etansarea rotorului.
Debitul Q care intra (la aspiratie) este egal cu debitul care iese (la refulare). Presiunea de la
iesire este mai mare decat presiunea la intrare. Datorita acestei diferente de presiune apare un
circuit parazit de lichid (debit parazit).

32
 Din experienţa de proiectare şi exploatarevaloarea randamentului volumetric este cuprinsă
în intervalul ηv=( 0,85 – 0,95 ).
Criteriile după care se determină valoarea concretă a randamentului ηv sunt: înălţimeade
pompare, debitul, numărul de labirinţi (interstiţii faţă/spate), rapiditate.
De exemplu daca folosim i = 2 labirinţi debitul parazit q creşte şi randamentulvolumetric
ηv scade, iar dacă folosim un labirint debitul parazit scade şi randamentul volumetric ηv creşte.
Rapiditatea pompei nq este direct proporţională cu randamentul volumetric, influenţându-l în
mod corespunzător.
Dacă înălţimea de pompare H este mică, debitul parazit este destul de mic, decirandamentul
volumetric va fi destul de ridicat.
Dacă consideram randamentul în funcţie de construcţia rotorului atunci pentru un rotor de
lăţime mică va rezulta un debit parazit q mic vom avea rapiditatea pompei ηq mai mică şi
randamentul volumetric ηv mai mic. Pentru un rotor lat va rezulta un debit parazit q mare având
rapiditatea pompei nq mai mare şi randamentul volumetric ηv mai mare.

4.5.2 Puterea la arborele pompei

9,8∗Q∗H 9,8∗0,0067∗12
P ( kW ) = = =1,09 kW
Ƞ 0,72

4.6 Calculul intrarii in rotor

Principalele parametrii ai intrarii in rotor sunt prezenti de figura:

33
a. Calculam debitul teoretic:
Q m 3 0,0067
Qt = [ ]
ɳv s
=
0,85
=0,0078 m 3 / s

b.Viteza absolută imediat înainte de intrarea în rotor:

c 0= ( 0,06÷ 0,08 )∗√3 Qt∗n
3
c 0 med =0,07∗√ 0,0078∗1500 2=0,07∗25,98=1,81 m/s

c. Diametrul la intrarea in rotor:

π∗D20
∗c 0=Q t
4

Rezulta:
4 Qt 4∗0,0078
D 0=
√ √
π∗c 0
=
3,14∗1,81
=0,07 m

D0=70 mm

d. Calculam diametrul de intrare in paletaj:

D1=( 0,8 ÷ 1,1 )∗D0
D 1=0,95∗70=66,5 mm

e. Calculam viteza absoluta la intrare in paletaj:

34
c 1 ≅ c m 1=τ 1∗c 0

Unde: τ 1 - coeficient de contractie a sectiunii la diametrul D1, datorita grosimii palelor.

τ 1 =1,05÷ 1,25
τ 1 =1,1

c 1=1,1∗1,81=1,99 m/s

f. Viteza de transport la intrare:

π∗D1∗n m
u1=
60 s [ ]
3,14∗0,06∗1500
u1 = =4,71m/s
60

g. Latimea palei la intrare:

c m 1 ≤c 0 → cm 1 =1,7

Qt∗τ 1
b 1= [m]
π∗D1∗c m 1

0,0078∗1,1
b 1= =0,026 [ m ]
3,14∗0,06∗1,7

35
Cap. 5 SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE OBTINERE A
BAUTURILOR RACORITOARE

In acest caz vom folosi pompa la tratarea apei:

Tratarea apei- Pentru a avea apă corespunzătoare pentru prepararea băuturilor răcoritoare, se
cere ca apa potabilă să fie dezaerată şi dedurizată.
Dezaerarea- această operaţie se face în scopul îndepărtării aerului dizolvat în apă. În apa
dezaerată se poate face o mai bună impregnare a bioxidului de carbon, iar odată cu îndepărtarea
oxigenului se asigură o mai bună conservare a băuturii faţă de acţiunea microorganismelor şi
conservarea aromelor specifice.
Operaţia se execută cu aparatul dezaerator care constă dintr-o coloană în care apa coboară
sub formă de picături prin pulverizare, cu ajutorul unei pompe de vid se realizează cu aceasta un
vid uşor care îndepărtează aerul din apă; apa este scoasă din aparat cu ajutorul unei pompe
centrifuge. Pentru executarea acestei operaţiuni în condiţii bune trebuie respectate cu stricteţe
temperatura apei, debitul şi vidul.

36
 Schema alimentarii cu apa a unei intreprinderi dintr-o sursa de suprafata cu recircularea
partiala a apei:

. 

1 – constructia de captare din rau cu statia de pompare; 2, 3 – statie pentru tratarea apei;
4 – conducta de refulare; 5 – statia de pompare; 6 – rezervor de apa industriala; 7 – hala de
fabricatie; 8 – instalatie de condensare; 9 – statie de pompare; 10 – turn de racire;
11 – spre canalizare.
Corectarea calitatii apei:

Schema de dezodorizare De Smet:

1 – vas tampon; 2 – preincalzitoare; 3 – dezaeratoare-schimbatoare; 4 – incalzitor final;

37
 5 – dezodorizator; 6 – prinzator de picaturi; 7 – ejectoare; 8 – racitoare; 9 – schimbator de
caldura; 10 – filtre polizoare; 11 – rezervor de ulei polisat; 12 – termometre; 13 – debitmetre; 14
– pompe.

5.1 IGIENIZAREA UTILAJELOR DE PRELUCRARE

Spălarea şi dezinfectarea periodică a spaţiilor de producţie şi utilajului de prelucrare

trebuie să fie preocuparea permanentă a întregului personal.
Utilajele moderne cu care sunt înzestrate fabricile permit demontarea rapidă a fiecăreia din
părţile componente, pentru spălarea acestora, .precum şi circularea într-un sistem continuu a
soluţiilor de spălare şi dezinfectare.
Fazele igienizării utilajelor sunt următoarele:

38
 Cap. 6 LUCRARI DE INTRETINERE, EXPLOATARE SI
REPARARE A POMPELOR CENTRIFUGE

6.1 INTRETINEREA

La pompele centrifuge, piesele cele mai expuse la uzurã, atât abrazivã cât si corozivã, sunt:
rotorul, labirintii, arborele, bucsa de protectie a arborelui (bucsa de uzurã), etansarea mecanicã,
garniturile moi si lagãrele.
Carcasele de aspiratie si refulare nu constituie de obicei piese de uzurã, ele având peretii mult
mai grosi decât ai rotorului. În cazul vehiculãrii unor lichide puternic abrazive, carcasele sunt
protejate cu blindaje confectionate din materiale cu mare rezistentã la uzurã. Rotorul reprezintã
una dintre cele mai importante piese ale pompei, si de aceea se recomandã ca, în caz de
constatare a uzurii înaintate, el sã se înlocuiascã cu altul original, procurat din timp de la furnizor
ca piesã de schimb. Uzura rotorului se manifestã prin ciupituri, stirbituri, discontinuitãti ale
formei, subtieri de pereti, ovalizãri ale alezajului butucului, deformãri ale canalului de panã etc.
Indiferent de procedeul de confectionare a unui rotor, fie prin turnare, fie prin sudare-nituire,
materialul din care este alcãtuitã piesa nu poate fi perfect omogen, astfel încât în timpul rotirii
apar mase neechilibrate, care în functionare dau nastere la forte si momente ce provoacã vibratii
ale întregului ansamblu. 
Efectele unei astfel de functionãri se manifestã negativ asupra pieselor pompei si conduc în final
la uzura prematurã a acestora si la întreruperea functionãrii. Pentru a evita aparitia acestui
fenomen este necesar ca dupã prelucrare, fiecare rotor sã fie supus unei operatii de echilibrare si
anume: staticã si dinamicã.

Pentru obtinerea unei echilibrãri cât mai corecte, dispozitivul trebuie sã satisfacã urmãtoarele
condiþii:
- Prismele trebuie sã fie perfect paralele si orizontale.
- Suprafata lor de lucru trebuie sã fie suficient de latã, pentru a nu lãsa urme pe fusurile arborelui,
la rotoarele mai grele.
- Totodatã, în scopul reducerii coeficientului de frecare, aceastã suprafatã trebuie finisatã prin
slefuire;
- Arborele trebuie de asemenea sã aibã fusurile bine slefuite si executate cu o mare precizie. 
De exemplu ovalitatea maximã admisã este de 0,01 mm. În fig. 1 este prezentat un dispozitiv de
echilibrare staticã a rotoarelor pompelor centrifuge.

39
 6.2 Masuri de exploatare pentru evitatarea cavitatiei

Pompele trebuie  montate pe cat posibil, intr-un loc cu altitudinea cat mai mica, conducta de
aspiratie trebuie bine etansata, pentru a evita intrarea aerului. Rezistentele la curgerea in
conducta de aspiratie trebuie reduse la minimum. Se utilizeaza deci conducte cu diametrul si
lungime mica, evitand coturile pronuntate in special cele plasate in plane diferite. Trebuie sa se
adopte o viteza de curgere de 1-2 m/s. Valori mai mici decat 0.8 m/s nu sunt indicate din cauza
pericolului ruginirii conductei.

Viteza  la intrarea in pompa fiind mai mare, rezulta ca diametrul de intrare este mai mic decat
diametrul conductei de aspiratie. Trecerea de la o sectiune mai mica se face printr-o piesa de
legatura nesimetrica. Nu se poate utiliza o piesa de legatura simetrica din cauza formarii unei
pungi de aer la partea superioara care stranguleaza suprafata sectiunii normale la intrarea in
pompa si poate duce la intreruperea coloanei de lichid.

In cazul pompelor cu mai multe rotoare, conditiile aspiratiei depind de primul rotor. Din aceasta
cauza, pentru imbunatatirea proprietatilor de aspiratie ale pompei, unele fabrici construiesc
primul rotor diferit de celelalte si anume: reduc viteza de intrare a lichidului in rotor, majorand
diametrul de aspiratie D1 si latimea b1, uneori este redus si diametrul rotorului.

In general, conducta de aspiratie trebuie sa fie verticala si cat mai scurta. Portiunile orizontale se
monteaza cu o inclinare de cel putin 2 cm la metru pentru a evita pungile de aer.

Daca nu se poate evita trecerea unei conducte de aspiratie peste un punct mai inalt, trebuie
introdus un dispozitiv de evacuare a aerului.

6.2 Tehnologia reparatiilor

Procedeele de reparare a organelor centrifuge sunt asemanatoare cu cele de la pompele cu

piston,folosind ca si la acestea pentru reparare,sudarea electrica, sudarea cu gaze, galvanizarea,
prelucrarea mecanica, ajustarea, etc.
Carcasele de fonta crapate sau sparte se pot repara ca si corpurile de pompa de la pompele cu
piston prin sudare cu gaze,executate la cald sau prin sudare electrica rece.
Axele pompelor centrifuge prezinta o uzura caracteristica prin faptul ca neavand o miscare
rectiline alternativa ca tijele de pompa ca o miscare de rotatie, uzura este localizata la fusurile
corespunzatoare lagarelor cu bucse sau cuzineti si la cele care se freaca in prezgarnituri. Axele
uzate ale pompelor centrifuge se pot reconditiona prin metalizare urmata de cementare sau prin
cromare dupa ce primele reparatii sau facut prin rectificare simpla.
Rulmentii uzati ai pompelor centrifuge,cum bucsele de lagar uzate se inlocuiesc cu altele noi iar
lagarele de compozitie uzate, topite, gripate, se toarna din nou prin aceleasi procedee ca la
pompele cu piston.
Rotoarele pompelor centrifuge deteriorate prin rupere de palete,coroziune,eroziune nu se repara

40
ci se inlocuiesc cu altele noi.
Dispozitivele de conducere a pompelor centrifuge,deteriorate prin coroziune,cavitatie si eroziune
nu se pot repara prin sudare,deoarece interiorul lor este greu accesibil pentru executarea acestei
operatii si suprafetele incarcate nu se pot prelucra usor.

41
Bibliography

1. I. Santau, V. Burchiu, O. Alexandrescu, Instalatii de pompare, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1982

2. G. Chimion, D. Ilisiu, M. Branisteanu, Pompe centrifugale, Editura Tehnica Bucuresti, 1964

3. E. Tottolo, Pompe si compresoare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963

4. C. Banu, Manulalul inginerului de industrie alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998

5. Vasile Tisan, Utilaje in industria alimentara, vol. I, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2007

6. Vasile Tisan, Utilaje in industria alimentara, vol. II, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2009

7. http://cadredidactice.ub.ro/iulianflorescu/files/2012/04/mecanica-fluidelor.pdf

8. http://rrosca.tripod.com/mec_fluide_im.pdf

9. http://www.qreferat.com/referate/geografie/CALCULUL-MECANIC-POMPE-
CENTRIF617.php

10. http://www.referatele.com/referate/noi/diverse/lucrari-de-intretine1821671017.php

11. https://www.scribd.com/doc/94121180/UTILAJE-POMPA-CENTRIFUGALA

42