Evul mediu

În Europa, declinul Imperiului Roman, dezurbanizarea și depopularea, precum și

scăderea nivelului de trai a dus la conceptul de "Epoca întunecată", deși în estul
Mediteranei, Imperiul Bizantin a prosperat până în 1204. De asemenea, califatele
islamice și China au înflorit pe plan cultural și economic.
În Europa, depopularea, dezurbanizarea, invaziile și migrațiile populațiilor, începute în
antichitatea târzie, au continuat pe parcursul evului mediu mijlociu. Invadatorii barbari,
incluzând populații germanice variate, au format noi regate pe teritoriile fostului Imperiu
Roman de Apus. În secolul al VII-lea, nordul Africii și Orientul Mijlociu, ce fuseseră
cândva teritorii ale Imperiului Roman de Est au ajuns sub stăpânirea Califatului, un
imperiu islamic, fiind cucerite de succesorii lui Mahomed. Deși s-au desfășurat
schimbări substanțiale în societate și structurile politice, ruptura dintre antichitate și evul
mediu n-a fost completă. Imperiul Bizantin a supraviețuit și s-a menținut ca o putere
majoră. Legea imperială, Codul lui Iustinian, a fost redescoperit în nordul Italiei în 1070,
fiind admirat pe parcursul epocii. În vest, multe regate au încorporat vechile instituții
romane. Mănăstirile au fost fondate în timpul campaniilor de misionarism creștin
desfășurate în teritoriile păgâne ale Europei.
Francii, sub dinastia Carolingiană, au pus bazele unui imperiu în vestul Europei,
devenind o putere majoră. Imperiul Carolingian, în secolele VIII-IX, a fost sucombat de
presiunile războaielor interne civile combinate cu invaziile externe ale vikingilor din nord,
maghiarilor din est, și sarazinilor din sud.
De-a lungul Evului Mediu Mijlociu, care a început după anul 1000, populația Europei a
crescut de pe urma inovațiilor tehnice și agricole ce au dus la lărgirea rutelor comerciale
și la înflorirea economică, precum și la o renaștere urbană treptată. Feudalismul a
organizat structurile sociale, țăranii primind loturi de pământ în schimbul prestării
serviciilor de muncă către nobili, cavalerii și nobilii cu staturi sociale joase prestau
servicii militare către nobilii cei mai bogați în schimbul terenurilor și statuturilor sociale.
Cruciadele, începute din 1095, ce erau inițial pelerinaje , au devenit expediții militaro-
religioase organizate de puterile europene creștine pentru a recăpăta controlul asupra
"Țării Sfinte" aflate sub stăpânire musulmană.
Regii au devenit capii regatelor centralizate, reducând infracțiunile și violența, însă
idealul de unitate creștină era din ce în ce mai imposibil de realizat. Viața intelectuală a
fost marcată de scolasticism, filosofia ce empatiza credința cu rațiunea, ceea ce a
permis fondarea universităților. Europa se afla sub controlul instituțiilor feudale și
ecleziastice. Arta și arhitectura erau caracterizate de teme creștine.
În Asia, expansiunea islamică a generat un nou imperiu și civilizație cu contacte
comerciale cu Asia, Africa și Europa, precum și la avansarea științei și culturii. Estul
Asiei a experimentat ascensiunea Chinei imperiale după interregnumul haotic al celor
șase dinastii, stabilind dinastii prospere ce au influențat Coreea, Vietnam și Japonia.
Religii ca Budismul și neo-confugianismul s-au răspândit. Praful de pușcă a fost
dezvoltat de chinezi și s-a răspândit rapid în întreagă lume. Imperiul Mongol a afectat o
mare parte a Europei și Asiei. Mongolii, deși au cucerit zone întinse, au comis
genociduri și au provocat accelerarea răspândirii marii ciume, au creat noi rute dintre
cele două continente. În "Lumea Nouă" s-au dezvoltat și au prosperat civilizații ca
Maya, Imperiul Aztec și Imperiul Incaș, neatinse și izolate de problemele lumii vechi, dar
aflate într-un stadiu primitiv de dezvoltare în privința tehnicii.
Filosofia lui Thomas Aquino, Petrarca, Zhu Xi și Kabir, codul lui Iustinian, matematica
lui Fibonacci, Oresme și Al-Khwarizmi, picturile lui Giotto, Behzad și Dong Yuan,
poeziile lui Dante, Li Bai, Ruba'i și Chaucer, istoriografia lui Leonardo Bruni și Ibn
Khaldun, călătoriile lui Marco Polo și Ibn Battuta, și arhitectura gotică a catedralelor
precum Chartres sau minuni arhitectonice ca Mezuita, Angkor Wat sau Machu Picchu
au fost realizările remarcabile ale acestei perioade.