APOSTOL Blaj 2003 PDF

APOSTOL
©
Editura
Toate drepturile rezervate
ISBN
APOSTOL
TIPÃRIT ÎN ZILELE PÃSTORIEI
ÎNALT PREA SFINÞIEI SALE
LUCIAN
ARHIEPISCOP ªI MITROPOLIT
DE ALBA IULIA ªI FÃGÃRAª
EDITURA BUNA VESTIRE

BLAJ, 2003
Editura
4 APOSTOLUL
5
CUVÂNT ÎNAINTE
L
ipsa cãrþilor liturgice din Biserica Românã Unitã s-a fãcut tot mai
simþitã, ºi pentru faptul cã decenii de-a rândul editarea lor n-a
fost posibilã, iar vechile cãrþi liturgice sunt astãzi tot mai rare. Pentru
remedierea acestei situaþii s-a trecut la realizarea acestui Apostol, primul
dupã ediþia din 1911, realizatã la Blaj.
Desigur, întocmitorii acestei ediþii au fost insuflaþi ºi de spiritul
primenitor al Conciliului Vatican II, care prin documentele publicate a
îndemnat apropierea de textul sacru ºi de o mai intensã trãire liturgicã a
acestuia, izvor ºi culme a îndumnezeirii omului. Dar lecturile biblice din
cadrul sfintelor ceremonii bisericeºti se citesc din vechime. Încã din primele
secole creºtine existã numeroase mãrturii care afirmã cã în adunãrile de
cult, în care se „frângea pâinea”, se citeau ºi diferite fragmente din Sfânta
Scripturã. Însã conþinutul Apostolului s-a definitivat în timp: intrarea
Bisericii creºtine în libertate, prin edictul lui Constantin ºi Liciniu, din
anul 313, epoca de aur a patristicii din veacurile IV ºi V, a fãcut necesarã
o tot mai precisã rânduialã în cult, pentru ca prin reformele sfinþilor Ioan
Damaschinul ºi Teodor Studitul sã se ajungã la forma aproximativã de
astãzi. Totuºi, din cauza timpurilor sau a oamenilor, dacã aceastã trãire a
devenit mai formalã, suntem invitaþi de Conciliu sã câºtigãm o cunoaºtere
tot mai profundã ºi o practicã tot mai perfectã în cele sfinte, iar atunci
când aceastã cunoaºtere ajunge deficitarã sã ne întoarcem la tradiþiile
strãmoºeºti, aºa cum Sfântul Pavel scrie corintenilor: v-am dat, întâi de
toate, ceea ce ºi eu am primit.
Celebrarea liturgicã conþine pe lângã imnografie ºi texte biblice
dispuse organic, de-a lungul anului liturgic, Cuvântul dat de Dumnezeu,
fiind de folos spre învãþãturã, spre mustrare, spre îndreptare, spre
6 APOSTOLUL
înþelepþirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sã fie

desãvârºit, bine pregãtit pentru orice lucru bun, dupã cum scrie Sfântul
Apostol Pavel cãtre Timotei (II Tim. 3, 16-17). Pe de altã parte, textul
sacru, integrat corespunzãtor în rugãciunea liturgicã, demonstreazã o mare
capacitate de implicare a persoanei umane, frumuseþea sfintelor slujbe
exprimând armonia dumnezeiascã ºi omenirea transfiguratã. În
complexitatea tainei lui Christos, celebrarea pãmânteascã uneºte cerul cu
pãmântul, iar glasul Bisericii noastre, interpretã vie a tezaurului de tradiþii
pe care ea îl pãstreazã, anticipeazã fericirea veºnicã.
Românii uniþi vor avea spre lecturã ºi meditaþie textul Apostolului
mare. Pentru exprimarea gândului sfânt s-a þinut cont de tradiþia liturgicã
blãjanã ºi de echilibrul dintre nou ºi vechi, dar ºi dorinþele credinciosului
de a înþelege cuvântul sacru. Fecioara Maria, chivotul sfânt al Fiului care
ia firea omeneascã, templu adumbrit prin puterea Spiritului Sfânt, sã
rãsplãteascã râvna celor care s-au ostenit la alcãtuirea acestei sfinte cãrþi,
iar harul Domnului nostru Isus Christos ºi dragostea lui Dumnezeu Tatãl
ºi împãrtãºirea Sfântului Spirit sã fie cu voi cu toþi.
Blaj, la praznicul “Buneivestiri”

25 03 2003
† LUCIAN
MITROPOLITUL BISERICII ROMÂNE UNITE
7
PROCHIMENE, ALILUIA ªI CUMINECARE

PESTE TOATÃ SÃPTÃMÂNA
LUNI
Amintirea Sfinþilor fãrã de trup
Prochimen, Vers 4 (Ps. 103,5): Cel ce faci pe îngerii Tãi spirite ºi pe slugile Tale parã de foc.
Stih, (Ps. 103,1): Binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, mãritu-
Te-ai foarte.
Aliluia, (Ps. 148,1): Lãudaþi pe Domnul din ceruri, lãudaþi-L pe El întru cele înalte.
Cuminecar, (Ps. 103,5): Cel ce faci pe îngerii Tãi spirite ºi pe slugile Tale parã de foc.
_______________
MARÞI
Amintirea Înaintemergãtorului
Prochimen, Vers 7 (Ps. 63,11): Veselise-va cel drept întru Domnul, ºi va nãdãjdui în El.
Stih, (Ps. 63,1): Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mã rog Þie.
Aliluia, (Ps. 91,12): Dreptul ca finicul va înflori ºi ca cedrul cel din Liban se va înmulþi.
Cuminecar, (Ps. 111,6): Întru pomenire veºnicã va fi dreptul, de vorbire de rãu nu se va

teme.
_______________
MIERCURI
Amintirea Preasfintei Nãcãtoare de Dumnezeu
Prochimen, Vers 3 (Lc. 1, 46-47): Mãreºte suflete al meu pe Domnul, ºi s-a bucurat spiritul
meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih, (Lc. 1,48): Cã a cãutat spre smerenia servei Sale, cã iatã, de acum mã vor ferici
toate neamurile.
Aliluia, (Ps. 131,8): Scoalã-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþeniei Tale.
Cuminecar, (Ps. 115,4): Paharul mântuirii voi lua ºi numele Domnului voi chema.
_______________
8 APOSTOLUL
JOI
Amintirea Sfinþilor Apostoli
Prochimen, Vers 8 (Ps. 18,4): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii
cuvintele lor.
Stih, (Ps. 18,1): Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte
tãria.
Aliluia: Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.
Cuminecar, (Ps. 18,4): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele
lor.
_______________
VINERI
Amintirea Sfintei Cruci
Prochimen, Vers 8 (Ps. 98,5): Înãlþaþi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi vã închinaþi

aºternutului picioarelor Lui, cã sfânt este.
Stih, (Ps. 98,1): Domnul împãrãþeºte; sã tremure popoarele.
Aliluia, (Ps. 73,2): Adu-Þi aminte de sfânt locaºul Tãu pe care l-ai câºtigat de la început.
Cuminecar, (Ps. 73,13): Dumnezeu, Împãratul nostru înainte de veac, a fãcut mântuire
în mijlocul pãmântului.
_______________
SÂMBÃTÃ
Amintirea tuturor Sfinþilor ºi a Morþilor
Prochimen, Vers 7 (Ps. 31,12): Bucuraþi-vã în Domnul ºi vã veseliþi, drepþilor.

Stih, (Ps. 31,1): Fericiþi cei cãrora li s-au iertat fãrãdelegile ºi cei cãrora li s-au acoperit pãcatele.
Aliluia, (Ps. 64,4): Fericit e cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit, Doamne.
Cuminecar, (Ps. 32,1): Bucuraþi-vã, drepþilor, de Domnul. Celor drepþi li se cuvine laudã.
Stih, (Ps. 64,4): Fericit e cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit sã locuiascã în curþile Tale.
_______________
9
ÎN SFÂNTA ªI MAREA DUMINICÃ A PAªTILOR

Dupã: Bine este cuvântatã împãrãþia ...,
Poporul: Amin.
Preotul, Tropar, V5: Christos a înviat din morþi cu moartea pe moarte cãlcând ºi celor
din morminte viaþã dãruindu-le.
Poporul cântã acelaºi Tropar, de douã ori.
Preotul zice stihurile (Ps. 67, 117):
1. Sã se scoale Dumnezeu ºi sã se risipeascã duºmanii lui.
Poporul, dupã fiecare stih: Christos a înviat...
2. Precum se risipeºte fumul, sã se risipeascã; precum se topeºte ceara de faþa focului.
3. Aºa sã piarã pãcãtoºii de la faþa lui Dumnezeu, ºi drepþii sã se veseleascã.
4. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-
însa.
5. Mãrire Tatãlui - ªi acum -
Preotul: Christos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând,
Poporul: ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le.
Ectenia: Cu pace Domnului sã ne rugãm.
Antifonul I. Ps. 65. Vers 2.

1. Strigaþi Domnului tot pãmântul.
(dupã fiecare stih): Pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântu-
ieºte-ne pe noi.
2. Cântaþi numelui lui, daþi mãrire laudei lui.
3. Ziceþi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoºãtoare lucrurile tale! Întru
mulþimea puterii tale te vor linguºi vrãºmaºii Tãi.
4. Tot pãmântul sã Þi se închine ºi sã-Þi cânte, numelui Tãu sã-i cânte.
10 APOSTOLUL
Mãrire - ªi acum -
Antifonul II. Ps. 66. Vers 2.

1. Dumnezeule, îndurã-Te spre noi ºi ne binecuvinteazã.
(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel ce ai înviat din
morþi,
pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Aratã-Þi faþa Ta spre noi ºi ne miluieºte.
3. Ca sã cunoaºtem pe pãmânt calea Ta: întru toate neamurile mântuirea Ta.
4. Pe Tine Te vor lãuda popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te vor lãuda.
Mãrire - ªi acum - Unule nãscut -
Antifonul III. Ps. 67. Vers 5.

1. Sã se scoale Dumnezeu ºi sã se risipeascã duºmanii lui.
(dupã fiecare stih): Christos a înviat...
2. Precum se risipeºte fumul...
3. Aºa sã piarã pãcãtoºii...
4. Aceasta este ziua...
La Intrarea micã:
În adunãri binecuvântaþi pe Dumnezeu, pe Domnul, voi cei nãscuþi din Israel.

Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel ce ai înviat din morþi, pe noi
care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 5: Christos a înviat din morþi....

Ipacoi, 4: Venit-au mai înainte de dimineaþã * Maria ºi cele ce era cu dânsa, * ºi
aflând piatra rãsturnatã de pe mormânt * auzit-au de la înger: * Pe cel ce este în lumina
cea veºnicã * de ce-l cãutaþi între morþi ca pe un om? * Vedeþi înfãºurãturile de îngropare,
* alergaþi ºi lumii vestiþi: * A înviat Domnul, omorând moartea: * cã este Fiul lui
Dumnezeu, * cel ce mântuieºte neamul omenesc.
Condac, 8: Deºi te-ai coborât în mormânt, * Tu cel fãrã de moarte, * puterea iadului
ai zdrobit * ºi ai înviat biruitor, Christoase Dumnezeule, * zicând femeilor de mir
purtãtoare: * Bucuraþi-vã! * ºi apostolilor tãi pace dãruind * Tu, cel ce dai celor cãzuþi
înviere.
În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântã: Câþi în Christos v-aþi botezat, în Christos v-aþi
ºi îmbrãcat. Aliluia.
ÎN SÃPTÃMÂNA LUMINATÃ 11
Prochimen, 8 (Ps. 117,24): Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi
sã ne veselim într-însa.
Stih, (Ps. 117,1): Lãudaþi pe Domnul cã este bun, în veac este mila Lui.
DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

(I, 1-8)
Î
n cartea cea dintâi am scris, o, Teofile, despre toate cele ce a început
Isus a face ºi a învãþa, pânã în ziua în care S-a înãlþat la cer, poruncind
prin Spiritul Sfânt Apostolilor pe care i-a ales, cãrora S-a ºi înfãþiºat
pe Sine viu, dupã patima Sa, prin multe semne doveditoare, arãtându-li-
Se timp de patruzeci de zile ºi vorbind cele despre Împãrãþia lui Dumnezeu.
ªi cu ei petrecând, le-a poruncit sã nu se depãrteze de Ierusalim, ci sã
aºtepte fãgãduinþa Tatãlui, pe care (a zis El) aþi auzit-o de la Mine: cã
Ioan a botezat cu apã, iar voi veþi fi botezaþi cu Spirit Sfânt, nu mult
dupã aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare
în acest timp vei aºeza Tu, la loc, împãrãþia lui Israel? El a zis cãtre ei: nu
este al vostru a ºti anii sau vremurile pe care Tatãl le-a pus în stãpânirea
Sa. Ci veþi lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, ºi Îmi veþi fi Mie
martori în Ierusalim ºi în toatã Iudeea, ºi în Samaria, ºi pânã la marginea
pãmântului.
Aliluia, 8 (Ps. 101,14): Sculându-Te vei milui Sionul, cã vremea este sã-l miluieºti pe
el, cã a venit vremea.
Stih (Ps. 32,13): Din cer a privit Domnul, vãzut-a pe toþi fiii oamenilor.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã Axionul: Îngerul a strigat * cãtre cea plinã de har: *
Curatã Fecioarã, bucurã-te, * ºi iarãºi zic: bucurã-te! * Cã Fiul tãu a înviat * a treia zi
din mormânt * ºi pe morþi i-a ridicat. * Bucuraþi-vã, popoare!
ªi Irmos: Lumineazã-te, lumineazã-te, * noule Ierusalime: * Cã mãrirea Domnului peste

tine a rãsãrit. * Saltã acum ºi te bucurã, Sioane! * Iar Tu, curatã Nãscãtoare de Dumnezeu,
* veseleºte-te întru învierea Fiului tãu.
Cuminecar: Trupul lui Christos primiþi, din izvorul cel fãrã de moarte gustaþi. Aliluia.
Când diaconul sau preotul zice: Cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã..., în loc de Bine
este cuvântat ..., se cântã: Christos a înviat ...
În loc de Vãzut-am lumina ..., se cântã: Christos a înviat ...
În loc de: Sã se umple gurile noastre ..., se cântã: Christos a înviat ...
În loc de: Fie numele Domnului binecuvântat ..., se cântã: Christos a înviat ... (de trei ori)
Preotul zice: Christos a înviat din morþi cu moartea pe moarte cãlcând,

12 APOSTOLUL
Iar poporul: ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le, Doamne îndurã-Te spre noi (3 ori).
Întru numele Domnului, pãrinte binecuvinteazã.
În celelalte zile ale Sãptãmânii Luminate se urmeazã toate ca în ziua de Paºti,

afarã de Prohimen, Apostol, ºi Aliluia.
_______________
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA LUMINATÃ
Prochimen, 8 (Ps. 18,4): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele lor.
Stih, (Ps. 18,1): Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.

(I, 12-17, 21-26)
Î
n zilele acelea, Apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se
cheamã al Mãslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o
sâmbãtã. ªi când au intrat, s-au suit în încãperea de sus, unde se
adunau de obicei: Petru ºi Ioan, Iacob ºi Andrei, Filip ºi Toma,
Vartolomeu ºi Matei, Iacob al lui Alfeu ºi Simon Zelotul ºi Iuda a lui
Iacob. Toþi aceºtia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu
femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii Lui. ªi în zilele acelea,
sculându-se Petru, în mijlocul fraþilor (iar numãrul lor era ca la o sutã
douãzeci), a zis: bãrbaþi fraþi, trebuia sã se împlineascã Scriptura aceasta
pe care Spiritul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda,
care s-a fãcut cãlãuza celor ce L-au prins pe Isus. Cãci era numãrat cu
noi ºi luase sorþul acestei slujiri. Deci trebuie ca unul din aceºti bãrbaþi,
care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Isus,
începând de la botezul lui Ioan, pânã în ziua în care S-a înãlþat de la noi,
sã fie împreunã cu noi martor al învierii Lui. ªi au pus înainte pe doi: pe
Iosif, numit Barsaba, zis ºi Iustus, ºi pe Matia. ªi rugându-se, au zis: Tu,
Doamne, Care cunoºti inimile tuturor, aratã pe care dintre aceºtia doi l-ai
ales, ca sã ia locul acestei slujiri ºi al apostoliei din care Iuda a cãzut, ca
sã meargã în locul lui. ªi au tras la sorþi, ºi sorþii a cãzut pe Matia, ºi s-a
socotit împreunã cu cei unsprezece apostoli.
Aliluia, 4 (Ps. 88,6): Lãuda-vor cerurile minunile Tale Doamne ºi adevãrul Tãu în adunarea
sfinþilor.
Stih, (Ps.88,8): Domnul cel Preamãrit în sfatul sfinþilor, mare ºi înfricoºãtor este peste
cei dimprejurul Lui.
_______________
MARÞI
Prochimen, 3 (Lc. 1,46-47): Mãreºte, sufletul meu, pe Domnul, ºi s-a bucurat sufletul
meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.
Stih, (Lc. 1,48): Cã a cãutat spre smerenia roabei Sale. Cã iatã, de acum mã vor ferici
toate neamurile.

(II, 14-21)
Î
n zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul ºi le-a
vorbit: bãrbaþi iudei ºi toþi care locuiþi în Ierusalim, aceasta sã vã fie
cunoscutã ºi luaþi în urechi cuvintele mele; cã aceºtia nu sunt beþi,
cum vi se pare vouã, cãci este al treilea ceas din zi; ci aceasta este ce s-a
spus prin proorocul Ioil: “Iar în zilele din urmã, zice Domnul, voi turna
din Spiritul Meu peste tot trupul ºi fiii voºtri ºi fiicele voastre vor prooroci,
ºi cei mai tineri ai voºtri vor vedea vedenii ºi bãtrânii voºtri vise vor
visa. Încã ºi peste slujile Mele ºi peste slujnicele Mele voi turna în acele
zile din Spiritul Meu, ºi vor prooroci. ªi minuni vor face sus în cer ºi, jos
pe pãmânt, semne: sânge, foc ºi fumegare de fum. Soarele se va schimba
în întuneric ºi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare ºi
strãlucitã. ªi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.
Aliluia, 8 (Ps. 131,8): Scoalã-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþirii Tale.
Stih, (Ps. 131,11): Juratu-S-a Domnul lui David, adevãrul nu-l va lepãda: “Cã din rodul
pântecelui Tãu voi pune pe scaunul tãu”.
_______________
14 APOSTOLUL
MIERCURI
Prochimen, 6 (Ps. 44,20): Pomeni-voi numele Tãu în tot neamul.

Stih, (Ps. 44,12): Ascultã, fiicã, ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi uitã poporul tãu ºi casa
pãrintelui tãu.

(II, 22-38)
Î
n zilele acelea, zis-a Petru cãtre popor: bãrbaþi israeliþi, ascultaþi
cuvintele acestea: pe Isus Nazarineanul, bãrbat adeverit întru voi de
Dumnezeu, prin puteri, prin minuni ºi prin semne pe care le-a fãcut
prin El, Dumnezeu, în mijlocul vostru, precum ºi voi ºtiþi, pe Acesta,
fiind dat, dupã sfatul cel rânduit ºi dupã ºtiinþa cea dinainte a lui
Dumnezeu, voi L-aþi luat ºi, pironindu-L prin mâinile celor fãrã de lege,
L-aþi omorât. Pe care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morþii,
întrucât nu era cu putinþã ca El sã fie þinut de ea. Cãci David zice despre
El: “Totdeauna am vãzut pe Domnul înaintea mea, cãci El este de-a dreapta
mea, ca sã nu mã clatin. De aceea s-a bucurat inima mea ºi s-a veselit
limba mea; chiar ºi trupul meu se va odihni întru nãdejde. Cãci nu vei
lãsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tãu sã vadã
stricãciune. Fãcutu-mi-ai cunoscute cãile vieþii; cu înfãþiºarea Ta mã vei
umple de bucurie”. Bãrbaþi fraþi, cuvi-ne-se a vorbi cu îndrãznire cãtre
voi despre strãmoºul David, cã a murit ºi s-a îngropat, iar mormântul lui
este la noi, pânã în ziua aceasta. Deci el, fiind prooroc ºi ºtiind cã
Dumnezeu i S-a jurat cu jurãmânt sã aºeze pe tronu-i din rodul coapselor
lui, mai înainte vãzând, a vorbit despre învierea lui Christos: cã n-a fost
lãsat în iad sufletul Lui ºi nici trupul Lui n-a vãzut putreziciunea.
Dumnezeu a înviat pe Acest Isus, Cãruia noi toþi Îi suntem martori. Deci
înãlþându-Se prin dreapta lui Dumnezeu ºi primind de la Tatãl fãgãduinþa
Spiritului Sfânt, L-a revãrsat pe Acesta, cum vedeþi ºi auziþi voi. Cãci
David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: “Zis-a Domnul Domnului meu:
ªezi de-a dreapta Mea, pânã ce voi pune pe vrãjmaºii Tãi aºternut
picioarelor Tale”. Cu siguranþã sã ºtie deci toatã casa lui Israel cã
Dumnezeu, pe acest Isus pe Care voi L-aþi rãstignit, L-a fãcut Domn ºi
Christos. Ei, auzind acestea, au fost pãtrunºi la inimã ºi au zis cãtre Petru
ºi ceilalþi apostoli: bãrbaþi fraþi, ce sã facem? Iar Petru a zis cãtre ei: pocãiþi-
vã ºi sã se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Christos, spre
iertarea pãcatelor voastre, ºi veþi primi darul Spiritului Sfânt.
Aliluia, 6 (Lc. 1,46-47): Mãreºte, sufletul meu, pe Domnul, ºi s-a bucurat spiritul meu
de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih, (Lc. 1,48): Cã a cãutat spre smerenia roabei Sale. Cã iatã, de acum mã vor ferici
toate neamurile.
_______________
JOI
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi; cântaþi Împãratului nostru,
cântaþi.
Stih, (Ps. 46,1): Toate popoarele bateþi din palme, strigaþi lui Dumnezeu cu glas de
bucurie.

(II, 38-43)
Î
n zilele acelea, zis-a Petru cãtre popor: pocãiþi-vã! ªi sã se boteze
fiecare dintre voi în numele lui Isus Christos, spre iertarea pãcatelor
voastre, ºi veþi primi darul Spiritului Sfânt. Cãci vouã vã este datã
fãgãduinþa ºi copiilor voºtri, ºi tuturor celor de departe, pe oricâþi îi va
chema Domnul Dumnezeul nostru. ªi cu alte mai multe vorbe mãrturisea
ºi-i îndemna, zicând: mântuiþi-vã de acest neam viclean. Deci cei ce au
primit cuvântul lui s-au botezat ºi în ziua aceea s-au adãugat ca la trei mii
de suflete. ªi stãruiau în învãþãtura apostolilor ºi în împãrtãºire, în
frângerea pâinii ºi în rugãciuni. ªi tot sufletul era cuprins de teamã, cãci
multe minuni ºi semne se fãceau în Ierusalim prin apostoli, ºi mare fricã
îi stãpânea pe toþi.
Aliluia, 4 (Ps. 44, 5-6): Încordeazã-Þi arcul, propãºeºte ºi împãrãþeºte pentru adevãr,
blândeþe ºi dreptate.
Stih, (Ps. 44,9): Iubit-ai dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea.
_______________
16 APOSTOLUL
VINERI
Prochimen, 4 (Ps. 103,25): Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înþelepciune
le-ai fãcut.
Stih, (Ps. 103,1): Binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu,
mãritu-Te-ai foarte.

(III, 1-8)
Î
n zilele acelea, Petru ºi Ioan se suiau la templu pentru rugãciunea din
ceasul al nouãlea. ªi era un bãrbat olog din pântecele mamei sale,
p e
care-l aduceau ºi-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisa Poarta
Frumoasã, ca sã cearã milostenie de la cei ce intrau în templu; care, vãzând
cã Petru ºi Ioan vor sã intre în templu, le-a cerut milostenie. Iar Petru,
cãutând spre el, împreunã cu Ioan, a zis: priveºte la noi; iar el se uita la ei
cu luare-aminte, aºteptând sã primeascã ceva de la ei. Iar Petru a zis:
argint ºi aur nu am; dar ce am, aceea îþi dau. În numele lui Isus Christos
Nazarineanul, scoalã-te ºi umblã! ªi, apucându-l de mâna dreaptã, l-a
ridicat ºi îndatã gleznele ºi tãlpile picioarelor lui s-au întãrit. ªi sãrind, a
stat în picioare ºi umbla ºi a intrat cu ei în templu, umblând ºi sãrind ºi
lãudând pe Dumnezeu.
Aliluia, 8 (Ps.88,6): Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne ºi adevãrul Tãu, în

adunarea sfinþilor
Stih, (Ps.88,8): Domnul cel Preamãrit în sfatul sfinþilor, mare ºi înfricoºãtor este peste
cei dimprejurul Lui.
_______________
SÂMBÃTÃ
Prochimen, 3 (Ps. 26,1): Domnul este luminarea mea ºi Mântuitorul meu; de cine mã voi teme?
Stih, (Ps. 26,2): Domnul este apãrãtorul vieþii mele; de cine mã voi înfricoºa?

(III, 11-16)
Î
n zilele acelea, fiindcã ologul cel vindecat se þinea de Petru ºi de Ioan,
tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon.
I a r
Petru, vãzând aceasta, a rãspuns cãtre popor: bãrbaþi israeliþi, de ce
vã miraþi de acest lucru sau de ce staþi cu ochii aþintiþi la noi, ca ºi cum cu
a noastrã putere sau cucernicie l-am fi fãcut pe acesta sã umble? Dumnezeul
lui Avraam ºi al lui Isaac, ºi al lui Iacov, Dumnezeul pãrinþilor noºtri a
preamãrit pe Fiul Sãu, Isus, pe Care voi L-aþi predat ºi L-aþi tãgãduit în
faþa lui Pilat, care gãsise cu cale sã-L elibereze. Dar voi v-aþi lepãdat de
Cel sfânt ºi drept ºi aþi cerut sã vã dãruiascã un bãrbat ucigaº. Iar pe
Începãtorul vieþii L-aþi omorât, pe Care însã Dumnezeu L-a înviat din
morþi ºi ai Cãrui martori suntem noi. ªi prin credinþa în numele Lui, pe
acesta pe care îl vedeþi ºi îl cunoaºteþi l-a întãrit numele lui Isus, ºi credinþa
cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului înaintea voastrã, a
tuturor.
Aliluia, 5 (Ps. 92,1): Domnul a împãrãþit, întru podoabã S-a îmbrãcat.

Stih, (Ps. 92,2): Pentru cã a întãrit lumea, care nu se va clinti.
_______________
18 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUA DUPÃ PAªTI, A LUI TOMA
Prochimen, 3 (Ps. 146,5): Mare este Domnul nostru ºi mare este tãria Lui, ºi priceperea
Lui nu are hotar.
Stih, (Ps. 134,3): Lãudaþi pe Domnul, cã este bun.

(V, 12-20)
Î
n zilele acelea, prin mâinile apostolilor se fãceau semne ºi minuni
multe în popor, ºi erau toþi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.
ªi nimeni dintre ceilalþi nu cuteza sã se alipeascã de ei, dar poporul
îi lãuda. ªi din ce în ce mai mulþi se adãugau celor ce credeau în Domnul,
mulþime de bãrbaþi ºi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliþe ºi-i
puneau pe paturi ºi pe tãrgi ca, venind Petru, mãcar umbra lui sã umbreascã
pe vreunul dintre ei. ªi se aduna ºi mulþimea din cetãþile dimprejurul
Ierusalimului, aducând bolnavi ºi bântuiþi de duhuri necurate, ºi toþi se
vindecau. ªi sculându-se arhiereul, ºi toþi cei împreunã cu el - cei din
eresul saducheilor - s-au umplut de invidie. ªi au pus mâna pe apostoli ºi
i-au bãgat în temniþa obºteascã. Iar un înger al Domnului, în timpul nopþii,
a deschis uºile temniþei ºi, scoþându-i, le-a zis: mergeþi ºi, stând, grãiþi
poporului în templu toate cuvintele vieþii acesteia.
Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu,

Mântuitorul nostru.
Stih, (Ps. 94,3): Cã Dumnezeu mare este Domnul ºi Împãrat mare peste tot pãmântul.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A II-A DUPÃ PAªTI 19
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUA DUPÃ PAªTI

(III, 19-26)
Î
n zilele acelea, Petru a zis cãtre popor: pocãiþi-vã ºi vã întoarceþi, ca
sã se ºteargã pãcatele voastre, ca sã vinã de la faþa Domnului vremuri
de uºurare ºi ca sã vã trimitã pe Cel mai dinainte vestit vouã, pe Isus
Christos, pe Care trebuie sã-L primeascã Cerul pânã la vremurile stabilirii
din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura Sfinþilor
Sãi prooroci din veac. Moise a zis cãtre pãrinþi: “Domnul Dumnezeu va
ridica vouã dintre fraþii voºtri Prooroc ca mine. Pe El sã-L ascultaþi în
toate câte vã va spune. ªi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul
Acela va fi nimicit din popor”. Iar toþi proorocii de la Samuel ºi cei câþi
le-au urmat au vorbit ºi au vestit zilele acestea. Voi sunteþi fiii proorocilor
ºi ai legãmântului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu pãrinþii noºtri, grãind
cãtre Avram: “ªi întru seminþia ta se vor binecuvânta toate neamurile
pãmântului”. Dumnezeu, înviind pe Fiul Sãu, L-a trimis întâi la voi sã vã
binecuvânteze, ca fiecare sã se întoarcã de la rãutãþile sale.
_______________
MARÞI

(IV, 1-10)
Î
n zilele acelea, pe când Apostolii vorbeau cãtre popor, au venit peste
ei preoþii, cãpetenia gãrzii templului ºi saducheii, mâniindu-se cã ei
învaþã poporul ºi vestesc întru Isus învierea din morþi. ªi, punând
mâna pe ei, i-au pus sub pazã pânã a doua zi, cãci acum era searã. Totuºi
mulþi din cei ce auziserã cuvântul au crezut, ºi numãrul bãrbaþilor
credincioºi s-a fãcut ca la cinci mii. ªi a doua zi s-au adunat cãpeteniile
lor ºi bãtrânii, ºi cãrturarii din Ierusalim ºi Anna, arhiereul, ºi Caiafa, ºi
Ioan ºi, Alexandru, ºi câþi erau din neamul arhieresc ºi, punându-i în
mijloc, îi întrebau: cu ce putere sau în al cui nume aþi fãcut voi aceasta?
Atunci Petru, plin fiind de Spiritul Sfânt, le-a vorbit: cãpetenii ale
poporului ºi bãtrâni ai lui Israel, fiindcã noi suntem astãzi cercetaþi pentru
20 APOSTOLUL
facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut sã

vã fie vouã tuturor, ºi la tot poporul Israel, cã în numele lui Isus Christos
Nazarineanul, pe Care voi l-aþi rãstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat
din morþi, întru Acela stã acesta sãnãtos înaintea voastrã!
_______________
MIERCURI

(IV, 13-22)
Î
n zilele acelea, vãzând ei îndrãzneala lui Petru ºi a lui Ioan ºi ºtiind cã
sunt oameni fãrã carte ºi simpli, se mirau ºi îi cunoºteau cã fuseserã
împreunã cu Isus; ºi vãzând pe omul cel tãmãduit stând cu ei,
n-aveau nimic de zis împotrivã, dar poruncindu-le sã iasã afarã din
sinedriu, vorbeau între ei zicând: ce vom face acestor oameni? Cãci este
învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim cã prin ei s-a fãcut o minune
cunoscutã ºi nu putem sã tãgãduim. Dar ca aceasta sã nu se rãspândeascã
mai mult în popor, sã le poruncim cu ameninþare sã nu mai vorbeascã în
numele acesta nici unui om. ªi, chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum
sã nu mai grãiascã, nici sã mai înveþe în numele lui Isus. Iar Petru ºi Ioan
rãspunzând, au zis cãtre ei: judecaþi dacã este drept înaintea lui Dumnezeu
sã ascultãm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Cãci noi nu putem sã
nu vorbim cele ce am vãzut ºi am auzit. Dar ei, ameninþându-i din nou,
le-au dat drumul, negãsind nici un chip cum sã-i pedepseascã, din cauza
poporului, fiindcã toþi preamãreau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se fãcuse.
Cãci omul cu care se fãcuse aceastã minune a vindecãrii avea mai mult ca
(de) patruzeci de ani.
_______________
JOI

(IV, 23-31)
Î
n zilele acelea, Apostolii fiind eliberaþi, au venit la ai lor ºi le-au spus
câte le-au vorbit lor arhiereii ºi bãtrânii. Iar ei, auzind, într-un cuget
au ridicat glasul cãtre Dumnezeu ºi au zis: stãpâne, Dumnezeule,
ÎN SÃPTÃMÂNA A II-A DUPÃ PAªTI 21
Tu, Care ai fãcut cerul ºi pãmântul ºi marea ºi toate cele ce sunt în ele,
Care prin Spiritul Sfânt ºi prin gura pãrintelui nostru David, slujitorul
Tãu, ai zis: “Pentru ce s-au întãrâtat neamurile ºi popoarele au cugetat
cele deºarte? Ridicatu-s-au regii pãmântului ºi cãpeteniile s-au adunat
laolaltã împotriva Domnului ºi împotriva Unsului Lui”, cãci asupra
Sfântului Tãu Fiu, Isus, pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltã, cu
adevãrat, în cetatea aceasta, ºi Irod, ºi Pontiu Pilat cu pãgânii ºi cu
popoarele lui Israel, ca sã facã toate câte mâna Ta ºi sfatul Tãu mai dinainte
au rânduit sã fie, ºi acum, Doamne, cautã, spre ameninþãrile lor ºi dã
robilor Tãi sã grãiascã cuvântul Tãu cu toatã îndrãzneala, întinzând dreapta
Ta spre vindecare ºi sãvârºind semne ºi minuni, prin numele Sfântului
Tãu Fiu, Isus. ªi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau
adunaþi, ºi s-au umplut toþi de Spiritul Sfânt ºi grãiau cu îndrãznealã
cuvântul lui Dumnezeu.
_______________
VINERI

(V, 1-11)
Î
n zilele acelea un om, anume Anania, cu Safira; femeia lui, ºi-a vândut
þarina. ªi a dosit din preþ, ºtiind ºi femeia lui, ºi aducând o parte, a
pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut
satana inima ta, ca sã minþi tu Spiritul Sfânt ºi sã doreºti din preþul þarinei?
Oare, pãstrând-o, nu-þi rãmânea þie, ºi vândutã nu era în stãpânirea ta?
Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minþit oamenilor, ci lui
Dumnezeu. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cãzut ºi a murit. ªi fricã
mare i-a cuprins pe toþi care au auzit. ªi sculându-se cei tineri l-au înfãºurat
ºi, scoþându-l afarã, l-au îngropat. Dupã un rãstimp, ca de trei ceasuri, a
intrat ºi femeia lui, neºtiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis cãtre ea: spu-
ne-mi dacã aþi vândut þarina cu atât? Iar ea a zis: da, cu atât. Iar Petru a zis
cãtre ea: de ce v-aþi învoit voi sã ispitiþi Spiritul Domnului? Iatã picioarele
celor ce au îngropat pe bãrbatul tãu sunt la uºã ºi te vor scoate afarã ºi pe
tine. ªi ea a cãzut îndatã la picioarele lui Petru ºi a murit. ªi intrând
tinerii au gãsit-o moartã ºi, scoþând-o afarã, au îngropat-o lângã bãrbatul
ei. ªi fricã mare a cuprins toatã Biserica ºi pe toþi care au auzit aceasta.
_______________
22 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ

(V, 21-32)
Î
n zilele acelea, apostolii au intrat de dimineaþã în templu ºi învãþau.
Dar venind arhiereul ºi cei împreunã cu el, au adunat sinedriul ºi tot
sfatul bãtrânilor fiilor lui Israel ºi au trimis la temniþã sã-i aducã pe
apostoli. Dar, ducându-se, slugile nu i-au gãsit în temniþã ºi, întorcân-
du-se, au vestit, zicând: temniþa am gãsit-o încuiatã în toatã siguranþa ºi
pe paznici stând la uºi, dar când am descuiat, înãuntru n-am gãsit pe
nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, cãpetenia pazei templului ºi arhiereii
erau nedumeriþi cu privire la ei, ce-ar putea sã fie aceasta. Dar, venind
cineva, le-a dat de veste: iatã, bãrbaþii pe care i-aþi pus în temniþã sunt în
templu, stând ºi învãþând poporul. Atunci, ducându-se, cãpetenia pazei
templului împreunã cu slujitorii i-au adus, dar nu cu sila, cã se temeau de
popor sã nu-i omoare cu pietre. ªi, aducându-i, i-au pus în faþa sinedriului.
Iar arhiereul i-a întrebat, zicând: au nu v-am poruncit vouã cu poruncã sã
nu mai învãþaþi în numele acesta? ªi iatã aþi umplut Ierusalimul cu
învãþãtura voastrã ºi voiþi sã aduceþi asupra noastrã sângele Acestui Om!
Iar Petru ºi apostolii, rãspunzând, au zis: trebuie sã ascultãm pe Dumnezeu
mai mult decât pe oameni. Dumnezeul pãrinþilor noºtri a înviat pe Isus,
pe Care voi L-aþi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta Dumnezeu,
prin dreapta Sa, L-a înãlþat Stãpânitor ºi Mântuitor, ca sã dea lui Israel
pocãinþã ºi iertarea pãcatelor. ªi suntem martori ai acestor cuvinte noi ºi
Spiritul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultã.
_______________
23
DUMINICA
A TREIA DUPÃ PAªTI, A MIRONOSIÞELOR
Prochimen, 2 (Ps. 117,14): Tãria mea ºi lauda mea este Domnul ºi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih, (Ps. 117,18): Certând, m-a certat Domnul, dar morþii nu m-a dat.

(VI, 1-7)
Î
n zilele acelea, înmulþindu-se ucenicii, eleniºtii murmurau împotriva
evreilor, pentru cã vãduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea
cea de fiecare zi. ªi chemând cei doisprezece mulþimea ucenicilor,
au zis: nu este drept ca noi, lãsând la o parte cuvântul lui Dumnezeu, sã
slujim la mese. Drept aceea, fraþilor, cãutaþi ºapte bãrbaþi dintre voi, cu
nume bun, plini de Spirit Sfânt ºi de înþelepciune, pe care noi sã-i rânduim
la aceastã slujbã. Iar noi vom stãrui în rugãciune ºi în slujirea cuvântului.
ªi a plãcut cuvântul înaintea întregii mulþimi, ºi au ales pe ªtefan, bãrbat
plin de credinþã ºi de Spirit Sfânt, ºi pe Filip, ºi pe Prohor, ºi pe Nicanor,
ºi pe Timon, ºi pe Parmena, ºi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care
i-au pus înaintea apostolilor, iar ei, rugându-se, ºi-au pus mâinile peste
ei. ªi cuvântul lui Dumnezeu creºtea ºi se înmulþea foarte numãrul
ucenicilor în Ierusalim, încã ºi mulþime de preoþi se supuneau credinþei.
Aliluia, 2 (Ps. 19,1): Sã te audã Domnul în ziua necazului ºi sã-þi fie scut numele
Dumnezeului lui Iacob.
Stih, (Ps. 19,10): Doamne mântuieºte, pe împãratul ºi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom
chema.
_______________
24 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIA DUPÃ PAªTI

(VI, 8-15; VII, 1-5, 47-60)
Î
n zilele acelea, ªtefan, fiind plin de har ºi de putere, fãcea minuni ºi
semne mari în popor. ªi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a
libertinilor ºi a cirenenilor, ºi a alexandrinilor, ºi a celor din Cilicia
ºi din Asia, certându-se cu ªtefan. ªi nu puteau sã stea împotriva
înþelepciunii ºi a Spiritului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niºte
bãrbaþi sã zicã: l-am auzit spunând cuvinte de hulã împotriva lui Moise ºi
a lui Dumnezeu. ªi au întãrâtat poporul ºi pe bãtrâni, ºi pe cãrturari ºi,
nãvãlind asuprã-i, l-au rãpit ºi l-au dus în sinedriu. ªi au pus martori
mincinoºi, care ziceau: acest om nu înceteazã a vorbi cuvinte de hulã
împotriva acestui loc sfânt ºi a Legii. Cã l-am auzit zicând cã Isus,
Nazarineanul acesta, va strica locul acesta ºi va schimba datinile pe care
ni le-a lãsat nouã Moise. ªi aþintin- du-ºi ochii asupra lui, toþi cei ce
ºedeau în sinedriu au vãzut faþa lui ca o faþã de înger. ªi a zis arhiereul:
adevãrate sunt acestea? Iar el a zis: bãrbaþi fraþi ºi pãrinþi, ascultaþi!
Dumnezeul mãririi S-a arãtat prietenului nostru Avraam, când era în
Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran ºi a zis cãtre el: ieºi din
pãmântul tãu ºi din rudenia ta ºi vino în pãmântul pe care þi-l voi arãta.
Atunci, ieºind din pãmântul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo,
dupã moartea tatãlui sãu, l-a strãmutat în aceastã þarã, în care locuiþi voi
acum. ªi nu i-a dat moºtenire în ea nici o palmã de pãmânt, ci i-a fãgãduit
cã i-o va da lui spre stãpânire ºi urmaºilor lui dupã el, neavând el copil.
Iar Solomon I-a zidit Lui casã, dar cel Preaînalt nu locuieºte în temple
fãcute de mâini, precum zice proorocul: “Cerul este Tronul Meu ºi
pãmântul aºternut picioarelor Mele. Ce casã Îmi veþi zidi Mie - zice
Domnul - sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a fãcut toate
acestea?” Voi cei tari în cerbice ºi netãiaþi împrejur, la inimã ºi la urechi,
voi pururea staþi împotriva Spiritului Sfânt, precum pãrinþii voºtri aºa ºi
voi! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit pãrinþii voºtri ? ªi au ucis pe
cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cãrui vânzãtori ºi
ucigaºi v-aþi fãcut voi acum, voi care aþi primit Legea întru rânduieli de
la îngeri ºi n-aþi pãzit-o! Iar ei, auzind acestea, fremãtau de furie în inimile
lor ºi scrâºneau din dinþi împotriva lui. Iar ªtefan, fiind plin de Spirit
Sfânt ºi privind la cer, a vãzut mãrirea lui Dumnezeu ºi pe Isus stând de-
a dreapta lui Dumnezeu, ºi a zis: iatã vãd cerurile deschise ºi pe Fiul
ÎN SÃPTÃMÂNA A III-A DUPÃ PAªTI 25
Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare,
ºi-au astupat urechile ºi au nãvãlit asupra lui. ªi scoþându-l afarã din
cetate îl bãteau cu pietre. Iar martorii ºi-au pus hainele la picioarele unui
tânãr, numit Saul. ªi îl bãteau cu pietre pe ªtefan, care se ruga ºi zicea:
Doamne Isuse, primeºte spiritul meu! ªi îngenunchind, a strigat cu glas
mare: Doamne, nu le socoti lor pãcatul acesta! ªi, zicând acestea, a murit.
ªi Saul s-a fãcut pãrtaº la uciderea lui.
_______________
MARÞI

(VIII, 5-17)
Î
n zilele acelea, Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le
propovãduia pe Christos. ªi mulþimile luau aminte într-un cuget la
cele spuse de cãtre Filip, ascultându-l ºi vãzând semnele pe care le
sãvârºea. Cãci din mulþi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare,
ele ieºeau ºi mulþi slãbãnogi ºi ºchiopi s-au vindecat. ªi s-a fãcut mare
bucurie în cetatea aceea. Dar era mai dinainte în cetate un bãrbat, anume
Simon, vrãjind ºi unind neamul Samariei, zicând cã el este cineva mare,
la care luau aminte toþi, de la mic pânã la mare, zicând: aceasta este puterea
lui Dumnezeu, numitã cea mare. ªi luau aminte la el, fiindcã de multã
vreme, cu vrãjile lui, îi uimise. Iar când au crezut lui Filip, care le
propovãduia despre împãrãþia lui Dumnezeu ºi despre numele lui Isus
Christos, bãrbaþi ºi femei se botezau. Iar Simon a crezut ºi el ºi, botezându-
se, era mereu cu Filip. ªi vãzând semnele ºi minunile mari ce se fãceau,
era uimit. Iar apostolii din Ierusalim, auzind cã Samaria a primit cuvântul
lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru ºi pe Ioan care, coborând, s-au
rugat pentru ei, ca sã primeascã Spiritul Sfânt. Cãci nu Se pogorâse încã
peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaþi în numele Domnului
Isus. Atunci îºi puneau mâinile peste ei, ºi ei luau Spiritul Sfânt.
_______________
26 APOSTOLUL
MIERCURI

(VIII, 18-25)
Î
n zilele acelea, Simon, vãzând cã prin punerea mâinilor apostolilor se
dã Spiritul Sfânt, le-a adus bani, zicând: daþi-mi ºi mie puterea
a c e a s t a ,
ca acela pe care voi pune mâinile sã primeascã Spiritul Sfânt. Iar
Petru a zis cãtre el: banii tãi sã fie cu tine spre pierzare! Cãci ai socotit cã
darul lui Dumnezeu se agoniseºte cu bani. Tu n-ai parte, nici moºtenire la
chemarea aceasta, pentru cã inima ta nu este dreaptã înaintea lui
Dumnezeu. Pocãieºte-te deci de aceastã rãutate a ta ºi te roagã lui
Dumnezeu, doar þi se va ierta cugetul inimii tale, cãci întru amãrãciunea
fieri, ºi întru legãtura nedreptãþii te vãd cã eºti. ªi, rãspunzând, Simon a
zis: rugaþi-vã voi la Domnul, pentru mine, ca sã nu vinã asupra mea
nimic din cele ce aþi zis. Iar ei, mãrturisind ºi grãind cuvântul Domnului,
s-au întors la Ierusalim ºi în multe sate ale samarinenilor binevesteau.
_______________
JOI

(VIII, 26-39)
Î
n zilele acelea, un înger al Domnului a grãit cãtre Filip, zicând: ridi-
cã-te ºi mergi spre miazãzi, pe calea care coboarã de la Ierusalim la
Gaza; aceasta este pustie. ªi, ridicându-se, a mers. ªi iatã un bãrbat
din Etiopia, famen (eunuc), mare dregãtor al Candachiei, regina Etiopiei,
care era peste toatã vistieria ei ºi care venise la Ierusalim ca sã se închine,
se întorcea acasã; ºi, ºezând în carul sãu, citea pe proorocul Isaia. Iar
Spiritul i-a zis lui Filip: apropie-te ºi te alipeºte de carul acesta. ªi, alergând,
Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia ºi i-a zis: înþelegi, oare, ce citeºti?
Iar el a zis: cum aº putea sã înþeleg, dacã nu mã va cãlãuzi cineva? ªi a
rugat pe Filip sã se urce ºi sã stea cu el. Iar locul din Scripturã pe care-l
citea era acesta: “ca un miel care se aduce spre junghiere ºi ca o oaie fãrã
de glas înaintea celui ce-o tunde, aºa nu ºi-a deschis gura sa. Întru smerenia
Lui judecata Lui s-a ridicat, ºi neamul Lui cine-l va spune? Cã se ridicã
ÎN SÃPTÃMÂNA A III-A DUPÃ PAªTI 27
de pe pãmânt viaþa Lui”. Iar famenul, rãspunzând, a zis lui Filip: rogu-te,
despre cine zice proorocul acesta, despre sine, ori despre altcineva? Iar
Filip, deschizând gura sa ºi începând de la scriptura aceasta, L-a binevestit
pe Isus. ªi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apã; iar famenul a zis:
iatã apã. Ce mã împiedicã sã fiu botezat? Filip a zis: dacã crezi din toatã
inima, este cu putinþã. ªi el, rãspunzând, a zis: cred cã Isus Christos este
Fiul lui Dumnezeu. ªi a poruncit sã stea carul; ºi s-au coborât amândoi în
apã, ºi Filip ºi famenul, ºi l-a botezat. Iar când au ieºit din apã, Spiritul
Domnului a rãpit pe Filip, ºi famenul nu l-a mai vãzut. ªi el s-a dus în
calea sa, bucurându-se.
_______________
VINERI

(VIII, 40-IX, 1-19)
Î
n zilele acelea, Filip s-a aflat în Azot ºi, mergând, binevestea prin
toate cetãþile, pânã ce a sosit în Cezareea. Iar Saul, suflând încã
ameninþare ºi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la
arhiereu ºi a cerut de la el scrisori cãtre sinagogile din Damasc ca, dacã va
afla acolo pe vreunii, atât bãrbaþi, cât ºi femei, cã merg pe calea aceasta,
sã-i aducã legaþi la Ierusalim. Dar pe când cãlãtorea el ºi se apropia de
Damasc, o luminã din cer, ca de fulger, l-a învãluit deodatã. ªi, cãzând la
pãmânt, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mã prigoneºti? Iar
el a zis: cine eºti, Doamne? ªi Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe Care tu Îl
prigoneºti. Greu îþi este sã izbeºti cu piciorul în þepuºã. ªi el, tremurând
ºi înspãimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieºti sã fac? Iar Domnul i-a zis:
Ridicã-te, intrã în cetate ºi þi se va spune ce trebuie sã faci. Iar bãrbaþii,
care erau cu el pe cale, stãteau înmãrmuriþi, auzind glasul, dar nevãzând
pe nimeni. ªi s-a ridicat Saul de la pãmânt, dar, deºi avea ochii deschiºi,
nu vedea nimic. ªi luându-l de mânã, l-au dus în Damasc. ªi trei zile a
fost fãrã vedere; ºi n-a mâncat, nici n-a bãut. ªi era în Damasc un ucenic,
anume Anania, ºi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: iatã-mã,
Doamne; ºi Domnul a zis cãtre el: sculându-te, mergi pe uliþa care se
cheamã Uliþa Dreaptã ºi cautã în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu
numele Saul, cã, iatã, se roagã. ªi a vãzut în vedenie pe un bãrbat, anume
Anania, intrând la el ºi punându-ºi mâinile peste el, ca sã vadã iarãºi. ªi a
28 APOSTOLUL
rãspuns Anania: Doamne, despre bãrbatul acesta am auzit de la mulþi câte

rele a fãcut sfinþilor Tãi în Ierusalim. ªi aici are putere de la arhierei sã
lege pe toþi care cheamã numele Tãu. ªi a zis Domnul cãtre el: mergi,
fiindcã acesta Îmi este vas ales, ca sã poarte numele Meu înainte neamurilor
ºi a regilor, ºi a fiilor lui Israel; cãci Eu îi voi arãta câte trebuie sã
pãtimeascã el pentru numele Meu. ªi a mers Anania ºi a intrat în casã ºi,
punându-ºi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Isus, Cel ce þi S-a
arãtat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sã vezi iar ºi sã te umpli de
Spirit Sfânt. ªi îndatã au cãzut de pe ochii lui ca niºte solzi; ºi a vãzut
iarãºi ºi, sculându-se, a fost botezat. ªi, luând mâncare, s-a întãrit.
_______________
SÂMBÃTÃ

(IX, 19-31)
Î
n zilele acelea, a stat Saul cu ucenici din Damasc câteva zile. Apoi
propovãduia în sinagogi pe Isus, cã Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
ªi se mirau toþi care îl auzeau ºi ziceau: nu este oare acesta cel care
prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamã acest nume ºi a venit aici pentru
aceea ca sã-i ducã pe ei legaþi la arhierei? ªi Saul se întãrea mai mult ºi,
tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind cã Acesta este Christos.
ªi dupã ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfãtuit sã-l omoare. ªi s-a
fãcut cunoscut lui Saul vicleºugul lor. ªi ei pãzeau porþile ºi ziua ºi noaptea,
ca sã-l ucidã. ªi, luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid,
lãsân-du-l jos într-un coº. ªi, venind la Ierusalim, Saul încerca sã se
alipeascã de ucenici; ºi toþi se temeau de el, necrezând cã este ucenic. Iar
Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli ºi le-a istorisit cum a vãzut pe
cale pe Domnul ºi cã El i-a vorbit lui ºi cum a propovãduit la Damasc, cu
îndrãznealã, în numele lui Isus. ªi era cu ei intrând ºi ieºind în Ierusalim,
ºi propovãduia cu îndrãznealã în numele Domnului. ªi vorbea ºi se certa
cu eleniºtii, iar ei cãutau sã-l ucidã. Dar fraþii, aflând aceasta, l-au dus pe
Saul la Cezareea ºi de acolo l-au trimis la Tars. Deci Biserica, în toatã
Iudeea ºi Galileea, ºi Samaria, avea pace, zidindu-se ºi umblând în frica
de Domnul, ºi sporea prin mângâierea Spiritului Sfânt.
_______________
29
DUMINICA
A PATRA DUPÃ PAªTI, A PARALITICULUI
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi.

Stih, (Ps. 46,1): Toate popoarele bateþi din palme, strigaþi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

(IX, 32-42)
Î
n zilele acelea, Petru, trecând pe la toþi, a coborât ºi la sfinþii care
locuiau în Lida. ªi acolo a gãsit pe un om, anume Enea, care de opt
ani zãcea în pat, fiindcã era paralitic. ªi Petru i-a zis: Enea, te vindecã
Isus Christos. Ridicã-te ºi strânge-þi patul. ªi îndatã s-a ridicat. ªi l-au
vãzut toþi cei ce locuiau în Lida ºi în Saron, care s-au ºi întors la Domnul.
Iar în Iope era o uceniþã, cu numele Tavita, care se tâlcuieºte Cãprioarã.
Aceasta era plinã de fapte bune ºi de milosteniile pe care le fãcea. ªi în
zilele acelea ea s-a îmbolnãvit ºi a murit. ªi, spãlând-o, au pus-o în cam-
era de sus. ªi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind cã Petru este în
Lida, au trimis pe doi bãrbaþi la el, rugându-l: nu pregeta sã vii pânã la
noi. ªi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera
de sus ºi l-au înconjurat toate vãduvele, plângând ºi arãtând cãmãºile ºi
hainele câte le fãcea Cãprioara, pe când era cu ele. ªi Petru, scoþând afarã
pe toþi, a îngenuncheat ºi s-a rugat ºi, întorcându-se cãtre trup, a zis:
Tavita, scoa-lã-te! Iar ea ºi-a deschis ochii ºi, vãzând pe Petru, a ºezut. ªi
dându-i mâna, Petru a ridicat-o ºi, chemând pe sfinþi ºi pe vãduve, le-a
dat-o vie. ªi s-a fãcut cunoscutã aceasta în întreaga Iope ºi mulþi au crezut
în Domnul.
Aliluia, 3 (Ps. 30,1): Spre Tine Doamne, am nãdãjduit, sã nu fiu ruºinat în veac: întru
dreptatea Ta izbãveºte-mã ºi mã scoate.
Stih, (Ps. 30,2): Fii mie, Dumnezeu apãrãtor, ºi casã de scãpare, ca sã mã mântuieºti.
_______________
30 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A PATRA DUPÃ PAªTI

(X,1-16)
Î
n zilele acelea, în Cezareea era un bãrbat cu numele Corneliu, sutaº
din cohorta ce se chema Italica, cucernic ºi temãtor de Dumnezeu
cu toatã casa lui ºi, care fãcea multe milostenii poporului ºi se ruga
lui Dumnezeu totdeauna. ªi a vãzut în vedenie, lãmurit, cam pe la ceasul
al nouãlea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el ºi zicându-i:
Corneliu! Iar Corneliu, cãutând spre el ºi înfricoºându-se, a zis: ce este,
Doamne? ªi îngerul i-a zis: rugãciunile tale ºi milosteniile tale s-au suit,
spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. ªi acum, trimite bãrbaþi la Iope ºi
cheamã sã vinã un oarecare Simon, care se numeºte ºi Petru. El este gãzduit
la un oarecare Simon, tãbãcar, a cãrui casã este lângã mare. Acesta îþi va
spune ce sã faci. ªi dupã ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a
chemat douã din slugile sale din casã ºi pe un ostaº cucernic din cei ce îi
erau mai apropiaþi. ªi dupã ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. Iar a
doua zi, pe când ei mergeau pe drum ºi se apropiau de cetate, Petru s-a
suit pe acoperiº, sã se roage pe la ceasul al ºaselea. ªi i s-a fãcut foame ºi
voia sã mãnânce, dar, pe când ei îi pregãteau sã mãnânce, a cãzut în extaz.
ªi a vãzut cerul deschis ºi coborându-se ceva ca o faþã mare de pânzã,
legatã în patru colþuri, lãsându-se pe pãmânt. În ea erau toate dobitoacele
cu patru picioare ºi târâtoarele pãmântului, ºi pãsãrile cerului. ªi glas a
fost cãtre el: sculân-du-te, Petre, junghie ºi mãnâncã. Iar Petru a zis:
nicidecum, Doamne, cãci niciodatã n-am mâncat nimic spurcat ºi necurat.
ªi iarãºi, a doua oarã, a fost glas cãtre el: cele ce Dumnezeu a curãþit, tu
sã nu le numeºti spurcate. ªi aceasta s-a fãcut de trei ori, ºi îndatã acel
ceva s-a ridicat la cer.
_______________
MARÞI

(X, 21-33)
Î
n zilele acelea, Petru, coborându-se la bãrbaþii trimiºi la el de Corneliu,
le-a zis: iatã, eu sunt acela pe care îl cãutaþi. Care este pricina pentru
care aþi venit? Iar ei au zis: Corneliu, sutaºul, om drept ºi temãtor de
ÎN SÃPTÃMÂNA A IV-A DUPÃ PAªTI 31
Dumnezeu ºi mãrturisit de tot neamul iudeilor, a fost înºtiinþat de cãtre

un sfânt înger sã trimitã sã te cheme acasã la el, ca sã audã cuvinte de la
tine. Deci, chemându-i înãuntru, i-a gãzduit. Iar a doua zi, sculându-se, a
plecat împreunã cu ei; iar câþiva din fraþii cei din Iope l-au însoþit. ªi în
ziua urmãtoare a intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aºtepta ºi chemase
acasã la el rudeniile sale ºi prietenii cei mai de aproape. ªi când a fost sã
intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, cãzând la picioarele
lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: scoalã-te. ªi eu sunt om. ªi, vorbind
cu el, a intrat ºi a gãsit pe mulþi adunaþi. ªi a zis cãtre ei: voi ºtiþi cã nu se
cuvine unui bãrbat iudeu sã se uneascã sau sã se apropie de cel de alt
neam, dar mie Dumnezeu mi-a arãtat sã nu numesc pe nici un om spurcat
sau necurat. De aceea, chemat fiind sã vin, am venit fãrã împotrivire.
Deci vã întreb: pentru care cuvânt aþi trimis dupã mine? Corneliu a zis:
acum patru zile eram, postind pânã la ceasul acesta, ºi mã rugam în casa
mea, în ceasul al nouãlea, ºi iatã un bãrbat în hainã strãlucitoare a stat în
faþa mea. ªi el a zis: Corneliu, a fost ascultatã rugãciunea ta ºi milosteniile
tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, deci, la Iope ºi
cheamã pe Simon, cel ce se numeºte Petru; el este gãzduit în casa lui
Simon, tãbãcarul, lângã mare. Deci îndatã am trimis la tine; ºi tu ai fãcut
bine cã ai venit. ªi acum noi toþi suntem de faþã înaintea lui Dumnezeu,
ca sã ascultãm toate cele poruncite þie de Domnul.
_______________
MIERCURI
LA ÎNJUMÃTÃÞIREA PRAZNICULUI

(XIV, 6-18)
Î
n zilele acelea, Pavel ºi Barnaba au înþeles primejdia ºi au fugit în
cetãþile Licaoniei: la Listra ºi Derbe ºi în þinutul dimprejur. ªi acolo
propovãduiau Evanghelia. ªi ºedea jos, în Listra, un om neputincios
de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale ºi care nu umblase
niciodatã. Acesta asculta pe Pavel când vorbea. Iar Pavel, cãutând spre el
ºi vãzând cã are credinþã ca sã se mântuiascã, a zis cu glas puternic: scoalã-
te drept, pe picioarele tale. ªi el a sãrit ºi umbla. Iar mulþimile, vãzând
ceea ce fãcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonã, zicând: zeii,
asemãnându-se oamenilor, s-au coborât la noi. ªi numeau pe Barnaba,
32 APOSTOLUL
Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcã el era purtãtorul cuvântului. Iar preotul
lui Zeus, care era înaintea cetãþii, aducând la porþi tauri ºi cununi, voia sã
le aducã jertfã împreunã cu mulþimile. ªi auzind apostolii, Pavel ºi
Barnaba, ºi-au rupt veºmintele, au sãrit în mulþime, strigând ºi zicând:
bãrbaþilor, de ce faceþi acestea? Doar ºi noi suntem oameni, asemenea
pãtimitori ca voi, binevestind sã vã întoarceþi de la aceste deºertãciuni
cãtre Dumnezeu cel viu, Care a fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi toate
cele ce sunt în ele, ºi Care, în veacurile trecute, a lãsat ca toate neamurile
sã meargã în cãile lor, deºi El nu S-a lãsat pe Sine nemãrturisit, fãcându-
vã bine, dându-vã din cer ploi ºi timpuri roditoare, umplând de hranã ºi
de bucurie inimile voastre. ªi acestea zicând, abia au potolit mulþimile,
ca sã nu le aducã jertfã.
_______________
JOI

(X, 34-43)
Î
n zilele acelea, Petru, deschizându-ºi gura, a zis: cu adevãrat înþeleg
cã Dumnezeu nu este pãrtinitor ci, în orice neam, cel ce se teme de
El ºi face dreptate este primit de El. ªi El a trimis fiilor lui Israel
cuvântul, binevestind pacea prin Isus Cristos: Acesta este Domn peste
toate. Voi ºtiþi cuvântul care a fost în toatã Iudeea, începând din Galileea,
dupã botezul pe care l-a propovãduit Ioan, (adicã despre) Isus din Nazaret,
cum a uns Dumnezeu cu Spiritul Sfânt ºi cu putere pe Acesta, Care a
umblat fãcând bine ºi vindecând pe toþi cei asupriþi de diavolul, pentru
cã Dumnezeu era cu El. ªi noi suntem martori pentru toate cele ce a fãcut
El ºi în þara iudeilor, ºi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-
L pe lemn; dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi ºi I-a dat sã Se arate, nu la
tot poporul, ci nouã, martorilor, dinainte rânduiþi de Dumnezeu, care am
mâncat ºi am bãut cu El, dupã învierea Lui din morþi. ªi ne-a poruncit sã
propovãduim poporului ºi sã mãrturisim cã El este Cel rânduit de
Dumnezeu sã fie Judecãtor al celor vii ºi al celor morþi. Despre Acesta
mãrturisesc toþi proorocii cã, tot cel ce crede în El va primi iertarea
pãcatelor, prin numele Lui.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A IV-A DUPÃ PAªTI 33
VINERI

(X, 44-48; XI, 1-10)
Î
n zilele acelea, pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Spiritul Sfânt a
venit peste toþi cei care ascultau cuvântul. Iar credincioºii tãiaþi
împrejur, care veniserã cu Petru, au rãmas uimiþi, pentru cã darul
Spiritului Sfânt s-a revãrsat ºi peste neamuri. Cãci îi auzeau pe ei vorbind
în limbi ºi preamãrind pe Dumnezeu. Atunci a rãspuns Petru: poate, oare,
cineva sã opreascã apa, ca sã nu fie botezaþi aceºtia care au primit Spiritul
Sfânt ca ºi noi? ªi a poruncit ca aceºtia sã fie botezaþi în numele lui Isus
Christos. Atunci l-au rugat pe Petru sã rãmânã la ei câteva zile. Apostolii
ºi fraþii, care erau prin Iudeea, au auzit cã ºi pãgânii au primit cuvântul
lui Dumnezeu. ªi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioºii tãiaþi
împrejur se împotriveau, zicându-i: ai intrat la oameni netãiaþi împrejur ºi
ai mâncat cu ei. ªi începând, Petru le-a înfãþiºat pe rând, zicând: eu eram
în cetatea Iope ºi mã rugam; ºi am vãzut, în extaz, o vedenie: ceva
coborându-se ca o faþã mare de pânzã, legatã în patru colþuri, lãsându-se
în jos din cer, ºi a venit pânã la mine. Privind spre aceasta, cu luarea
aminte, am vãzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pãmântului ºi
fiarele ºi târâtoarele, ºi pãsãrile cerului. ªi am auzit un glas care-mi zicea:
sculându-te, Petre, junghie ºi mãnâncã. ªi am zis: nicidecum, Doamne,
cãci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodatã în gura mea. ªi glasul
mi-a grãit a doua oarã din cer: Cele ce Dumnezeu a curãþit, tu sã nu le
numeºti spurcate. ªi aceasta s-a fãcut de trei ori ºi au fost luate iarãºi toate
în cer.
_______________
SÂMBÃ TÃ

(XII, 1-11)
Î
n vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Bisericã,
ca sã-i piardã. ªi a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. ªi vãzând
cã este pe placul iudeilor, a mai luat ºi pe Petru, pe care, prinzându-
34 APOSTOLUL
l, l-a bãgat în temniþã, dându-l la patru strãji de câte patru ostaºi, ca sã-l
pãzeascã, vrând sã-l scoatã la popor dupã Paºti. Deci Petru era pãzit în
temniþã ºi se fãcea necontenit rugãciune cãtre Dumnezeu pentru el, de
cãtre Bisericã. Dar când Irod era sã-l scoatã afarã, în noaptea aceea, Petru
dormea între doi ostaºi legat cu douã lanþuri, iar înaintea uºii paznicii
pãzeau temniþa. ªi iatã un înger al Domnului a venit deodatã, iar în camerã
a strãlucit luminã. ªi lovind pe Petru în coastã, îngerul l-a deºteptat,
zicând: scoalã-te, degrabã! ªi lanþurile i-au cãzut de la mâini. ªi a zis
îngerul cãtre el: încin-ge-te ºi încalþã-te cu sandalele. ªi el a fãcut aºa. ªi
i-a zis lui: pune haina pe tine ºi vino dupã mine. ªi, ieºind, mergea dupã
înger, dar nu ºtia cã ceea ce s-a fãcut prin înger este adevãrat, ci i se pãrea
cã vede vedenie. ªi trecând de straja întâia ºi de a doua, au ajuns la poarta
cea de fier care duce în cetate, ºi poarta s-a deschis singurã. ªi, ieºind,
îngerul s-a depãrtat de la el. ªi Petru, venindu-ºi în sine, a zis: acum ºtiu
cu adevãrat cã Domnul a trimis pe îngerul Sãu ºi m-a scos din mâna lui
Irod ºi din toate câte aºtepta poporul iudeilor.
_______________
35
DUMINICA
A CINCEA DUPÃ PAªTI, A SAMARINENCEI
Prochimen, 4 (Ps.103,25): Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut.
Stih, (Ps.103,1): Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu,

(XI, 19-30)
Î
n zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiserã din cauza tulburãrii fãcute
pentru ªtefan, au trecut pânã în Fenicia ºi în Cipru, ºi în Antiohia,
nimãnui grãind cuvântul, decât numai iudeilor. ªi erau unii dintre
ei, bãrbaþi ciprieni ºi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau ºi cãtre
elini, binevestind pe Domnul Isus. ªi mâna Domnului era cu ei ºi era
mare numãrul celor care au crezut ºi s-au întors la Domnul. ªi vorba
despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, ºi au trimis pe Barnaba
pânã la Antiohia. Acesta, sosind ºi vãzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat
ºi îndemna pe toþi sã rãmânã în Domnul, cu inimã statornicã. Cãci era
bãrbat bun ºi plin de Spirit Sfânt ºi de credinþã. ªi s-a adãugat Domnului
mulþime multã. ªi a plecat Barnaba la Tars, ca sã caute pe Saul ºi, aflându-
l, l-a adus la Antiohia. ªi au stat acolo un an întreg, adunându-se în
bisericã ºi învãþând mult popor. ªi în Antiohia, întâia oarã, ucenicii s-au
numit creºtini. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia,
prooroci. ªi, sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arãtat, prin
Spiritul, cã va fi în toatã lumea foamete mare, care a ºi fost în zilele lui
Claudiu. Iar ucenicii au hotãrât ca fiecare dintre ei, dupã putere, sã trimitã
spre ajutorare fraþilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au ºi fãcut, trimiþând
preoþilor prin mâna lui Barnaba ºi a lui Saul.
Aliluia, 4 (Ps. 44,5-6): Încordeazã-Þi arcul, propãºeºte ºi împãrãþeºte pentru adevãr,

blândeþe ºi dreptate, ºi te va povãþui minunat dreapta Ta.
Stih, (Ps. 44,9): Iubit-ai dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine,
Dumnezeul Tãu, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe pãrtaºii Tãi.
_______________
36 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A CINCEA DUPÃ PAªTI

(XII, 12-17)
Î
n zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit în
casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit ºi Marcu, unde erau adunaþi
mulþi ºi se rugau. ªi bãtând Petru la uºa de la poartã, o slujnicã, cu
numele Rodi, s-a dus sã asculte. ªi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie
nu a deschis uºa ci, alergând înãuntru, a spus cã Petru stã înaintea porþii.
Iar ei au zis cãtre ea: ai înnebunit. Dar ea stãruia cã este aºa. Iar ei ziceau:
este îngerul lui. Dar Petru bãtea mereu în poartã. ªi deschizându-i, l-au
vãzut ºi au rãmas uimiþi. ªi fãcându-le semn cu mâna sã tacã, le-a istorisit
cum l-a scos Domnul pe el din temniþã. ªi a zis: vestiþi acestea lui Iacob
ºi fraþilor. ªi ieºind, s-a dus în alt loc.
_______________
MARÞI

(XII, 25; XIII, 1-12)
Î
n zilele acelea, Barnaba ºi Saul, dupã ce au îndeplinit slujba lor, s-au
întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit
Marcu. ªi erau în Biserica din Antiohia prooroci ºi învãþãtori:
Barnaba ºi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce
fusese crescut împreunã cu Irod tetrarhul, ºi Saul. ªi pe când slujeau
Domnului ºi posteau, Spiritul Sfânt a zis: Pãstraþi-mi pe Barnaba ºi pe
Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind ºi rugându-se, ºi-
au pus mâinile peste ei ºi i-au lãsat sã plece. Deci ei, mânaþi de Spiritul
Sfânt, au coborât la Seleucia ºi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. ªi
ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile
iudeilor. ªi aveau ºi pe Ioan slujitor. ªi, strãbãtând toatã insula pânã la
Pafos, au gãsit pe un oarecare bãrbat iudeu, vrãjitor, prooroc mincinos,
al cãrui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius
Paulus, bãrbat înþelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba ºi pe Saul,
dorea sã audã cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stãtea împotrivã Elimas
ÎN SÃPTÃMÂNA A V-A DUPÃ PAªTI 37
vrãjitorul - cãci aºa se tâlcuieºte numele lui - cãutând sã întoarcã pe pro-

consul de la credinþã. Iar Saul - care se numeºte ºi Pavel - fiind plin de
Spirit Sfânt, a privit þintã la el, ºi a zis: o, tu cel plin de toatã viclenia ºi
de toatã înºelãciunea, fiu al diavolului, vrãjmaº a toatã dreptatea, nu vei
înceta de a strâmba cãile Domnului cele drepte? ªi acum, iatã mâna
Domnului este asupra ta ºi vei fi orb, nevãzând soarele pânã la o vreme.
ªi îndatã a cãzut peste el pâclã ºi întuneric ºi, dibuind împrejur, cãuta
cine sã-l ducã de mânã. Atunci proconsulul, vãzând ce s-a fãcut, a crezut,
mirându-se foarte de învãþãtura Domnului.
_______________
MIERCURI

(XIII, 13-24)
Î
n zilele acelea, de la Patmos, Pavel ºi cei ce erau împreunã cu el s-au
urcat în corabie ºi au venit în Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despãrþin-
du-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au
ajuns la Antiohia Pisidiei, ºi întrând în sinagogã, într-o zi de sâmbãtã, au
ºezut. ªi dupã citirea Legii ºi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis
la ei, zicân-du-le: bãrbaþi fraþi, dacã aveþi vreun cuvânt de mângâiere cãtre
popor, vorbiþi. ªi ridicându-se Pavel, ºi fãcându-le semn cu mâna, a zis:
bãrbaþi israeliþi ºi cei temãtori de Dumnezeu, ascultaþi: Dumnezeul acestui
popor al lui Israel a ales pe pãrinþii noºtri ºi pe popor l-a înãlþat, când era
strãin în pãmântul Egiptului, ºi cu braþ înalt i-a scos de acolo, ºi vreme ca
de patruzeci de ani i-a hrãnit în pustie. ªi nimicind ºapte neamuri în þara
Canaanului, pãmântul acela l-a dat lor spre moºtenire. ªi dupã acestea, ca
la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecãtori, pânã la Samuel proorocul.
ªi de acolo au cerut rege ºi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani,
pe Saul, fiul lui Chiº, bãrbat din seminþia lui Beniamin. ªi înlãturându-l,
le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis mãrturisind: “Aflat-am pe
David al lui Iesei, bãrbat dupã inima mea, care va face toate voile Mele”.
Din urmaºii acestuia, Dumnezeu, dupã fãgãduinþã, i-a adus lui Israel un
Mântuitor, pe Isus, dupã ce Ioan a propovãduit, înaintea venirii Lui,
botezul pocãinþei la tot poporul lui Israel.
_______________
38 APOSTOLUL
JOI

(XIV, 20-28; XV, 1-4)
Î
n zilele acelea, înconjurându-l ucenicii, Pavel s-a sculat ºi a intrat în
cetate. ªi a doua zi a ieºit cu Barnaba cãtre Derbe. ªi binevestind
cetãþii aceleia ºi fãcând ucenici mulþi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu
ºi la Antiohia, întãrind sufletele ucenicilor, îndemnându-i sã stãruie în
credinþã ºi (arãtându-le) cã prin multe suferinþe trebuie sã intrãm în
împãrãþia lui Dumnezeu. ªi hirotonindu-le preoþi în fiecare bisericã, rugân-
du-se cu postiri, i-au încredinþat pe ei Domnului în care crezuserã. ªi
strãbãtând Pisidia, au venit în Pamfilia. ªi dupã ce au grãit cuvântul
Domnului în Perga, au coborât la Atalia. ªi de acolo au mers cu corabia
spre Antiohia, de unde fuseserã încredinþaþi harului lui Dumnezeu, spre
lucrul pe care l-au împlinit. ªi venind ºi adunând biserica, au vestit câte a
fãcut Dumnezeu cu ei ºi cã a deschis neamurilor uºa credinþei. ªi au
petrecut acolo cu ucenicii nu puþinã vreme. ªi unii, coborându-se din
Iudeea, învãþau pe fraþi cã: dacã nu vã tãiaþi împrejur, dupã rânduiala lui
Moise, nu puteþi sã vã mântuiþi. ªi fãcându-se pentru ei împotrivire ºi
discuþie nu puþinã cu Pavel ºi Barnaba, au rânduit ca Pavel ºi Barnaba ºi
alþi câþiva dintre ei sã se suie la apostolii ºi la preoþii din Ierusalim pentru
aceastã întrebare. Deci ei, trimiºi fiind de Bisericã, au trecut prin Fenicia
ºi prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor ºi fãceau tuturor
fraþilor mare bucurie. ªi sosind ei la Ierusalim, au fost primiþi de Bisericã
ºi de apostoli ºi de preoþi, ºi au vestit câte a fãcut Dumnezeu cu ei.
_______________
VINERI

(XV, 5-12)
Î
n zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuserã la credinþã,
s-au ridicat zicând cã trebuie sã-i taie împrejur ºi sã le porunceascã a
pãzi Legea lui Moise. ªi apostolii ºi preoþii s-au adunat ca sã cerceteze
despre acest cuvânt. ªi fãcându-se multã vorbire, s-a sculat Petru ºi le-a
ÎN SÃPTÃMÂNA A V-A DUPÃ PAªTI 39
zis: bãrbaþi fraþi, voi ºtiþi cã din primele zile Dumnezeu m-a ales între
voi, ca prin gura mea neamurile sã audã cuvântul Evangheliei ºi sã creadã.
ªi Dumnezeu, Cel ce cunoaºte inimile, le-a mãrturisit, dându-le Spiritul
Sfânt, ca ºi nouã. ªi nimic n-a deosebit între noi ºi ei, curãþind inimile lor
prin credinþã. Acum deci, de ce ispitiþi pe Dumnezeu ºi vreþi sã puneþi pe
grumazul ucenicilor un jug pe care nici pãrinþii noºtri, nici noi n-am
putut sã-l purtãm? Ci prin harul Domnului nostru Isus Christos credem
cã ne vom mântui în acelaºi chip ca ºi aceia. ªi a tãcut toatã mulþimea ºi
asculta pe Barnaba ºi pe Pavel, care istoriseau câte semne ºi minuni a
fãcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
_______________
SÂMBÃTÃ

(XV, 35-41)
Î
n zilele acelea, Pavel ºi Barnaba petreceau în Antiohia, învãþând ºi
binevestind împreunã cu mulþi alþii cuvântul Domnului. ªi dupã
câteva zile, Pavel a zis cãtre Barnaba: întorcându-ne, sã cercetãm
cum se aflã fraþii noºtri în toate cetãþile în care am vestit cuvântul
Domnului. Barnaba voia sã ia împreunã cu ei ºi pe Ioan, cel numit Marcu;
dar Pavel cerea sã nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcã se despãrþise de ei din
Pamfilia ºi nu venise alãturi de ei la lucrul la care fuseserã trimiºi. Deci s-
a iscat neînþelegere între ei, încât s-au despãrþit unul de altul. ªi Barnaba,
luând pe Marcu, a plecat cu corabia la Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a
plecat, fiind încredinþat de cãtre fraþi harului Domnului. ªi strãbãtea Siria
ºi Cilicia, întãrind Bisericile.
_______________
40 APOSTOLUL
DUMINICA
A ªASEA DUPÃ PAªTI, A ORBULUI
Prochimen, 5 (Ps. 11,7):Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei feri de neamul acesta în veac.
Stih, (Ps. 11,1): Mântuieºte-mã, Doamne, cã a lipsit cel cuvios, cã s-a împuþinat adevãrul
de la fiii oamenilor.

(XVI, 16-34)
Î
n zilele acelea, când ne duceam noi Apostolii la rugãciune, ne-a
întâmpinat o slujnicã, ce avea duh pitonicesc ºi care aducea mult
câºtig stãpânilor ei, ghicind. Aceasta, þinându-se dupã Pavel ºi dupã
noi, striga, zicând: aceºti oameni sunt servi ai Dumnezeului celui Preaînalt,
care vã vestesc vouã calea mântuirii. ªi aceasta o fãcea timp de multe
zile. Iar Pavel, mâniindu-se ºi întorcându-se, a zis duhului: în numele lui
Isus Christos îþi poruncesc sã ieºi din ea. ªi în acel ceas a ieºit. ªi stãpânii
ei, vãzând cã s-a dus nãdejdea câºtigului lor, au pus mâna pe Pavel ºi pe
Sila ºi i-au dus în piaþã înaintea dregãtorilor. ªi ducându-i la judecãtori,
au zis: aceºti oameni, care sunt iudei, tulburã cetatea noastrã ºi vestesc
obiceiuri care nouã nu ne este îngãduit sã le primim, nici sã le facem,
fiindcã suntem romani. ªi s-a sculat ºi mulþimea împotriva lor. ªi
judecãtorii, rupându-le hainele, au poruncit sã-i batã cu vergi. ªi, dupã
ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniþã, poruncind temnicerului
sã-i pãzeascã cu grijã. Acesta, primind o asemenea poruncã, i-a bãgat în
fundul temniþei ºi le-a strâns picioarele în butuci; iar la miezul nopþii,
Pavel ºi Sila, rugându-se, lãudau pe Dumnezeu în cântãri, iar cei ce erau
în temniþã îi ascultau. ªi deodatã s-a fãcut cutremur mare, încât s-au
zguduit temeliile temniþei ºi îndatã s-au deschis toate uºile ºi legãturile
tuturor s-au dezlegat. ªi deºteptându-se temnicerul ºi vãzând deschise
uºile temniþei, scoþând sabia, voia sã se omoare, socotind cã cei închiºi
au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: sã nu-þi faci nici un rãu
cã toþi suntem aici. Iar el, cerând luminã, s-a repezit înãuntru ºi, tremurând
de spaimã, a cãzut înaintea lui Pavel ºi a lui Sila; ºi scoþându-i afarã le-a
zis: domnilor, ce trebuie sã fac ca sã mã mântuiesc? Iar ei au zis: crede în
Domnul Isus ºi te vei mântui tu ºi casa ta. ªi i-au grãit lui cuvântul lui
Dumnezeu ºi tuturor celor din casa lui. ªi el, luându-i la sine în acel ceas
al nopþii, a spãlat rãnile lor ºi s-a botezat el ºi toþi ai lui îndatã. ªi, ducându-
i în casã, a pus masa ºi s-a veselit cu toatã casa, crezând în Dumnezeu.
Aliluia, 5 (Ps. 88,1-2): Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta. Din neam în neam voi
vesti adevãrul Tãu cu gura mea.
Stih (Ps. 88,3): Cã ai zis: În veac mila se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul Tãu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A VI-A DUPÃ PAªTI 41
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ªASEA DUPÃ PAªTI

(XVII, 1-9)
Î
n zilele acelea, Pavel ºi Sila, dupã ce au trecut prin Amfipoli ºi prin
Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogã a iudeilor. ªi
dupã obiceiul sãu, Pavel a intrat la ei ºi în trei sâmbete le-a grãit din
Scripturi, deschizându-le ºi arãtându-le cã: “Christos trebuia sã pãtimeascã
ºi sã învie din morþi” ºi cã: “Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este
Christosul, Isus”. ªi unii dintre ei au crezut ºi au trecut de partea lui
Pavel ºi a lui Sila, ºi mare mulþime de elini închinãtori la Dumnezeu, ºi
dintre femeile de frunte, nu puþine. Iar iudeii, umplându-se de invidie ºi
luând cu ei pe câþiva oameni de rând, rãi, adunând gloatã, întãrâtau cetatea
ºi ducându-se la casa lui Iason, cãutau sã-i scoatã afarã, înaintea poporului.
Dar negãsindu-i, târau pe Iason ºi pe câþiva fraþi la mai-marii cetãþii,
strigând cã cei ce au tulburat toatã lumea au venit ºi aici; pe aceºtia i-a
gãzduit Iason; ºi toþi aceºtia lucreazã împotriva poruncilor Cezarului,
zicând cã este un alt împãrat: Isus. ªi au tulburat mulþimea ºi pe mai-
marii cetãþii care auzeau acestea. ªi, luând chezãºie de la Iason ºi de la
ceilalþi, le-au dat drumul.
_______________
MARÞI

(XVII, 19-28)
Î
n zilele acelea, atenienii au luat cu ei pe Pavel ºi l-au dus în Areopag,
zicând: putem sã cunoaºtem ºi noi ce este aceastã învãþãturã nouã,
grãitã de tine? Cãci tu aduci la auzul nostru lucruri strãine. Voim
deci sã ºtim ce vor sã fie acestea. Toþi atenienii ºi strãinii, care locuiau
acolo, nu-ºi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou. ªi Pavel,
stând în mijlocul Areopagului, a zis: bãrbaþi atenieni, în toate vãd cã
sunteþi foarte evlavioºi. Cãci strãbãtând cetatea voastrã ºi privind locurile
voastre de închinare, am aflat ºi un altar pe care era scris: “Dumnezeului
necunoscut”. Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiþi, pe
Acesta Îl vestesc eu vouã. Dumnezeu, Care a fãcut lumea ºi toate cele ce
42 APOSTOLUL
sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului ºi al pãmântului, nu locuieºte în

temple fãcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneºti, ca ºi cum ar
avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaþã ºi suflare ºi toate, ºi a fãcut
dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca sã locuiascã peste toatã faþa
pãmântului, aºezând vremile cele de mai înainte rânduite ºi hotarele locuirii
lor, ca ei sã caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipãi ºi L-ar gãsi, deºi nu e
departe de fiecare dintre noi, cãci în El trãim ºi ne miºcãm, ºi suntem,
precum au zis ºi unii dintre poeþii voºtri: cãci al Lui neam ºi suntem.
_______________
MIERCURI

(XVIII, 22-28)
Î
n zilele acelea, Pavel, coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim)
ºi îmbrãþiºând biserica, s-a coborât la Antiohia. ªi stând acolo câtva
timp, a plecat, strãbãtând pe rând þinutul Galatiei ºi Frigia, întãrind
pe toþi ucenicii; iar un iudeu cu numele Apollo, alexandrin de neam,
bãrbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta
era învãþat în calea Domnului ºi arzând cu spiritul, grãia ºi învãþa drept
cele despre Isus, cunoscând numai botezul lui Ioan. ªi el a început sã
vorbeascã, fãrã sfialã, în sinagogã. Auzindu-l, Priscila ºi Acvila l-au luat
cu ei ºi i-au arãtat, mai cu de-amãnuntul, calea lui Dumnezeu. ªi voind el
sã treacã în Ahaia, l-au îndemnat fraþii ºi au scris ucenicilor sã-l primeascã.
ªi sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuserã; cãci cu
tãrie ºi în faþa tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi cã Isus
este Christos.
_______________
43
JOI
LA ÎNÃLÞAREA DOMNULUI NOSTRU ISUS CHRISTOS
1. Toate popoarele bateþi din palme, strigaþi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
(dupã fiecare stih): Pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieºte-ne pe
noi.
2. Cã Domnul este Preaînalt, înfricoºãtor, Împãrat mare peste tot pãmântul.
3. Supusu-ne-a nouã popoare ºi neamuri sub picioarele noastre.
1. Mare este Domnul ºi lãudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel
sfânt al Lui.
(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel ce Te-ai înãlþat la
cer, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Dumnezeu în turnurile ei Se cunoaºte, atunci când o apãrã.
3. Cã iatã împãraþii s-au adunat, strânsu-s-au împreunã.
1. Auziþi toate acestea neamuri, ascultaþi toþi cei ce locuiþi în lume.

(dupã fiecare stih) Tropar, 4: Înãlþatu-te-ai întru mãrire, Christoase Dumnezeul nostru, *
bucurie fãcând învãþãceilor cu fãgãduinþa Sfântului Spirit * încredinþându-se ei prin
binecuvântare, * cã Tu eºti Fiul lui Dumnezeu, Rãscumpãrãtorul lumii.
2. Gura mea va grãi înþelepciune ºi cugetul inimii mele pricepere.
3. Pleca-voi spre pildã urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
La Intrarea micã:
Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiþã.
Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel Te-ai înãlþat la cer, pe noi care-
þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 4: Înãlþatu-Te-ai întru mãrire....

Condac, 6: Cele rânduite pentru noi plinind * ºi cele de pe pãmânt cu cele cereºti
unind, * întru mãrire Te-ai înãlþat, Christoase Dumnezeul nostru; * dar nicidecum Te-ai
depãrtat, * ºi neîncetat cu noi rãmãi, * strigând celor ce te iubesc: * Eu cu voi sunt,
nimenea împotriva voastrã.
44 APOSTOLUL
Prochimen, 7 (Ps.56,7): Înalþã-Te la ceruri, Dumnezeule, ºi peste tot pãmântul mãrirea Ta.
Stih, (Ps. 56,10): Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea.

(I, 1-12)
C
uvântul cel dintâi l-am scris, o, Teofile, despre toate cele ce a
început Isus a face ºi a învãþa, pânã în ziua în care S-a înãlþat la
cer, poruncind prin Spiritul Sfânt Apostolilor pe care i-a ales,
cãrora S-a ºi înfãþiºat pe Sine viu, dupã patima Sa, prin multe semne
doveditoare, arãtându-li-Se timp de patruzeci de zile ºi vorbind cele despre
împãrãþia lui Dumnezeu. ªi, cu ei petrecând, le-a poruncit sã nu se
depãrteze de Ierusalim, ci sã aºtepte fãgãduinþa Tatãlui, pe care aþi auzit-o
de la Mine: cã Ioan a botezat cu apã, iar voi veþi fi botezaþi cu Spiritul
Sfânt, nu mult dupã aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând:
Doamne, oare în acest timp vei aºeza Tu, la loc, împãrãþia lui Israel? El a
zis cãtre ei: nu este al vostru a ºti anii sau vremile pe care Tatãl le-a pus în
stãpânirea Sa, ci veþi lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, ºi Îmi
veþi fi Mie martori în Ierusalim ºi în toatã Iudeea, ºi în Samaria, ºi pânã la
marginea pãmântului. ªi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înãlþat ºi
un nor L-a luat de la ochii lor. ªi privind ei, pe când El mergea la cer, iatã
doi bãrbaþi au stat lângã ei, îmbrãcaþi în haine albe, care au ºi zis: bãrbaþi
galileeni, de ce staþi privind la cer? Acest Isus care S-a înãlþat de la voi la
cer, astfel va ºi veni, precum L-aþi vãzut mergând la cer. Atunci ei s-au
întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamã al Mãslinilor, care este
aproape de Ierusalim cale de o sâmbãtã.
Aliluia, 2 (Ps. 46,1): Toate popoarele bateþi din palme, strigaþi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Stih, (Ps. 46,5): Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiþã.
În loc de Cuvine-se ... se cântã: Mãreºte, suflete al meu, * pe Christos Dãtãtorul de

viaþã, * Cel ce s-a înãlþat de pe pãmânt la cer!
ªi Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu mai presus de cuget ºi de cuvânt, * care ai nãscut,
negrãit, în timp pe cel fãrã de timp, * credincioºii cu un gând te mãrim.
Cuminecar (Ps. 46,5): Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiþã.
Aliluia.
În loc de Vãzut-am lumina ... se cântã pânã la încheierea sãrbãtorii Înãlþãrii,

Troparul 4: Înãlþatu-Te-ai întru mãrire Christoase...
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A VI-A DUPÃ PAªTI 45
VINERI

(XIX, 1-8)
Î
n zilele acelea, când Apollo era în Corint, Pavel, dupã ce a strãbãtut
pãrþile de sus, a venit la Efes. ªi gãsind câþiva ucenici, a zis cãtre ei:
primit-aþi voi Spiritul Sfânt când aþi crezut? Iar ei au zis cãtre el: dar
nici n-am auzit dacã este Spirit Sfânt. ªi el a zis: deci în ce v-aþi botezat?
Ei au zis: în botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul
pocãinþei, spunând poporului sã creadã în Cel ce avea sã vinã dupã el,
adicã în Isus Christos. ªi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului
Isus. ªi punându-ºi Pavel mâinile peste ei, Spiritul Sfânt a venit asupra
lor ºi vorbeau în limbi ºi prooroceau. ªi erau toþi ca la doisprezece bãrbaþi.
ªi el, intrând în sinagogã, a vorbit cu îndrãznealã timp de trei luni, vorbind
cu ei ºi cãutând sã-i încredinþeze de împãrãþia lui Dumnezeu.
_______________
SÂMBÃTÃ

(XX, 7-12)
Î
n zilele acelea, în ziua întâia a sãptãmânii, (Duminica) adunându-ne
noi sã frângem pâinea, Pavel, care avea de gând sã plece a doua zi,
a început sã le vorbeascã ºi a prelungit cuvântul lui pânã la miezul
nopþii. Iar în camera de sus unde erau adunaþi erau multe lumini aprinse.
Dar un tânãr cu numele Eutihie, ºezând pe fereastrã, pe când Pavel þinea
lungul sãu cuvânt, a adormit adânc ºi doborât, de somn, a cãzut jos de la
etajul al treilea, ºi l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat
peste el ºi, luându-l în braþe, a zis: nu vã tulburaþi cãci sufletul lui este în
el. ªi suin-du-se ºi frângând pâinea ºi mâncând, a vorbit cu ei mult pânã
în zori, ºi atunci a plecat. Iar pe tânãr l-au adus viu ºi foarte mult s-au
mângâiat.
_______________
46 APOSTOLUL
DUMINICA
A ªAPTEA DUPÃ PAªTI, A SFINÞILOR PÃRINÞI
Prochimen, 4 (Dan.3): Bine eºti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, ºi lãudat
ºi preamãrit este numele Tãu în veci.
Stih: Cã drept eºti, de toate câte ai fãcut nouã, ºi toate lucrurile Tale sunt adevãrate.

(XX, 16-18, 28-36)
Î
n zilele acelea, Pavel hotãrâse sã treacã pe apã pe lângã Efes, ca sã nu
i se întâmple sã întârzie în Asia, pentru cã se grãbea sã fie, dacã i-ar
fi cu putinþã, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. ªi trimiþând din
Milet la Efes, a chemat la sine pe preoþii Bisericii. ªi când ei au venit la
el, le-a zis: luaþi aminte de voi înºivã ºi de toatã turma întru care Spiritul
Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca sã pãstoriþi biserica lui Dumnezeu, pe
care a câºtiga-t-o cu însuºi sângele Sãu. Cãci eu ºtiu aceasta cã, dupã
plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruþa turma.
ªi dintre voi înºivã se vor ridica bãrbaþi grãind învãþãturi rãstãlmãcite, ca
sã tragã pe ucenici dupã ei. Drept aceea, privegheaþi, aducându-vã aminte
cã, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea ºi ziua, sã vã îndemn cu lacrimi
pe fiecare dintre voi. ªi acum vã încredinþez lui Dumnezeu ºi cuvântului
harului Sãu, cel ce poate sã vã zideascã ºi sã vã dea moºtenire între toþi
cei sfinþiþi. Argint sau aur, sau hainã n-am poftit de la nimeni; voi înºivã
ºtiþi cã mâinile acestea au lucrat pentru trebuinþele mele ºi ale celor care
erau cu mine. Toate vi le-am arãtat, cãci ostenindu-vã astfel, trebuie sã
ajutaþi pe cei slabi ºi sã vã aduceþi aminte de cuvintele Domnului Isus,
cãci El a zis: mai fericit este a da decât a lua. ªi dupã ce a spus acestea,
plecându-ºi genunchii, s-a rugat împreunã cu toþi aceºtia.
Aliluia, 1 (Ps. 49,1-2): Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grãit ºi a chemat pãmântul

de la rãsãritul soarelui pânã la apus.
Stih, (Ps. 49,6): Adunaþi-I Lui pe cuvioºii Lui, pe cei ce au fãcut legãmânt cu El pentru
jertfe.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A VII-A DUPÃ PAªTI 47
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ªAPTEA DUPÃ PAªTI
(XXI, 8-14)
Î
n zilele acelea, pornind a doua zi, noi ºi cei ce eram cu Pavel, am
venit în Cezareea. ªi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era
dintre cei ºapte, (diaconi) am rãmas la el. ªi acesta avea patru fiice
fecioare, care prooroceau. ªi rãmânând noi acolo mai multe zile, a coborât
din Iudeea un prooroc cu numele Agav; ºi venind el la noi, a luat brâul
lui Pavel ºi, legându-ºi picioarele ºi mâinile, a zis: Acestea zice Spiritul
Sfânt: pe bãrbatul al cãruia este acest brâu, aºa îl vor lega iudeii la
Ierusalim ºi-l vor da în mâinile neamurilor. ªi când am auzit acestea, îl
rugam ºi noi ºi localnicii sã nu se suie la Ierusalim. Atunci a rãspuns
Pavel: ce faceþi de plângeþi ºi-mi sfâºiaþi inima! Cãci eu sunt gata nu
numai sã fiu legat, ci sã ºi mor în Ierusalim pentru numele Domnului
Isus. ªi, neînduplecându-se el, ne-am liniºtit, zicând: facã-se voia Domnului.
_______________
MARÞI
ÎN SÃPTAMÂNA A ªAPTEA DUPÃ PAªTI
(XXI, 26-32)
Î
n zilele acelea, Pavel, luând cu el pe acei bãrbaþi, curãþindu-se împreunã
cu ei a doua zi, a intrat în templu, vestind împlinirea zilelor curãþirii,
pânã când a fost adusã ofranda pentru fiecare din ei. ªi când era sã
se împlineascã cele ºapte zile, iudeii din Asia, vãzându-l în templu, au
întãrâtat toatã mulþimea ºi au pus mâna pe el, strigând: bãrbaþi israeliþi,
ajutaþi! Acesta este omul care învaþã pe toþi, pretutindeni, împotriva
poporului ºi a Legii, ºi a locului acestuia; încã ºi elini a adus în templu ºi
a spurcat acest loc sfânt. Cãci ei vãzuserã mai înainte cu el împreunã în
cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau cã Pavel l-a adus în templu.
ªi s-a miºcat toatã cetatea ºi poporul a alergat din toate pãrþile ºi, punând
mâna pe Pavel, îl trãgeau afarã din templu ºi îndatã au închis porþile. Dar
când cãutau ei ca sã-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei cã
tot Ierusalimul s-a tulburat. Acela, luând îndatã ostaºi ºi sutaºi, a alergat
la ei; iar ei, vãzând pe comandant ºi pe ostaºi, au încetat de a mai bate pe Pavel.
_______________
48 APOSTOLUL
MIERCURI

(XXIII, 1-11)
Î
n zilele acelea, Pavel, fixând sinedriul cu privirea, a zis: bãrbaþi fraþi,
eu cu bun cuget am vieþuit înaintea lui Dumnezeu pânã în ziua
aceasta. Arhiereul Anania a poruncit celor ce ºedeau lângã el sã-l
batã peste gurã. Atunci Pavel a zis cãtre el: te va bate Dumnezeu, perete
vãruit! ªi tu ºezi sã mã judeci pe mine dupã Lege ºi, cãlcând Legea,
porunceºti sã mã batã? Iar cei ce stãteau lângã el au zis: pe arhiereul lui
Dumnezeu îl faci tu de ocarã? Iar Pavel a zis: fraþilor, nu ºtiam cã este
arhiereu; cãci este scris: “pe mai-marele poporului tãu sã nu-l vorbeºti de
rãu”. Dar Pavel, ºtiind cã o parte erau saduchei ºi cealaltã farisei, a strigat
în sinedriu: bãrbaþi fraþi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nãdejdea
ºi învierea morþilor sunt eu judecat! ªi grãind el aceasta, între farisei ºi
saduchei s-a iscat neînþelegere ºi mulþimea s-a dezbinat; cãci saducheii
zic cã nu este înviere, nici înger, nici spirit, iar fariseii mãrturisesc ºi una
ºi alta. ªi s-a fãcut mare strigare ºi, ridicându-se unii cãrturari din partea
fariseilor, se certau zicând: nici un rãu nu gãsim în acest om; iar dacã i-a
vorbit lui un spirit sau înger, sã nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Deci,
fãcându-se mare neînþelegere ºi temându-se comandantul ca Pavel sã nu
fie sfâºiat de ei, a poruncit ostaºilor sã se coboare ºi sã-l smulgã din
mijlocul lor ºi sã-l ducã în fortãreaþã. Iar în noaptea urmãtoare arãtându-
i-Se Domnul, i-a zis: îndrãzneºte, Pavele! Cãci precum ai mãrturisit cele
despre Mine la Ierusalim, aºa trebuie sã mãrturiseºti ºi la Roma.
_______________
JOI
DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI. CITIRE:

(XXV, 13-19)
Î
n zilele acelea, regele Agripa ºi Berenice au sosit la Cezareea, ca sã
salute pe Festus. ªi rãmânând acolo mai multe zile, Festus a vorbit
regelui despre Pavel, zicând: este aici un bãrbat, lãsat legat de Felix,
în privinþa cãruia, când am fost în Ierusalim, mi s-au înfãþiºat arhiereii ºi
bãtrânii iudeilor, cerând osândirea lui. Eu le-am rãspuns cã romanii n-au
obiceiul sã dea pe vreun om la pierzare înainte ca cel învinuit sã aibã de

faþã pe învinuitorii lui ºi sã aibã putinþa sã se apere pentru vina sa.
Adunându-se deci ei aici ºi nefãcând eu nici o amânare, a doua zi am stat
la judecatã ºi am poruncit sã fie adus bãrbatul. Dar învinuitorii care s-au
ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe care
le bãnuiam eu, ci aveau cu el niºte neînþelegeri cu privire la religia lor ºi
la un oarecare Isus mort, de care Pavel zicea cã trãieºte.
_______________
VINERI

(XXVII, 1-44; XXVIII, 1)
Î
n zilele acelea, dupã ce s-a hotãrât sã plecãm pe apã în Italia, au dat
în primire pe Pavel ºi pe alþi câþiva legaþi unui sutaº cu numele
Iuliu, din cohorta Augusta. ªi, întorcându-se pe o corabie de la
Adramit, care avea sã treacã prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; ºi
era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic. ªi a doua zi am ajuns la
Sidon. Iuliu, purtându-se faþã de Pavel cu omenie, i-a dat voie sã se ducã
la prieteni ca sã primeascã purtarea lor de grijã. ªi, plecând de acolo, am
plutit pe lângã Cipru, pentru cã vânturile erau împotrivã. ªi, strãbãtând
marea Ciliciei ºi a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei. ªi gãsind sutaºul
acolo o corabie din Alexandria, plutind spre Italia, ne-a suit în ea. ªi
multe zile plutind cu încetinealã, abia am ajuns în dreptul Cnidului ºi,
fiindcã vântul nu ne slãbea, am plutit pe sub Creta, pe lângã Salmone. ªi
abia trecând noi pe lângã ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune,
de care era aproape oraºul Lasea. ªi trecând multã vreme, ºi plutirea fiind
periculoasã, fiindcã trecuse ºi postul, Pavel îi îndemna, zicându-le:
bãrbaþilor, vãd cã plutirea va sã fie cu necaz ºi cu multã pagubã, nu numai
pentru încãrcãturã ºi pentru corabie, ci ºi pentru sufletele noastre. Iar
sutaºul se încredea mai mult în cârmaci ºi în stãpânul corabiei decât în
cele spuse de Pavel. ªi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulþi dintre
ei au dat sfatul sã plecãm de acolo ºi, dacã s-ar putea, sã ajungem ºi sã
iernãm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazãzi-apus ºi
spre vântul de miazãnoapte-apus. ªi, suflând uºor un vânt de miazãzi, ºi
crezând cã sunt în stare sã-ºi împlineascã gândul, ridicând ancora, pluteau
cât mai aproape de Creta. ªi nu dupã multã vreme s-a pornit asupra ei un
vânt puternic, numit Eurachilon. ªi, smulgând corabia, iar ea neputând
50 APOSTOLUL
sã meargã împotriva vântului, ne-am lãsat duºi în voia lui. ªi, trecând pe
lângã o insulã micã, numitã Cauda, cu greu am putut sã fim stãpâni pe
corabie. ªi dupã ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutãtoare, încingând
corabia pe dedesupt. ªi, temându-se sã nu cadã în Sirta, au lãsat pânzele
jos ºi erau duºi aºa. ªi, fiind tare loviþi de furtunã, în ziua urmãtoare au
aruncat încãrcãtura. ªi a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corabiei.
ªi, nearãtându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, ºi
ameninþând furtunã mare, ni se luase orice nãdejde de scãpare. ªi, fiindcã
nu mâncaserã demult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: trebuia, o,
bãrbaþilor, ca ascultându-mã pe mine, sã nu fi plecat din Creta; ºi n-aþi fi
îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta. Dar acum vã îndemn
sã aveþi voie bunã, cãci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai
corabia. Cãci mi-a apãrut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al
Cãruia eu sunt ºi Cãruia mã închin, zicând: nu te teme, Pavele. Tu trebuie
sã stai înaintea Cezarului; ºi iatã, Dumnezeu þi-a dãruit pe toþi cei ce sunt
în corabie cu tine. De aceea, bãrbaþilor, aveþi curaj, cãci am încredere în
Dumnezeu, cã aºa va fi dupã cum mi s-a spus. ªi trebuie sã ajungem pe o
insulã. ªi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaþi încoace
ºi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopþii, corãbierii au presimþit cã se
apropie de un þãrm. ªi, aruncând mãsurãtoarea în jos, au gãsit douãzeci
de stânjeni ºi, trecând puþin mai departe ºi mãsurând iarãºi, au gãsit
cincisprezece stânjeni. ªi, temându-se ca nu cumva sã nimerim pe locuri
stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmã a corabiei, ºi
doreau sã se facã ziuã. Dar corãbierii cãutau sã fugã din corabie ºi au
coborât luntrea în mare, sub motiv cã vor sã întindã ºi ancorele de la
partea dinainte. Pavel a spus sutaºului ºi ostaºilor: dacã aceºtia nu rãmân
în corabie, voi nu puteþi sã scãpaþi. Atunci ostaºii au tãiat funiile luntri ºi
au lãsat-o sã cadã. Iar pânã sã se facã ziuã, Pavel îi ruga pe toþi sã mãnânce,
zicându-le: paisprezece zile sunt azi de când n-aþi mâncat, aºteptând ºi
nimic gustând. De aceea, vã rog sã mâncaþi, cãci aceasta este spre scãparea
voastrã. Cãci nici unuia din voi un fir de pãr din cap nu-i va pieri. ªi,
zicând acestea, ºi luând pâine, a mulþumit lui Dumnezeu înaintea tuturor
ºi, frângând, a început sã mãnânce. ªi devenind toþi voioºi, au luat ºi ei
ºi au mâncat. ªi erau în corabie, de toþi, douã sute ºaptezeci ºi ºase de
suflete. ªi, sãturându-se de bucate, au uºurat corabia, aruncând grâul în
mare. ªi când s-a fãcut ziuã, ei n-au cunoscut pãmântul, dar au zãrit un
golf, având þãrm nisipos, în care voiau, dacã ar putea, sã scoatã corabia.
ªi, desfãcând ancorele, le-au lãsat în mare, slãbind totodatã funiile
cârmelor ºi, ridicând pânza din frunte în bãtaia vântului, se îndreptau
spre þãrm. ªi, cãzând pe un dâmb de nisip, au înþepenit corabia, ºi partea
dinainte, înfigându-se, stãtea neclintitã, iar partea dinapoi se sfãrâma de

puterea valurilor. Iar ostaºii au fãcut sfat sã omoare pe cei legaþi, ca sã nu
scape vreunul, înotând. Dar sutaºul, voind sã fereascã pe Pavel, i-a
împiedicat de la gândul lor ºi a poruncit ca aceea care pot sã înoate,
aruncându-se cei dintâi, sã iasã la uscat, iar ceilalþi, care pe scânduri, care
pe câte ceva de la corabie. ªi aºa au ajuns cu toþii sã scape, la uscat. ªi
dupã ce am scãpat, am aflat cã insula se numeºte Malta.
_______________
SÂMBÃTA
Prochimen, 6 (Ps. 24,14): Sufletul lui întru bunãtãþi se va sãlãºlui ºi seminþia lui va moºteni pãmântul.
Stih (Ps. 24,1): Cãtre Tine Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu..

(XXVIII, 1-31)
Î
n zilele acelea, dupã ce am scãpat de pe corabie, cei ce eram cu Pavel
am aflat cã insula se numeºte Malta. Iar locuitorii ei ne arãtau o
deosebitã omenie, cãci, aprinzând foc, ne-au luat pe toþi la ei din
pricina ploii care era ºi a frigului. ªi strângând Pavel grãmadã de gãteje
ºi punându-le pe foc, o viperã a ieºit de cãldurã ºi s-a prins de mâna lui.
ªi când locuitorii au vãzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii cãtre
alþii: desigur cã ucigaº este omul acesta, pe care dreptatea nu la lãsat sã
trãiascã, deºi a scãpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a
pãtimit nici un rãu. Iar ei aºteptau ca el sã se umfle, sau sã cadã deodatã
mort. Dar aºteptând ei mult ºi vãzând cã nu i se întâmplã nimic rãu, ºi-au
schimbat gândul ºi ziceau cã el este un zeu. ªi împrejurul acelui loc erau
þarinile cãpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a gãzduit
prietenos trei zile. ªi s-a întâmplat cã tatãl lui Publius zãcea în pat, cuprins
de friguri ºi de dizenterie cu sânge, la care, intrând Pavel ºi rugându-se,
ºi-a pus mâinile peste el ºi la vindecat. ªi, întâmplându-se aceasta, veneau
la el ºi ceilalþi din insulã care aveau boli ºi se vindecau; ºi aceºtia ne-au
cinstit mult ºi, când am plecat, ne-au pus la îndemânã cele de trebuinþã.
Dupã trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în
insulã ºi care avea pe ea semnul Dioscurilor. ªi ajungând la Siracuza, am
rãmas acolo trei zile. De unde, înconjurând, am sosit la Regium. ªi dupã
o zi, suflând vânt de miazãzi, am ajuns la Puteoli, în cealaltã zi. Gãsind
52 APOSTOLUL
acolo fraþi, am fost rugaþi sã rãmânem la ei ºapte zile. ªi aºa am venit la

Roma. ªi de acolo, auzind fraþii cele despre noi, au venit întru
întâmpinarea noastrã pânã la Forul lui Appius ºi la Trei Taverne, pe care,
vãzându-i, Pavel a mulþumit lui Dumnezeu ºi s-a îmbãrbãtat. Iar când am
intrat în Roma, sutaºul a predat pe cei legaþi comandantului taberei, iar
lui Pavel i s-a îngãduit sã locuiascã aparte cu ostaºul care îl pãzea. ªi
dupã trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaºii iudeilor. ªi,
adunându-se, zicea cãtre ei: bãrbaþi fraþi, deºi eu n-am fãcut nimic împotriva
poporului (nostru) sau a datinilor pãrinteºti, am fost predat de la Ierusalim,
în mâinile romanilor. Aceºtia, dupã ce m-au cercetat, voiau sã-mi dea
drumul, fiindcã nu era în mine nici o vinã vrednicã de moarte. Dar iudeii,
împotrivindu-mi-se, am fost nevoit sã cer sã fiu judecat de Cezarul, dar
nu cã aº avea de adus vreo învinuire neamului meu. Deci pentru aceastã
cauzã v-am chemat sã vã vãd ºi sã vorbesc cu voi. Cãci pentru nãdejdea
lui Israel mã aflu eu în acest lanþ. Iar ei au zis cãtre el: noi n-am primit din
Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre fraþi ca sã ne
vesteascã sau sã ne vorbeascã ceva rãu despre tine. Dar dorim sã auzim de
la tine cele ce gândeºti; cãci despre eresul acesta ne este cunoscut; cã
pretutindeni i se stã împotrivã. Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la
gazdã, mai mulþi. ªi de dimineaþa pânã seara el le vorbea, dând mãrturie
despre împãrãþia lui Dumnezeu, cãutând sã-i încredinþeze despre Isus din
Legea lui Moise ºi din prooroci. ªi unii credeau celor spuse, iar alþi nu
credeau. ªi neînþelegându-se unii cu alþii, au plecat, zicând Pavel un cuvânt
cã: bine a vorbit Spiritul Sfânt, prin Isaia proorocul, cãtre pãrinþii noºtri,
când a zis: “Mergi la poporul acesta ºi zi: cu auzul veþi auzi ºi nu veþi
înþelege, ºi uitându-vã veþi privi dar nu veþi vedea. Cãci inima acestui
popor s-a învârtoºat ºi cu urechile greu au auzit, ºi ochii lor ºi i-au închis.
Ca nu cumva sã vadã cu ochii ºi sã audã cu urechile, ºi cu inima sã
înþeleagã ºi sã se întoarcã ºi sã-l vindec”. Deci cunoscut sã vã fie vouã cã
aceastã mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis neamurilor, ºi ele vor asculta.
ªi dupã ce a zis el acestea, iudei au plecat având între ei mare neînþelegere.
Iar Pavel a rãmas doi ani întregi în casa luatã de el cu chirie, ºi primea pe
toþi care veneau la el, propovãduind împãrãþia lui Dumnezeu ºi învãþând
cele despre Domnul Isus Christos cu toatã îndrãzneala ºi fãrã nici o piedicã.
Aliluia, 6 (Ps. 64,4): Fericit este cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit; locui-va în curþile Tale.
Stih, (Ps. 64,6): Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nãdejdea tuturor
marginilor pãmântului.
Cuminecar, 6 (Ps. 64,4): Fericit este cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit; locui-va în curþile Tale.
_______________
53
DUMINICA
POGORÂRII SPIRITULUI SFÂNT,
A RUSALIILOR SAU A CINCIZECIMII
1. Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.
(dupã fiecare stih): Pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, Mântuitorule,
mântuieºte-ne pe noi.
2. Ziua zilei spune cuvânt ºi noaptea nopþii vesteºte ºtiinþa.
3. Nu sunt graiuri nici cuvinte ale cãror glasuri sã nu se audã.
4. În tot pãmântul a ieºit vestirea lor, ºi la marginile lumii cuvintele lor.
1. Sã te audã Domnul în ziua necazului ºi sã te apere numele Dumnezeului lui Iacob.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Mângâietorule Bune, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Trimitã þie ajutor din locaºul Sãu cel sfânt ºi din Sion sã te sprijineascã pe tine.
3. Pomeneascã toatã jertfa ta ºi arderea de tot a ta bineplãcutã sã-I fie.
1. Doamne întru puterea Ta se va veseli împãratul ºi întru mântuirea Ta se va bucura.

(dupã fiecare stih) Tropar, 8: Bine eºti cuvântat Christoase Dumnezeul nostru, * cel ce
preaînþelepti pe pescari i-ai arãtat, * trimiþându-le lor Spiritul Sfânt; * ºi printr-înºii lumea în
mreajã ai prins. * Iubitorule de oameni mãrire Þie.
2. Dupã dorirea inimii lui i-ai dat lui ºi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit.
3. Cã l-ai întâmpinat cu binecuvântãrile bunãtãþii, pus-ai pe capul lui cununã de
piatrã scumpã.
4. Viaþã a cerut de la Tine ºi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
54 APOSTOLUL
La Intrarea micã:
Înalþã-Te Doamne întru puterea Ta: cânta-vom ºi vom preamãri tãria Ta.
Mântuieºte-ne pe noi, Mângâietorule Bune, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 8: Bine eºti cuvântat Christoase....

Condac, 8: Când cel Preaînalt s-a pogorât limbile amestecând, * neamuri a despãrþit;
* iar când a împãrâþit limbile de foc, * l-a unire pe toþi i-a chemat; * deci pe preasfântul
Spirit * întru glas îl mãrim.
În loc de Sfinte ... se cântã: Câþi în Christos v-aþi botezat, în Christos v-aþi îmbrãcat. Aliluia.
Stih, (Ps. 18,1): Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.

(II, 1-11)
Î
n zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, apostolii era toþi
împreunã în acelaºi loc. ªi din cer, fãrã de veste, s-a fãcut un vuiet,
ca de suflare de vânt ce vine repede, ºi a umplut toatã casa unde
ºedeau ei. ªi li s-au arãtat, împãrþite, limbi ca de foc ºi au ºezut pe fiecare
dintre ei. ªi s-au umplut toþi de Spiritul Sfânt ºi au început sã vorbeascã
în alte limbi, precum le dãdea lor Spiritul a grãi. ªi erau în Ierusalim
locuitori iudei, bãrbaþi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
ªi, iscân- du-se vuietul acela, s-a adunat mulþimea ºi s-a tulburat, cãci
fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. ªi erau uimiþi toþi ºi se minunau
zicând: iatã, nu sunt aceºtia, care vorbesc, toþi galileieni? ªi cum auzim
noi fiecare limba noastrã în care ne-am nãscut? Parþi ºi mezi, ºi elamiþi, ºi
cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea ºi în Capadocia, în Pont ºi în
Asia, în Frigia ºi în Pamfilia, în Egipt ºi în pãrþile Libiei cea de lângã
Cirene, ºi romanii în treacãt, iudei ºi prozeliþi, cretani ºi arabi, îi auzim pe
ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu.
Aliluia, 8 (Ps.32,6): Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întãrit ºi cu spiritul gurii Lui
toatã puterea lor.
Stih, (Ps.32,13): Din cer a privit Domnul, vãzut-a pe toþi fiii oamenilor.
În loc de Cuvine-se ... se cântã: Bucurã-te Împãrãteasã, * mãritã Mamã ºi Fecioarã! * cã

nici limba cea mai limpede ºi mai frumoasã, * prin vorbe nu te poate lãuda dupã cuviinþã;
* ºi cugetând la naºterea ta orice minte ameþeºte. * Pentru aceasta într-un glas te
preamãrim.
Cuminecar (Ps. 142,10): Spiritul Tãu cel bun sã mã povãþuiascã la pãmântul dreptãþii. Aliluia.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA I DUPÃ RUSALII 55
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA ÎNTÂI DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 8 (Ps. 27,12): Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.
Stih, (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu ia aminte.
DIN EPISTOLA CÃTRE EFESENI

A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(V, 8-19)
F
raþilor, altãdatã eraþi întuneric, iar acum sunteþi luminã întru Domnul;
umblaþi întru Domnul; umblaþi ca fii ai luminii! Pentru cã roada
luminii e în orice bunãtate, dreptate ºi adevãr, încercând ce este
bine-plãcut Domnului. ªi nu fiþi pãrtaºi la faptele cele fãrã roadã ale
întunericului, ci mai degrabã osândiþi-le pe faþã. Cãci cele ce se fac întru
ascuns de ei ruºine este a le ºi grãi. Iar tot ce este pe faþã se descoperã prin
luminã, cãci tot ceea ce este descoperit luminã este. Pentru aceea zice:
“Deºteaptã-te cel ce dormi ºi te scoalã din morþi ºi te va lumina Christos”.
Deci luaþi seama cu grijã cum umblaþi, nu ca niºte neînþelepþi, ci ca cei
înþelepþi, rãscumpãrând vremea, cãci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiþi
fãrã de minte, ci înþelegeþi care este voia Domnului. ªi nu vã îmbãtaþi de
vin, în care este pierzare, ci vã umpleþi de Spiritul. Vorbiþi între voi în
psalmi ºi în laude ºi în cântãri spirituale, lãudând ºi cântând Domnului în
inimile voastre.
Aliluia, 8 (Ps. 50, 1): Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta.
Stih, (Ps. 50,12): Nu mã lepãda de la faþa Ta, ºi Spiritul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la
mine.
_______________
56 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 3 (Ps.146,5): Mare este Domnul nostru ºi mare este tãria Lui, ºi priceperea
Lui nu are hotar.
Stih, (Ps. 32,6): Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întãrit ºi cu spiritul gurii Lui toatã puterea
lor.
DIN EPISTOLA CÃTRE ROMANI

(I, 1-7; 13-17)
P
avel, serv al lui Isus Christos, chemat de El apostol, rânduit pentru
vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a fãgãduit-o mai înainte,
prin proorocii Sãi, în Sfintele Scripturi, despre Fiul Sãu, Cel nãscut
din sãmânþa lui David, dupã trup, Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu
întru putere, dupã Spiritul sfinþeniei, prin învierea Lui din morþi, Isus
Christos, Domnul nostru, prin Care am primit har ºi apostolie, ca sã aduc,
în numele Sãu, la ascultarea credinþei toate neamurile, între care sunteþi ºi
voi chemaþi ai lui Isus Christos: tuturor celor ce sunteþi în Roma, iubiþi
de Dumnezeu, chemaþi sfinþi: Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl
nostru, ºi de la Domnul Isus Christos! Fraþilor, nu vreau ca voi sã nu ºtiþi
cã, de multe ori, mi-am pus în gând sã vin la voi, dar am fost pânã acum
împiedecat, ca sã am ºi între voi vreo roadã, ca ºi la celelalte neamuri.
Dator sunt ºi elinilor ºi barbarilor ºi învãþaþilor ºi neînvãþaþilor; astfel, cât
despre mine, sunt bucuros sã vã vestesc Evanghelia ºi vouã, celor din
Roma. Cãci nu mã ruºinez de Evanghelia lui Christos, pentru cã este
puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi,
ºi elinului. Cãci dreptatea lui Dumnezeu se descoperã în ea din credinþã
spre credinþã, precum este scris: “Iar dreptul din credinþã va fiu viu”.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 18-27)
F
raþilor, mânia lui Dumnezeu se descoperã din cer peste toatã
fãrãdelegea ºi peste toatã nedreptatea oamenilor care þin nedreptatea
drept adevãr. Pentru cã ceea ce se poate cunoaºte despre Dumnezeu
este cunoscut de cãtre ei: fiindcã Dumnezeu le-a arãtat lor. Cele nevãzute
ale Lui se vãd de la facerea lumii, înþelegându-se din fãpturi, adicã veºnica
Lui putere ºi dumnezeire, aºa ca ei sã fie fãrã cuvânt de apãrare, pentru
cã, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au mãrit ca pe Dumnezeu, nici nu I-
au mulþumit, ci s-au rãtãcit în gândurile lor ºi inima lor cea nesocotitã s-a
întunecat. Zicând cã sunt înþelepþi, au ajuns nebuni. ªi au schimbat mãrirea
lui Dumnezeu Celui nestricãcios cu asemãnarea chipului omului celui
stricãcios, ºi al pãsãrilor, ºi al celor cu patru picioare, ºi al târâtoarelor.
De aceea, Dumnezeu i-a dat necurãþiei, dupã poftele inimilor lor, ca sã-ºi
pângãreascã trupurile lor, între ei, ca unii care au schimbat adevãrul lui
Dumnezeu în minciunã ºi s-au închinat ºi au slujit fãpturii, în locul
Fãcãtorului, Care este binecuvântat în veci. Amin. Pentru aceea, Dumnezeu
i-a dat unor patimi de ocarã, cãci ºi femeile lor au schimbat fireasca
rânduialã cu cea împotriva firii; asemenea ºi bãrbãþii, lãsând rânduiala
cea dupã fire a pãrþii femeieºti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alþii,
bãrbaþi cu bãrbaþi, sãvârºind ruºinea ºi luând în ei rãsplata cuvenitã rãtãcirii lor.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 28-32; II, 1-9)
F
raþilor, precum n-au încercat sã aibã pe Dumnezeu în cunoºtinþã,
aºa ºi Dumnezeu i-a lãsat la mintea lor fãrã judecatã, sã facã cele ce
nu se cuvine. Plini fiind de toatã nedreptatea, de desfrânare, de
viclenie, de lãcomie, de rãutate; plini de pizmã, de ucidere, de ceartã, de
58 APOSTOLUL
înºelãciune, de purtãri rele, bârfitori, grãitori de rãu, urâtori de Dumnezeu,

ocãrâtori, semeþi, trufaºi, lãudãroºi, nãscocitori de rele, nesupuºi pãrinþilor,
neînþelepþi, cãlcãtori de cuvânt, fãrã dragoste, fãrã milã; aceºtia, deºi au
cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, cã cei ce fac unele ca acestea
sunt vrednici de moarte, nu numai cã fac ei acestea, ci le ºi încuviinþeazã
celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eºti fãrã
de cuvânt de rãspuns, cãci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuþi te
osândeºti, cãci aceleaºi lucruri faci ºi tu care judeci. ªi noi ºtim cã judecata
lui Dumnezeu este dupã adevãr, faþã de cei ce fac unele ca acestea. ªi
socoteºti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le
faci ºi tu, cã tu vei scãpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreþuieºti tu
bogãþia bunãtãþii Lui ºi a îngãduinþei ºi a îndelungii Lui rãbdãri, neºtiind
cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinþã? Dar dupã învârtoºarea
ta ºi dupã inima ta nepocãitã îþi aduni mânie în ziua mâniei ºi a arãtãrii
dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, care va rãsplãti fiecãruia dupã faptele
lui: viaþã veºnicã celor ce, prin stãruinþã în faptã bunã, cautã mãrire, cinste
ºi nestricãciune, iar iubitorilor de ceartã, care nu se supun adevãrului, ci
se supun nedreptãþii: mânie ºi furie. Necaz ºi strâmtorare peste sufletul
oricãrui om care sãvârºeºte rãul, al iudeului mai întâi, ºi al elinului.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 14-29)
F
raþilor, când pãgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceºtia,
neavând lege, îºi sunt lor înºiºi lege, ceea ce aratã fapta legii scrisã
în inimile lor, prin mãrturia conºtiinþei lor ºi prin judecãþile lor,
care îi învinovãþesc sau îi ºi apãrã, în ziua în care Dumnezeu va judeca,
prin Isus Christos, dupã Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. Dar
dacã tu te numeºti iudeu ºi te reazimi pe lege ºi te lauzi cu Dumnezeu ºi
cunoºti voia Lui ºi ºtii sã încuviinþezi cele bune, fiind învãþat din lege ºi
eºti încredinþat cã tu eºti cãlãuzã orbilor, luminã celor ce sunt în întuneric,
povãþuitor celor fãrã de minte, învãþãtor celor nevârstnici, având în lege
dreptarul cunoºtinþei ºi al adevãrului, deci tu, cel care înveþi pe altul, pe
tine însuþi nu te înveþi? Tu, cel care propovãduieºti: sã nu furi - ºi tu furi?

Tu, cel care zici: sã nu sãvârºeºti adulter, sãvârºeºti adulter? Tu, cel care
urãºti idolii, furi cele sfinte? Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteºti pe
Dumnezeu prin cãlcarea legii? “Cãci numele lui Dumnezeu, din pricina
voastrã, este hulit între neamuri”, precum este scris. Cãci tãierea împrejur
foloseºte, dacã pãzeºti legea; dacã însã eºti cãlcãtor de lege, tãierea ta
împrejur s-a fãcut netãiere împrejur. Deci dacã cel netãiat împrejur pãzeºte
hotãrârile legii, netãierea lui împrejur nu va fi, oare, socotitã ca tãiere
împrejur? Iar el - din fire netãiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te
va judeca, oare, pe tine, care prin litera legii ºi prin tãierea împrejur, eºti
cãlcãtor de lege? Pentru cã nu cel ce se aratã pe din afarã e iudeu, nici cea
arãtatã pe din afarã în trup, este tãiere împrejur; ci este iudeu cel întru
ascuns, iar tãierea împrejur este aceea a inimii, în spirit, nu în literã; a
cãrui laudã nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 7-12)
F
raþilor, Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la
Domnul Isus Christos! Mulþumesc întâi Dumnezeului meu, prin Isus
Christos, pentru voi toþi, fiindcã credinþa voastrã se vesteºte în
toatã lumea. Cãci martor îmi este Dumnezeu, Cãruia Îi slujesc cu spiritul
meu întru Evanghelia Fiului Sãu, cã neîncetat fac pomenire despre voi,
cerând totdeauna în rugãciunile mele ca sã am cumva, prin voinþa Lui,
vreodatã, bun prilej ca sã vin la voi. Pentru cã doresc mult sã vã vãd, ca
sã vã împãrtãºesc vreun dar spiritual, spre întãrirea voastrã. ªi aceasta, ca
sã mã mângâi împreunã cu voi prin credinþa noastrã comunã, a voastrã ºi
a mea.
_______________
60 APOSTOLUL
DUMINICA
ÎNTÂI DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
A TUTUROR SFINÞILOR
Prochimen, 4 (Ps. 67,35-36): Daþi mãrire lui Dumnezeu. Minunat este Dumnezeu întru
sfinþii Lui, Dumnezeul lui Israel.
Stih: (Ps. 67,27): În biserici binecuvântaþi pe Dumnezeu.
DIN EPISTOLA CÃTRE EVREI

(XI, 33-40; XII,1-2)
F
raþilor, proorocii prin credinþã au biruit împãraþii, au fãcut dreptate,
au dobândit fãgãduinþele, au închis gurile leilor, au stins puterea
focului, au scãpat de ascuþiºul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce
erau s-au fãcut tari în rãzboi, au întors taberele vrãjmaºilor pe fugã; unele
femei ºi-au luat pe morþii lor înviaþi, iar alþii au fost chinuiþi, neprimind
izbãvirea, ca sã dobândeascã mai bunã înviere; alþii au suferit batjocurã ºi
bici, ba chiar lanþuri ºi închisoare; au fost uciºi cu pietre, au fost puºi la
cazne, au fost tãiaþi cu fierãstrãul, au murit uciºi cu sabia, au pribegit în
piei de oaie ºi în piei de caprã, lipsiþi, strâmtoraþi, rãu primiþi, ei, de care
lumea nu era vrednicã, au rãtãcit în pustii ºi în munþi, ºi în peºteri, ºi în
crãpãturile pãmântului. ªi toþi aceºtia, mãrturisiþi fiind prin credinþã,
n-au primit fãgãduinþa, pentru cã Dumnezeu rânduise pentru noi ceva
mai bun, ca ei sã nu ia fãrã noi desãvârºirea. De aceea ºi noi, având
împrejurul nostru atâta nor de mãrturii, sã lepãdãm orice povarã ºi pãcatul
ce grabnic ne împresoarã, ºi sã alergãm, cu stãruinþã în lupta care ne stã
înainte, cu ochii aþintiþi asupra lui Isus, începãtorul ºi plinitorul credinþei,
Care, pentru bucuria pusã înaintea-I, a suferit crucea, n-a þinut seama de
ocara ei ºi a ºezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
Aliluia, 4 (Ps. 33,16): Strigat-au drepþii ºi Domnul i-a auzit, ºi din toate necazurile lor i-a izbãvit.
Stih, (Ps. 33,18): Multe sunt necazurile drepþilor, ºi din toate acelea îi va izbãvi pe ei Domnul.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A II-A DUPÃ RUSALII 61
LUNI
ÎN SÃPTAMÂNA A DOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 28-29; III, 1-18)
F
raþilor, nu cel ce se aratã pe din afarã e iudeu, nici cea arãtatã pe din
afarã în trup este tãiere împrejur; ci este iudeu cel întru ascuns, iar
tãierea împrejur este aceea a inimii, în spirit, nu în literã; a cãrui
laudã lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Care este deci
întâietatea iudeului ºi folosul tãierii împrejur? Este mare în toate privinþele.
Întâi, pentru cã lor li s-au încredinþat cuvintele lui Dumnezeu. Cãci ce
este dacã unii n-au crezut? Oare necredinþa lor va nimici credincioºia
lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci Dumnezeu se vãdeºte întru adevãrul Sãu,
pe când tot omul întru minciunã, precum este scris: “Drept eºti Tu întru
cuvintele Tale ºi biruitor când vei judeca Tu”. Iar dacã nedreptatea noastrã
aratã dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept
Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc. Nicidecum! Cãci atunci
cum va judeca Dumnezeu lumea? Cãci dacã adevãrul lui Dumnezeu, prin
minciuna mea, a prisosit spre mãrirea Lui, pentru ce, dar, mai sunt ºi eu
judecat ca pãcãtos? ªi de ce n-am face rele, ca sã vinã cele bune? Precum
suntem huliþi ºi precum spun unii cã zicem noi. Osânda acestora este
dreaptã. Dar ce? Avem noi vreo precãdere? Nicidecum! Cãci am învinuit
mai înainte ºi pe iudei ºi pe elini, cã toþi sunt sub pãcat, dupã cum este
scris: “Nu este drept nici unul; nu este cel ce înþelege, nu este cel ce cautã
pe Dumnezeu. Toþi s-au abãtut împreunã, netrebnici s-au fãcut. Nu este
cine sã facã binele, nici mãcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul
lor; viclenii au vorbit cu limbile lor; venin de viperã este sub buzele lor;
gura lor e plinã de blestem ºi de amãrãciune; iuþi sunt picioarele lor sã
verse sânge; pustiire ºi nenorocire sunt în drumurile lor; ºi calea pãcii ei
nu au cunoscut-o; nu este fricã de Dumnezeu înaintea ochilor lor”.
_______________
62 APOSTOLUL
MARÞI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 4-12)
F
raþilor, celui care face fapte, nu i se socoteºte plata dupã har, ci
dupã datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce
îndrepteazã pe cel pãcãtos, credinþa lui se socoteºte cu dreptatea.
Precum ºi David vorbeºte despre fericirea omului cãruia Dumnezeu îi
socoteºte dreptatea fãrã fapte: “Fericiþi aceia, cãrora li s-au iertat fãrãdelegile
ºi ale cãror pãcate li s-au acoperit! Fericit bãrbatul cãruia Domnul nu-i va
socoti pãcatul”. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tãiaþi
împrejur, sau ºi pentru cei netãiaþi împrejur? Cãci zicem: “I s-a socotit lui
Avraam credinþa ca dreptate”. Dar cum i s-a socotit? Când era tãiat
împrejur sau când era netãiat împrejur? Nu când era tãiat împrejur, ci
când era netãiat împrejur. Iar semnul tãierii împrejur l-a primit ca pecete a
dreptãþii pentru credinþa lui din vremea netãierii împrejur, ca sã fie el
pãrinte al tuturor celor ce cred, netãiaþi împrejur, pentru a li se socoti ºi
lor (credinþa) ca dreptate, ºi pãrinte al celor tãiaþi împrejur. Dar nu numai
al celor care sunt tãiaþi împrejur, ci ºi acelor care umblã pe urmele credinþei
pe care o avea pãrintele nostru Avraam, pe când era netãiat împrejur.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 13-25)
F
raþilor, Avraam ºi seminþia lui nu prin lege au primit fãgãduinþa cã
vor moºteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinþã. Cãci dacã
moºtenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinþa a ajuns zadarnicã,
iar fãgãduinþa s-a desfiinþat, cãci legea pricinuieºte mânie; dar unde nu
este lege, nu este nici cãlcare de lege. De aceea (moºtenirea fãgãduitã)
este din credinþã, ca sã fie din har ºi ca fãgãduinþa sã rãmânã sigurã pentru
toþi urmaºii, nu numai pentru toþi cei ce se þin de lege, ci ºi pentru cei ce
se þin de credinþa lui Avraam, care este pãrinte al nostru al tuturor, precum
este scris: “Te-am pus pãrinte al multor neamuri”, în faþa Celui în Care a
crezut, a lui Dumnezeu, care înviazã morþii ºi cheamã la fiinþã cele ce
încã nu sunt; împotriva oricãrei speranþe, Avraam a crezut cu speranþa cã
el va fi pãrinte al multor neamuri, dupã cum i s-a spus: “Aºa va fi seminþia
ta”; ºi, neslãbind în credinþã, nu s-a uitat la trupul sãu amorþit - cãci era
aproape de o sutã de ani - ºi nici la amorþirea pântecelui Sarrei; ºi nu s-a
îndoit, prin necredinþã, de fãgãduinþa lui Dumnezeu, ci s-a întãrit în
credinþã, dând mãrire lui Dumnezeu, ºi fiind încredinþat cã ceea ce i-a
fãgãduit are putere sã ºi facã. De aceea credinþa lui s-a socotit ca dreptate.
ªi nu s-a scris numai pentru el cã i s-a socotit ca dreptate, ci se va socoti
ºi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morþi pe Isus, Domnul
nostru, Care S-a dat pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptarea noastrã.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 10-16)
F
raþilor, dacã, pe când eram vrãºmaºi, ne-am împãcat cu Dumnezeu,
prin moartea Fiului Sãu, cu atât mai mult, împãcaþi fiind, ne vom
mântui prin viaþa Lui. ªi nu numai atât, ci ne ºi lãudãm în
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Christos, prin Care am primit acum
împãcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat pãcatul în lume ºi prin
pãcat, moartea, aºa ºi moartea a trecut la toþi oamenii, pentru cã toþi au
pãcãtuit în el. Cãci, pânã la lege pãcatul era în lume, dar pãcatul nu se
socoteºte când nu este lege, ci a împãrãþit moartea de la Adam pânã la
Moise ºi peste cei ce nu pãcãtuiserã, dupã asemãnarea greºelii lui Adam,
care este chip al Celui ce avea sã vinã. Dar nu este cu greºeala cum este
cu harul, cãci dacã prin greºeala unuia cei mulþi au murit, cu mult mai
mult harul lui Dumnezeu ºi darul Lui au prisosit asupra celor mulþi, prin
harul unui singur om, Isus Christos. ªi ce aduce darul nu seamãnã cu ce a
adus acel unul care a pãcãtuit; cãci judecata dintru-unul duce la osândire,
iar harul din multe greºeli duce la îndreptare.
______________
64 APOSTOLUL
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 17-21; VI, 1-2)
F
raþilor, dacã prin greºeala unuia moartea a împãrãþit printr-unul, cu
mult mai mult cei ce primesc prisosinþa harului ºi a darului dreptãþii
vor împãrãþi în viaþã prin Unul Isus Christos. Aºadar, precum prin
greºeala unuia a venit osânda pentru toþi oamenii, aºa ºi prin îndreptarea
adusã de Unul a venit, pentru toþi oamenii, îndreptarea care dã viaþã; cãci
precum prin neascultarea unui om s-au fãcut pãcãtoºi cei mulþi, tot aºa
prin ascultarea Unuia se vor face drepþi cei mulþi. Iar Legea a intrat ºi ea
ca sã se înmulþeascã greºeala; iar unde s-a înmulþit pãcatul, a prisosit
harul; pentru cã precum a împãrãþit pãcatul prin moarte, aºa ºi harul sã
împãrãþeascã prin dreptate, spre viaþa veºnicã, prin Isus Christos, Domnul
nostru. Ce vom zice, deci? Rãmâne-vom, oare, în pãcat, ca sã se
înmulþeascã harul? Nicidecum! Noi, care am murit pãcatului, cum vom
mai trãi în pãcat?
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 19-26)
F
raþilor, ºtim cã cele câte zice Legea, le spune celor care sunt sub
Lege, ca orice gurã sã fie închisã ºi ca toatã lumea sã fie vinovatã
înaintea lui Dumnezeu. Pentru cã din faptele Legii nici un om nu
se va îndrepta înaintea Lui, cãci prin Lege vine cunoºtinþa pãcatului. Dar
acum, în afarã de Lege, s-a arãtat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mãrturisitã
de Lege ºi de prooroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinþa în
Isus Christos, pentru toþi ºi peste toþi cei ce cred, cãci nu este deosebire.
Fiindcã toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi de mãrirea lui Dumnezeu;
îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin rãscumpãrarea cea în Christos

Isus, pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfã de) ispãºire, prin credinþa în
sângele Lui, ca sã-ºi arate dreptatea Sa, pentru iertarea pãcatelor celor
mai înainte fãcute, întru îngãduinþa lui Dumnezeu, ca sã-ºi arate dreptatea
Sa, în vremea de acum, spre a fi El însuºi drept, ºi îndreptând pe cel ce
trãieºte din credinþa în Isus.
_______________
66 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 4 (Ps.32,21): Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit ºi noi întru
Tine.
Stih, (Ps. 32,1): Bucuraþi-vã, drepþilor, întru Domnul; celor drepþi li se cuvine laudã.

(II, 10-16)
F
raþilor, mãrire, cinste ºi pace oricui face binele: iudeului, mai întâi,
ºi elinului. Cãci nu este pãrtinire la Dumnezeu! Câþi, deci, fãrã Lege
au pãcãtuit, fãrã Lege vor ºi pieri; iar câþi au pãcãtuit în Lege, prin
Lege vor fi judecaþi. Fiindcã nu cei ce aud Legea sunt drepþi la Dumnezeu,
ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptaþi. Cãci, când pãgânii, care nu au
Lege, din fire fac ale legii, aceºtia neavând Lege, îºi sunt lor îºiºi Lege.
Ceea ce aratã fapta Legii scrisã în inimile lor, prin mãrturia conºtiinþei lor
ºi prin judecãþile lor, care îi învinovãþesc, sau îi apãrã, în ziua în care
Dumnezeu va judeca, prin Isus Christos, dupã Evanghelia mea, cele
ascunse ale oamenilor.
Aliluia, 1 (Ps. 17,51): Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda ºi mi-ai supus popoarele.
Stih, (Ps. 17,54): Cel ce mãreºti mântuirea împãratului Tãu ºi faci milã unsului Tãu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A III-A DUPÃ RUSALII 67
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 1-13)
F
raþilor, oare nu ºtiþi - cã celor ce cunosc Legea vorbesc - cã Legea
are putere asupra omului, atât timp cât el trãieºte? Cãci femeia
mãritatã e legatã, prin lege, de bãrbatul sãu, atâta timp cât el trãieºte;
iar dacã i-a murit bãrbatul, este dezlegatã de legea bãrbatului. Deci, trãindu-
i bãrbatul, se va numi adulterã dacã va fi cu alt bãrbat; iar dacã i-a murit
bãrbatul, este liberã faþã de lege, ca sã nu fie adulterã luând un alt bãrbat.
Aºa cã, fraþii mei, ºi voi aþi murit Legii, prin trupul lui Christos, spre a fi
ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morþi, ca sã aducem roade lui Dumnezeu.
Cãci, pe când eram în trup, patimile pãcatelor, care erau prin Lege, lucrau
în mãdularele noastre, ca sã aducem roade morþii; dar acum ne-am desfãcut
de Lege, murind aceluia în care eram þinuþi robi, ca noi sã slujim întru
înnoirea Spiritului, iar nu dupã litera cea veche. Ce vom zice, deci? Au
doarã Legea este pãcat? Nicidecum! Dar eu n-am cunoscut pãcatul, decât
prin Lege. Cãci n-aº fi ºtiut pofta, dacã Legea n-ar fi zis: sã nu pofteºti!
Dar pãcatul, luând pricinã prin poruncã, a lucrat în mine tot felul de
pofte. Cãci fãrã lege, pãcatul era mort. Iar eu cândva trãiam fãrã lege, dar
dupã ce a venit porunca, pãcatul a prins viaþã; iar eu am murit. ªi porunca,
datã spre viaþã, mi s-a aflat a fi spre moarte. Pentru cã pãcatul, luând
îndemn prin poruncã, m-a înºelat ºi m-a ucis prin ea. Deci, Legea e sfântã
ºi porunca e sfântã ºi dreaptã ºi bunã. Atunci, ce era bun s-a fãcut pentru
mine pricina morþii? Nicidecum! Ci pãcatul, ca sã se arate pãcat, mi-a
adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca pãcatul, prin poruncã, sã
fie peste mãsurã de pãcãtos.
_______________
68 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 14-25; VIII, 1-2)
F
raþilor, ºtim cã Legea e spiritualã; dar eu sunt trupesc, vândut sub
pãcat. Pentru cã ceea ce fac nu ºtiu; cãci nu sãvârºesc ceea ce voiesc,
ci fac ceea ce urãsc. Iar dacã fac ceea ce nu voiesc, recunosc prin
Legea care nu voiesc, recunosc cã legea este bunã. Dar acum nu eu fac
acestea, ci pãcatul care locuieºte în mine. Fiindcã ºtiu cã nu locuieºte în
mine, adicã în trupul meu, ce este bun. Cãci a voi se aflã în mine, dar a
face binele nu aflu; cãci nu fac binele pe care îl voiesc, ci rãul pe care nu-
l voiesc, pe acela îl sãvârºesc. Iar dacã fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac
aceasta, ci pãcatul care locuieºte în mine. Gãsesc deci în mine, care voiesc
sã fac bine, legea cã rãul este legat de mine. Cã, dupã omul cel lãuntric,
mã bucur de legea lui Dumnezeu. Dar vãd în mãdularele mele o altã lege,
luptându-se împotriva legii minþii mele ºi fãcându-mã rob legii pãcatului,
care este în mãdularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mã va izbãvi de
trupul morþii acesteia? Mulþumesc lui Dumnezeu, prin Isus Christos,
Domnul nostru! Deci, dar eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui
Dumnezeu, iar cu trupul legii pãcatului. Drept aceea nici o osândã nu
este acum asupra celor ce sunt în Christos Isus. Cãci legea spiritului vieþii
în Christos Isus m-a liberat de legea pãcatului ºi a morþii.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT
(VIII, 2-13)
F
raþilor, legea spiritului vieþii în Christos Isus m-a liberat de Legea
pãcatului ºi a morþii, pentru cã ceea ce era cu neputinþã Legii - fiind
slabã prin trup - a sãvârºit Dumnezeu, trimiþând pe Fiul Sãu întru
asemãnarea trupului pãcatului ºi pentru pãcat a osândit pãcatul în trup,
pentru ca îndreptarea din Lege sã se împlineascã în noi, care nu umblãm

dupã trup, ci dupã Spirit. Cãci cei ce sunt dupã trup cugetã cele ale
trupului, iar cei ce sunt dupã Spirit, cele ale Spiritului. Cãci dorinþa cãrnii
este moarte, dar dorinþa Spiritului este viaþã ºi pace; fiindcã dorinþa cãrnii
este vrãºmãºie împotriva lui Dumnezeu, cãci nu se supune legii lui
Dumnezeu, cã nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot sã placã lui
Dumnezeu. Dar voi nu sunteþi în carne, ci în Spirit, dacã Spiritul lui
Dumnezeu locuieºte în voi. Iar dacã cineva nu are Spiritul lui Christos,
acela nu este al Lui. Iar dacã Christos este în voi, trupul este mort pentru
pãcat; iar Spiritul, viaþã pentru dreptate. Iar dacã Spiritul Celui ce a înviat
pe Isus din morþi locuieºte în voi, Cel ce a înviat pe Christos Isus din
morþi va face vii ºi trupurile voastre cele muritoare, prin Spiritul Sãu care
locuieºte în voi. Drept aceea, fraþilor, nu suntem datori trupului, ca sã
vieþuim dupã trup. Cãci dacã vieþuiþi dupã trup, veþi muri, iar dacã ucideþi,
cu Spiritul, faptele trupului, veþi fi vii.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(VIII, 22-27)
F
raþilor, ºtim cã toatã fãptura împreunã suspinã ºi împreunã are dureri
pânã acum. ªi nu numai atât, ci ºi noi, care avem pârga Spiritului,
ºi noi înºine suspinãm în noi, aºteptând înfierea, rãscumpãrarea
trupului nostru. Cãci prin speranþã ne-am mântuit; dar speranþa care se
vede nu mai e speranþã. Cum ar spera cineva ceea ce vede? Iar dacã sperãm
ceea ce nu vedem, aºteptãm prin rãbdare. De asemenea ºi Spiritul vine în
ajutor slãbiciunii noastre, cãci noi nu ºtim sã ne rugãm cum trebuie, ci
Însuºi Spiritul se roagã pentru noi cu suspine negrãite. Iar Cel ce cerceteazã
inimile ºtie care este dorinþa Spiritului, cãci dupã Dumnezeu El se roagã
pentru sfinþi.
_______________
70 APOSTOLUL
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(IX, 6-19)
F
raþilor, nu se poate sã cadã cuvântul lui Dumnezeu, cãci nu toþi cei
din Israel sunt ºi israeliþi; nici pentru cã sunt urmaºii lui Avraam
sunt toþi fii, ci întru Isaac a zis, se vor chema þie urmaºi, adicã: nu
copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fãgãduinþei se considerã
urmaºi. Cãci al fãgãduinþei este cuvântul acesta: “(La anul) pe vremea
aceasta voi veni ºi Sara va avea un fiu”. Dar nu numai ea, ci ºi Rebeca,
având copii gemeni dintr-unul Isaac, pãrintele nostru; ºi nefiind ei încã
nãscuþi ºi nefãcând ei ceva bun sau rãu, ca sã rãmânã voia lui Dumnezeu
cea dupã alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamã, i s-a zis ei cã “cel
mai mare va sluji celui mai mic”, precum este scris: “Pe Iacov l-am iubit,
iar pe Isau l-am urât”. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este
nedreptate? Nicidecum! Cãci grãieºte cãtre Moise: “Voi milui pe cine vreau
sã-l miluiesc ºi Mã voi îndura de cine vreau sã Mã îndur”. Deci, dar nu
este nici de la cel care voieºte, nici de la cel ce aleargã, ci de la Dumnezeu
care miluieºte. Cãci Scriptura zice lui Faraon: “Pentru aceasta chiar te-am
ridicat, ca sã arãt în tine puterea Mea ºi ca numele Meu sã se vesteascã în
tot pãmântul”. Deci, Dumnezeu pe cine voieºte îl miluieºte, iar pe cine
voieºte îl împietreºte. Îmi vei zice deci: de ce mai dojeneºte? Cãci voinþei
Lui cine i-a stat împotrivã?
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 28-31; IV, 1-3)
F
raþilor, socotim cã prin credinþã se va îndrepta omul fãrã faptele
Legii. Oare, Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El ºi
Dumnezeul pãgânilor? Da, ºi al pãgânilor, de vreme ce este un
singur Dumnezeu, Care va îndrepta, din credinþã pe cei tãiaþi împrejur, ºi

prin credinþã pe cei netãiaþi împrejur. Desfiinþãm deci noi Legea prin
credinþã? Nicidecum! Dimpotrivã, întãrim legea. Deci ce vom zice cã a
dobândit Avraam, strãmoºul nostru dupã trup? Dacã Avraam s-a îndreptat
din fapte, are de ce sã se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Cãci ce
spune Scriptura? ªi “Avraam a crezut lui Dumnezeu ºi i s-a socotit lui ca
dreptate”.
_______________
72 APOSTOLUL
DUMINICA
A TREIA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 2 (Ps. 117,14): Tãria mea ºi lauda mea este Domnul, ºi mi-a fost mie spre mântuire.

(V, 1-10)
F
raþilor, fiind îndreptaþi din credinþã, avem pace cu Dumnezeu, prin
Domnul nostru Isus Christos, prin Care am avut ºi apropiere, prin
credinþã, la harul acesta în care stãm, ºi ne lãudãm întru nãdejdea
mãririi lui Dumnezeu. ªi nu numai atât, dar ne lãudãm ºi în suferinþe,
bine ºtiind cã suferinþa aduce rãbdare, ºi rãbdarea încercare, ºi încercarea
speranþã; iar speranþa nu ruºineazã, pentru cã iubirea lui Dumnezeu s-a
vãrsat în inimile noastre, prin Spiritul Sfânt, Cel dãruit nouã. Cãci
Christos, încã fiind noi neputincioºi, la timpul hotãrât, a murit pentru cei
necredincioºi. Cãci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru
cel bun poate se hotãrãºte cineva sã moarã. Însã Dumnezeu îºi aratã
dragostea Lui faþã de noi prin aceea cã, pentru noi, Christos a murit când
noi eram încã pãcãtoºi. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaþi
prin sângele Lui, ne vom izbãvi prin El de mânie. Cãci dacã, pe când
eram vrãºmaºi, ne-am împãcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sãu, cu
atât mai mult, fiind împãcaþi, ne vom mântui prin viaþa Lui.
Aliluia, 2 (Ps. 19,1): Sã te audã, Domnul, în ziua necazului.

Stih, (Ps. 27,12): Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A IV-A DUPÃ RUSALII 73
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A PATRA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IX, 18-33)
F
raþilor, pe cine vrea Dumnezeu îl miluieºte, iar pe cine vrea îl
împietreºte. Îmi vei zice: de ce mai dojeneºte? Cãci voinþei Lui
cine i-a stat împotrivã? Dar, omule, tu cine eºti care rãspunzi
împotriva lui Dumnezeu? Oare fãptura va zice Celui ce a fãcut-o: de ce
m-ai fãcut aºa? Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaºi
frãmântãturã sã facã un vas de cinste, iar altul de necinste? ªi ce este dacã
Dumnezeu, voind sã-ªi arate mânia ºi sã facã cunoscutã puterea Sa, a
suferit cu multã rãbdare vasele mâniei Sale, gãtite spre pierire, ºi ca sã
facã cunoscutã bogãþia mãririi sale cãtre vasele milei, pe care mai dinainte
le-a gãtit spre Mãrire? Adicã pe noi, pe care ne-a ºi chemat, nu numai
dintre iudei, ci ºi dintre pãgâni, precum zice El ºi la Osea: “Chema-voi
poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, ºi iubitã pe cea care nu era
iubitã; ºi va fi în locul unde li s-a zis lor: nu voi sunteþi poporul Meu -
acolo se vor chema fii ai lui Dumnezeu Celui viu”. Iar Isaia strigã pentru
Israel: “Dacã numãrul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mãrii, rãmãºiþa se va
mântui. Pentru cã împlinind ºi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pãmânt,
cuvântul Sãu” ºi precum a proorocit Isaia: “Dacã Domnul Savaot nu ne-
ar fi lãsat nouã urmaºi, am fi ajuns ca Sodoma ºi ne-am fi asemãnat cu
Gomora. Ce vom zice, deci? Cã neamurile care nu cãutau dreptatea au
dobândit dreptatea, însã dreptatea din credinþã; iar Israel, urmãrind legea
dreptãþii, n-a ajuns la legea dreptãþii. Pentru ce? Pentru cã nu o cãutau
din credinþã, ci ca din faptele Legii, ºi s-au poticnit de piatra poticnirii,
precum este scris: “Iatã pun în Sion piatrã de poticnire ºi piatrã de
smintealã; ºi tot cel ce crede în El nu se va ruºina”.
_______________
74 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 11-21; XI, 1-2)
F
raþilor, zice Scriptura: “Tot cel ce crede în El nu se va ruºina”. Cãci
nu este deosebire între iudeu ºi elin, pentru cã Acelaºi este Domnul
tuturor, Care îmbogãþeºte pe toþi cei ce-L cheamã pe El, cãci:
“Oricine va chema numele Domnului se va mântui”. Dar cum vor chema
numele Aceluia în Care încã n-au crezut? ªi cum vor crede în Acela de
Care n-au auzit? ªi cum vor auzi fãrã propovãduitor? ªi cum vor
propovãdui, de nu vor fi trimiºi? Precum este scris: “Cât de frumoase
sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!”.
Dar nu toþi s-au supus Evangheliei, cãci Isaia zice: “Doamne, cine a crezut
celor auzite de la noi?”. Prin urmare, credinþa este din auzire, iar auzirea
prin cuvântul lui Christos. Dar întreb: oare n-au auzit? Dimpotrivã: “În
tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele lor”. Dar
zic: nu cumva Israel n-a înþeles? Moise spune cel dintâi: “Voi întãrâta
râvna voastrã prin cel ce nu este poporul (Meu) ºi voi aþâþa mânia voastrã
cu un popor nepriceput”. Isaia îndrãzneºte ºi zice: “Am fost aflat de cei
ce nu Mã cãutau ºi M-am fãcut arãtat celor ce nu întrebau de Mine”. Dar
cãtre Israel zice: “Toatã ziua întins-am mâinile mele cãtre un popor
neascultãtor ºi împotrivã grãitor”. Întreb deci: oare lepãdat-a Dumnezeu
pe poporul Sãu? Nicidecum! Cãci ºi eu sunt israelit, din urmaºii lui
Avraam, din seminþia lui Veniamin. Nu a lepãdat Dumnezeu pe poporul
Sãu, pe care mai înainte l-a cunoscut.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 2-12)
F
raþilor, ºtiþi, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagã el
împotriva lui Israel, zicând: “Doamne, pe proorocii Tãi i-au omorât,
jertfelnicele Tale le-au surpat ºi eu am rãmas singur ºi ei cautã sã-
mi ia sufletul!”. Dar ce-i spune dumnezeiescul rãspuns? “Mi-am pus de o
parte ºapte mii de bãrbaþi, care nu ºi-au plecat genunchiul înaintea lui
Baal”. Deci tot aºa ºi în vremea de acum este o rãmãºiþã aleasã prin har.
Iar dacã este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har.
Iar dacã este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptã. Ce
este deci? Ceea ce cãuta Israel aceea nu a dobândit; iar cei aleºi au dobândit,
ºi ceilalþi s-au împietrit, precum este scris: “Dumnezeu le-a dat spirit de
amorþire, ochi ca sã nu vadã ºi urechi ca sã nu audã pânã în ziua de azi”.
Iar David zice: “Facã-se masa lor cursã ºi laþ, ºi smintealã, ºi rãsplãtire
lor! Întunece-se ochii lor ca sã nu vadã ºi spinarea lor încovoaie-o pentru
totdeauna!”. Deci, întreb: s-a poticnit, oare, ca sã cadã? Nicidecum! ªi,
prin cãderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel sã-ºi întãrâte
râvna faþã de ele. Dar dacã greºeala lor a fost bogãþie lumii, ºi micºorarea
lor bogãþie neamurilor, cu atât mai mult întreg numãrul lor!
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 13-24)
F
raþilor, v-o spun vouã, neamurilor: întrucât sunt eu, deci, apostol al
neamurilor, mãresc slujirea mea, doar voi izbuti sã aþâþ râvna celor
din neamul meu ºi sã mântuiesc pe unii dintre ei. Cãci dacã
înlãturarea lor a adus împãcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacã
76 APOSTOLUL
nu o înviere din morþi? Iar dacã este pârga (de fãinã) sfântã, ºi frãmântãtura
este sfântã; ºi dacã rãdãcina este sfântã, ºi ramurile sunt. Iar dacã unele
din ramuri au fost tãiate, ºi tu, care erai mãslin sãlbatec, ai fost altoit
printre cele rãmase, ºi pãrtaº te-ai fãcut rãdãcinii ºi grãsimii mãslinului,
nu te mândri faþã de ramuri; iar dacã te mândreºti, nu tu porþi rãdãcina.
Ci rãdãcina pe tine. Dar vei zice: au fost tãiate ramurile, ca sã fiu altoit
eu. Bine! Din cauza necredinþei au fost tãiate, iar tu stai prin credinþã. Nu
te îngâmfa, ci teme-te; cãci dacã Dumnezeu n-a cruþat ramurile fireºti,
nici pe tine nu te va cruþa. Vezi deci bunãtatea ºi asprimea lui Dumnezeu:
asprimea Lui cãtre cei ce au cãzut ºi bunãtatea Lui cãtre tine, dacã vei
stãrui în aceastã bunãtate; altfel ºi tu vei fi tãiat. Dar ºi aceia, de nu vor
stãrui în necredinþã, vor fi altoiþi; cãci puternic este Dumnezeu sã-i
altoiascã iarãºi. Cãci dacã tu ai fost tãiat din mãslinul cel din fire sãlbatic,
ºi împotriva firii ai fost altoit în mãslin bun, cu atât mai vârtos aceºtia,
care sunt dupã fire, vor fi altoiþi în chiar mãslinul lor.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 25-36)
F
raþilor, nu voiesc sã nu ºtiþi voi taina aceasta, ca sã nu vã socotiþi pe
voi înºivã înþelepþi; cã împietrirea sa fãcut lui Israel în parte, pânã
ce va intra tot numãrul neamurilor. ªi astfel întregul Israel se va
mântui, precum este scris: “Din Sion va veni Izbãvitorul ºi va îndepãrta
nelegiuirile de la Iacov; ºi acesta este legãmântul Meu cu ei, când voi
ridica pãcatele lor”. Cât priveºte Evanghelia, ei sunt vrãºmaºi din pricina
voastrã, dar cu privire la alegere ei sunt iubiþi, din cauza pãrinþilor. Cãci
darurile ºi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. Dupã cum voi,
cândva, n-aþi ascultat de Dumnezeu, dar aþi fost miluiþi prin neascultarea
acestora, tot aºa ºi aceºtia n-au ascultat acum ca, prin mila cãtre voi, sã fie
miluiþi ºi ei acum. Cãci Dumnezeu i-a închis pe toþi în neascultare, pentru
ca pe toþi sã-i miluiascã. O, adâncul bogãþiei ºi al înþelepciunii, ºi al ºtiinþei
lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecãþile Lui ºi cât de nepãtrunse
cãile Lui! Cãci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul
Lui? Sau cine mai înainte I-a dat Lui ºi va lua înapoi rãsplatã? Pentru cã
de la El ºi prin El, ºi întru El sunt toate. A Lui sã fie mãrirea în veci.
Amin!
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 11-17)
F
raþilor, socotiþi-vã cã sunteþi morþi pãcatului, dar vii pentru
Dumnezeu, în Christos Isus, Domnul nostru. Deci sã nu
împãrãþeascã pãcatul în trupul vostru cel muritor, ca sã vã supuneþi
poftelor lui; nici sã nu puneþi mãdularele voastre ca arme ale nedreptãþii
în slujba pãcatului, ci înfãþiºaþi-vã pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaþi
din morþi, ºi mãdularele voastre ca arme ale dreptãþii lui Dumnezeu. Cãci
pãcatul nu avea stãpânire asupra voastrã, fiindcã nu sunteþi sub lege, ci
sub har. Oare, atunci sã pãcãtuim, fiindcã nu suntem sub lege, ci sub har?
Nicidecum. Au nu ºtiþi cã celui ce vã daþi spre ascultare servi, sunteþi
servii aceluia cãruia vã supuneþi: fie ai pãcatului spre moarte, fie ai ascultãrii
spre dreptate? Mulþumim însã lui Dumnezeu, cã (deºi) eraþi servi ai
pãcatului, v-aþi supus din toatã inima dreptarului învãþãturii cãreia aþi
fost încredinþaþi.
_______________
78 APOSTOLUL
DUMINICA
A PATRA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi Împãratului nostru, cântaþi.

(VI, 18-23)
F
raþilor, izbãvindu-vã de pãcat, v-aþi fãcut servi ai dreptãþii. Omeneºte
vorbesc, pentru slãbiciunea trupului vostru. Cãci precum aþi fãcut
mãdularele voastre serve necurãþiei ºi fãrãdelegii, spre fãrãdelege,
tot aºa faceþi acum mãdularele voastre serve dreptãþii, spre sfinþire. Cãci
atunci, când eraþi servi ai pãcatului, eraþi liberi faþã de dreptate. Deci ce
roadã aveaþi atunci? Roade de care acum vã e ruºine; pentru cã sfârºitul
acelora este moartea. Dar acum, eliberaþi fiind de pãcat ºi servi fãcându-
vã lui Dumnezeu, aveþi roadã fãcându-vã lui Dumnezeu, aveaþi roada
voastrã spre sfinþire, iar sfârºitul, viaþã veºnicã. Pentru cã plata pãcatului
este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaþa veºnicã, în Christos Isus,
Domnul nostru.
Aliluia, 2 (Ps. 30,1): Întru Tine, Doamne, am nãdãjduit, sã nu mã ruºinezi în veac.

Stih, (Ps. 30,2): Fii mie Dumnezeu ocrotitor casã de scãpare spre mântuirea mea.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A V-A DUPÃ RUSALII 79
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A CINCEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(XII, 4-5 ºi 15-21)
F
raþilor, precum într-un singur trup avem multe mãdulare ºi mãdularele
nu au toate aceeaºi lucrare, aºa ºi noi, cei mulþi, un trup suntem în
Christos ºi fiecare suntem mãdulare unii altora; bucuraþi-vã cu cei
ce se bucurã; plângeþi cu cei ce plâng. Cugetaþi acelaºi lucru unii pentru
alþii; nu cugetaþi la cele înalte, ci lãsaþi-vã duºi spre cele smerite. Nu vã
socotiþi voi înºivã înþelepþi. Nu rãsplãtiþi nimãnui rãul cu rãu. Purtaþi
grijã de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacã se poate, pe cât stã în
puterea voastrã, trãiþi în bunã pace cu toþi oamenii. Nu vã rãzbunaþi singuri,
iubiþilor, ci lãsaþi loc mâniei lui (Dumnezeu), cãci scris este: “A Mea este
rãzbunarea; Eu voi rãsplãti, zice Domnul”. Deci, dacã vrãjmaºul tãu este
flãmând, dã-i de mâncare; dacã îi este sete, dã-i sã bea, cãci, fãcând aceasta,
vei aduna cãrbuni de foc pe capul lui. Nu te lãsa biruit de rãu, ci biruieºte
rãul cu binele.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(XIV, 9-18)
F
raþilor, pentru aceasta a murit ºi înviat Christos, ca sã stãpâneascã ºi
peste cei morþi ºi peste cei vii. Dar tu, de ce judeci pe fratele tãu? ªi
tu, de ce dispreþuieºti pe fratele tãu? Cãci toþi ne vom înfãþiºa înaintea
judecãþii lui Dumnezeu. Cãci scris este: “Viu sunt Eu - zice Domnul -.
Tot genunchiul sã Mi se plece ºi toatã limba sã dea mãrire lui Dumnezeu”.
Astfel ã fiecare din noi va da seama despre sine lui Dumnezeu. Deci sã
nu ne mai judecãm unii pe alþii, ci mai degrabã judecaþi aceasta: sã nu
daþi fratelui prilej de poticnire sau smintealã. ªtiu ºi sunt încredinþat în
80 APOSTOLUL
Domnul Isus cã nimic nu este întinat prin sine, dar pentru cel ce gândeºte
cã ceva e spurcat, pentru acela spurcat este. Dar dacã, pentru mâncare,
fratele tãu se mâhneºte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu
mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Christos. Nu lãsaþi ca bunul
vostru sã fie defãimat. Cãci împãrãþia lui Dumnezeu nu este mâncare ºi
bãuturã, ci dreptate ºi pace, ºi bucurie în Spiritul Sfânt. Iar cel ce slujeºte
lui Christos, în aceasta este plãcut lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(XV, 7-16)
F
raþilor, primiþi-vã unii pe alþii precum ºi Christos v-a primit pe voi,
spre mãrirea lui Dumnezeu. Cãci spun: Christos S-a fãcut slujitor
al tãierii împrejur pentru adevãrul lui Dumnezeu, ca sã întãreascã
fãgãduinþele date pãrinþilor, iar neamurile sã mãreascã pe Dumnezeu pentru
mila Lui, precum este scris: “Pentru aceasta Te voi lãuda între neamuri ºi
voi cânta numelui Tãu”. ªi iarãºi zice Scriptura: “Veseliþi-vã neamuri, cu
poporul Lui”. ªi iarãºi: “Lãudaþi pe Domnul toate neamurile; lãudaþi-L
pe El toate popoarele”. ªi iarãºi Isaia, zice: “ªi se va arãta rãdãcina lui
Iesei, Cel Care Se ridicã sã domneascã peste neamuri; întru Acela neamurile
vor nãdãjdui “. Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple pe voi de toatã
bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisoseascã speranþa voastrã prin puterea
Spiritului Sfânt. ªi, fraþii mei, sunt încredinþat eu însumi despre voi, cã ºi
voi sunteþi plini de bunãtate, plini de toatã cunoºtinþa, putând sã vã
povãþuiþi unii pe alþii. ªi v-am scris, fraþilor, mai cu îndrãznealã, în parte,
ca sã vã amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, ca sã fiu
slujitor al lui Isus Christos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu,
pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfinþit în Spiritul Sfânt, sã fie bine
primit.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A V-A DUPÃ RUSALII 81
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(XV, 17-29)
F
raþilor, în Christos Isus am laudã, în cele cãtre Dumnezeu, cãci nu
voi cuteza sã spun ceva din cele ce n-a sãvârºit Christos prin mine,
spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt ºi prin faptã, prin puterea
semnelor ºi a minunilor, prin puterea Spiritului Sfânt, aºa încât de la
Ierusalim ºi din þinuturile de primprejur, pânã în Iliria, am împlinit
propovãduirea Evangheliei lui Christos, râvnind astfel sã binevestesc
acolo, unde Christos nu fusese numit, ca sã nu zidesc pe temelie strãinã
ci, precum este scris: “Cãrora nu li s-a vestit despre El, aceia Îl vor vedea;
ºi cei ce n-au auzit, Îl vor înþelege”. De aceea am ºi fost împiedicat, de
multe ori, ca sã vin la voi. Dar acum, nemaiavând loc în aceste þinuturi ºi
având dorinþa de mulþi ani sã vin la voi, când mã voi duce în Spania, voi
veni la voi. Cãci sper sã vã vãd în trecere ºi de cãtre voi sã fiu însoþit
pânã acolo, dupã ce mã voi bucura întâi, în parte, de voi. Acum însã mã
duc la Ierusalim, ca sã slujesc sfinþilor. Cãci Macedonia ºi Ahaia au binevoit
sã facã o strângere de ajutoare pentru sãracii dintre sfinþii de la Ierusalim.
Cãci ei au binevoit ºi sunt datori faþã de ei. Cãci dacã neamurile s-au
împãrtãºit de cele spirituale ale lor, datori sunt ºi ei sã le slujeascã în cele
trupeºti. Sãvârºind deci aceasta ºi încredinþându-le roada aceasta, voi trece
pe la voi, în Spania. ªi ºtiu cã, venind la voi, voi veni cu deplinãtatea
binecuvântãrii lui Christos.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(XVI, 1-16)
F
raþilor, vã încredinþez pe Febe, sora noastrã, care este diaconiþã a
Bisericii din Chenhreea, ca s-o primiþi în Domnul, cu vrednicia
cuvenitã sfinþilor ºi sã-i fiþi de ajutor la orice ar avea nevoie de
82 APOSTOLUL
ajutorul vostru. Cãci ºi ea a ajutat pe mulþi, ºi pe mine însumi. Îmbrãþiºaþi

pe Priscila ºi Acvila, împreunã-lucrãtori cu mine în Christos Isus, care ºi-
au pus capul lor pentru viaþa mea ºi cãrora nu numai eu le mulþumesc, ci
ºi toate Bisericile dintre pãgâni ºi Biserica din casa lor. Îmbrãþiºaþi pe
Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Christos. Îmbrãþiºaþi pe
Maria, care s-a ostenit mult pentru voi. Îmbrãþiºaþi pe Andronic ºi Iunias,
cei de un neam cu mine ºi împreunã închiºi cu mine, care înaintea mea au
fost în Christos. Îmbrãþiºaþi pe Ampliat, iubitul meu în Domnul.
Îmbrãþiºaþi pe Urban, împreunã-lucrãtor cu mine în Christos, ºi pe Stahis,
iubitul meu. Îmbrãþiºaþi pe Apelles, cel încercat în Christos. Îmbrãþiºaþi
pe cei ce sunt din casa lui Aristobul. Îmbrãþiºaþi pe Irodion, cel de un
neam cu mine. Îmbrãþiºaþi pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.
Îmbrãþiºaþi pe Trifena ºi pe Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrãþiºaþi
pe draga Persida, care mult s-a ostenit în Domnul. Îmbrãþiºaþi pe Ruf, cel
ales întru Domnul, ºi pe mama lui, care este ºi a mea. Îmbrãþiºaþi pe
Asinerit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas ºi pe fraþii care
sunt împreunã cu ei. Îmbrãþiºaþi pe Filolog ºi pe Iulia, pe Nereu ºi pe sora
lui, pe Olimpan ºi pe toþi sfinþii care sunt împreunã cu ei. Îmbrãþiºaþi-vã
unii pe alþii cu sãrutare sfântã. Vã îmbrãþiºeazã pe voi, toate Bisericile lui
Christos.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT
(VIII, 14-21)
F
raþilor, toþi câþi sunt mânaþi de Spiritul lui Dumnezeu sunt fii ai lui
Dumnezeu, pentru cã n-aþi primit iarãºi un duh al robiei, spre temere,
ci aþi primit Spiritul înfierii, prin care strigãm: Avva! Pãrinte! Spiritul
însuºi mãrturiseºte împreunã cu spiritul nostru cã suntem fii ai lui
Dumnezeu. ªi dacã suntem fii, suntem ºi moºtenitori - moºtenitori ai lui
Dumnezeu ºi împreunã-moºtenitori cu Christos - dacã pãtimim împreunã
cu El, ca împreunã cu El sã ne ºi preamãrim. Cãci socotesc cã pãtimirile
vremii de acum nu sunt vrednice de mãrirea care ni se va descoperi, pentru
cã speranþa cea dornicã a fãpturii aºteaptã descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Cãci fãptura a fost supusã deºãrtãciunii - nu de voia ei, ci din cauza aceluia
care a supus-o - cu speranþã, pentru cã ºi fãptura însãºi se va elibera din
robia stricãciunii, ca sã fie pãrtaºã la libertatea mãririi fiilor lui Dumnezeu.
_______________
83
DUMINICA
A CINCEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 4 (Ps. 103,25): Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înþelepciune le-ai fãcut.

(X, 1-10)
F
raþilor, bunãvoinþa inimii mele ºi rugãciunea mea cãtre Dumnezeu,
pentru Israel, este spre mântuire. Cãci le mãrturisesc cã au râvnã
pentru Dumnezeu, dar sunt fãrã cunoºtinþã, deoarece, necunoscând
dreptatea lui Dumnezeu ºi cãutând sã statorniceascã dreptatea lor, dreptãþii
lui Dumnezeu, ei nu s-au supus. Cãci sfârºitul legii este Christos, spre
dreptate tot celui ce crede. Cãci Moise scrie despre dreptatea care vine
din lege, cã: “Omul care o va îndeplini, va trãi prin ea”. Iar dreptatea din
credinþã grãieºte aºa: “Sã nu zici în inima ta: cine se va sui la cer?”, ca
adicã sã coboare pe Christos! Sau: “Cine se va coboarî întru adânc?”, ca
sã ridice pe Christos din morþi! Dar ce zice Scriptura? “Aproape este de
tine cuvântul, în gura ta ºi inima ta”- adicã cuvântul credinþei pe care-l
propovãduim. Cã de vei mãrturisi cu gura ta cã Isus este Domnul ºi vei
crede în inima ta cã Dumnezeu L-a înviat pe El din morþi, te vei mântui.
Cãci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mãrturiseºte spre
mântuire.
Aliluia, 4 (Ps. 44,5): Încordeazã-þi arcul, propãºeºte ºi împãrtãºeºte pentru adevãr.

_______________
84 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ªASEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(XVI, 17-24)
F
raþilor, vã îndemn sã vã pãziþi de cei ce fac dezbinãri ºi sminteli
împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o. Depãrtaþi-vã de ei, cãci
unii ca aceºtia nu slujesc Domnului nostru Isus Christos, ci
pântecelui lor, ºi prin vorbele lor frumoase ºi mãgulitoare înºealã inimile
celor fãrã de rãutate. Cãci ascultarea voastrã este cunoscutã de toþi. Mã
bucur deci de voi ºi voiesc sã fiþi înþelepþi spre bine ºi nevinovaþi la rãu.
Iar Dumnezeul pãcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana.
Harul Domnului nostru Isus Christos cu voi! Vã îmbrãþiºeazã Timotei,
cel împreunã-lucrãtor cu mine, ºi Luciu, ºi Iason, ºi Sosipatru, cei de un
neam cu mine. Vã îmbrãþiºeazã în Domnul, eu, Tertius, care am scris
epistola. Vã îmbrãþiºeazã Gaius, gazda mea ºi a toatã Biserica. Vã
îmbrãþiºeazã Erast, vistiernicul cetãþii ºi fratele Cvartus. Harul Domnului
nostru Isus Christos sã fie cu voi cu toþi. Amin!
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CÃTRE CORINTENI

(I, 1-9)
P
avel, chemat apostol al lui Isus Christos prin voia lui Dumnezeu, ºi
fratele Sostene, Bisericii lui Dumnezeu din Corint, celor sfinþiþi în
Isus Christos, celor numiþi sfinþi, împreunã cu toþi cei ce cheamã
numele Domnului nostru Isus Christos în tot locul, ºi al lor ºi al nostru:
har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul nostru
Isus Christos. Mulþumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru
harul lui Dumnezeu dat vouã în Christos Isus. Cãci întru El v-aþi îmbogãþit
deplin întru toate, în tot cuvântul ºi în toatã cunoºtinþa; astfel mãrturia lui
ÎN SÃPTÃMÂNA A VI-A DUPÃ RUSALII 85
Christos s-a întãrit în voi; încât voi nu sunteþi lipsiþi de nici un dar,
aºteptând arãtarea Domnului nostru Isus Christos, Care vã va ºi întãri
pânã la sfârºit, ca sã fiþi nevinovaþi în ziua Domnului nostru Isus Christos.
Credincios este Dumnezeu, prin Care aþi fost chemaþi la împãrtãºirea cu
Fiul Sãu, Isus Christos, Domnul nostru.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT
(II, 9-16; III, 1-8)
F
raþilor, precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vãzut ºi urechea n-a
auzit ºi la inima omului nu s-a suit, acestea le-a gãtit Dumnezeu
celor ce-L iubesc pe El”. Iar nouã ni le-a descoperit Dumnezeu prin
Spiritul Sãu, fiindcã Spiritul toate le cerceteazã, chiar ºi adâncurile lui
Dumnezeu. Cãci cine dintre oameni ºtie cele ale omului, decât spiritul
omului, care este în el? Aºa ºi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a
cunoscut decât Spiritul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit spiritul lumii,
ci Spiritul cel de la Dumnezeu, ca sã cunoaºtem cele dãruite nouã de
Dumnezeu; pe care le ºi grãim, dar nu în cuvinte învãþate din înþelepciunea
omeneascã, ci în cuvinte învãþate de la Spiritul Sfânt, lãmurind lucruri
spirituale oamenilor spirituali. Omul firesc nu primeºte cele ale Spiritului
lui Dumnezeu, cãci pentru el sunt nebunie ºi nu poate sã le înþeleagã,
fiindcã ele se judecã spiritual. Dar omul spiritual toate le judecã, pe el
însã nu-l judecã nimeni; cãci cine a cunoscut gândul Domnului, cã sã-L
înveþe pe El? Noi însã avem gândul lui Christos. ªi eu, fraþilor, n-am
putut sã vã vorbesc ca unor oameni spirituali, ci ca unora trupeºti, ca
unor prunci în Christos. Cu lapte v-am hrãnit, nu cu bucate, cãci încã nu
puteaþi mânca ºi încã nici acum nu puteþi, fiindcã sunteþi tot trupeºti.
Câtã vreme este între voi urã ºi ceartã, ºi dezbinãri, nu sunteþi, oare, trupeºti
ºi nu dupã firea omeneascã umblaþi? Când zice unul: eu sunt al lui Pavel,
iar altul: eu sunt al lui Apollo, oare nu sunteþi oameni trupeºti? Dar ce
este Apollo? ªi ce este Pavel? Slujitori prin care aþi crezut voi ºi dupã
cum i-a dat Domnul fiecãruia. Eu am sãdit, Apollo a udat, dar Dumnezeu
a fãcut sã creascã. Astfel nici cel ce sãdeºte nu e ceva, nici cel ce udã, ci
numai Dumnezeu, Care face sã creascã. Cel care sãdeºte ºi cel care udã
sunt una, ºi fiecare îºi va lua plata dupã osteneala sa.
_______________
86 APOSTOLUL
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 18-23)
F
raþilor, nimeni sã nu se amãgeascã. Dacã i se pare cuiva, între voi,
cã este înþelept în veacul acesta, sã se facã nebun, ca sã fie înþelept.
Cãci înþelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu,
pentru cã scris este: “El prinde pe cei înþelepþi în viclenia lor”. ªi iarãºi:
“Domnul cunoaºte gândurile înþelepþilor, cã sunt deºarte”. Aºa cã nimeni
sã nu se laude cu oamenii. Cãci toate sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apollo,
fie Chefa, fie lumea, fie viaþa, fie moartea, fie cele de faþã, fie cele viitoare,
toate sunt ale voastre. Iar voi sunteþi ai lui Christos, iar Christos al lui
Dumnezeu.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 5-8)
F
raþilor, nu judecaþi ceva înainte de vreme, pânã ce nu va veni
Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului ºi va vãdi
sfaturile inimilor. ªi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
ªi acestea, fraþilor, le-am zis ca despre mine ºi despre Apollo, dar ele sunt
pentru voi, ca sã învãþaþi din pilda noastrã, sã nu treceþi peste ce e scris,
ca sã nu vã fãliþi unul cu altul împotriva celuilalt. Cãci cine te deosebeºte
pe tine? ªi ce ai, pe care sã nu-l fi primit? Iar dacã l-ai primit, de ce te
fãleºti, ca ºi cum nu l-ai fi primit? Iatã, sunteþi sãtui; iatã, v-aþi îmbogãþit;
fãrã de noi aþi domnit ºi, de aþi fi domnit mãcar, ca ºi noi sã domnim
împreunã cu voi.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A VI-A DUPÃ RUSALII 87
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(IX, 1-5)
F
raþilor, spun adevãrul în Christos, nu mint, martor fiindu-mi
conºtiinþa mea în Spiritul Sfânt, cã mare îmi este întristarea ºi
necurmatã durerea inimii. Cãci aº fi dorit sã fiu eu însumi anatema
de la Christos pentru fraþii mei, cei de un neam cu mine, dupã trup, care
sunt israeliþi, ale cãrora sunt înfierea ºi mãrirea, ºi legãmintele, ºi Legea,
ºi închinarea, ºi fãgãduinþele, ai cãrora sunt pãrinþii ºi din care dupã trup
este Christos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci.
Amin!
_______________
88 APOSTOLUL
DUMINICA
A ªASEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 5 (Ps. 11,7): Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei feri de neamul acesta în veac.
Stih, (Ps. 8,1): Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tãu în tot pãmântul.

(XII, 6-14)
F
raþilor, avem felurite daruri, dupã harul ce ni s-a dat. Dacã avem
proorocie, sã proorocim dupã mãsura credinþei; dacã avem slujbã,
sã stãruim în slujbã; dacã unul învaþã, sã se sârguiascã în învãþãturã;
dacã îndeamnã, sã fie la îndemnare; dacã împarte altora, sã împartã cu
fireascã nevinovãþie; dacã stã în frunte, sã fie cu tragere de inimã; dacã
miluieºte, sã miluiascã cu voie bunã! Dragostea sã fie nefãþarnicã. Urâþi
rãul, alipiþi-vã de bine. În iubire frãþeascã, unii pe alþii iubiþi-vã; în cinste,
unii altora daþi-vã întâietate. La sârguinþã, nu pregetaþi; cu spiritul fiþi
fierbinþi; Domnului slujiþi. Bucuraþi-vã în nãdejde; în suferinþã fiþi
rãbdãtori, la rugãciune stãruiþi. Faceþi-vã pãrtaºi la trebuinþele sfinþilor,
iubirea de strãini urmând. Binecuvânta-þi pe cei ce vã prigonesc,
binecuvântaþi-i ºi nu-i blestemaþi.
Aliluia, 5 (Ps. 88,1): Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

Stih, (Ps. 88,3): În veac mila se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul Tãu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A VII-A DUPÃ RUSALII 89
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ªAPTEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 9-13; VI, 1-11)
F
raþilor, v-am scris în epistolã sã nu vã amestecaþi cu desfrânaþii; dar
nu am spus, desigur, despre desfrânaþii acestei lumi, sau despre
lacomi, sau despre rãpitori, sau despre închinãtori la idoli, cãci altfel
ar trebui sã ieºiþi afarã din lume. Dar eu v-am scris acum sã nu vã amestecaþi
cu vreunul care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau ocãrâtor, sau beþiv,
sau rãpitor. Cu unul ca acesta nici sã nu ºedeþi la masã. Cãci ce am eu ca
sã judec ºi pe cei din afarã? Însã pe cei dinãuntru, oare, nu-i judecaþi
voi ? Iar pe cei din afarã îi va judeca Dumnezeu. Scoateþi afarã dintre voi
pe cel rãu. Îndrãzneºte, oare, cineva dintre voi, având vreo pârã împotriva
altuia, sã se judece înaintea celor nedrepþi ºi nu înaintea celor sfinþi? Au
nu ºtiþi cã sfinþii vor judeca lumea? ªi dacã lumea este judecatã de voi,
oare sunteþi nevrednici sã judecaþi lucruri atât de mici? Nu ºtiþi, oare, cã
noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeºti? Deci dacã aveþi
judecãþi lumeºti, puneþi pe cei nebãgaþi în seamã din Bisericã sã vã judece.
O spun spre ruºinea voastrã. Nu este, oare, între voi nici un om înþelept,
care sã poatã judeca între frate ºi frate? Ci frate cu frate se judecã, ºi
aceasta înaintea necredincioºilor? Negreºit, ºi aceasta este o scãdere pentru
voi, cã aveþi judecãþi unii cu alþii. Pentru ce nu suferiþi mai bine
strâmbãtatea? Pentru ce nu rãbdaþi mai bine paguba? Ci voi înºivã faceþi
strâmbãtate ºi aduceþi pagubã, ºi aceasta fraþilor. Nu ºtiþi, oare, cã nedrepþii
nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã amãgiþi: nici desfrânaþii,
nici închinãtorii la idoli, nici adulterii, nici pervertiþii sexuali, nici hoþii,
nici lacomii, nici beþivii, nici batjocoritorii, nici rãpitorii nu vor moºteni
împãrãþia lui Dumnezeu. ªi aºa eraþi unii dintre voi. Dar v-aþi spãlat, dar
v-aþi sfinþit, dar v-aþi îndreptat în numele Domnului Isus Christos ºi în
Spiritul Dumnezeului nostru.
_______________
90 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 20; VII, 1-12)
F
raþilor, preamãriþi pe Dumnezeu în trupul vostru ºi în spiritul vostru,
ca unele care sunt ale lui Dumnezeu. Cât despre cele ce mi-aþi scris,
bine este pentru om sã nu se atingã de femeie. Dar din cauza
desfrânãrii, fiecare sã-ºi aibã femeia sa ºi fiecare femeie sã-ºi aibã bãrbatul
sãu. Bãrbatul sã-i dea femeii iubirea datoratã, asemenea ºi femeia
bãrbatului. Femeia nu este stãpânã pe trupul sãu, ci bãrbatul; asemenea
nici bãrbatul nu este stãpân pe trupul sãu, ci femeia. Sã nu vã lipsiþi unul
de altul, decât cu bunã învoialã pentru un timp, ca sã vã îndeletniciþi cu
postul ºi cu rugãciunea, ºi iarãºi sã fiþi împreunã, ca sã nu vã ispiteascã
satana, din pricina neînfrînãrii voastre. ªi aceasta o spun ca un sfat, nu ca
o poruncã. Eu voiesc ca toþi oamenii sã fie cum sunt eu însumi. Dar
fiecare are de la Dumnezeu darul lui; unul aºa, altul într-alt fel. Celor ce
sunt necãsãtoriþi ºi vãduvelor le spun: bine este pentru ei sã rãmânã ca ºi
mine. Dacã însã nu pot sã se înfrâneze, sã se cãsãtoreascã. Fiindcã mai
bine este sã se cãsãtoreascã decât sã ardã. Iar celor cãsãtoriþi le poruncesc,
nu eu, ci Domnul: femeia sã nu se despartã de bãrbat! Iar dacã s-a despãrþit,
sã rãmânã nemãritatã, sau sã se împace cu bãrbatul sãu; tot aºa, bãrbatul
sã nu-ºi lase femeia. Celorlalþi le grãiesc eu, nu Domnul: dacã un frate are
o femeie care nu crede ºi ea vrea sã locuiascã cu el, sã nu o lase.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 12-24)
F
raþilor, dacã un frate are o femeie necredincioasã ºi ea vrea sã
locuiascã cu el, sã nu o lase. ªi o femeie, dacã are un bãrbat
necredincios ºi el binevoieºte sã locuiascã cu ea, sã nu-ºi lase
bãrbatul. Cãci bãrbatul necredincios se sfinþeºte prin femeia credincioasã,
ºi femeia necredincioasã se sfinþeºte prin bãrbatul credincios. Altfel copiii

voºtri ar fi necuraþi, dar acum ei sunt sfinþi. Dacã însã cel necredincios se
desparte, sã se despartã. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt
legaþi; cãci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Cãci ce ºtii tu, femeie, dacã
îþi vei mântui bãrbatul? Sau ce ºtii tu, bãrbate, dacã îþi vei mântui femeia?
Numai cã, aºa cum a dat Domnul fiecãruia, aºa cum l-a chemat Dumnezeu
pe fiecare, astfel sã umble. ªi aºa rânduiesc în toate Bisericile. A fost
cineva chemat, fiind tãiat împrejur? Sã nu se ascundã. A fost cineva chemat
în netãiere împrejur? Sã nu se taie împrejur. Tãierea împrejur nu este
nimic; ºi netãierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta sã rãmânã. Ai fost
chemat fiind rob? Fii fãrã grijã. Iar de poþi sã fii liber, mai mult foloseºte-
te! Cãci robul, care a fost chemat în Domnul, este un eliberat al Domnului.
Tot aºa cel chemat liber, este rob al lui Christos. Cu preþ aþi fost cumpãraþi!
Nu vã faceþi robi oamenilor. Fiecare, fraþilor, în starea în care a fost chemat,
în aceea sã rãmânã înaintea lui Dumnezeu.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 24-35)
F
raþilor, fiecare, în starea în care a fost chemat, în aceea sã rãmânã
înaintea lui Dumnezeu. Cât despre fecioare, n-am poruncã de la
Domnul. Vã dau însã sfatul meu, ca unul care am fost miluit de
Domnul sã fiu vrednic de crezare. Socotesc deci cã aceasta este bine pentru
nevoia ceasului de faþã: bine este pentru oricine sã fie aºa. Te-ai legat cu
femeie? Nu cãuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu cãuta femeie.
Dacã însã te vei însura, n-ai greºit. ªi fecioara, de se va mãrita, n-a greºit.
Numai cã unii ca aceºtia vor avea suferinþã în trupul lor. Eu însã aº vrea
sã vã cruþ pe voi. ªi aceasta v-o spun fraþilor: cã vremea s-a scurtat de
acum, aºa încât ºi cei ce au femei sã fie ca ºi cum nu ar avea. ªi cei ce
plâng sã fie ca ºi cum n-ar plânge; ºi cei ce se bucurã, ca ºi cum nu s-ar
bucura; ºi cei ce cumpãrã, ca ºi cum n-ar stãpâni; ºi cei ce se folosesc de
lumea aceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Cãci chipul acestei
92 APOSTOLUL
lumi trece. Dar eu vreau ca voi sã fiþi fãrã de grijã. Cel necãsãtorit se
îngrijeºte de cele ale Domnului, cum sã placã Domnului. Cel ce s-a cãsãtorit
se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã placã femeii, ºi este împãrþire: ºi
femeia nemãritatã ºi fecioara poartã grijã de cele ale Domnului, ca sã fie
sfinte ºi cu trupul ºi cu spiritul. Iar cea care s-a mãritat poartã de grijã de
cele ale lumii, cum sã placã bãrbatului. ªi aceasta o spun chiar în folosul
vostru, nu ca sã vã întind o cursã, ci spre bunul chip ºi alipirea de Domnul fãrã
clintire.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 35-40; VIII, 1-7)
F
raþilor, aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca sã vã întind o
cursã, ci spre bunul chip ºi alipirea de Domnul fãrã clintire. Iar de
socoteºte cineva cã i se face vreo necinste pentru fecioara sa, dacã
trece de floarea vârstei, ºi cã trebuie sã facã aºa, facã ce voieºte. Nu
pãcãtuieºte; cãsãtoreascã-se. Dar cel ce stã neclintit în inima sa ºi nu este
silit, ci are stãpânire peste voinþa sa ºi a hotãrât aceasta în inima sa, ca
sã-ºi þinã fecioara, bine va face. Aºa cã, cel ce îºi mãritã fecioara bine
face; dar cel ce n-o mãritã ºi mai bine face. Femeia este legatã prin lege
atâta vreme cât trãieºte bãrbatul ei. Iar dacã bãrbatul ei va muri, este liberã
sã se mãrite cu cine vrea, numai în Domnul. Dar mai fericitã este dacã
rãmâne aºa, dupã pãrerea mea. ªi socot cã ºi eu am Spiritul lui Dumnezeu.
Cât despre cele jertfite idolilor, ºtim cã toþi avem cunoºtinþã. Cunoºtinþa
însã semeþeºte, iar iubirea zideºte. Iar dacã i se pare cuiva cã cunoaºte
ceva, încã n-a cunoscut cum trebuie sã cunoascã. Dar dacã iubeºte cineva
pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El. Iar despre mâncarea celor jertfite
idolilor, ºtim cã idolul nu este nimic în lume ºi cã nu este alt Dumnezeu
decât Unul singur. Cãci, deºi sunt aºa-ziºi dumnezei, fie în cer, fie pe
pãmânt - precum ºi sunt dumnezei mulþi ºi domni mulþi, - totuºi, pentru
noi, este un singur Dumnezeu, Tatãl, din Care sunt toate ºi noi întru El;
ºi un singur Domn, Isus Christos, prin Care sunt toate ºi noi prin El. Dar
nu toþi au cunoºtinþã. Cãci unii, din obiºnuinþa de pânã acum cu idolul,
mãnâncã din cãrnuri jertfite idolilor, ºi conºtiinþa lor fiind slabã, se

întineazã.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(XII, 1-3)
F
raþilor, vã îndemn, pentru îndurãrile lui Dumnezeu, sã înfãþiºaþi
trupurile voastre ca pe o jertfã vie, sfântã, bine-plãcutã lui
Dumnezeu, ca o slujire a voastrã cuvântãtoare. ªi sã nu vã potriviþi
cu acest veac, ci sã vã schimbaþi prin înnoirea minþii, ca sã deosebiþi care
este voia lui Dumnezeu, ce este bun ºi plãcut ºi desãvârºit. Cãci, prin
harul ce mi s-a dat, spun fiecãruia din voi sã nu cugete despre sine mai
mult decât trebuie sã cugete, ci sã cugete fiecare spre a fi înþelept, precum
Dumnezeu i-a împãrþit mãsura credinþei.
_______________
94 APOSTOLUL
DUMINICA
A ªAPTEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 6 (Ps.27,12): Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.

Stih, (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu ia aminte.

(XV, 1-7)
F
raþilor, datori suntem noi, cei tari, sã purtãm slãbiciunile celor
neputincioºi ºi sã nu cãutãm plãcerea noastrã, ci fiecare dintre noi
sã caute sã placã aproapelui sãu, la ce este bine spre zidire. Cã ºi
Christos n-a cãutat plãcerea Sa ci, precum este scris: “Ocãrile celor ce te
ocãrãsc pe tine au cãzut asupra mea”. Cãci toate câte s-au scris mai înainte
s-au scris spre învãþãtura noastrã, ca prin rãbdarea ºi mângâierea care vin
din Scripturi sã avem nãdejde. Iar Dumnezeul rãbdãrii ºi al mângâierii sã
vã dea vouã a gândi la fel unii pentru alþii, dupã Isus Christos. Pentru ca
toþi împreunã ºi cu o singurã gurã sã mãriþi pe Dumnezeu ºi Tatãl,
Domnului nostru Isus Christos. Drept aceea, primiþi-vã unii pe alþii,
precum ºi Christos v-a primit pe voi, spre mãrirea lui Dumnezeu.
Aliluia, 6 (Ps. 90,1): Cel ce locuieºte întru ajutorul Celui Preaînalt.

Stih, (Ps. 90,2): Va zice Domnului: Sprijinitorul meu eºti ºi scãparea mea, Dumnezeul meu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A VIII-A DUPÃ RUSALII 95
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A OPTA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IX, 13-18)
F
raþilor, nu ºtiþi cã cei ce sãvârºesc cele sfinte, mãnâncã de la templu,
ºi cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? Tot aºa a poruncit ºi
Domnul celor ce propovãduiesc Evanghelia, ca sã trãiascã din
Evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea ºi nu am scris
acestea ca sã se facã ºi cu mine aºa. Cãci mai bine este pentru mine sã
mor, decât sã-mi zãdãrniceascã cineva lauda. Cãci dacã vestesc Evanghelia,
nu-mi este laudã, pentru cã este datoria mea. Cãci, vai mie, dacã nu voi
binevesti! Cãci dacã fac aceasta de bunã voie, am platã; dar dacã o fac
fãrã voie, am numai o slujire încredinþatã. Care este, deci, plata? Cã,
binevestind, pun fãrã platã Evanghelia lui Christos înaintea oamenilor,
fãrã sã mã folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 5-12)
F
raþilor, cei mai mulþi dintre ei nu au plãcut lui Dumnezeu, cãci au
cãzut în pustie. ªi acestea s-au fãcut pilde pentru noi, ca sã nu poftim
la cele rele, cum au poftit aceia; nici închinãtori la idoli sã nu vã
faceþi, ca unii dintre ei, precum este scris: “A ºezut poporul sã mãnânce ºi
sã bea ºi s-au sculat la joc”; nici sã nu ne desfrânãm cum s-au desfrânat
unii dintre ei, ºi au cãzut într-o zi douãzeci ºi trei de mii; nici sã ispitim
pe Domnul precum L-au ispitit unii dintre ei ºi au pierit de ºerpi; nici sã
cârtiþi precum au cârtit unii din ei ºi au fost nimiciþi de cãtre pierzãtorul.
ªi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, ºi
au fost scrise spre povãþuirea noastrã, la care au ajuns sfârºiturile veacurilor.
De aceea, cel cãruia i se pare cã stã neclintit, sã ia seama sã nu cadã.
_______________
96 APOSTOLUL
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 12-22)
F
raþilor, cel care crede cã stã bine sã ia seama sã nu cadã. Nu v-a
cuprins ispitã care sã fi fost peste putere omeneascã. Dar credincios
este Dumnezeu; El nu va îngãdui ca sã fiþi ispitiþi mai mult decât
puteþi, ci odatã cu ispita va aduce ºi scãparea din ea, cã sã puteþi rãbda.
De aceea, iubiþii mei, fugiþi de închinare la idoli. Ca unor înþelepþi vã
vorbesc. Judecaþi voi ce vã spun. Paharul binecuvântãrii, pe care-l
binecuvântãm, nu este, oare, împãrtãºirea cu sângele lui Christos? Pâinea
pe care o frângem nu este, oare, împãrtãºirea cu trupul lui Christos? Cã o
pâine, un trup suntem cei mulþi; cãci toþi ne împãrtãºim dintr-o pâine.
Priviþi pe Israel dupã trup: cei care mãnâncã jertfele nu sunt ei, oare,
pãrtaºi altarului? Deci ce spun eu? Cã ce s-a jertfit pentru idol e ceva?
Sau idolul este ceva? Ci (zic) cã cele ce jertfesc neamurile, jertfesc
demonilor ºi nu lui Dumnezeu. ªi nu voiesc ca voi sã fiþi pãrtaºi ai
demonilor. Nu puteþi sã beþi paharul Domnului ºi paharul demonilor; nu
puteþi sã vã împãrtãºiþi din masa Domnului ºi din masa demonilor. Oare
vrem sã mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 28-33; XI, 1-8)
F
raþilor, dacã va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, sã nu
mâncaþi pentru cel care v-a spus ºi pentru conºtiinþã. Iar conºtiinþã,
zic, nu a ta însuþi, ci a altuia. Cãci de ce libertatea mea sã fie judecatã
de o altã conºtiinþã? Dacã eu sunt pãrtaº harului, de ce sã fiu hulit pentru
ceea ce aduc mulþumire? De aceea, ori de mâncaþi, ori de beþi, ori altceva
ÎN SÃPTÃMÂNA A VIII-A DUPÃ RUSALII 97
de faceþi, toate spre mãrirea lui Dumnezeu sã le faceþi. Nu fiþi piatrã de

poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum
ºi eu plac tuturor, necãutând folosul meu, ci pe al celor mulþi, ca sã se
mântuiascã. Fiþi urmãtori, precum ºi eu sunt al lui Christos. Fraþilor, vã
laud cã în toate vã aduceþi aminte de mine ºi þineþi învãþãturile precum vi
le-am dat. Dar voiesc ca voi sã ºtiþi cã Christos este capul oricãrui bãrbat,
iar capul femeii este bãrbatul, iar capul lui Christos: Dumnezeu. Orice
bãrbat care se roagã sau prooroceºte, având capul acoperit, necinsteºte
capul sãu. Iar orice femeie care se roagã sau prooroceºte, cu capul
neacoperit, îºi necinsteºte capul; cãci tot una este ca ºi cum ar fi rasã. Cãci
dacã o femeie nu-ºi pune vãl pe cap, atunci sã se ºi tundã. Iar dacã este
lucru de ruºine pentru femeie ca sã se tundã ori sã se radã, sã-ºi punã vãl.
Cãci bãrbatul nu trebuie sã-ºi acopere capul, fiind chip ºi mãrire a lui
Dumnezeu, iar femeia este mãrirea bãrbatului. Pentru cã nu bãrbatul este
din femeie, ci femeia din bãrbat.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 8-23)
F
raþilor, nu bãrbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bãrbat, ºi
pentru cã n-a fost zidit bãrbatul pentru femeie, ci femeia pentru
b ã r b a t .
De aceea, femeia este datoare sã aibã (semn de) supunere asupra
capului ei, pentru îngeri. Totuºi, nici femeia fãrã bãrbat, nici bãrbatul
fãrã femeie în Domnul. Cãci precum femeia este din bãrbat, aºa ºi bãrbatul
este prin femeie, ºi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaþi în voi înºivã:
este, oare, cuviincios ca o femeie sã se roage lui Dumnezeu cu capul
descoperit? Nu vã învaþã oare însãºi firea cã necinste este pentru bãrbat
sã-ºi lase pãrul lung? ªi cã pentru o femeie, dacã îºi lasã pãrul lung, este
o cinste? Cãci pãrul i-a fost dat ca acoperãmânt. Iar dacã se pare cuiva cã
aici poate sã ne gãseascã pricinã, un astfel de obicei (ca femeile sã se
roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. ªi
aceasta poruncin-du-vã, nu vã laud, fiindcã voi vã adunaþi nu spre mai
98 APOSTOLUL
bine, ci spre mai rãu. Cãci mai întâi aud cã, atunci când vã adunaþi în
bisericã, între voi sunt dezbinãri, ºi în parte cred. Cãci trebuie sã fie între
voi ºi eresuri, ca sã se arate între voi cei încercaþi. Când vã adunaþi deci
împreunã, nu se poate mânca Cina Domnului; cãci, ºezând la masã, fiecare
se grãbeºte sã ia mâncarea sa, încât îi este foame, iar altul se îmbatã. N-
aveþi, oare, case ca sã mâncaþi ºi sã beþi? Sau dispreþuiþi Biserica lui
Dumnezeu ºi ruºinaþi pe cei ce nu au? Ce sã vã zic? Sã vã laud? În aceasta
nu vã laud. Cãci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat ºi vouã.
_______________
SÂMBÃTÃ
ÎN SÃPTÃMÂNA A OPTA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI
SFÂNT

(XIII, 1-10)
F
raþilor, tot sufletul sã se supunã înaltelor stãpâniri, cãci nu este
stãpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu
sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveºte stãpânirii, se
împotriveºte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îºi vor lua
osânda. Cãci dregãtorii nu sunt de temut pentru fapta bunã, ci pentru cea
rea. Voieºti, deci, sã nu-þi fie fricã de stãpânire? Fã binele ºi vei avea
laudã de la ea. Cãci ea este slujitoarea lui Dumnezeu spre binele tãu. Iar
dacã faci rãu, teme-te; cãci nu în zadar poartã sabia; pentru cã ea este
slujitoarea lui Dumnezeu ºi rãzbunãtoare a mâniei Lui asupra celui ce
sãvârºeºte rãul. De aceea este nevoie sã vã supuneþi, nu numai pentru
mânie, ci ºi pentru conºtiinþã. Cã pentru aceasta plãtiþi ºi dãri. Cãci
(dregãtorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stãruind în aceastã slujire
neîncetat. Daþi deci tuturor cele ce sunteþi datori: celui cu darea, dare;
celui cu vama, vamã; celui cu teama, teamã; celui cu cinstea, cinste.
Nimãnui cu nimic nu fiþi datori, decât cu iubirea unuia faþã de altul; cã
cel care iubeºte pe aproapele a împlinit Legea. Pentru cã (poruncile): sã
nu sãvârºeºti adulter; sã nu ucizi; sã nu furi; sã nu mãrturiseºti strâmb; sã
nu pofteºti..., ºi orice altã poruncã ar mai fi, se cuprind în acest cuvânt:
sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Iubirea nu face rãu aproapelui;
iubirea este deci împlinirea legii.
_______________
99
DUMINICA
A OPTA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 7 (Ps. 28, 11): Domnul tãrie poporului Sãu va da, Domnul va binecuvânta
pe poporul Sãu cu pace.
Stih, (Ps. 28,1): Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi cinste.

A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE
(I, 10-17)
F
raþilor, vã îndemn, pentru numele Domnului nostru Isus Christos,
ca toþi sã vorbiþi la fel ºi sã nu fie dezbinãri între voi; ci sã fiþi cu
totul uniþi în acelaºi cuget ºi în aceeaºi înþelegere; cãci, fraþii mei,
despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit ºtire cã la voi sunt
certuri. ªi spun aceasta, cã fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar
eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Christos!
Oare S-a împãrþit Christos? Nu cumva s-a rãstignit Pavel pentru voi? Sau
fost-aþi botezaþi în numele lui Pavel? Mulþumesc lui Dumnezeu cã pe nici
unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus ºi pe Gaius, ca sã nu zicã
cineva cã aþi fost botezaþi în numele meu. Am botezat ºi casa lui ªtefanas;
afarã de aceºtia nu ºtiu sã mai fi botezat pe altcineva. Cãci Christos nu m-
a trimis ca sã botez, ci sã binevestesc, dar nu cu înþelepciunea cuvântului,
ca sã nu rãmânã zadarnicã crucea lui Christos.
Aliluia, 7 (Ps. 91,1): Bine este a lãuda pe Domnul ºi a cânta numelui Tãu, preaînalte.
Stih, (Ps. 91,2): A vesti dimineaþa mila Ta.
_______________
100 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A NOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 31-34; XII, 1-6)
F
raþilor, de ne-am fi judecat noi înºine, nu am mai fi judecaþi. Dar,
fiind judecaþi de Domnul, suntem pedepsiþi, ca sã nu fim osândiþi
împreunã cu lumea. De aceea, fraþii mei, când vã adunaþi ca sã
mâncaþi, aºteptaþi-vã unii pe alþii. Iar dacã îi este cuiva foame, sã mãnânce
acasã, ca sã nu vã adunaþi spre osândã. Celelalte însã le voi rândui când
voi veni. Iar cât priveºte darurile spirituale, nu vreau, fraþilor, sã fiþi în
necunoºtinþã. ªtiþi cã, pe când eraþi pãgâni, vã duceaþi la idolii cei mulþi,
ca ºi cum eraþi mânaþi. De aceea, vã fac cunoscut cã precum nimeni, grãind
în Spiritul lui Dumnezeu, nu zice: anatema fie Isus! Tot aºa nimeni nu
poate sã zicã: Domn este Isus, decât în Spiritul Sfânt. Darurile sunt felurite,
dar acelaºi Spirit. ªi felurite slujiri sunt, dar acelaºi Domn. ªi lucrãrile
sunt felurite, dar este Acelaºi Dumnezeu care lucreazã toate în toþi.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(XII, 12-26)
F
raþilor, precum trupul unul este ºi are mãdulare multe, iar toate
mãdularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aºa ºi Christos. Pentru
cã într-un Spirit ne-am botezat noi toþi, ca sã fim un singur trup, fie
iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, ºi toþi la un Spirit ne-am adãpat. Cãci ºi
trupul nu este un mãdular, ci multe. Dacã piciorul ar zice: fiindcã nu sunt
mânã, nu sunt trup, pentru aceasta nu este el din trup? ªi urechea dacã ar
zice: fiindcã nu sunt ochi, nu fac parte din trup, pentru aceasta nu este ea
din trup? Dacã tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Si dacã ar fi tot auz,
unde ar fi mirosul? Dar acum Dumnezeu a pus mãdularele, pe fiecare din
ÎN SÃPTÃMÂNA A IX-A DUPÃ RUSALII 101
ele, în trup, cum a voit. Dacã toate ar fi un singur mãdular, unde ar fi

trupul? Dar acum sunt multe mãdulare, însã un singur trup. ªi nu poate
ochiul sã zicã mâinii: n-am trebuinþã de tine; sau, iarãºi, capul sã zicã
picioarelor: n-am trebuinþã de voi. Ci cu mult mai mult mãdularele
trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase. ªi pe cele ale
trupului care ni se par cã sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multã
cinste le îmbrãcãm; ºi cele necuviincioase ale noastre au mai multã cuviinþã.
Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperãmânt. Dar
Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multã cinste celui cãruia îi
lipseºte, cã sã nu fie dezbinare în trup, ci mãdularele sã se îngrijeascã
deopotrivã unele de altele. ªi dacã un mãdular suferã, toate mãdularele
suferã împreunã; ºi dacã un mãdular este cinstit, toate mãdularele se bucurã
împreunã.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(XIII, 4-13; XIV, 1-5)
F
raþilor, dragostea îndelung rabdã; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu invidiazã, nu se laudã, nu se trufeºte. Dragostea nu se
poartã cu necuviinþã, nu cautã ale sale, nu se aprinde de mânie, nu
gândeºte rãul. Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. Toate
le suferã, toate le crede, toate le nãdãjduieºte, toate le rabdã. Dragostea
nu cade niciodatã. Cât despre proorocii, se vor desfiinþa; darul limbilor
va înceta; ºtiinþa se va sfârºi; pentru cã în parte cunoaºtem ºi în parte
proorocim. Dar când va veni ceea ce e desãvârºit, atunci ceea ce este în
parte se va desfiinþa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simþeam ca
un copil, judecam ca un copil; dar când m-am fãcut bãrbat, am lepãdat
cele ale copilului. Cãci vedem acum ca prin oglindã, în ghiciturã, iar
atunci, faþã cãtre faþã; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe
deplin, precum am fost cunoscut ºi eu. ªi acum rãmân acestea trei: credinþa,
nãdejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Cãutaþi
dragostea. Râvniþi însã cele spirituale, dar mai ales ca sã proorociþi. Pentru
cã cel ce vorbeºte într-o limbã strãinã nu vorbeºte oamenilor, ci lui
102 APOSTOLUL
Dumnezeu; ºi nimeni nu-l înþelege, fiindcã el, în spirit, grãieºte taine.

Cel ce prooroceºte, vorbeºte oamenilor, spre zidire, spre îndemn ºi
mângâiere. Cel ce grãieºte într-o limbã strãinã pe sine singur se zideºte,
iar cel ce prooroceºte, zideºte Biserica. Voiesc ca voi toþi sã grãiþi în limbi:
dar mai cu seamã sã proorociþi. Cel ce prooroceºte e mai mare decât cel ce
grãieºte în limbi, afarã numai dacã tãlmãceºte, ca Biserica sã ia întãrire.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(XIV, 6-19)
F
raþilor, dacã aº veni la voi, grãind în limbi, de ce folos v-aº fi, dacã
nu v-aº vorbi sau în descoperire, sau în cunoºtinþã, sau în proorocie,
sau în învãþãturã? Cã precum cele neînsufleþite, care dau sunet, fie
fluier, fie chitarã, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaºte ce
este din fluier, sau ce este din chitarã? ªi dacã trâmbiþa va da un sunet
nelãmurit, cine se va pregãti de rãzboi? Aºa ºi voi: dacã prin limbã nu
veþi da cuvânt lesne de înþeles, cum se va cunoaºte ce aþi grãit? Veþi fi
niºte oameni care vorbesc în vânt. Sunt aºa de multe feluri de limbi în
lume, dar nici una din ele nu este fãrã înþelesul ei. Deci dacã nu voi ºti
înþelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel ce vorbeºte, ºi cel care
vorbeºte, barbar pentru mine. Aºa ºi voi, de vreme ce sunteþi râvnitori
dupã cele spirituale, cãutaþi sã prisosiþi în ele, spre zidirea Bisericii. De
aceea, cel ce grãieºte într-o limbã strãinã, sã se roage, ca sã ºi tãlmãceascã.
Cãci, dacã mã rog într-o limbã strãinã, spiritul meu se roagã, dar mintea
mea este neroditoare. Atunci ce voi face? Mã voi ruga cu spiritul, dar mã
voi ruga ºi cu mintea; voi cânta cu spiritul, dar voi cânta ºi cu mintea.
Fiindcã, dacã vei binecuvânta cu spiritul, cum va rãspunde omul simplu:
“Amin”, la mulþumirea ta, de vreme ce el nu ºtie ce zici? Cãci tu, într-
a d e v ã r, m u l þ u m e º t i b i n e , d a r c e l ã l a l t n u s e z i d e º t e . M u l þ u m e s c
Dumnezeului meu cã vorbesc în limbi mai mult decât voi toþi; dar în
Bisericã vreau sã grãiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sã învãþ ºi pe
alþii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbã strãinã.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A IX-A DUPÃ RUSALII 103
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT
(XIV, 26-40)
F
raþilor, când vã adunaþi împreunã, fiecare din voi are psalm, are
învãþãturã, are descoperire, are limbã, are tãlmãcire: toate spre zidire
sã se facã. Dacã grãieºte cineva într-o limbã strãinã, sã fie câte doi,
sau cel mult trei, ºi pe rând sã grãiascã, ºi unul sã tãlmãceascã. Iar dacã nu
e tãlmãcitor, sã tacã în bisericã ºi sã-ºi grãiascã numai lui ºi lui Dumnezeu.
Iar proorocii sã vorbeascã doi sau trei, iar ceilalþi sã judece, iar dacã se va
descoperi ceva altuia care ºade, sã tacã cel dintâi. Cãci puteþi sã proorociþi
toþi, câte unul, ca toþi sã înveþe ºi toþi sã se mângâie. ªi spiritele proorocilor
se supun proorocilor. Pentru cã Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al
pãcii, ca în toate Bisericile sfinþilor, femeile voastre sã tacã în bisericã,
cãci lor nu le este îngãduit sã vorbeascã, ci sã se supunã, precum zice ºi
Legea. Iar dacã voiesc sã înveþe ceva, sã întrebe acasã pe bãrbaþii lor, cãci
este ruºinos ca femeile sã vorbeascã în bisericã. Oare de la voi a ieºit
cuvântul lui Dumnezeu, sau a ajuns numai la voi? Dacã i se pare cuiva cã
este prooroc sau om spiritual, sã cunoascã cã cele ce vã scriu sunt porunci
ale Domnului. Iar dacã cineva nu vrea sã ºtie, sã nu ºtie. Aºa cã, fraþii
mei, râvniþi a prooroci ºi nu opriþi sã se grãiascã în limbi. Dar toate sã se
facã cu cuviinþã ºi dupã rânduialã.
_______________
104 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(XIV, 6-9)
F
raþilor, cel ce þine ziua, o þine pentru Domnul; ºi cel ce nu þine ziua,
nu o þine pentru Domnul; ºi cel ce mãnâncã, pentru Domnul
mãnâncã, cãci mulþumeºte lui Dumnezeu; ºi cel ce nu mãnâncã,
pentru Domnul nu mãnâncã, ºi mulþumeºte lui Dumnezeu. Cãci nimeni
dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine; cã, dacã
trãim, pentru Domnul trãim ºi, dacã murim, pentru Domnul murim. Deci,
ºi dacã trãim, ºi dacã murim, ai Domnului suntem. Cãci pentru aceasta a
murit ºi a înviat Christos, ca sã stãpâneascã ºi peste morþi ºi peste vii.
_______________
105
DUMINICA
A NOUA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 8 (Ps. 75, 11): Domnului, Dumnezeului vostru faceþ-I fãgãduinþe ºi pliniþi-le.
Stih, (Ps. 75,1): Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israel mare este numele Lui.

(III, 9-17)
F
raþilor, noi împreunã lucrãtori cu Dumnezeu suntem; voi sunteþi
ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. Dupã harul lui
Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înþelept meºter, am pus temelia;
iar altul zideºte. Dar fiecare sã ia seama cum zideºte. Cãci nimeni nu
poate pune altã temelie, decât cea pusã, care este Isus Christos. Iar de
zideºte cineva pe aceastã temelie: aur, argint sau pietre scumpe, lemne,
fân, trestie, lucrul fiecãruia se va face cunoscut; îl va vãdi Ziua (Domnului).
Pentru cã în foc se descoperã, ºi focul însuºi va lãmuri în ce fel este
lucrul fiecãruia. Dacã lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rãmâne, va lua
platã. Dacã lucrul cuiva se va arde, el va fi pãgubit; el însã se va mântui,
dar aºa ca prin foc. Nu ºtiþi, oare, cã voi sunteþi templu al lui Dumnezeu
ºi cã Spiritul lui Dumnezeu locuieºte în voi? De va strica cineva templul
lui Dumnezeu îl va strica Dumnezeu pe el, pentru cã sfânt este templul
lui Dumnezeu, care sunteþi voi.
Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
Stih, (Ps. 94,2): Sã întâmpinãm faþa Lui întru laudã ºi în psalmi sã-I cântãm Lui.
_______________
106 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA INTÂIA CÃTRE CORINTENI

(XV, 12-19)
F
raþilor, dacã se propovãduieºte cã Christos a înviat din morþi, cum
zic unii dintre voi cã nu este înviere a morþilor? Dacã nu este înviere
a morþilor, nici Christos n-a înviat. ªi dacã Christos n-a înviat,
zadarnicã este atunci propovãduirea noastrã, zadarnicã ºi credinþa voastrã;
ne aflãm încã ºi martori mincinoºi ai lui Dumnezeu, pentru cã am mãrturisit
împotriva lui Dumnezeu cã a înviat pe Christos, pe Care nu L-a înviat,
dacã, deci, morþii nu înviazã. Cãci dacã morþii nu înviazã, nici Christos
n-a înviat. Iar dacã Christos n-a înviat, zadarnicã este credinþa voastrã,
sunteþi încã în pãcatele voastre; ºi atunci ºi cei ce au adormit în Christos
au pierit. Iar dacã nãdãjduim în Christos numai în viaþa aceasta, suntem
mai de plâns decât toþi oamenii.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(XV, 29-38)
F
raþilor, ce vor face cei care se boteazã pentru morþi? Dacã morþii nu
înviazã nicidecum, pentru ce se mai boteazã pentru ei? De ce mai
suntem ºi noi în primejdie în tot ceasul? Mor în fiecare zi! V-o
spun, fraþilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Christos Isus, Domnul
nostru. Dacã m-am luptat, ca om cu fiarele în Efes, care îmi este folosul?
Dacã morþii nu înviazã, sã bem ºi sã mâncãm, cãci mâine vom muri! Nu
vã lãsaþi înºelaþi. Tovãrãºiile rele stricã obiceiurile bune. Treziþi-vã cum
se cuvine ºi nu pãcãtuiþi. Cãci unii nu au cunoºtinþã de Dumnezeu; o
spun spre ruºinea voastrã. Dar va zice cineva: cum înviazã morþii? ªi cu
ce trup au sã vinã? Nebun ce eºti! Tu, ce semeni, nu dã viaþã, dacã nu va
ÎN SÃPTÃMÂNA A X-A DUPÃ RUSALII 107
fi murit. ªi ceea ce semeni nu este trupul ce va sã fie, ci grãunte gol,

poate de grâu, sau de altceva din celelalte, iar Dumnezeu îi dã un trup,
precum a voit, ºi fiecãrei seminþe un trup al sãu.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(XVI, 5-12)
F
raþilor, voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, cãci prin
Macedonia trec. La voi mã voi opri, poate, sau voi ierna, ca sã mã
petreceþi în cãlãtoria ce voi face. Cãci nu vreau sã vã vãd acum
numai în treacãt, ci nãdãjduiesc sã rãmân la voi câtãva vreme, dacã va
îngãdui Domnul. Voi rãmâne însã în Efes, pânã la praznicul Cincizecimii.
Cãci mi s-a deschis uºã mare spre lucru mult, dar sunt mulþi potrivnici.
Iar de va veni Timotei, vedeþi sã fie fãrã de teamã la voi, cãci lucreazã ca
ºi mine lucrul Domnului. Nimeni, deci, sã nu-l dispreþuiascã; ci sã-l
petreceþi cu pace, ca sã vinã la mine; cã îl aºtept cu fraþii. Cât despre
fratele Apollo, l-am rugat mult sã vinã la voi cu fraþii; totuºi, nu i-a fost
voia sã vinã acum. Ci va veni când va gãsi prilej.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA A DOUA CÃTRE CORINTENI

(I, 1-7)
P
avel, Apostol al lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºi
Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreunã
cu toþi sfinþii care sunt în toatã Ahaia: har vouã ºi pace de la
Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Christos! Binecuvântat
este Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru, Isus Christos, Pãrintele
108 APOSTOLUL
îndurãrilor ºi Dumnezeul a toatã mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în

tot necazul nostru, ca sã putem sã mângâiem ºi noi pe cei care se aflã în
tot necazul, prin mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de
Dumnezeu. Cã, precum prisosesc patimile lui Christos întru noi, aºa
prisoseºte prin Christos ºi mângâierea noastrã. Deci, ori de suntem
strâmtoraþi, aceasta este pentru a voastrã mângâiere ºi mântuire, ori de
suntem mângâiaþi, aceasta este pentru a voastrã mângâiere care vã dã putere
sã înduraþi cu rãbdare aceleaºi suferinþe pe care le suferim ºi noi. ªi
nãdejdea noastrã este tare pentru voi, ºtiind cã precum sunteþi pãrtaºi
suferinþelor, aºa ºi mângâierii.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 12-20)
F
raþilor, lauda noastrã aceasta este: mãrturia conºtiinþei noastre cã am
umblat în lume, ºi mai ales la voi, în sfinþenie ºi în curãþie
dumnezeiascã, nu în înþelepciune trupeascã, ci în harul lui
Dumnezeu. Cãci nu vã scriem vouã altele decât cele ce citiþi ºi înþelegeþi.
ªi am nãdejde cã pânã la sfârºit veþi înþelege, dupã cum ne-aþi ºi înþeles în
parte, cã noi suntem lauda voastrã, precum ºi voi lauda noastrã, în ziua
Domnului nostru Isus. Cu aceastã încredinþare voiam sã vin întâi la voi,
ca sã aveþi bucurie a doua oarã, ºi sã trec pe la voi în Macedonia, ºi din
Macedonia iarãºi sã vin la voi ºi sã fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci,
aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uºurinþã? Sau cele ce hotãrãsc trupeºte,
ca la mine, da, da sã fie, ºi nu, nu? Credincios este Dumnezeu, cã n-a fost
cuvântul nostru cãtre voi da ºi nu. Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos, Cel
propovãduit vouã - prin noi, prin mine, prin Silvan ºi prin Timotei - nu a
fost da ºi nu, ci da a fost, în El. Cãci toate fãgãduinþele lui Dumnezeu, în
El, sunt da; ºi prin El Amin, spre mãrirea lui Dumnezeu, prin noi.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A X-A DUPÃ RUSALII 109
SÂMBÃTA
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CÃTRE ROMANI

(XV, 30-33)
F
raþilor, vã îndemn pentru Domnul nostru Isus Christos ºi pentru
iubirea Spiritului Sfânt, ca împreunã cu mine sã luptaþi în
rugãciuni cãtre Dumnezeu pentru mine, ca sã scap de necredincioºii
din Iudeea ºi ca ajutorul meu la Ierusalim sã fie bine primit de cãtre sfinþi,
ca sã vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu ºi sã-mi gãsesc liniºtea
împreunã cu voi. Iar Dumnezeul pãcii sã fie cu voi cu toþi. Amin!
_______________
110 APOSTOLUL
DUMINICA
A ZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 1 (Ps. 32, 22): Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nãdãjduit ºi noi întru Tine.
Stih, (Ps. 32, 1): Bucuraþi-vã, drepþilor, întru Domnul; celor drepþi li se cuvine laudã.

(IV, 9-16)
F
raþilor, mi se pare cã Dumnezeu, pe noi apostolii, ne-a arãtat ca pe
cei din urmã oameni, ca pe niºte osândiþi la moarte, fiindcã ne-am
fãcut priveliºte lumii ºi îngerilor, ºi oamenilor. Noi suntem nebuni
pentru Christos; voi însã, înþelepþi întru Christos. Noi suntem slabi; voi
sunteþi tari. Voi sunteþi întru mãrire, iar noi suntem întru necinste! Pânã
în ceasul de acum flãmânzim ºi însetãm; suntem goi ºi suntem pãlmuiþi ºi
pribegim, ºi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocãrâþi fiind,
binecuvântãm. Prigoniþi fiind, rãbdãm. Huliþi fiind, ne rugãm. Am ajuns
ca gunoiul lumii, ca mãturãtura tuturor, pânã astãzi. Nu ca sã vã ruºinez
vã scriu acestea, ci ca sã vã dojenesc, ca pe niºte copii ai mei iubiþi. Cã de
aþi avea zeci de mii de învãþãtori în Christos, totuºi nu aveþi mulþi pãrinþi.
Cã eu v-am nãscut prin Evanghelie în Isus Christos. Aºadar, vã rog sã-mi
fiþi urmãtori, precum ºi eu lui Christos.
Stih, (Ps. 17,54): Cel ce sporeºti mântuirea împãratului Tãu ºi faci milã unsului Tãu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XI-A DUPÃ RUSALII 111
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A UNSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 3-15)
F
raþilor, v-am scris vouã aceasta, ca nu cumva, la venirea mea, sã am
întristare de la aceia care trebuie sã mã bucure, fiind încredinþat
despre voi toþi cã bucuria mea este ºi a voastrã a tuturor. Cã din
multã supãrare ºi cu inima strânsã de durere v-am scris cu multe lacrimi,
nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã cunoaºteþi dragostea pe care o am cu prisosinþã
pentru voi. ªi dacã m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în
parte - ca sã nu spun mai mult - pe voi toþi. Destul este pentru un astfel
de om pedeapsa aceasta datã de cãtre cei mai mulþi. Aºa încât voi,
dimpotrivã, mai bine sã-l iertaþi ºi sã-l mângâiaþi, ca sã nu fie copleºit
de prea multã întristare unul ca acesta. De aceea vã îndemn sã întãriþi în
el dragostea. Cã pentru aceasta v-am scris, ca sã cunosc încercarea voastrã,
dacã sunteþi ascultãtori în toate. Iar cui îi iertaþi ceva, îi iert ºi eu; pentru
cã ºi eu, dacã am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faþa lui Christos, ca
sã nu ne lãsãm covârºiþi de satana, cãci gândurile lui nu ne sunt
necunoscute. ªi venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Christos, ºi uºa
fiindu-mi deschisã în Domnul, n-am avut odihnã în spiritul meu, fiindcã
nu l-am gãsit pe Tit, fratele meu, ci despãrþindu-mã de ei, am plecat în
Macedonia. Mulþumire fie adusã deci lui Dumnezeu, celui ce ne face
pururea biruitori în Christos ºi descoperã prin noi, în tot locul, mireasma
cunoºtinþei Sale. Pentru cã suntem lui Dumnezeu bunã mireasmã a lui
Christos între cei ce se mântuiesc ºi între cei ce pier.
_______________
112 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 14-17; III, 1-3)
F
raþilor, mulþumire fie adusã deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face
pururea biruitori în Christos ºi descoperã prin noi, în tot locul,
mireasma cunoºtinþei sale! Pentru cã suntem lui Dumnezeu bunã
mireasmã a lui Christos între cei ce se mântuiesc ºi între cei ce pier: unora,
adicã, mireasmã a morþii spre moarte, iar altora mireasmã a vieþii spre
viaþã. ªi pentru aceasta, cine este destoinic? Cã nu suntem ca cei mulþi,
care strigã cuvântul lui Dumnezeu, cãci grãim ca din curãþia inimii, ca de
la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Christos. Au doarã începem iar
sã spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de
scrisori de laudã cãtre voi sau de la voi? Scrisoarea noastrã sunteþi voi,
scrisã în inimile noastre, cunoscutã ºi cititã de toþi oamenii, arãtându-vã
cã sunteþi scrisoare a lui Christos, slujitã de noi, scrisã nu cu cernealã, ci
cu Spiritul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatrã, ci pe tablele de
carne ale inimii.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 4-11)
F
raþilor, o astfel de încredere avem prin Christos faþã de Dumnezeu;
nu cã de la noi înºine suntem destoinici sã cugetãm ceva ca de la
noi înºine, ci destoinicia noastrã este de la Dumnezeu, Cel Ce ne-a
învrednicit sã fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai
spiritului; pentru cã litera ucide, iar spiritul face viu. Iar dacã slujirea cea
de moarte aducãtoare, sãpatã în litere, pe piatrã, s-a fãcut întru mãrire,
încât fiii lui Israel nu puteau sã-ºi aþinteascã ochii la faþa lui Moise, din
ÎN SÃPTÃMÂNA A XI-A DUPÃ RUSALII 113
pricina mãririi celei trecãtoare a feþei lui, cum sã nu fie mai mult întru
mãrire slujirea Spiritului? Cã de a avut parte de mãrire slujirea care aduce
osânda, cu mult mai mult prisoseºte în mãrire slujirea dreptãþii. ªi nici
mãcar nu este mãrit ceea ce era mãrit în aceastã privinþã, faþã de mãrirea
cea convârºitoare. Cã dacã ce este trecãtor s-a sãvârºit prin mãrire, cu atât
mai mult ce e netrecãtor va fi în mãrire.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 1-12)
F
raþilor, având aceastã slujire, dupã cum am fost miluiþi, nu ne pierdem
nãdejdea, ci ne-am lepãdat de cele ascunse ale ruºinii, neumblând
în vicleºug, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu, ci fãcându-ne
cunoscuþi prin arãtarea adevãrurilor faþã de orice conºtiinþã omeneascã
înaintea lui Dumnezeu. Iar dacã Evanghelia noastrã este încã acoperitã,
este pentru cei pierduþi, în care Dumnezeul veacului acestuia a orbit
minþile necredincioºilor, ca sã nu le lumineze lumina Evangheliei mãririi
lui Christos, Care este chipul lui Dumnezeu. Cãci nu ne propovãduim pe
noi înºine, ci pe Christos Isus, Domnul, iar noi înºine suntem slugile
voastre, pentru Isus. Fiindcã Dumnezeu, Care a zis: “Strãluceascã din
întuneric lumina!” - El a strãlucit în inimile noastre, ca sã strãluceascã
cunoºtinþa mãririi lui Dumnezeu, pe faþa lui Christos. Comoara aceasta
însã o avem în vase de lut, pentru ca aceastã covârºitoare putere sã fie
aceea a lui Dumnezeu, ºi nu de la noi. Noi întru toate suntem necãjiþi, dar
nu striviþi; lipsiþi fiind, dar nu deznãdãjduiþi; prigoniþi fiind, dar nu pãrãsiþi;
doborâþi, dar nu nimiciþi; purtând întotdeauna în trup omorârea lui Isus,
pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru. Cãci pururea noi,
cei vii, suntem daþi spre moarte pentru Isus, ca ºi viaþa lui Isus sã se arate
în trupul nostru cel muritor. Astfel cã în noi lucreazã moartea, iar în voi,
viaþa.
_______________
114 APOSTOLUL
VINERI
ÎN SÃPTÃMÂNA A UNSPREZECEA
DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 13-18)
F
raþilor, având acelaºi spirit al credinþei - dupã cum este scris: “Crezu-
t-am, pentru aceea am ºi grãit” - ºi noi credem; pentru aceea ºi grãim,
ºtiind cã Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia ºi pe noi cu
Isus, ºi ne va înfãþiºa împreunã cu voi. Cãci toate sunt pentru voi, pentru
ca, înmulþindu-se harul, sã prisoseascã prin mai mulþi mulþumirea, spre
mãrirea lui Dumnezeu. De aceea nu ne pierdem curajul ºi, chiar dacã
omul nostru cel din afarã trece, cel dinãuntru însã se înnoieºte din zi în
zi. Cãci necazul nostru de acum, uºor ºi trecãtor, ne aduce nouã, mai
presus de orice mãsurã, mãrire veºnicã, covârºitoare, neprivind noi la
cele ce se vãd, ci la cele ce nu se vãd, fiindcã cele ce se vãd sunt trecãtoare,
iar cele ce nu se vãd sunt veºnice.
_______________
SÂMBÃTA
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 3-9)
F
raþilor, har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la
Domnul nostru Isus Christos. Mulþumesc totdeauna Dumnezeului
meu pentruvoi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouã în Christos
Isus. Cã întru El v-aþi îmbogãþit deplin întru toate, în tot cuvântul ºi în
toatã cunoºtinþa; astfel mãrturia lui Christos s-a întãrit în voi; încât voi
nu sunteþi lipsiþi de nici un dar, aºteptând arãtarea Domnului nostru Isus
Christos, Care vã va ºi întãri pânã la sfârºit, ca sã fiþi nevinovaþi în ziua
Domnului nostru Isus Christos. Credincios este Dumnezeu, prin Care aþi
fost chemaþi la împãrtãºirea cu Fiul Sãu, Isus Christos, Domnul nostru.
_______________
115
DUMINICA
A UNSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 2 (Ps. 117, 14): Tãria mea ºi lauda mea este Domnul, ºi mi-a fost mie spre izbãvire.
Stih, (Ps. 117, 18): Certând, m-a certat Domnul, dar morþii nu m-a dat.

(IX, 2-12)
F
raþilor, voi sunteþi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apãrarea mea
cãtre cei ce mã judecã aceasta este. N-avem, oare, dreptul sã mâncãm
ºi sã bem? N-avem, oare, dreptul sã purtãm cu noi o femeie-sorã,
ca ºi ceilalþi apostoli, ca ºi fraþii Domnului, ca ºi Chefa? Sau numai mie ºi
lui Barnaba nu ne stã-n putere sã ne întreþinem din muncã? Cine slujeºte
vreodatã, în oaste, cu solda lui? Cine sãdeºte vie ºi nu mãnâncã din roada
ei? Sau cine paºte o turmã ºi nu mãnâncã din laptele turmei? Oare dupã
judecata omeneascã spun eu acestea? Oare nu ºi Legea le spune? Cã în
Legea lui Moise este scris: “Sã nu legi gura boului care treierã”. Oare de
boi se îngrijeºte Dumnezeu? Sau în adevãr pentru noi s-a scris: “Cel ce
arã trebuie sã are cu nãdejde, ºi cel ce treierã, cu nãdejdea cã va avea parte
de roade”. Dacã noi am semãnat la voi cele spirituale, este, oare, mare
lucru dacã noi vom secera cele pãmânteºti ale voastre? Dacã alþii se bucurã
de acest drept asupra voastrã, oare nu cu atât mai mult îl avem ºi noi? Dar
nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le rãbdãm, ca sã nu punem
piedicã Evangheliei lui Christos.
Aliluia, 2 (Ps. 19,1): Sã te audã Domnul în ziua necazului.

Stih, (Ps. 27,12): Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.
_______________
116 APOSTOLUL
_______________
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 10-15)
F
raþilor, noi toþi trebuie sã ne înfãþiºãm înaintea scaunului de judecatã
al lui Christos, ca sã ia fiecare dupã cele ce a fãcut prin trup, ori
bine, ori rãu. Cunoscând deci frica de Domnul, cãutãm sã
înduplecãm pe oameni, dar lui Dumnezeu îi suntem binecunoscuþi ºi
nãdãjduiesc cã suntem binecunoscuþi ºi în cugetele voastre. Cãci nu vã
spunem iarãºi cine suntem, ci vã dãm prilej de laudã pentru noi, ca sã
aveþi ce sã spuneþi acelora care se laudã cu faþa ºi nu cu inima. Cã, dacã
ne-am ieºit din fire, este pentru Dumnezeu, iar dacã suntem cu mintea
întreagã, este pentru voi. Cãci dragostea lui Christos ne stãpâneºte pe
noi, care socotim aceasta, cã dacã unul a murit pentru toþi, au murit deci
toþi. ªi a murit pentru toþi, ca cei care trãiesc sã nu mai trãiascã pentru
sine, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit ºi a înviat.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 15-21)
F
raþilor, Christos a murit pentru toþi, ca cei care trãiesc sã nu mai
trãiascã pentru sine, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit ºi a înviat.
De aceea noi nu mai ºtim de acum pe nimeni dupã trup; chiar dacã
am cunoscut pe Christos dupã trup, acum nu-l mai cunoaºtem. Prin urmare,
dacã este cineva în Christos, este fãpturã nouã; cele vechi au trecut, iatã
toate s-au fãcut noi. ªi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împãcat cu
Sine prin Christos ºi Care ne-a dat nouã slujirea împãcãrii; pentru cã
Dumnezeu era în Christos, împãcând lumea cu Sine Însuºi, nesocotindu-
le lor greºelile ºi punând întru noi cuvântul împãcãrii. În numele lui
ÎN SÃPTÃMÂNA A XII-A DUPÃ RUSALII 117
Christos, aºadar, ne înfãþiºãm ca mijlocitori, ca ºi cum Însuºi Dumnezeu

v-ar îndemna prin noi. Vã rugãm, în numele lui Christos, împãcaþi-vã cu
Dumnezeu! De dragul nostru L-a fãcut El pãcat pe Cel Ce n-a cunoscut
pãcatul, pentru ca întru El sã devenim noi dreptate lui Dumnezeu.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 11-16)
F
raþilor, gura noastrã s-a deschis cãtre voi, corintenilor, inima noastrã
s-a lãrgit. În inima noastrã nu sunteþi la strâmtorare; dar strâmtorare
este pentru noi în inimile voastre. Plãtiþi-mi ºi voi aceeaºi platã - vã
vorbesc ca unor copii ai mei - lãrgiþi ºi voi inimile voastre! Nu vã înjugaþi
la jug strãin cu cei necredincioºi, cãci ce însoþire are dreptatea cu
fãrãdelegea? Sau ce împãrtãºire are lumina cu întunericul? ªi ce învoire
este între Christos ºi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un
necredincios? Sau ce înþelegere este între templul lui Dumnezeu ºi idol?
Cã noi suntem templul lui Dumnezeu celui viu, precum Dumnezeu a zis.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 1-10)
F
raþilor, sã ne curãþim pe noi de toatã întinarea trupului ºi a spiritului,
desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu. Faceþi-ne loc în inimile
voastre! N-am nedreptãþit pe nimeni, n-am vãtãmat pe nimeni, n-
am înºelat pe nimeni. Nu o spun spre osândirea voastrã, cãci v-am spus
înainte cã sunteþi în inimile noastre, ca împreunã sã murim ºi împreunã sã
trãim. Multã îmi este încrederea în voi! Multã îmi este lauda pentru voi;
118 APOSTOLUL
umplu-tu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârºit de

bucurie! Cãci, dupã ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut
odihnã, necãjiþi fiind în tot felul: din afarã lupte, dinãuntru temeri. Dar
Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriþi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea
lui Tit. ªi nu numai cu venirea lui, ci ºi cu mângâierea cu care el a fost
mângâiat la voi, vestin-du-ne nouã dorinþa voastrã, plânsul vostru, râvna
voastrã pentru mine, ca eu mai mult sã mã bucur. Cãci, chiar dacã v-am
întristat prin scrisoare, nu-mi pare rãu, deºi îmi pãrea rãu; cãci vãd cã
scrisoarea aceea, fie ºi numai pentru un timp, v-a întristat. Acum mã bucur,
nu pentru cã v-aþi întristat, ci pentru cã v-aþi întristat spre pocãinþã. Cã v-
aþi întristat dupã Dumnezeu, ca sã nu fiþi întru nimic pãgubiþi de cãtre
noi. Cãci întristarea cea dupã Dumnezeu aduce pocãinþã spre mântuire,
fãrã pãrere de rãu; iar întristarea lumii aduce moarte.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 10-15)
F
raþilor, întristarea cea dupã Dumnezeu aduce pocãinþã spre mântuire
fãrã pãrere de rãu; iar întristarea lumii aduce moarte. Cãci iatã, însãºi
aceasta, cã v-aþi întristat dupã Dumnezeu, câtã sârguinþã v-a adus,
ba încã ºi dezvinovãþire, ºi mâhnire, ºi teamã, ºi dorinþã, ºi râvnã, ºi
ispãºire! Întru totul aþi dovedit cã voi înºivã sunteþi curaþi în acest lucru.
Deci, deºi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptãþit, nici
din cauza celui ce a fost nedreptãþit, ci ca sã se vadã la voi sârguinþa
voastrã pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. De aceea, ne-am mângâiat;
dar, pe lângã mângâierea noastrã, ne-am bucurat peste mãsurã mai ales de
bucuria lui Tit, cãci spiritul lui s-a liniºtit din partea voastrã a tuturor. Cã
dacã m-am lãudat înaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de ruºine;
ci, precum toate vi le-am grãit întru adevãr, aºa ºi lauda noastrã pentru
Tit s-a fãcut adevãr. ªi inima lui este ºi mai mult la voi, aducându-ºi
aminte de ascultarea voastrã a tuturor, cum l-aþi primit cu fricã ºi cu cutremur.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XII-A DUPÃ RUSALII 119
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 26-31; II, 1-5)
F
raþilor, priviþi chemarea voastrã, cã nu mulþi sunt înþelepþi, dupã
trup, nu mulþi sunt puternici, nu mulþi sunt de bun neam; ci
Dumnezeu ªi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sã ruºineze pe cei
înþelepþi; Dumnezeu ºi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sã le ruºineze pe
cele tari; Dumnezeu ªi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele
nebãgate în seamã, pe cele ce nu sunt, ca sã nimiceascã pe cele ce sunt, ca
nici un trup sã nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Din El, dar, sunteþi
voi în Christos Isus, Care pentru noi S-a fãcut înþelepciune de la Dumnezeu
ºi dreptate, ºi sfinþire, ºi rãscumpãrare, pentru ca, dupã cum este scris:
“Cel ce se laudã în Domnul sã se laude”. ªi eu, fraþilor, când am venit la
voi ºi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântãtor
sau ca înþelept. Cã am judecat sã nu ºtiu între voi altceva decât pe Isus
Christos, ºi pe Acesta rãstignit. ªi eu întru slãbiciune ºi cu fricã, ºi cu
cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu ºi propovãduirea mea nu
stãteau în cuvinte de înduplecare ale înþelepciunii omeneºti, ci în adeverirea
Spiritului ºi a puterii, pentru ca nici credinþa voastrã sã nu fie în
înþelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
_______________
120 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUÃSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 3 (Ps. 46, 6): Cântaþi Dumnezeului nostru; cântaþi Împãratului nostru, cântaþi.
Stih, (Ps. 46, 1): Toate popoarele bateþi din palme, strigaþi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

(XV, 1-11)
F
raþilor, vã aduc aminte Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe
care aþi ºi primit-o, întru care ºi staþi, prin care ºi sunteþi mântuiþi;
cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacã o þineþi cu tãrie, afarã numai
dacã n-aþi crezut în zadar - cã v-am dat, întâi de toate, ceea ce ºi eu am
primit, cã Christos a murit pentru pãcatele noastre dupã Scripturi; ºi cã a
fost îngropat, ºi cã a înviat a treia zi, dupã Scripturi; ºi cã S-a arãtat lui
Chefa, apoi celor doisprezece; în urmã S-a arãtat deodatã la peste cinci
sute de fraþi, dintre care mai mulþi trãiesc pânã astãzi, iar unii au ºi adormit;
dupã aceea S-a arãtat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urmã tuturor,
ca unui nãscut înainte de vreme, mi S-a arãtat ºi mie. Cãci eu sunt cel mai
mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sã mã numesc apostol, pentru cã
am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt
ceea ce sunt; ºi harul Sãu, care este în mine, n-a fost în zadar; dimpotrivã,
m-am ostenit mai mult decât ei toþi - dar nu, nu eu, ci harul lui Dumnezeu
care este cu mine. Prin urmare, ori cã sunt eu, ori cã sunt ei, noi aºa
propovãduim, ºi voi aºa aþi crezut.
Aliluia, 5 (Ps. 30,1): Spre Tine, Doamne, am nãdãjduit, sã nu fiu ruºinat în veac.
Stih, (Ps. 30,2): Fii mie Dumnezeu apãrãtor ºi loc întãrit ca sã mã mântuieºti.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XIII-A DUPÃ RUSALII 121
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(VIII, 7-15)
F
raþilor, precum întru toate prisosiþi: în credinþã, în cuvânt, în
cunoºtinþã, în orice sârguinþã, în iubirea voastrã cãtre noi, aºa ºi în
acest dar sã prisosiþi. Nu cu poruncã o spun, ci încercând ºi curãþia
dragostei voastre, prin sârguinþa altora. Cãci cunoaºteþi harul Domnului
nostru Isus Christos, cã El, bogat fiind, pentru voi a sãrãcit, ca voi cu
sãrãcia Lui sã vã îmbogãþiþi. ªi sfat vã dau în aceasta: cã aceasta vã este
de folos vouã, care încã de anul trecut aþi început nu numai sã faceþi, ci sã
ºi voiþi. Duceþi dar acum pânã la capãt fapta, ca precum aþi fost gata sã
voiþi, tot aºa sã ºi îndepliniþi din ce aveþi. Cãci dacã este bunãvoinþã, bine
primit este darul, dupã cât are cineva, nu dupã cât nu are. Nu doar ca sã
fie altora uºurare, iar vouã necaz, ci ca sã fie potrivire: prisosul voastru sã
împlineascã lipsa acelora, pentru ca ºi prisosul lor sã împlineascã lipsa
voastrã, spre a fi potrivire, precum este scris: “Celui cu mult nu i-a prisosit,
ºi celui cu puþin nu i-a lipsit”.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(VIII, 16-24; IX, 1-5)
F
raþilor, mulþumire fie adusã lui Dumnezeu, Care a dat aceeaºi râvnã
pentru voi în inima lui Tit. Cãci, pe de o parte, a primit îndemnul
nostru, iar pe de altã parte, fãcându-se ºi mai sârguitor, de bunã
voie a plecat cãtre voi. ªi am trimis împreunã cu el ºi pe fratele a cãrui
laudã, întru Evanghelie, este în toate Bisericile; dar nu numai atât, ci este
ºi ales de cãtre Biserici ca sã ne fie însoþitor în cãlãtoria darului acestuia,
slujit de noi, spre mãrirea Domnului însuºi ºi spre osârdia noastrã. Prin
122 APOSTOLUL
aceasta ne ferim ca sã nu ne defãimeze cineva, în aceastã îmbelºugatã

strângere de daruri, de care ne îngrijim noi. Pentru cã ne îngrijim de cele
bune nu numai înaintea Domnului, ci ºi înaintea oamenilor. ªi l-am trimis
împreunã cu ei ºi pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de
multe ori, ca fiind sârguitor, prin multã încredere în voi. Astfel, dacã e
vorba de Tit, el este însoþitorul meu ºi împreunã-lucrãtor la voi; dacã e
vorba despre fraþii noºtri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, mãrire lui Christos.
Arãtaþi deci cãtre ei, în faþa Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca ºi a
laudei noastre pentru voi. Despre strângerea de ajutoare pentru sfinþi îmi
este de prisos sã vã scriu, cã ºtiu bunãvoinþa voastrã, cu care, pentru voi,
mã laud cãtre Macedoneni, anume cã Ahaia s-a pregãtit de anul trecut, ºi
râvna voastrã a însufleþit pe cei mai mulþi. Am trimis dar pe fraþi, ca
lauda noastrã pentru voi, în privinþa aceasta sã nu fie zadarnicã, ci sã fiþi
gata, precum ziceam, ca nu cumva, când Macedonenii vor veni împreunã
cu mine ºi vã vor gãsi nepregãtiþi, sã fim ruºinaþi noi, ca sã nu zicem de
voi, în aceastã laudã încrezãtoare. Am socotit deci cã este nevoie sã îndemn
pe fraþi sã vinã întâi la voi ºi sã pregãteascã darul vostru cel dinainte
fãgãduit, ca el sã fie gata, aºa ca un dar, nu ca o faptã de zgârcenie.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(IX, 12-15; X, 1-7)
F
raþilor, slujirea acestui dar nu numai cã împlineºte lipsurile sfinþilor,
ci prisoseºte prin multe mulþumiri în faþa lui Dumnezeu; mãrind ei
p e
Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorãri, pentru supunerea
mãrturisirii voastre Evangheliei lui Christos, ºi pentru dãrnicia împãrtãºirii
cãtre ei ºi cãtre toþi, se roagã pentru voi ºi vã iubesc pentru harul lui
Dumnezeu, cel ce prisoseºte la voi. Iar lui Dumnezeu mulþumire pentru
darul Sãu cel negrãit. Eu însumi, Pavel, vã îndemn prin blândeþea ºi
îngãduinþa lui Christos - eu care de faþã sunt smerit între voi dar, în lipsã,
îndrãznesc faþã de voi - vã rog, dar, sã nu mã siliþi, când voi fi de faþã, sã
îndrãznesc cu încrederea cu care gândesc cã voi îndrãzni împotriva unora
care socotesc cã noi umblãm dupã trup. Pentru cã, deºi umblãm în trup,
nu ne luptãm trupeºte. Cãci armele luptei noastre nu sunt trupeºti, ci spre
dãrâmarea întãriturilor. Noi surpãm iscodirile minþii ºi toatã trufia care se
ridicã împotriva cunoaºterii lui Dumnezeu, ºi tot gândul îl supunem spre
ascultarea lui Christos, ºi gata suntem sã pedepsim toatã neascultarea,
atunci când supunerea voastrã va fi deplinã. Judecaþi lucrurile aºa cum se
aratã: dacã cineva are încredere în sine cã este al lui Christos, tot aºa
suntem ºi noi.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 7-18)
F
raþilor, dacã cineva are încredere în sine cã este al lui Christos, sã
gândeascã iarãºi de la sine aceasta, cã precum este el al lui Christos,
tot aºa ºi noi ai lui Christos suntem. ªi chiar de mã voi lãuda, ceva
mai mult, cu puterea noastrã, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar
nu spre dãrâmarea voastrã, nu mã voi ruºina, ca sã nu par cã v-aº înfricoºa
prin scrisori. Cã scrisorile lui, zic ei, sunt grele ºi tari, dar înfãþiºarea
trupului este slabã ºi cuvântul lui dispreþuit. Cel ce vorbeºte astfel sã-ºi
dea seama cã aºa cum suntem cu cuvântul prin scrisori, când nu suntem
de faþã, tot aºa suntem ºi cu fapta, când suntem de faþã. Cãci nu îndrãznim
sã ne numãrãm sau sã ne asemãnãm cu unii care se laudã singuri; dar
aceia, mãsurându-se ºi asemãnându-se pe ei cu ei înºiºi, nu au pricepere.
Iar noi nu ne vom lãuda fãrã mãsurã, ci dupã mãsura dreptarului cu care
ne-a mãsurat nouã Dumnezeu, ca sã ajungem ºi pânã la voi. Cã nu ne
întindem peste mãsurã, ca ºi cum n-am fi ajuns la voi, cãci am ºi ajuns cu
Evanghelia lui Christos pânã la voi. Nu ne lãudãm peste mãsurã cu
ostenelile altora, ci avem nãdejde cã, tot crescând credinþa voastrã, ne
vom mãri în voi cu prisosinþã, dupã mãsura noastrã. Ca sã propovãduim
Evanghelia ºi în þinuturile de dincolo de voi, dar fãrã sã ne lãudãm cu
mãsurã strãinã, în cele de-a gata. Iar cel ce se laudã, în Domnul sã se
laude. Pentru cã nu cel ce se laudã singur este dovedit bun, ci acela pe
care Domnul îl laudã.
_______________
124 APOSTOLUL
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 5-21)
F
raþilor, socotesc cã nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de
frunte dintre apostoli. ªi chiar dacã sunt neiscusit în cuvânt, nu
însã în ºtiinþã; dimpotrivã, v-am dovedit-o în totul faþã de voi toþi.
Sau am fãcut pãcat cã v-am propovãduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu,
smerin-du-mã pe mine însumi, pentru ca voi sã vã înãlþaþi? Alte Biserici
am prãdat, luând platã ca sã vã slujesc pe voi. ªi de faþã fiind la voi, ºi în
lipsuri aflându-mã, n-am fãcut supãrare nimãnui. Cãci în cele ce mi-au
lipsit, m-au îndestulat fraþii veniþi din Macedonia. ªi în toate m-am pãzit
ºi mã voi pãzi sã nu vã fiu povarã. Este în mine adevãrul lui Christos, cã
lauda aceasta nu-mi va fi îngrãditã în þinuturile Ahaiei. Pentru ce? Pentru
cã nu vã iubesc? Dumnezeu ºtie! Dar ceea ce fac, voi face ºi în viitor, ca
sã tai prilejul celor ce poftesc un prilej, pentru a se afla ca ºi noi în ceea
ce se laudã. Pentru cã unii ca aceºtia sunt apostoli mincinoºi, lucrãtori
vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Christos. Nu este de mirare, deoarece
însuºi satana se pre-face în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacã
ºi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptãþii, al cãror sfârºit va fi dupã
faptele lor. Iarãºi zic: sã nu mã socoteascã cineva cã sunt nebun, iar de
nu, primiþi-mã mãcar ca pe un nebun, ca sã mã laud ºi eu puþin. Ceea ce
grãiesc, nu dupã Domnul grãiesc, ci ca întru nebunie, întru aceastã stare
de lãudãroºenie. Deoarece mulþi se laudã dupã trup, mã voi lãuda ºi eu.
Pentru cã voi înþelepþi fiind, îngãduiþi bucuros pe cei neînþelepþi. Cãci de
vã robeºte cineva, de vã mãnâncã cineva, de vã ia ce este al vostru, de vã
priveºte cineva cu mândrie, de vã loveºte cineva peste obraz - rãbdaþi.
Spre necinste o spun, cã noi ne-am arãtat slabi.
_______________
SÂMBÃTÃ
ÎN SÃPTÃMÂNA TREISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 6-9)
F
raþilor, noi propovãduim înþelepciunea la cei desãvârºiþi, dar nu
înþelepciunea acestui veac, nici a stãpânitorilor acestui veac, care
sunt pieritori, ci propovãduim înþelepciunea de tainã a lui
Dumnezeu, ascunsã, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci,
spre mãrirea noastrã, pe care nici unul dintre stãpânitorii acestui veac n-a
cunoscut-o, cãci, dacã ar fi cunoscut-o, n-ar fi rãstignit pe Domnul mãririi;
dar, precum este scris: pe cele ce ochiul n-a vãzut ºi urechea n-a auzit, ºi
la inima omului nu s-a suit, acestea le-a gãtit Dumnezeu pentru cei ce-L
iubesc pe El.
_______________
126 APOSTOLUL
DUMINICA
A TREISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 4 (Ps.103,25): Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut.

(XVI, 13-24)
F
raþilor, privegheaþi, staþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã, întãriþi-vã.
Toate ale voastre cu dragoste sã se facã. Vã îndemn, însã, fraþilor -
ºtiþi casa lui ªtefanas, cã este pârga Ahaiei, ºi cã spre slujirea sfinþilor
s-au rânduit pe ei înºiºi - ca ºi voi sã vã supuneþi unora ca aceºtia ºi oricui
lucreazã ºi se osteneºte împreunã cu ei. Mã bucur de venirea lui ªtefanas,
a lui Fortunat ºi a lui Ahaic, pentru cã aceºtia au împlinit lipsa voastrã ºi
au liniºtit spiritul meu ºi al vostru. Cunoaºteþi bine deci pe unii ca aceºtia.
Vã îmbrãþiºeazã Bisericile Asiei. Vã îmbrãþiºeazã mult, în Domnul, Acvila
ºi Priscila, împreunã cu Biserica din casa lor. Vã îmbrãþiºeazã fraþii toþi.
Îmbrãþiºaþi-vã unii pe alþii cu sãrutarea sfântã. Salutarea cu mâna mea,
Pavel. Cel ce nu iubeºte pe Domnul, sã fie anatema! Maran tha! (Domnul
vine!) Harul Domnului Isus Christos cu voi. Dragostea mea cu voi toþi,
în Christos Isus. Amin!
Aliluia, 4 (Ps. 44,5): Încordeazã-Þi arcul, propãºeºte ºi împãrãþeºte pentru adevãr.

_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XIV-A DUPÃ RUSALII 127
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A PAISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(XII, 10-19)
F
raþilor, mã bucur în slãbiciuni, în defãimãri, în nevoi, în prigoniri,
în strâmtorãri pentru Christos, cãci, când sunt slab, atunci sunt tare.
M-am fãcut ca unul fãrã minte, lãudându-mã. Voi m-aþi silit! Cãci
se cuvenea sã vorbiþi voi de bine despre mine, pentru cã nu sunt cu nimic
mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deºi nu sunt nimic.
Dovezile mele de apostol s-au arãtat la voi în toatã rãbdarea, prin semne,
prin minuni ºi prin puteri. Cãci cu ce sunteþi voi mai prejos decât celelalte
Biserici, decât numai cã eu nu v-am fost povarã? Iertaþi-mi mie aceastã
nedreptate. Iatã, a treia oarã sunt gata sã vin la voi ºi nu vã voi fi povarã,
cã nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru cã nu copiii sunt datori sã
agoniseascã pentru pãrinþi, ci pãrinþii pentru copii. Deci eu foarte bucuros
voi cheltui ºi mã voi cheltui pentru sufletele voastre, deºi, iubindu-vã
mai mult, eu sunt iubit mai puþin. Dar fie! Eu nu v-am împovãrat. Dar,
fiind isteþ, v-am prins cu meºteºug. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul
din aceia pe care i-am trimis? L-am rugat pe Tit ºi am trimis, împreunã cu
el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaºi spirit?
N-am cãlcat noi pe aceleaºi urme? De mult vi se pare cã ne apãrãm faþã de
voi. Dar noi grãim în Christos, înaintea lui Dumnezeu. ªi toate acestea,
iubiþii mei, pentru zidirea voastrã.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(XII, 20-21; XIII, 1-2)
F
raþilor, mã tem ca nu cumva, venind, sã nu vã gãsesc pe voi aºa
precum voiesc, iar eu sã fiu gãsit de voi aºa precum nu voiþi; mã
tem adicã de certuri, de pizmã, de mânii, de întãrâtãri, de clevetiri,
128 APOSTOLUL
de murmure, de îngâmfãri, de tulburãri; mã tem ca nu cumva, venind

iarãºi, sã mã umileascã Dumnezeul meu la voi ºi sã-i plâng pe mulþi care
au pãcãtuit înainte ºi nu s-au pocãit de necurãþia ºi de desfrânarea, ºi de
necumpãtarea pe care le-au fãcut. A treia oarã vin la voi. În gura a doi sau
a trei martori va sta tot cuvântul. Am spus dinainte ºi spun iarãºi dinainte,
ca atunci când am fost de faþã a doua oarã, ºi acum, nefiind de faþã, scriu
celor ce au pãcãtuit înainte ºi tuturor celorlalþi cã, de voi veni iarãºi, voi
fi necruþãtor.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(XIII, 3-13)
F
raþilor, voi cãutaþi dovadã cã Christos grãieºte întru mine, Care nu
este slab faþã de voi, ci puternic în voi, cã, deºi a fost rãstignit din
slãbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însã viu. ªi noi suntem
slabi întru El, dar vom fi vii împreunã cu El, din puterea lui Dumnezeu
faþã de voi. Cercetaþi-vã pe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã; încercaþi-
vã pe voi înºivã. Sau nu vã cunoaºteþi voi singuri bine, cã Christos Isus
este întru voi? Afarã numai dacã nu sunteþi netrebnici. Nãdãjduiesc însã
cã veþi cunoaºte cã noi nu suntem netrebnici. ªi ne rugãm lui Dumnezeu
ca sã nu sãvârºiþi voi nici un rãu, nu ca sã ne arãtãm noi încercaþi, ci
pentru ca voi sã faceþi binele, iar noi sã fim ca niºte netrebnici. Cã
împotriva adevãrului n-avem nici o putere; avem pentru adevãr. Fiindcã
ne bucurãm când nu suntem slabi, iar voi sunteþi tari. Aceasta ºi cerem în
rugãciunea noastrã: desãvârºirea voastrã. Pentru aceea vã scriu acestea,
nefiind de faþã, ca atunci când voi fi de faþã, sã nu lucrez cu asprime,
dupã puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dãrâmare.
Deci, fraþilor, bucuraþi-vã! Desãvârºiþi-vã, mângâiaþi-vã, fiþi uniþi în cuget,
trãiþi în pace, ºi Dumnezeul dragostei ºi al pãcii va fi cu voi. Îmbrãþiºaþi-
vã unii pe alþii cu sãrutare sfântã. Sfinþii toþi vã îmbrãþiºeazã. Harul
Domnului nostru Isus Christos ºi dragostea lui Dumnezeu, ºi împãrtãºirea
Sfântului Spirit sã fie cu voi cu toþi!
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA CÃTRE GALATENI

(I, 1-3, 20-24; II, 1-5)
P
avel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Isus
Christos ºi prin Dumnezeu-Tatãl, Care L-a înviat pe El din morþi,
ºi toþi fraþii care sunt împreunã cu mine, Bisericilor Galatiei: Har
vouã ºi pace de la Dumnezeu-Tatãl ºi de la Domnul nostru Isus Christos.
Dar cele ce vã scriu, iatã (spun) înaintea lui Dumnezeu, cã nu vã mint.
Dupã aceea am venit în þinuturile Siriei ºi ale Ciliciei. ªi dupã faþã le
eram necunoscut Bisericilor lui Christos, celor din Iudeea, ci numai
auziserã cã cel ce ne prigonea pe noi odinioarã acum binevesteºte credinþa
pe care altãdatã o nimicea; ºi preamãreau pe Dumnezeu în mine. Apoi,
dupã paisprezece ani, m-am suit iarãºi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu
mine ºi pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, ºi le-am arãtat
Evanghelia pe care o propovãduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de
seamã, ca nu cumva sã alerg sau sã fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care
era cu mine ºi care era elin, n-a fost silit sã se taie împrejur, din cauza
fraþilor mincinoºi, care veniserã, furiºându-se, sã iscodeascã libertatea
noastrã, pe care o avem în Christos Isus, ca sã ne robeascã, cãrora nici
mãcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevãrul
Evangheliei sã rãmânã neclintit la voi.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 6-10)
F
raþilor, cu privire la cei ce sunt mai de seamã - oricine ar fi fost ei
cândva, nu mã priveºte; Dumnezeu nu cautã la faþa omului - cei
mai de seamã n-au adãugat nimic la Evanghelia mea. Ci dimpotrivã,
130 APOSTOLUL
vãzând cã mie mi-a fost încredinþatã Evanghelia pentru cei netãiaþi

împrejur, dupã cum lui Petru, pentru cei tãiaþi împrejur, cãci Cel ce a
lucrat prin Petru în apostolia tãierii împrejur a lucrat ºi prin mine la neamuri
ºi, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov ºi Chefa, ºi Ioan, cei
socotiþi a fi stâlpi, mi-au dat mie ºi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei,
pentru ca noi sã binevestim la neamuri, iar ei la cei tãiaþi împrejur, numai
sã ne aducem aminte de sãraci, ceea ce tocmai m-am ºi silit sã fac.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 1-5)
F
raþilor, aºa sã ne socoteascã pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui
Christos ºi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Iar la iconomi mai
ales se cere ca fiecare sã fie aflat credincios. Dar mie prea puþin îmi
este cã sunt judecat de voi sau de vreo omeneascã judecatã de toatã ziua;
fiindcã nici eu nu mã judec pe mine însumi. Cãci nu mã ºtiu vinovat cu
nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mã judecã pe mine
este Domnul. De aceea, nu judecaþi ceva înainte de vreme, pânã ce nu va
veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului ºi va dezvãlui
sfaturile inimilor. ªi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu laudã.
_______________
131
DUMINICA
A PAISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 5 (Ps. 11,7): Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei feri de neamul acesta, în veac.
Stih, (Ps. 11,1): Mântuieºte-mã, Doamne, cã a lipsit cel cuvios.

(I, 21-24; II, 1-4)
F
raþilor, Cel ce ne întãreºte pe noi, împreunã cu voi, în Christos, ºi
ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a ºi pecetluit pe noi ºi a
dat arvuna Spiritului, în inimile noastre. ªi eu Îl chem pe Dumnezeu
ca martor asupra sufletului meu, cã din cruþare pentru voi n-am venit încã
în Corint. Nu cã am fi noi stãpâni pe credinþa voastrã, dar suntem împre-
unã-lucrãtori ai bucuriei voastre; cã staþi tari în credinþã. ªi am judecat în
mine aceasta, sã nu vin iarãºi la voi cu întristare. Cã dacã eu vã întristez,
cine este cel care sã mã înveseleascã, dacã nu cel întristat de mine? ªi
v-am scris vouã aceasta, ca nu cumva la venirea mea sã am întristare de la
aceia care trebuie sã mã bucure, fiind încredinþat despre voi toþi cã bucuria
mea este ºi a voastrã, a tuturor. Cã din multã supãrare, ºi cu inima strânsã
de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã
cunoaºteþi dragostea pe care o am cu prisosinþã cãtre voi.
Aliluia, 5 (Ps. 88,1): Milele tale, Doamne, în veac le voi cânta.

Stih, (Ps. 88,3): În veac mila se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul Tãu.
_______________
132 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A CINCISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 11-16)
F
raþilor, când Chefa a venit în Antiohia, pe faþã i-am stat împotrivã,
cãci era vrednic de înfruntare. Cãci înainte de a veni unii de la
Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea
ºi se þinea de-o parte, temându-se de cei din tãierea-mprejur ºi, împreunã
cu el, s-au fãþãrnicit ºi ceilalþi iudei, încât ºi Barnaba a fost atras în fãþãrnicia
lor. Dar, când am vãzut cã ei nu calcã drept, dupã adevãrul Evangheliei,
am zis lui Chefa, înaintea tuturor: dacã tu, care eºti iudeu, trãieºti ca
neamurile ºi nu ca iudeii, de ce sileºti pe pãgâni sã trãiascã ca iudeii? Noi
suntem din fire iudei, iar nu pãcãtoºi dintre neamuri. ªtiind însã cã omul
nu se îndrepteazã din faptele Legii, ci prin credinþa în Christos Isus, am
crezut ºi noi în Christos Isus, ca sã ne îndreptãm din credinþa în Christos,
iar nu din faptele Legii, cãci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 21; III, 1-7)
F
raþilor, nu lepãd harul lui Dumnezeu; cãci dacã dreptatea vine prin
Lege, atunci Christos a murit în zadar. O, galateni fãrã de minte,
cine v-a ademenit pe voi sã nu vã încredeþi adevãrului, pe voi, în
ochii cãrora a fost zugrãvit Isus Christos rãstignit? Numai aceasta voiesc
sã aflu de la voi: din faptele Legii primit-aþi voi Spiritul, sau din ascultarea
credinþei? Atât de fãrã de minte sunteþi? Dupã ce aþi început în Spirit,
sfârºiþi în trup? Aþi pãtimit atâtea în zadar? - dacã a fost în zadar, cu
adevãrat. Deci Cel ce vã dã vouã Spiritul ºi sãvârºeºte minuni la voi, le
face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinþei? Precum ºi Avraam
a crezut în Dumnezeu ºi i s-a socotit lui ca dreptate. Sã ºtiþi, deci, cã cei
ce sunt din credinþã, aceºtia sunt fii ai lui Avraam.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XV-A DUPÃ RUSALII 133
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 15-22)
F
raþilor, ca un om grãiesc; cã ºi testamentul întãrit al unui om nimeni
nu-l stricã sau îi mai adaugã ceva. Fãgãduinþele au fost rostite lui
Avraam ºi urmaºului sãu. Nu zice: “ºi urmaºilor” - ca fiind mai
mulþi - ci de unul singur: “ºi Urmaºului tãu”, Care este Christos. Aceasta
zic, dar: un testament întãrit dinainte de Dumnezeu în Christos nu-l
desfiinþeazã Legea, care a venit dupã patru sute treizeci de ani, ca sã
desfiinþeze fãgãduinþa. Cã dacã moºtenirea este din Lege, nu mai este din
fãgãduinþã, dar Dumnezeu i-a dãruit lui Avraam moºtenirea prin
fãgãduinþã. Deci ce este Legea? Ea a fost adãugatã pentru cãlcãrile de
lege, pânã când era sã vinã Urmaºul, Cãruia i s-a dat fãgãduinþa, ºi a fost
rânduitã prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. Mijlocitorul însã nu este al
unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva
fãgãduinþelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Cã dacã s-ar fi dat Legea, care
sã poatã da viaþã, cu adevãrat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a
închis toate sub pãcat, pentru ca fãgãduinþa sã se dea din credinþa în Isus
Christos celor ce cred.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 23-29; IV, 1-5)
F
raþilor, înainte de venirea credinþei, noi eram pãziþi sub Lege, fiind
închiºi pentru credinþa care avea sã se descopere. Astfel cã Legea
ne-a fost cãlãuzã spre Christos, pentru ca sã ne îndreptãm prin
credinþã. Iar dacã a venit credinþa, nu mai suntem sub cãlãuzã. Fiindcã
toþi sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în Christos Isus. Cãci câþi în
134 APOSTOLUL
Christos v-aþi botezat, în Christos v-aþi îmbrãcat. Nu mai este iudeu, nici
elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bãrbãteascã ºi parte
femeiascã, pentru cã voi toþi una sunteþi în Christos Isus. Iar dacã voi
sunteþi ai lui Christos, sunteþi deci urmaºii lui Avraam, moºtenitori dupã
fãgãduinþã. Zic însã: câtã vreme moºtenitorul este copil, nu se deosebeºte
cu nimic de rob, deºi este stãpân peste toate; ci este sub epitropi ºi iconomi,
pânã la vremea rânduitã de tatãl sãu. Tot aºa ºi noi, când eram copii, eram
robiþi sub stihiile lumii. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a
trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege, ca pe cei de sub
Lege sã-i rãscumpere, ca sã dobândim înfierea.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 8-21)
F
raþilor, necunoscând pe Dumnezeu, slujeaþi celor ce din fire nu sunt
dumnezei. Acum însã, dupã ce aþi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai
degrabã dupã ce aþi fost cunoscuþi de Dumnezeu, cum vã întoarceþi
din nou la înþelesurile celor slabe ºi sãrace, cãrora iarãºi voiþi sã le slujiþi
ca înainte? Þineþi zile ºi luni, ºi timpuri, ºi ani? Mã tem de voi, sã nu mã
fi ostenit la voi în zadar. Fiþi, vã rog, fraþilor, precum sunt eu, cã ºi eu am
fost precum sunteþi voi. Nu mi-aþi fãcut nici un rãu. Dar ºtiþi cã din cauza
unei slãbiciuni a trupului, am binevestit vouã mai întâi, ºi voi nu aþi
dispreþuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aþi scârbit, ci m-
aþi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Christos Isus. Unde este
deci fericirea voastrã? Cãci vã mãrturisesc cã, de ar fi fost cu putinþã, v-
aþi fi scos ochii voºtri ºi mi i-aþi fi dat mie. Am ajuns deci vrãjmaºul
vostru spunându-vã adevãrul? Aceia vã râvnesc, dar nu cu gând bun; ci
vor sã vã despartã (de mine), ca sã-i iubiþi pe ei. Dar e bine sã râvniþi
totdeauna binele, ºi nu numai atunci când eu sunt de faþã, la voi. O,
copiii mei, pentru care sufãr iarãºi durerile naºterii, pânã ce Christos va
lua chip în voi! Aº vrea acum sã mã gãsesc la voi ºi glasul sã mi-l schimb,
cã nu ºtiu ce sã cred despre voi! Spuneþi-mi voi, care vreþi sã fiþi sub
Lege, nu auziþi Legea?
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XV-A DUPÃ RUSALII 135
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 17-21; V, 1-5)
F
raþilor, pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul
meu iubit ºi credincios în Domnul. El vã aduce aminte cãile mele
cele în Christos Isus, cum învãþ eu pretutindeni, în toatã Biserica.
ªi unii, crezând cã n-am sã mai vin la voi, s-au semeþit. Dar eu voi veni
la voi degrabã - dacã Domnul va voi - ºi voi cunoaºte nu cuvântul celor
ce s-au semeþit, ci puterea lor. Cãci împãrãþia lui Dumnezeu nu stã în
cuvânt, ci în putere. Ce voiþi? Sã vin la voi cu toiagul, sau sã vin cu
dragoste ºi cu duhul blândeþii? Îndeobºte se aude cã la voi e desfrânare,
ºi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneºte, ca unul
sã trãiascã cu femeia tatãlui sãu. Iar voi v-aþi semeþit, în loc ca mai degrabã
sã vã fi întristat, ca sã fie scos din mijlocul vostru cel ce a sãvârºit aceastã
faptã. Ci eu, deºi departe cu trupul, însã de faþã cu spiritul, am judecat, ca
ºi cum aº fi de faþã, pe cel ce a fãcut una ca aceasta: în numele Domnului
nostru Isus Christos, adunându-vã voi ºi spiritul meu, cu puterea
Domnului nostru Isus Christos, sã daþi pe unul ca acesta satanei, spre
pieirea trupului, ca spiritul sã se mântuiascã în ziua Domnului Isus.
_______________
136 APOSTOLUL
DUMINICA
A CINCISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Stih, (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat. Dumnezeul meu ia aminte.

(IV, 6-15)
F
raþilor, Dumnezeu, Care a zis: “Strãluceascã din întuneric lumina!”
- El a strãlucit în inimile noastre, ca sã strãluceascã cunoºtinþa slavei
lui Dumnezeu, pe faþa lui Christos. ªi avem comoara aceasta în
vase de lut, ca sã se arate cã puterea covârºitoare este a lui Dumnezeu, ºi
nu de la noi. În toate pãtimind necaz, dar nefiind striviþi; lipsiþi fiind, dar
nu deznãdãjduiþi; prigoniþi fiind, dar nu pãrãsiþi; doborâþi dar nu nimiciþi,
purtând totdeauna în trup omorârea lui Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã
se arate în trupul nostru. Cãci pururea noi, cei vii suntem daþi spre moarte
pentru Isus, ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru cel muritor.
Astfel cã în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa. Dar având acelaºi
spirit al credinþei - dupã cum este scris “Crezut-am, pentru aceea am ºi
grãit” - ºi noi credem; pentru aceea ºi grãim, ºtiind cã Cel Ce L-a înviat
pe Domnul Isus ne va învia ºi pe noi cu Isus ºi ne va înfãþiºa împreunã cu
voi. Fiindcã toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã
prisoseascã prin mai mulþi mulþumirea spre mãrirea lui Dumnezeu.
Aliluia, 6 (Ps. 90,1): Cel ce locuieºte în ajutorul Celui Preaînalt.

Stih, (Ps. 90,2): Va zice Domnului: Sprijinitorul meu eºti ºi scãparea mea, Dumnezeul meu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XVI-A DUPÃ RUSALII 137
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ªAISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 28- 31; V, 1-10)
F
raþilor, noi suntem dupã Isaac, fii ai fãgãduinþei. Precum atunci cel
ce se nãscuse dupã trup prigonea pe cel ce se nãscuse dupã Spirit,
tot aºa ºi acum. Dar ce zice Scriptura? “Izgoneºte pe sclavã ºi pe
fiul ei, cãci nu va moºteni fiul sclavei, împreunã cu fiul celei libere”.
Deci, fraþilor, nu suntem copii ai sclavei ci copii ai celei libere. Staþi deci
tari în libertatea cu care Christos ne-a fãcut liberi ºi nu vã prindeþi iarãºi
în jugul robiei. Iatã eu, Pavel, vã spun vouã: cã de vã veþi tãia împrejur,
Christos nu vã va folosi la nimic. ªi din nou mãrturisesc oricãrui om care
se taie împrejur, cã el este dator sã împlineascã toatã Legea. Cei ce voiþi
sã vã îndreptaþi prin Lege v-aþi îndepãrtat de Christos, aþi cãzut din har;
cãci noi aºteptãm în Spirit nãdejdea îndreptãrii din credinþã. Cãci în
Christos Isus nici tãierea împrejur nu poate ceva, nici netãierea împrejur,
ci credinþa care este lucrãtoare prin iubire. Voi alergaþi bine. Cine v-a
oprit ca sã nu vã supuneþi adevãrului? Înduplecarea aceasta nu este de la
cel care vã cheamã. Puþin aluat dospeºte toatã frãmântãtura. Eu am
încredere în voi, întru Domnul, cã nimic altceva nu veþi cugeta; dar cel ce
vã tulburã pe voi îºi va purta osânda, oricine ar fi el.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 11-21)
F
raþilor, dacã propovãduiesc încã tãierea împrejur, pentru ce mai sunt
prigonit? Deci sminteala crucii a încetat! O, de s-ar tãia de tot cei ce
vã rãzvrãtesc pe voi! Fiindcã voi, fraþilor, aþi fost chemaþi la libertate;
numai sã nu folosiþi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiþi unul
138 APOSTOLUL
altuia prin iubire. Cãci toatã Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în
acesta: iubeºte pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Iar dacã vã muºcaþi unul
pe altul ºi vã mâncaþi, vedeþi sã nu vã nimiciþi voi între voi. Zic dar: în
Spirit sã umblaþi ºi sã nu împliniþi pofta trupului. Fiindcã trupul pofteºte
împotriva spiritului, iar spiritul, împotriva trupului; cãci acestea se
împotrivesc unul altuia, ca sã nu faceþi cele ce aþi voi. Iar de vã purtaþi în
Spirit nu sunteþi sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, ºi ele sunt:
adulter, desfrânare, necurãþie, destrãbãlare, închinare la idoli, vrãjtorie,
vrajbe, certuri, duºmãnii, mânii, gâlcevi, dezbinãri, erezii, pizmuiri,
ucideri, beþii, chefuri ºi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte,
precum dinainte v-am ºi spus cã cei ce fac unele ca acestea nu vor moºteni
împãrãþia lui Dumnezeu.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 2-10)
F
raþilor, purtaþi-vã greutãþile slãbiciunilor unii altora ºi aºa veþi împlini
Legea lui Christos. Cã de se socoteºte cineva cã este ceva, deºi nu
este nimic, se înºealã pe sine însuºi. Iar fapta lui însuºi sã ºi-o
cerceteze fiecare, ºi atunci va avea laudã, dar numai faþã de sine însuºi ºi
nu faþã de altul. Cãci fiecare îºi va purta sarcina sa. Cel care primeºte
cuvântul învãþãturii sã facã parte învãþãtorului sãu din toate bunurile. Nu
vã amãgiþi: Dumnezeu nu Se lasã batjocorit; cãci ce va semãna omul,
aceea va ºi secera. Cel ce seamãnã în trupul sãu însuºi, din trup va secera
stricãciune; iar cel ce va semãna în Spirit, din Spirit va secera viaþã veºnicã.
Sã nu încetãm de a face binele, cãci vom secera la timpul sãu, dacã nu ne
vom lenevi. Deci, pânã când avem vreme, sã facem binele cãtre toþi, dar
mai ales cãtre cei de o credinþã cu noi.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XVI-A DUPÃ RUSALII 139
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 1-9)
P
avel, apostol al lui Isus Christos prin voinþa lui Dumnezeu, sfinþilor
care sunt în Efes ºi credincioºilor întru Christos Isus: Har vouã ºi
pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Christos!
Binecuvântat fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Christos, Cel
ce, întru Christos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri cu toatã
binecuvântarea spiritualã; precum întru El ne-a ales, înainte de întemeierea
lumii, ca sã fim sfinþi ºi fãrã de prihanã înainte Lui, mai înainte rânduindu-
ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Isus Christos, dupã buna
socotinþã a voii Sale, spre lauda mãririi harului Sãu, cu care ne-a dãruit
pe noi, prin Fiul Sãu cel iubit; întru El avem rãscumpãrarea prin sângele
Lui ºi iertarea pãcatelor, dupã bogãþia harului Lui, pe care l-a fãcut sã
prisoseascã în noi, în toatã înþelepciunea ºi priceperea, fãcându-ne
cunoscutã taina voii Sale, dupã bunãvoinþa Sa, aºa cum hotãrâse în Sine
mai înainte.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 7-17)
F
raþilor, în Isus Christos, prin sângele Lui, avem rãscumpãrarea ºi
iertarea pãcatelor, dupã bogãþia harului Lui, pe care l-a fãcut sã
prisoseascã în noi, în toatã înþelepciunea ºi priceperea, fãcându-ne
cunoscutã taina voii Sale, dupã bunãvoinþa Sa, aºa cum hotãrâse în Sine
mai înainte, spre iconomia plinirii vremurilor, ca toate sã fie iarãºi cuprinse
în Christos, cele din ceruri ºi cele de pe pãmânt - toate în El, întru Care ºi
moºtenire am primit, rânduiþi fiind mai înainte - dupã rânduiala Celui ce
140 APOSTOLUL
toate le lucreazã, potrivit sfatului voii Sale - ca sã fim spre lauda mãririi
Sale noi, cei ce mai înainte am nãdãjduit întru Christos. Întru Care ºi voi,
auzind cuvântul adevãrului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El,
aþi fost pecetluiþi cu Spiritul Sfânt al fãgãduinþei, care este arvuna
moºtenirii noastre, spre rãscumpãrarea celor dobândiþi de El ºi spre lauda
mãririi Sale. Drept aceea, ºi eu auzind de credinþa voastrã în Domnul Isus
ºi de dragostea cea cãtre toþi sfinþii, nu încetez a mulþumi pentru voi,
pomenindu-vã în rugãciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Isus
Christos, Tatãl mãririi, sã vã dea vouã spiritul înþelepciunii ºi al
descoperirii, spre deplina Lui cunoaºtere.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 23-28)
F
raþilor, toate îmi sunt îngãduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate
îmi sunt îngãduite, dar nu toate zidesc. Nimeni sã nu caute ale
sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaþi tot ce se vinde în mãcelãrie,
fãrã sã întrebaþi nimic pentru cugetul vostru. Cãci al Domnului este
pãmântul ºi plinirea lui. Dacã cineva dintre necredincioºi vã cheamã pe
voi la masã ºi voiþi sã vã duceþi, mâncaþi orice vã este pus înainte, fãrã sã
întrebaþi nimic pentru conºtiinþã. Dar, de vã va spune cineva: aceasta e
din jertfa idolilor, sã nu mâncaþi, pentru cel care v-a spus ºi pentru
conºtiinþã.
_______________
141
DUMINICA
A ªAISPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 5 (Ps. 28,11): Domnul, tãrie poporului Sãu va da, Domnul va binecuvânta
pe poporul Sãu cu pace.
Stih: (Ps. 28,1): Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi cinste.

(VI, 1-10)
F
raþilor, fiind împreunã lucrãtori cu Christos, vã îndemnãm sã nu
primiþi în zadar harul lui Dumnezeu, cãci zice: la vremea potrivitã
te-am ascultat ºi în ziua mântuirii te-am ajutat: iatã acum vreme
potrivitã, iatã acum ziua mântuirii, nedând nici o smintealã întru nimic,
ca sã nu fie slujirea noastrã defãimatã, ci în toate înfãþiºându-ne pe noi
înºine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multã rãbdare, în necazuri, în nevoie,
în strâmtorãri, în bãtãi, în temniþe, în tulburãri, în osteneli, în privegheri,
în posturi, în curãþie, în cunoºtinþã, în îndelungã-rãbdare, în bunãtate, în
Spiritul Sfânt, în dragoste nefãþarnicã; în cuvântul adevãrului, în puterea
lui Dumnezeu, prin armele dreptãþii celei de-a dreapta ºi celei de-a stânga,
prin mãrire ºi necinste, prin defãimare ºi laudã; ca niºte amãgitori, deºi
iubitori de adevãr, ca niºte necunoscuþi, deºi bine cunoscuþi, ca fiind pe
pragul morþii, deºi iatã cã trãim, ca niºte pedepsiþi, dar nu uciºi; ca niºte
întristaþi, dar pururea bucurându-ne, ca niºte sãraci, dar pe mulþi
îmbogãþind, ca unii care n-au nimic, dar toate le stãpânesc.
Aliluia, 7 (Ps. 91,1): Bine este a lãuda pe Domnul ºi a cânta numele Tãu, Preaînalte.
Stih, (Ps. 91,2): A vesti, dimineaþa, mila Ta ºi adevãrul Tãu, toatã noaptea.
_______________
142 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A ªAPTESPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 22-23; II, 1-5)
F
raþilor, toate le-a supus Dumnezeu sub picioarele Fiului Sãu ºi, mai
presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui,
plinirea Celui ce plineºte toate întru toþi. Iar pe voi v-a fãcut vii, cei
ce eraþi morþi, prin greºelile ºi pãcatele voastre, în care aþi umblat mai
înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stãpânitorului puterilor
vãzduhului, a duhului care lucreazã acum în fiii neascultãrii, între care ºi
noi toþi am petrecut odinioarã, în poftele trupului ºi ale simþurilor ºi, din
fire, eram fiii mâniei ca ºi ceilalþi. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milã,
pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morþi prin
greºelile noastre, ne-a fãcut vii împreunã cu Christos.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 19-22; III, 1-7)
F
raþilor, de acum nu mai sunteþi strãini ºi locuitori vremelnici, ci
sunteþi împreunã-cetãþeni cu sfinþii ºi casnici ai lui Dumnezeu, zidiþi
fiind pe temelia apostolilor ºi proorocilor, piatra cea din capul
unghiului fiind Însuºi Isus Christos. Întru El orice zidire bine alcãtuitã
creºte ca sã ajungã un locaº sfânt în Domnul, în care voi împreunã sunteþi
zidiþi, spre a fi locaº al lui Dumnezeu în Spirit. Pentru aceasta, eu, Pavel,
întemniþatul lui Isus Christos pentru voi, neamurile, dacã în adevãr aþi
auzit iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
cã prin descoperire mi s-a dat în cunoºtinþã aceastã tainã, precum v-am
scris înainte pe scurt. De unde, citind, puteþi sã cunoaºteþi înþelegerea
mea în taina lui Christos, Care în alte veacuri nu s-a fãcut cunoscutã
ÎN SÃPTÃMÂNA A XVII-A DUPÃ RUSALII 143
fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinþilor Sãi apostoli ºi prooroci,
prin Spiritul, anume cã neamurile sunt împreunã-moºtenitoare (cu iudeii)
ºi mãdulare ale aceluiaº trup ºi împreunã-pãrtaºe ale fãgãduinþei, în Isus
Christos, prin Evanghelie, al cãrei slujitor m-am fãcut dupã harul lui
Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 8-21)
F
raþilor, mie, celui mai mic decât toþi sfinþii, mi-a fost dat harul acesta,
ca sã binevestesc neamurilor bogãþia lui Christos, cea nepãtrunsã ºi
sã descopãr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse
în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Isus Christos, pentru ca înþelepciunea
lui Dumnezeu cea de multe feluri sã se facã cunoscutã acum, prin Bisericã,
domniilor ºi stãpâniilor, în ceruri, dupã hotãrârea cea din veci, pe care El
a împlinit-o în Isus Christos, Domnul nostru, întru care avem, prin credinþa
în El, îndrãznealã sã ne apropiem de Dumnezeu, cu deplinã încredere. De
aceea, vã rog sã nu vã pierdeþi cumpãtul din pricina necazurilor mele
pentru voi; ele sunt mãrirea voastrã. Pentru aceasta, îmi plec genunchii
înaintea Tatãlui Domnului nostru Isus Christos, din Care îºi trage numele
orice neam, în cer ºi pe pãmânt, sã vã dãruiascã, dupã bogãþia mãririi
Sale, ca sã fiþi puternic întãriþi, prin Spiritul Sãu, în omul dinãuntru,
Christos sã sãlãºluiascã, prin credinþã, în inimile voastre, înrãdãcinaþi ºi
întemeiaþi fiind în iubire, ca sã puteþi înþelege împreunã cu toþi sfinþii
care este lãrgimea ºi lungimea, ºi înãlþimea ºi adâncimea, ºi sã cunoaºteþi
iubirea lui Christos, cea mai presus de cunoºtinþã, ca sã vã umpleþi de
toatã plinãtatea lui Dumnezeu. Iar Celui Ce poate sã facã, prin puterea
cea lucrãtoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau
pricepem noi, Lui fie-I mãrirea în Bisericã ºi întru Isus Christos, în toate
neamurile ºi în veacul veacului. Amin!
_______________
144 APOSTOLUL
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 14-17)
F
raþilor, sã nu mai fim copii duºi de valuri, purtaþi încoace ºi încolo
de orice vânt al învãþãturii, prin înºelãciunea oamenilor, prin
vicleºugul lor, spre uneltirea rãtãcirii, ci þinând adevãrul în iubire,
sã creºtem întru toate pentru El, care este Capul - Christos. Din El, tot
trupul bine alcãtuit ºi bine încheiat prin legãturile care îi dau tãrie îºi
sãvârºeºte creºterea, potrivit lucrãrii mãsurate fiecãruia din mãdulare, ºi
se zideºte întru dragoste. Aºadar, aceasta zic ºi mãrturisesc în Domnul, ca
voi sã nu mai umblaþi de acum cum umblã neamurile în deºertãciunea
minþii lor.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 17-25)
F
raþilor, aceasta zic ºi mãrturisesc în Domnul, ca voi sã nu mai umblaþi
de acum cum umblã neamurile în deºertãciunea minþii lor, întunecaþi
fiind la cuget, înstrãinaþi fiind de viaþa lui Dumnezeu, din pricina
necunoºtinþei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceºtia petrec
în nesimþire ºi s-au dat pe sine desfrânãrii, sãvârºind cu nesaþ toate faptele
necurãþiei. Voi însã nu aºa L-aþi primit pe Christos, dacã, într-adevãr, L-
aþi ascultat ºi aþi fost învãþaþi întru El, aºa cum este adevãrul întru Isus; sã
vã dezbrãcaþi de vieþuirea voastrã de mai înainte, de omul cel vechi, care
se stricã prin poftele amãgitoare, ºi sã vã înnoiþi în spiritul minþii voastre,
ºi sã vã îmbrãcaþi în omul cel nou, fãcut dupã chipul lui Dumnezeu, zidit
întru dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. Pentru aceea, lepãdând minciuna,
grãiþi adevãrul fiecare cu aproapele sãu, cãci unul altuia suntem mãdulare.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XVII-A DUPÃ RUSALII 145
SÂMBÃTA
SPIRITULUI SFÂNT

(XIV, 20-25)
F
raþilor, nu fiþi copii la minte. Fiþi copii când e vorba de rãutate. La
minte însã fiþi desãvârºiþi. În Lege este scris: “Voi grãi acestui popor
în alte limbi ºi prin buzele altora, ºi nici aºa nu vor asculta de Mine”,
zice Domnul. Aºa cã vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei
credincioºi, ci pentru cei necredincioºi; iar proorocia, nu pentru cei
necredincioºi, ci pentru cei ce cred. Deci, dacã s-ar aduna Biserica toatã
împreunã ºi toþi ar vorbi în limbi ºi ar intra neºtiutori sau necredincioºi,
nu vor zice, oare, cã sunteþi nebuni? Iar dacã toþi ar prooroci ºi ar intra
vre un necredincios sau un neºtiutor, el ar fi dovedit de toþi, el ar fi
judecat de toþi; cele ascunse ale inimii lui se descoperã ºi, astfel, cãzând
cu faþa la pãmânt, se va închina lui Dumnezeu, mãrturisind cã Dumnezeu
este într-adevãr printre voi.
_______________
146 APOSTOLUL
DUMINICA
A ªAPTESPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI
SFÂNT
Prochimen, 8 (Ps. 75,11): Faceþi fãgãduinþe ºi le împliniþi, Domnului Dumnezeului vostru.


(VI, 16-18; VII, 1)
F
raþilor, suntem Biserica Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu
a zis cã: “Voi locui în ei ºi voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul
Meu”. De aceea: “Ieºiþi din mijlocul lor ºi vã deosebiþi, zice Domnul,
ºi de ce este necurat sã nu vã atingeþi ºi Eu vã voi primi pe voi, ºi vã voi
fi vouã tatã, ºi-mi veþi fi Mie fii ºi fiice”, zice Domnul Atotþiitorul. Având
deci aceste fãgãduinþe, iubiþilor, sã ne curãþim pe noi de toatã întinarea
trupului ºi a spiritului, desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu.
Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu, Mântuitorul
nostru.
Stih, (Ps. 94,2): Sã întâmpinãm faþa Lui întru laudã ºi în psalmi sã-i strigãm Lui.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XVIII-A DUPÃ RUSALII 147
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A OPTSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 25-32)
F
raþilor, lepãdând minciuna, grãiþi adevãrul fiecare cu aproapele sãu,
cãci unul altuia suntem mãdulare. Mâniaþi-vã ºi nu greºiþi; soarele
s ã
nu apunã peste mânia voastrã, nici sã nu daþi loc diavolului. Cel ce
furã sã nu mai fure, ci mai vârtos sã se osteneascã lucrând cu mâinile sale,
lucrul cel bun, ca sã aibã sã dea ºi celui ce are nevoie. Din gura voastrã sã
nu iasã nici un cuvânt rãu, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de
trebuinþã, ca sã dea har celor ce ascultã. Sã nu întristaþi Spiritul cel Sfânt
al lui Dumnezeu, întru Care aþi fost pecetluiþi pentru ziua rãscumpãrãrii.
Orice amãrãciune ºi supãrare, mânie, izbucnire ºi defãimare sã piarã de la
voi, împreunã cu orice rãutate. Ci fiþi buni între voi ºi milostivi, iertând
unul altuia, precum ºi Dumnezeu v-a iertat vouã, în Christos.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 20-25)
F
raþilor, mulþumiþi totdeauna pentru toate, întru numele Domnului
nostru Isus Christos, lui Dumnezeu ºi Tatãl. Supuneþi-vã unul altuia
întru frica lui Christos. Femeile sã se supunã bãrbaþilor lor ca
Domnului, pentru cã bãrbatul este cap femeii, precum ºi Christos este cap
Bisericii, trupul Sãu, al cãrui Mântuitor ºi este. Dar aºa cum Biserica I se
supune lui Christos, tot aºa ºi femeile bãrbaþilor lor, întru totul. Bãrbaþilor,
iubiþi femeile voastre, dupã cum ºi Christos a iubit Biserica, ºi S-a dat pe
sine pentru ea.
_______________
148 APOSTOLUL
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 25-35)
F
raþilor, iubiþi femeile voastre, dupã cum ºi Christos a iubit Biserica,
ºi S-a dat pe Sine pentru ea, ca sã o sfinþeascã, curãþind-o cu baia
apei prin cuvânt ºi ca sã o înfãþiºeze Sieºi, Bisericã mãritã, neavând
patã sau zbârciturã ori altceva de felul acesta, ci ca sã fie sfântã ºi fãrã de
prihanã. Aºadar, bãrbaþii sunt datori sã-ºi iubeascã femeile lor ca pe însuºi
trupurile lor. Cel ce-ºi iubeºte femeia sa pe sine însuºi se iubeºte. Cãci
nimeni vreodatã nu ºi-a urât trupul sãu, ci fiecare îl hrãneºte ºi îl încãlzeºte
precum Christos Biserica; pentru cã suntem mãdulare ale trupului Lui,
din carnea Lui ºi din oasele Lui. Pentru aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi
pe mama sa ºi se va alipi de femeia sa ºi vor fi amândoi un trup. Taina
aceasta mare este; iar eu zic în Christos ºi în Bisericã. Astfel, ºi voi, fiecare
sã-ºi iubeascã femeia aºa ca pe sine însuºi; iar femeia sã cinsteascã pe
bãrbat.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 33; VI, 1-9)
F
raþilor, fiecare aºa sã-ºi iubeascã femeia, ca pe sine însuºi; iar femeia
sã cinsteascã pe bãrbat. Copii, ascultaþi pe pãrinþii voºtri în Domnul
cã aceasta este cu dreptate: “Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta”,
care este porunca cea dintâi, cu fãgãduinþa: “Ca sã-þi fie þie bine ºi sã
trãieºti ani mulþi pe pãmânt”. ªi voi, pãrinþilor, nu întãrâtaþi la mânie pe
copiii voºtri, ci creºteþi-i întru învãþãtura ºi certarea Domnului. Slugilor,
ascultaþi de stãpânii voºtri cei dupã trup, cu fricã ºi cu cutremur, întru
curãþia inimii voastre, ca ºi de Christos, nu slujind numai când sunt cu
ochii pe voi, ca acei ce cautã sã placã oamenilor, ci ca slugile lui Christos,
ÎN SÃPTÃMÂNA A XVIII-A DUPÃ RUSALII 149
fãcând din suflet voia lui Dumnezeu, slujind cu bunãvoinþã, ca ºi

Domnului ºi nu ca oamenilor, ºtiind fiecare, fie rob, fie de sine stãpân, cã
faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca platã de la Domnul.
Iar voi, stãpânitorilor, faceþi tot aºa faþã de ei, lãsând la o parte ameninþarea,
ºtiind cã Domnul lor ºi al vostru este în ceruri ºi cã la El nu încape pãrtinire.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 18-24)
F
raþilor, faceþi în toatã vremea, în Spirit, tot felul de rugãciuni ºi de
cereri, ºi întru aceasta privegheaþi cu toatã stãruinþa ºi rugãciunea
pentru toþi sfinþii. Ruga-þi-vã ºi pentru mine, ca sã mi se dea mie
cuvânt când voi deschide gura mea, sã fac cunoscutã cu îndrãznealã taina
Evangheliei, pe care o binevestesc în lanþuri, ca sã vorbesc despre
Evanghelie fãrã sfialã, precum trebuie sã vorbesc, iar ca sã ºtiþi ºi voi cele
despre mine ºi ce fac, Tihic, iubitul frate ºi credinciosul slujitor întru
Domnul, vi le va aduce la cunoºtinþã pe toate; l-am trimis pe el la voi,
pentru aceasta, ca sã aflaþi cele despre noi ºi sã mângâie inimile voastre.
Pace fraþilor ºi dragoste, cu credinþã de la Dumnezeu-Tatãl ºi de la Domnul
Isus Christos. Harul fie cu toþi cei care iubesc pe Domnul nostru Isus
Christos întru curãþie.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(XV, 39-45)
F
raþilor, nu toate trupurile sunt acelaºi trup, ci unul este trupul
oamenilor ºi altul trupul dobitoacelor, ºi altul este trupul pãsãrilor,
ºi altul este trupul peºtilor. Sunt ºi trupuri cereºti ºi trupuri
pãmânteºti; dar alta este mãrirea celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti.
150 APOSTOLUL
Alta este strãlucirea soarelui ºi alta strãlucirea lunii, ºi alta strãlucirea

stelelor. Cãci stea de stea se deosebeºte în strãlucire. Aºa este ºi învierea
morþilor: se seamãnã (trupul) întru stricãciune, înviazã întru nestricãciune;
se seamãnã întru necinste, înviazã întru mãrire; se seamãnã întru slãbiciune,
înviazã întru putere; se seamãnã trup firesc, înviazã trup spiritual. Dacã
este trup firesc, este ºi trup spiritual, precum ºi este scris: “Fãcutu-s-a
omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmã, cu spirit
dãtãtor de viaþã”.
_______________
151
DUMINICA
A OPTSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 1 (Ps. 32,22): Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat ºi noi întru Tine.

(IX, 6-11)
F
raþilor, cel ce seamãnã cu zgârcenie, cu zgârcenie va ºi secera, iar
cel ce seamãnã cu dãrnicie, cu dãrnicie va ºi secera. Fiecare sã
dea cum socoteºte cu inima sa, nu cu pãrere de rãu sau cu silã, cãci
Dumnezeu iubeºte pe cel care dã cu voie bunã. ªi Dumnezeu poate sã
înmulþeascã tot harul la voi ca, având totdeauna îndestularea în toate, sã
prisosiþi spre tot lucrul bun, precum este scris: “Împãrþit-a, dat-a sãracilor;
dreptatea Lui rãmâne în veac”. Iar Cel ce dã sãmânþã semãnãtorului ºi
pâine spre mâncare vã va da ºi va înmulþi sãmânþa voastrã ºi va face sã
creascã roadele dreptãþii voastre, ca întru toate sã vã îmbogãþiþi, spre toatã
dãrnicia care aduce prin noi mulþumire lui Dumnezeu.
_______________
152 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A NOUÃSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA CÃTRE FILIPENI

(I, 1-7)
P
avel ºi Timotei, servi ai lui Christos Isus, tuturor sfinþilor întru
Christos Isus, celor ce sunt în Filipi, împreunã cu episcopii ºi
diaconii: Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la
Isus Christos. Mulþumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc
de voi. Întotdeauna în toate rugãciunile mele mã rog pentru voi toþi cu
bucurie pentru împãrtãºirea voastrã întru Evanghelie, din ziua dintâi pânã
acum. Sunt încredinþat de aceasta, cã cel ce a început în voi lucrul cel
bun îl va duce la capãt, pânã în ziua lui Christos Isus, precum este cu
dreptate sã gândesc astfel despre voi toþi; cãci vã port în inima mea ºi în
lanþurile mele, ºi în apãrarea ºi în întãrirea Evangheliei, fiindcã voi toþi
sunteþi pãrtaºi la acelaºi har cu mine.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 8-14)
F
raþilor, martor îmi este Dumnezeu cã pe toþi vã doresc, cu
dragostea lui Christos Isus. ªi aceasta mã rog, ca iubirea voastrã sã
prisoseascã tot mai mult, ºi mai mult, întru cunoºtinþã ºi întru orice
pricepere, ca sã puteþi preþui cele ce sunt mai de folos ºi ca sã fiþi curaþi ºi
fãrã poticnire în ziua lui Christos, plini de roada dreptãþii, care este, prin
Isus Christos, spre mãrirea ºi lauda lui Dumnezeu. Voiesc ca voi sã ºtiþi,
fraþilor, cã cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabã spre sporirea
Evangheliei, în aºa fel cã lanþurile mele pentru Cristos au ajuns cunoscute
în tot pretoriul, tuturor celorlalþi; ºi cei mai mulþi dintre fraþi întru Domnul,
îmbãrbãtaþi prin lanþurile mele, au mai multã îndrãznealã sã
propovãduiascã fãrã teamã cuvântul lui Dumnezeu.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 12-19)
F
raþilor, voiesc ca voi sã ºtiþi, cã cele petrecute cu mine s-au
întors mai degrabã spre sporirea Evangheliei, în aºa fel cã lanþurile
mele pentru Christos au ajuns cunoscute în tot pretoriul ºi tuturor
celorlalþi; ºi cei mai mulþi dintre fraþii întru Domnul, îmbãrbãtaþi prin
lanþurile mele, au mai multã îndrãznealã sã propovãduiascã fãrã teamã
cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Christos din pizmã ºi
din duh de ceartã, alþii, însã, din bunãvoinþã. Unii o fac din iubire, ºtiind
cã stau aici pentru apãrarea Evangheliei; ceilalþi, însã, din duºmãnie vestesc
pe Christos, nu cu gânduri curate, ci socotind sã-mi sporeascã necazul în
lanþurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât cã, în tot chipul, fie din
fãþãrnicie, fie în adevãr, Christos se propovãduieºte ºi întru aceasta mã
bucur. ªi mereu mã voi bucura, pentru cã ºtiu cã aceasta îmi va fi mie
spre mântuire, prin rugãciunile voastre ºi cu ajutorul Spiritului lui Isus
Christos.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 20-27)
F
raþilor, dupã aºteptarea ºi speranþa mea cã întru nimic nu voi fi ruºinat
ci, întru toatã îndrãzneala, precum totdeauna aºa ºi acum, Christos
va fi mãrit în trupul meu, fie prin viaþã, fie prin moarte; cã pentru
mine viaþa este Christos ºi moartea un câºtig. Dacã însã a vieþui în trup
înseamnã a da roadã lucrului meu, nu ºtiu ce voi alege. Sunt strâns din
douã pãrþi: doresc sã mã despart de trup ºi sã fiu împreunã cu Christos, ºi
aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi sã zãbovesc
în trup. ªi, având aceastã încredinþare, ºtiu cã voi rãmâne ºi împreunã voi
154 APOSTOLUL
petrece cu voi cu toþi, spre sporirea voastrã ºi spre bucuria credinþei, pentru
ca lauda voastrã sã prisoseascã în Christos Isus prin mine, atunci când
voi veni între voi. Sã vã purtaþi numai în chip vrednic faþã de Evanghelia
lui Christos, pentru ca, fie venind eu ºi vãzându-vã, fie nefiind de faþã, sã
aud despre voi cã sunteþi statornici într-un singur spirit, nevoindu-vã
împreunã într-un suflet pentru credinþa Evangheliei.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 27; II, 1-4)
F
raþilor, purtaþi-vã numai în chip vrednic de Evanghelia lui Christos,
pentru ca, fie venind eu ºi vãzându-vã, fie nefiind de faþã, sã aud
despre voi cã sunteþi statornici într-un singur spirit, nevoindu-vã
împreunã într-un suflet pentru credinþa Evangheliei, fãrã sã vã înfricoºaþi
întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare,
iar pentru voi de mântuire ºi aceasta este de la Dumnezeu; cãci vouã vi s-
a dãruit, pentru Christos, nu numai sã credeþi în El, ci sã ºi pãtimiþi pentru
El, ducând aceeaºi luptã pe care aþi vãzut-o la mine ºi o auziþi acum de la
mine. Deci, dacã este vreun îndemn în Christos, dacã este vreo mângâiere
a dragostei, dacã este vreo împãrtãºire a Spiritului, dacã este vreo
milostivire deplinã ca sã gândiþi la fel, având aceeaºi iubire, aceleaºi
simþiri, aceeaºi cugetare. Nu faceþi nimic din duh de ceartã, nici din mãrire
deºartã, ci cu smerenie unul pe altul socoteascã-l mai de cinste decât el
însuºi. Sã nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare ºi ale altuia.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(XV, 58; XVI, 1-3)
F
raþilor, fiþi tari, neclintiþi, sporind totdeauna în lucrul Domnului,
ºtiind cã osteneala voastrã nu este zadarnicã în Domnul. Cât despre
strângerea de ajutoare pentru sfinþi, precum am rânduit pentru
Bisericile Galatiei, aºa sã faceþi ºi voi. În ziua întâia a sãptãmânii, fiecare
dintre voi sã-ºi punã deoparte, strângând cât poate, ca sã nu se facã
strângerea abia atunci când voi veni. Iar când voi veni, pe cei pe care îi
veþi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori sã ducã darul vostru la
Ierusalim.
_______________
156 APOSTOLUL
DUMINICA
A NOUÃSPREZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 31-33; XII, 1-9)
F
raþilor, Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus, Cel ce este
binecuvântat în veci, ºtie cã nu mint! În Damasc, dregãtorul regelui
Areta pãzea cetatea Damascului, ca sã mã prindã. ªi printr-o fereastrã
am fost lãsat jos, peste zid, într-un coº, ºi am scãpat din mâinile lui. Dacã
trebuie sã mã laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuºi la vedenii ºi la
descoperiri ale Domnului. Cunosc un om în Christos, care acum
paisprezece ani - dacã a fost în trup, nu ºtiu, dacã a fost în afarã de trup,
nu ºtiu, Dumnezeu ºtie - omul acesta a fost rãpit pânã la al treilea cer. ªi-
l ºtiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afarã de trup, nu ºtiu, Dumnezeu
ºtie - cã a fost în rai ºi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine
omului sã le grãiascã. Pentru unul ca acesta mã voi lãuda; iar pentru mine
însumi nu mã voi lãuda, decât numai în slãbiciunile mele. Cã chiar dacã
aº vrea sã mã laud, nu voi fi fãrã minte, fiindcã voi spune adevãrul; dar
mã feresc de aceasta, ca sã nu mã creadã nimeni mai presus decât ceea ce
vede sau aude de la mine. ªi pentru ca sã nu mã trufesc cu mãreþia
descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, sã
mã batã peste obraz, ca sã nu mã trufesc. Pentru aceasta de trei ori L-am
rugat pe Domnul ca sã-l îndepãrteze de la mine; ºi mi-a zis: îþi este de
ajuns harul Meu, cãci puterea Mea se desãvârºeºte în slãbiciune. Deci
foarte bucuros, mã voi lãuda mai ales întru slãbiciunile mele, ca sã locuiascã
în mine puterea lui Christos.

Stih, (Ps. 19,10): Doamne, mântuieºte pe împãratul Tãu ºi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XX-A DUPÃ RUSALII 157
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 12-16)
F
raþilor, precum totdeauna m-aþi ascultat, nu numai când eram de
faþã, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu fricã ºi cu
cutremur lucraþi la mântuirea voastrã; cãci Dumnezeu este Cel ce
lucreazã în voi ºi ca sã voiþi ºi ca sã sãvârºiþi dupã a lui bunãvoinþã. Toate
sã le faceþi fãrã de cârtire ºi fãrã de îndoialã, ca sã fiþi fãrã de prihanã ºi
curaþi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaþi în mijlocul unui neam rãu ºi stricat
ºi întru care strãluciþi ca niºte luminãtori în lume, þinând cu putere cuvântul
vieþii, spre lauda mea în ziua lui Christos, cã nu în zadar am alergat, nici
în zadar m-am ostenit.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 16-23)
F
raþilor, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. ªi chiar
dacã mi-aº vãrsa sângele pentru jertfa ºi slujirea credinþei voastre,
mã bucur ºi vã fericesc pe voi pe toþi. Asemenea ºi voi bucuraþi-vã
ºi fericiþi-mã. Ci nãdãjduiesc întru Domnul Isus cã voi trimite pe Timotei
la voi, fãrã de zãbavã, ca ºi eu sã fiu cu inima bunã, aflând veºti despre
voi. Cã nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine ºi care sã vã poarte
grija cu adevãrat, fiindcã toþi cautã ale lor, nu ale lui Isus Christos. Dar
încercarea lui o cunoaºteþi, cãci împreunã cu mine, a slujit Evanghelia,
întocmai ca un copil lângã tatãl sãu. Pe el deci nãdãjduiesc sã-l trimit
îndatã ce voi vedea ce va fi cu mine.
_______________
158 APOSTOLUL
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 24-30)
F
raþilor, sunt încredinþat în Domnul cã eu însumi voi veni în curând.
Am socotit de grabnicã nevoie sã vã trimit pe Epafrodit, fratele ºi
împreunã cu mine lucrãtor ºi luptãtor, cum ºi trimisul vostru ºi
slujitorul nevoilor mele, fiindcã avea mare dor de voi toþi ºi era mâhnit
fiindcã aþi auzit cã a fost bolnav. Într-adevãr, bolnav a fost aproape de
moarte, dar Dumnezeu a avut milã de el ºi nu numai de el, ci ºi de mine,
ca sã nu am întristare peste întristare. Deci l-am trimis mai degrabã ca,
vãzân-du-l, voi iarãºi sã vã bucuraþi, iar eu sã fiu mai puþin mâhnit. Primiþi-
l dar întru Domnul, cu toatã bucuria ºi pe unii ca aceºtia întru cinste sã-i
aveþi, fiindcã pentru lucrul lui Christos a mers pânã aproape de moarte,
punân-du-ºi viaþa în primejdie, ca sã împlineascã lipsa voastrã în slujirea
mea.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 1-8)
F
raþilor, bucuraþi-vã întru Domnul. Ca sã vã scriu aceleaºi lucruri,
mie nu-mi este anevoie, iar vouã vã este de folos. Pãziþi-vã de
câini! Pãziþi-vã de lucrãtorii cei rãi! Pãziþi-vã de tãierea împrejur,
pentru cã noi suntem tãierea împrejur, noi cei ce slujim în Spiritul lui
Dumnezeu ºi ne lãudãm întru Christos Isus ºi nu ne bizuim pe trup, deºi
eu aº putea sã mã bizui ºi pe trup. Dacã vreun altul socoteºte cã se poate
bizui pe trup, eu cu atât mai mult! La opt zile am fost tãiat împrejur; sunt
din neamul lui Israel, din seminþia lui Veniamin, evreu din evrei, dupã
lege, fariseu; în ce priveºte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveºte
ÎN SÃPTÃMÂNA A XX-A DUPÃ RUSALII 159
dreptatea cea din Lege, fãrã de prihanã. Dar cele ce îmi erau mie câºtig,
acestea le-am socotit pentru Christos pagubã. Mai mult însã, eu pe toate
le socotesc cã sunt pagubã faþã de înãlþimea cunoaºterii lui Christos Isus,
Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate ºi le privesc drept gunoaie,
ca pe Christos sã dobândesc.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 8-19)
F
raþilor, toate le socotesc cã sunt pagubã faþã de înãlþimea cunoaºterii
lui Christos Isus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate ºi
le privesc drept gunoaie, ca pe Christos sã dobândesc ºi sã mã aflu
întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin
credinþa în Christos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinþei,
ca sã-L cunosc pe El ºi puterea învierii Lui ºi sã fiu primit pãrtaº la patimile
Lui, ºi asemãnâdu-mã cu moartea Lui ca, doar, sã pot ajunge la învierea
cea din morþi. Nu cã am ºi dobândit îndreptarea, ori cã sunt desãvârºit;
dar o urmãresc cã doar o voi prinde, întrucât ºi eu am fost prins de Christos
Isus. Fraþilor, eu încã nu socotesc sã o fi cucerit. Dar una fac: uitând cele
ce sunt în urma mea ºi tinzând cãtre cele dinainte, alerg la þintã, la rãsplata
chemãrii de sus, a lui Dumnezeu, întru Isus Christos. Aºadar, câþi suntem
desãvârºiþi aceasta sã gândim; ºi dacã gândiþi ceva în alt fel, Dumnezeu
vã va descoperi ºi aceea. Dar de acolo unde am ajuns sã urmãrim acelaºi
dreptar, sã gândim la fel. Fraþilor, faceþi-vã urmãtorii mei ºi uitaþi-vã la
aceia care umblã astfel precum ne aveþi pildã pe noi. Cãci mulþi, despre
care v-am vorbit adeseori, iar acum vã spun ºi plângând, se poartã ca
duºmani ai crucii lui Christos. Sfârºitul acestora este pieirea. Pântecele
este dumnezeul lor, iar mãrirea lor este întru ruºinea lor, ca unii care au în
gând cele pãmânteºti.
_______________
160 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 8-11)
F
raþilor, nu voiam ca voi sã nu ºtiþi de necazul nostru, care ni s-a
fãcut în Asia, cã peste mãsurã, peste puteri, am fost persecutaþi, încât
nu mai nãdãjduiam sã mai scãpãm cu viaþã. Ci, noi, în noi înºine,
ne-am socotit ca osândiþii la moarte, ca sã nu ne punem încrederea în noi,
ci în Dumnezeu, Cel ce înviazã pe cei morþi, Care ne-a izbãvit pe noi
dintr-o moarte ca aceasta ºi ne mântuieºte, ºi în Care nãdãjduim cã încã
ne va mai izbãvi, ajutându-ne ºi voi cu rugãciunea voastrã pentru noi,
aºa încât darul acesta fãcut nouã, prin rugãciunea multora, sã ne fie prilej
de mulþumire, adusã de cãtre mulþi pentru noi.
_______________
161
DUMINICA
A DOUÃZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi; cântaþi Împãratului nostru cântaþi.
Stih, (Ps. 46,1): Toate popoarele bateþi din palme, strigaþi lui Dumnezeu, cu glas de bucurie.

(I, 11-19)
F
raþilor, vã fac vouã cunoscut cã Evanghelia cea binevestitã de mine
nu este dupã om; pentru cã nici eu nu am primit-o de la om, nici n-
am învãþat-o, ci prin descoperirea lui Isus Christos. Cãci aþi auzit
despre purtarea mea de altãdatã întru iudaism, cã prigoneam peste mãsurã
Biserica lui Dumnezeu ºi o pustiam, ºi spoream în iudaism mai mult decât
mulþi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor
al datinilor mele pãrinteºti. Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales
din pântecele mamei mele ºi m-a chemat prin harul Sãu, sã descopere pe
Fiul Sãu întru mine, pentru ca sã-L binevestesc la neamuri, îndatã nu am
primit sfat de la trup ºi de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la
apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia ºi m-am întors
iarãºi la Damasc. Apoi, dupã trei ani m-am suit la Ierusalim, ca sã-l cunosc
pe Chefa ºi am rãmas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-
am vãzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului.
Aliluia, 3 (Ps. 30,1): Spre Tine, Doamne, am nãdãjduit, sã nu fiu ruºinat în veac.
Stih, (Ps. 30,2): Fii mie Dumnezeu apãrãtor ºi loc întãrit, ca sã mã mântuieºti. Cã întãrirea
mea ºi scãparea mea eºti Tu.
_______________
162 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI UNA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 10-23)
F
raþilor, m-am bucurat mult întru Domnul, cã a înflorit iarãºi purtarea
voastrã de grijã pentru mine, precum o ºi aveþi, dar va lipsit prilejul.
N-o spun ca ºi cum aº duce lipsã, fiindcã eu m-am deprins sã fiu
îndestulat cu ceea ce am. ªtiu sã fiu smerit, ºtiu sã am ºi de prisos; în
orice ºi în toate m-am învãþat sã fiu ºi sãtul ºi flãmând, ºi în belºug ºi în
lipsã. Toate le pot întru Christos, Cel ce mã întãreºte. Însã bine aþi fãcut
cã aþi împãrtãºit cu mine necazul. Doar ºi voi ºtiþi, filipenilor, cã la
începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Bisericã nu
s-a unit cu mine, când era vorba de dat ºi de primit, decât voi singuri.
Pentru cã ºi în Tesalonic, o datã - ba de douã ori - mi-aþi trimis ca sã am
cele trebuincioase. Nu cã doar caut darul vostru, dar caut rodul care
prisoseºte în folosul vostru. Am de toate ºi am de prisos; m-am îndestulat
primind de la Epafrodit cele ce mi-aþi trimis, miros cu bunã mireasmã,
jertfã primitã, bine plãcutã lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu sã
împlineascã toatã lipsa voastrã dupã bogãþia Sa, cu mãrire, întru Christos
Isus. Iar lui Dumnezeu ºi Tatãlui nostru, mãrire în vecii vecilor. Amin!
Îmbrãþiºaþi în Christos Isus pe toþi sfinþii. Vã îmbrãþiºeazã pe voi toþi
fraþii care sunt împreunã cu mine. Vã îmbrãþiºeazã pe voi toþi sfinþii, mai
ales cei din casa Cezarului. Harul Domnului Isus Christos sã fie cu spiritul
vostru!
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA CÃTRE COLOSENI

(I, 1-11)
P
avel, apostol al lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºi
Timotei, fratele nostru, sfinþilor ºi credincioºilor fraþi întru Christos,
care sunt în Colose: Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru,
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXI-A DUPÃ RUSALII 163
ºi de la Domnul nostru Isus Christos. Mulþumim lui Dumnezeu ºi Tatãl

Domnului nostru Isus Christos, rugându-ne totdeauna pentru voi, cãci
am auzit despre credinþa voastrã în Christos Isus ºi despre dragostea ce
aveþi cãtre toþi sfinþii, pentru nãdejdea cea gãtitã vouã în ceruri, de care
aþi auzit mai înainte în cuvântul adevãrului Evangheliei, care ajungând la
voi, precum ºi în toatã lumea, aduce roadã ºi sporeºte întocmai ca la voi,
din ziua în care aþi auzit ºi aþi cunoscut întru adevãr harul lui Dumnezeu,
precum aþi primit învãþãturã de la Epafras, iubitul, împreunã slujitor cu
noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Christos, ºi care ne-a
arãtat iubirea voastrã cea întru Spirit. De aceea ºi noi, din ziua în care am
auzit aceasta, nu încetãm sã ne rugãm pentru voi ºi sã cerem sã vã umpleþi
de cunoaºterea voii Lui, întru toatã înþelepciunea ºi priceperea spiritualã,
ca voi sã umblaþi cu vrednicie întru Domnul, plãcuþi Lui întru toate,
aducând roadã în orice lucru bun ºi sporind în cunoaºterea lui Dumnezeu.
ªi întãriþi fiind cu toatã puterea, dupã puterea gloriei Lui, spre toatã
stãruinþa ºi îndelunga rãbdare.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 18-23)
F
raþilor, Christos este capul trupului, al Bisericii; El este începutul,
Întâiul Nãscut din morþi, ca sã fie El cel dintâi întru toate. Cãci
întru El a binevoit (Dumnezeu) sã sãlãºluiascã toatã plinirea ºi prin
El toate cu Sine sã le împace, fie cele de pe pãmânt, fie cele din ceruri,
fãcând pace prin El, prin sângele crucii Sale. Dar pe voi, care oarecând
eraþi înstrãinaþi ºi vrãjmaºi cu mintea voastrã cãtre lucrurile rele, de acum
v-a împãcat, prin moartea (Fiului Sãu) în trupul cãrnii Lui, ca sã vã punã
înaintea Sa sfinþi, fãrã de prihanã ºi nevinovaþi, dacã într-adevãr rãmâneþi
întemeiaþi în credinþã, întãriþi ºi neclintiþi de la nãdejdea Evangheliei pe
care aþi auzit-o, care a fost propovãduitã la toatã fãptura de sub cer ºi al
cãrei slujitor, eu, Pavel, m-am fãcut.
_______________
164 APOSTOLUL
JOI
SPIRITULUI SFÂNT
(I, 24-29; II, 1)
F
raþilor, acum mã bucur de suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc,
în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Christos, pentru trupul Lui,
adicã Biserica, al cãrei slujitor m-am fãcut, potrivit iconomiei lui
Dumnezeu, ce mi-a fost datã mie pentru voi, ca sã aduc la îndeplinire
cuvântul lui Dumnezeu, taina cea de veci ascunsã neamurilor, iar acum
descoperitã sfinþilor Sãi, cãrora a voit Dumnezeu sã le arate care este
bogãþia mãririi acestei taine între neamuri, adicã Christos cel dintru voi,
nãdejdea mãririi. Pe El noi Îl vestim, sfãtuind pe orice om ºi învãþând pe
orice om, întru toatã înþelepciunea ca sã înfãþiºãm pe tot omul, desãvârºit
întru Christos Isus. Spre aceasta mã ºi ostenesc sã mã lupt, potrivit lucrãrii
Lui, care se sãvârºeºte în mine cu putere. Cãci voiesc ca voi sã ºtiþi cât de
mare luptã am pentru voi.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT
(II, 1-7)
F
raþilor, voiesc ca voi sã ºtiþi cât de mare luptã am pentru voi ºi
pentru cei din Laodiceea ºi pentru toþi câþi n-au vãzut faþa mea în
trup, ca sã se mângâie inimile lor, ºi ca ei, strâns uniþi în iubire sã
aibã belºugul deplinei înþelegeri pentru cunoaºterea tainei lui Dumnezeu
Tatãl ºi a lui Christos, întru Care sunt ascunse toate vistieriile înþelepciunii
ºi ale cunoºtinþei. Vã spun aceasta, ca nimeni sã nu vã înºele prin cuvinte
amãgitoare. Cãci deºi cu trupul sunt departe, cu spiritul însã sunt împreunã
cu voi, bucurându-mã ºi vãzând buna voastrã rânduialã ºi tãria credinþei
voastre în Christos. Deci, precum aþi primit pe Christos Isus, Domnul,
aºa sã umblaþi întru El, înrãdãcinaþi ºi zidiþi fiind în El, întãriþi în credinþã,
dupã cum aþi fost învãþaþi, ºi prisosind în ea cu mulþumire.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXI-A DUPÃ RUSALII 165
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 12-18)
F
raþilor, având deci o astfel de nãdejde, noi lucrãm cu multã
îndrãznealã, ºi nu ca Moise, care îºi punea un vãl pe faþa sa, ca fiii
lui Israel sã nu priveascã sfârºitul a ceea ce era trecãtor. Dar minþile
lor s-au învârtoºat, cã pânã în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament,
rãmâne acelaºi vãl, neridicându-se, fiindcã el se desfiinþeazã prin Christos;
ci pânã astãzi, când se citeºte Moise, stã un vãl pe inima lor; iar când se
vor întoarce cãtre Domnul, vãlul se va ridica. Domnul este Spirit, ºi unde
este Spiritul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toþi, privind ca în
oglindã, cu faþa descoperitã, gloria Domnului, ne prefacem în acelaºi chip
din slavã în mãrire, ca de la Spiritul Domnului.
_______________
166 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI UNA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 4 (Ps. 103,25): Cât s-au mãrit lucrurile tale Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut.
Stih, (Ps. 103,1): Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu,
mãri- tu-Te-ai foarte.

(II, 16-20)
F
raþilor, ºtiind cã omul nu se îndrepteazã din faptele Legii, ci prin
credinþa în Christos Isus, am crezut ºi noi în Christos Isus, ca sã ne
îndreptãm din credinþa în Christos, iar nu din faptele Legii, cã din
faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacã însã, cãutând sã ne îndreptãm
în Christos, ne-am aflat ºi noi înºine pãcãtoºi, este, oare, Christos slujitor
al pãcatului? Nicidecum! Cãci dacã zidesc iarãºi ceea ce am dãrâmat, mã
arãt pe mine însumi cãlcãtor (de poruncã). Cãci eu, prin Lege, am murit
faþã de Lege, ca sã trãiesc lui Dumnezeu. M-am rãstignit împreunã cu
Christos; ºi nu eu sunt cel ce mai trãiesc, ci Christos este Cel Care trãieºte
în mine. ªi viaþa mea de acum, în trup, o trãiesc întru credinþa în Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentru mine.
Aliluia, 4 (Ps. 44,5): Încordeazã-Þi arcul ºi propãºeºte ºi domneºte pentru adevãr.

_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXII-A DUPÃ RUSALII 167
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI DOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 13-20)
F
raþilor, pe voi, care eraþi morþi, în fãrãdelegile ºi în netãierea împrejur
a trupului vostru, v-a fãcut vii, împreunã cu Sine, iertându-vã toate
greºelile, ºtergând zapisul ce era asupra voastrã, care ne era potrivnic
cu rânduielile lui, ºi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, dezbrãcând
(de putere) Începãtoriile ºi Stãpâniile, le-a dat de ocarã în vãzul tuturor,
biruind asupra lor prin cruce. Nimeni deci sã nu vã judece pentru mâncare
sau bãuturã, sau cu privire la vreo sãrbãtoare, sau lunã nouã, sau la sâmbete,
care sunt umbrã celor viitoare, iar trupul (este) al lui Christos. Nimeni sã
nu vã smulgã biruinþa printr-o fãþarnicã închinare la îngeri, încercând sã
pãtrundã în cele ce n-a vãzut ºi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea
lui trupeascã, în loc sã se þinã strâns de capul de la care trupul tot - prin
încheieturi ºi legãturi, îndestulându-se ºi întocmindu-se - sporeºte în
creºterea lui Dumnezeu. Dacã deci aþi murit împreunã cu Christos pentru
înþelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca ºi cum aþi vieþui în
lume, rãbdaþi porunci ca acestea?
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 20-23; III, 1-3)
F
raþilor, dacã aþi murit împreunã cu Christos pentru înþelesurile cele
slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca ºi cum aþi vieþui în lume, rãbdaþi
porunci ca acestea: nu lua, nu gusta, nu te atinge! - toate, lucruri
menite sã piarã prin întrebuinþare - potrivit unor rânduieli ºi învãþãturi
omeneºti? Unele ca acestea au oarecare înfãþiºare de înþelepciune, în
aparenta lor cucernicie, în smerenie, ºi în necruþarea trupului, dar n-au
168 APOSTOLUL
nici un preþ ºi sunt numai pentru mulþumirea trupului. Aºadar, dacã aþi
înviat împreunã cu Christos, cãutaþi cele de sus, unde se aflã Christos,
ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaþi cele de sus, nu cele de pe
pãmânt; cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã cu Christos, întru
Dumnezeu.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 17-20; IV, 1-2)
F
raþilor, orice aþi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate sã le faceþi în
numele Domnului Isus ºi prin El sã mulþumiþi lui Dumnezeu Tatãl.
Femeilor, supuneþi-vã bãrbaþilor voºtri, precum se cuvine, în
Domnul. Bãrbaþilor, iubiþi pe femeile voastre ºi nu fiþi aspri cu ele.
Copiilor, ascultaþi pe pãrinþii voºtri întru toate, cã aceasta este bine plãcut
Domnului. Stãpânilor, daþi slugilor voastre ce este drept ºi potrivit, ºtiind
cã ºi voi aveþi Stãpân în ceruri. Stãruiþi în rugãciune, priveghind în ea cu
mulþumire.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 2-9)
F
raþilor, stãruiþi în rugãciune, priveghind în ea cu mulþumire, rugân-
du-vã totodatã ºi pentru noi, ca Dumnezeu sã ne deschidã uºa
cuvântului, spre a vesti taina lui Christos, pentru care mã ºi gãsesc
în lanþuri, ca sã o arãt aºa cum se cuvine sã grãiesc. Umblaþi cu înþelepciune
faþã de cei ce sunt din afarã (de Bisericã), preþuind vremea. Vorba voastrã
sã fie totdeauna plãcutã, cu sare dreasã, ca sã ºtiþi cum trebuie sã rãspundeþi
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXII-A DUPÃ RUSALII 169
fiecãruia. Toate câte mã privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul

frate, credincios slujitor ºi împreunã-ostenitor cu mine în Domnul. L-am
trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca sã ºtiþi cum ne aflãm ºi ca sã
mângâie inimile voastre, împreunã cu Onisim, credinciosul ºi iubitul frate,
care este dintre voi; ei vã vor aduce la cunoºtinþã toate cele de aici.
_______________
VINERI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI DOUA

(IV, 10-18)
F
raþilor, vã îmbrãþiºeazã Aristarh, cel întemniþat împreunã cu mine,
ºi Marcu, vãrul lui Barnaba - în privinþa cãruia aþi primit porunci;
de va veni la voi, primiþi-l. De asemenea ºi pe Isus, cel ce se numeºte
Iustus, care sunt dintre cei tãiaþi împrejur; numai aceºtia au lucrat împreunã
cu mine pentru împãrãþia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus
mângâiere. Vã îmbrãþiºeazã Epafras, care este dintre voi, rob al lui Isus
Christos, pururea luptând pentru voi în rugãciunile sale, ca sã staþi
desãvârºiþi ºi plini de tot ce este voinþa lui Dumnezeu. Cãci martor îi sunt
cã are multã râvnã pentru voi ºi pentru cei din Laodiceea ºi din Ierapole.
Vã îmbrãþiºeazã Luca, doctorul cel iubit, ºi Dima. Îmbrãþiºaþi pe fraþii din
Laodiceea ºi pe Nimfas ºi Biserica din casa lui. ªi dupã ce scrisoarea
aceasta se va citi de cãtre voi, faceþi sã se citeascã ºi în Biserica
laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea sã o citiþi ºi voi. ªi spuneþi lui
Arhip: vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca sã o îndeplineºti.
Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduce- þi-vã aminte de lanþurile mele.
Harul fie cu voi. Amin.
_______________
170 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 1-10)
F
raþilor, ºtim cã acest cort, locuinþa noastrã pãmânteascã, se va strica,
avem zidire de la Dumnezeu, casã nefãcutã de mânã, veºnicã în
ceruri. Cãci de aceea ºi suspinãm, în acest trup, dorind sã ne
îmbrãcãm în locuinþa noastrã, cea din cer, dacã totuºi vom fi gãsiþi
îmbrãcaþi, iar nu goi. Cã noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinãm
îngreuiaþi, de vreme ce dorim nu sã scoatem haina noastrã, ci sã ne
îmbrãcãm cu cealaltã pe deasupra, ca ceea ce este muritor sã fie înghiþit
de viaþã. Iar Cel ce ne-a fãcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat
nouã arvuna Spiritului. Îndrãznind deci totdeauna ºi ºtiind cã, petrecând
în trup, suntem departe de Domnul, cãci umblãm prin credinþã, nu prin
vedere, avem încredere ºi voim mai bine sã plecãm din trup ºi sã petrecem
la Domnul. De aceea ne ºi strãduim ca, fie cã petrecem în trup, fie cã
plecãm din el, sã fim bineplãcuþi Lui, pentru cã noi toþi trebuie sã ne
înfãþiºãm înaintea scaunului de judecatã al lui Christos.
_______________
171
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI DOUA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI
SFÂNT
Prochimen, 5 (Ps.11,7): Tu, Doamne, ne vei pãzi pe noi ºi ne vei feri de neamul acesta în veci.
Stih, (Ps. 8,1): Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tãu în tot Pãmântul.

(VI, 11-18)
F
raþilor, vedeþi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câþi
vor sã placã în trup, aceia vã silesc sã vã tãiaþi împrejur, numai ca
sã nu fie prigoniþi pentru crucea lui Christos, fiindcã nici ei singuri,
cei ce se taie împrejur, nu pãzesc Legea, ci voiesc sã vã tãiaþi împrejur ca
sã se laude ei în trupul vostru. Iar mie sã nu-mi fie a mã lãuda, decât
numai în crucea Domnului nostru Isus Christos, prin care lumea este
rãstignitã pentru mine ºi eu pentru lume! Cãci în Christos Isus nici tãierea
împrejur nu este ceva, nici netãierea împrejur, ci fãptura cea nouã. ªi câþi
vor umbla dupã dreptarul acesta, pace ºi milã asupra lor ºi asupra Israelului
lui Dumnezeu! De acum înainte nimeni sã nu-mi mai facã supãrare, cãci
eu port, în trupul meu, semnele Domnului nostru Isus. Harul Domnului
nostru Isus Christos sã fie cu Spiritul vostru, fraþilor! Amin!

Stih, (Ps. 88,3): Cã ai zis: “Mila pe veci se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul Tãu”.
_______________
172 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI TREIA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CÃTRE TESALONICENI

(I, 1-5)
F
raþilor, Pavel ºi Silvan ºi Timotei, Bisericii tesalonicenilor în
Dumnezeu Tatãl ºi în Domnul Isus Christos: Har vouã ºi pace de la
Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Christos. Mulþumim
lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toþi ºi vã pomenim în rugãciunile
noastre, aducân- du-ne aminte neîncetat înaintea lui Dumnezeu, Tatãl
nostru, de lucrul credinþei voastre ºi de osteneala iubirii ºi de stãruinþa
nãdejdii voastre în Domnul nostru Isus Christos. Fraþilor, de Dumnezeu
iubiþi, noi ºtim cum aþi fost aleºi; cã Evanghelia noastrã n-a fost la voi
numai în cuvânt, ci ºi întru putere ºi întru Spiritul Sfânt ºi în deplinã
încredinþare, precum bine ºtiþi ce fel am fost între voi, pentru voi.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 6-10)
F
raþilor, voi v-aþi fãcut urmãtori ai noºtri ºi ai Domnului, primind
cuvântul cu bucuria Spiritului Sfânt, deºi aþi avut multe necazuri.
Aºa încât v-aþi fãcut pildã tuturor celor ce cred din Macedonia ºi
din Ahaia, cãci, de la voi, cuvântul Domnului a rãsunat nu numai în
Macedonia ºi în Ahaia, ci credinþa voastrã în Dumnezeu s-a rãspândit în
tot locul, astfel cã nu e nevoie sã mai spunem noi ceva. Cãci ei înºiºi
istorisesc despre noi cum am fost primiþi la voi ºi cum v-aþi întors la
Dumnezeu, de la idoli, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat. ªi
sã aºteptaþi pe Fiul Sãu din ceruri, pe Care L-a înviat din morþi, pe Isus,
Cel ce ne izbãveºte de mânia cea viitoare.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXIII-A DUPÃ RUSALII 173
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 1-8)
F
raþilor, voi înºivã ºtiþi cã venirea noastrã la voi n-a fost zadarnicã
ci, dupã ce am suferit ºi am fost, precum ºtiþi, ocãrâþi în Filipi, am
îndrãznit întru Dumnezeul nostru sã grãim în faþa voastrã, cu multã
luptã, Evanghelia lui Dumnezeu. Pentru cã îndemnul nostru nu venea
din rãtãcire, nici din gânduri necurate, nici din înºelãciune, ci dupã cum
am fost socotiþi vrednici de Dumnezeu ca sã ni se încredinþeze Evanghelia,
aºa vorbim, nu cãutând sã plãcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne
încearcã inimile. Cãci niciodatã nu ne-am arãtat cu cuvinte de linguºire,
dupã cum ºtiþi, nici cu ascunse porniri de lãcomie. Dumnezeu îmi este
martor. Nici n-am cãutat slavã de la oameni, nici de la voi, nici de la
alþii, deºi puteam sã fim cu greutate, ca apostoli ai lui Christos. Noi însã
am fost blânzi în mijlocul vostru, aºa precum o doicã îngrijeºte pe fiii
sãi; astfel iubindu-vã, eram bucuroºi sã vã dãm nu numai Evanghelia lui
Dumnezeu, ci chiar ºi sufletele noastre pentru cã ne-aþi devenit iubiþi.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 9-14)
F
raþilor, vã aduceþi aminte de osteneala ºi de truda noastrã; lucrând
zi ºi noapte ca sã nu fim povara nici unuia din voi, aºa v-am
propovãduit Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteþi martori ºi
Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt ºi cât de drept ºi fãrã de prihanã ne-
am purtat între voi credincioºii; ca un pãrinte pe copiii sãi, precum ºtiþi,
aºa v-am rugat ºi v-am mângâiat. ªi v-am rugat cu stãruinþã sã umblaþi
cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Care vã cheamã la împãrãþia ºi la
174 APOSTOLUL
gloria Sa. De aceea ºi noi mulþumim lui Dumnezeu neîncetat cã, luând
voi cuvântul ascultãrii lui Dumnezeu de la noi, nu l-aþi primit ca pe un
cuvânt al oamenilor, ci aºa precum este într-adevãr, ca pe un cuvânt al lui
Dumnezeu, care lucreazã întru voi, cei ce credeþi. Cã voi, fraþilor, v-aþi
fãcut urmãtori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru
Christos Isus, pentru cã aþi suferit ºi voi aceleaºi de la cei de un neam cu
voi, dupã cum ºi ele de la iudei.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 14-20)
F
raþilor, voi v-aþi fãcut urmãtori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care
sunt în Iudeea, întru Christos Isus, pentru cã aþi suferit ºi voi
aceleaºi de la cei de un neam cu voi, dupã cum ºi de la iudei, care
ºi pe Domnul Isus L-au omorât ca ºi pe proorocii lor; ºi pe noi ne-au
prigonit ºi sunt neplãcuþi lui Dumnezeu ºi tuturor oamenilor sunt
potrivnici, fiindcã ne opresc sã propovãduim neamurilor ca sã se
mântuiascã; spre a se împlini pururea mãsura pãcatelor lor. Dar la urmã i-
a ajuns mânia lui Dumnezeu. Iar noi, fraþilor, fiind despãrþiþi de voi o
vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor,
sã vedem faþa voastrã. Pentru aceea, am voit sã venim la voi, îndeosebi
eu, Pavel - ºi nu o datã - dar ne-a împiedicat Satana. Cãci care este nãdejdea
noastrã sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacã nu chiar voi înaintea
Domnului nostru Isus, întru a Lui venire? Da, voi sunteþi slava ºi
bucuria noastrã.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXIII-A DUPÃ RUSALII 175
SÂMBÃ TÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(VIII, 1-5)
F
raþilor, vã fac cunoscut harul lui Dumnezeu cel dãruit în Bisericile
Macedoniei; cã în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei
lor ºi sãrãcia lor cea adâncã au sporit în bogãþia dãrniciei lor. Cãci
mãrturisesc cã de voia lor au dat dupã putere ºi peste putere. Cu multã
rugãminte cerând favoarea de a lua ºi ei parte la ajutorarea sfinþilor. ªi au
fãcut nu dupã cum au nãdãjduit, ci s-au dat pe ei înºiºi întâi Domnului ºi
apoi nouã, prin voia lui Dumnezeu.
_______________
176 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI TREIA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 6 (Ps. 27,12): Mântuieºte poporul Tãu ºi binecuvânteazã moºtenirea Ta.

Stih, (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte!

(II, 4-10)
F
raþilor, Dumnezeu bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire cu
care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morþi prin pãcatele noastre ne-a
fãcut vii împreunã cu Christos: prin har sunteþi mântuiþi! ªi împreunã
cu El ne-a sculat ºi împreunã ne-a aºezat în ceruri, în Christos Isus, ca sã
arate în veacurile viitoare covârºitoarea bogãþie a harului Sãu, prin
bunãtatea Sa faþã de noi întru Christos Isus. Cãci în har sunteþi mântuiþi,
prin credinþã, ºi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din
fapte, ca sã nu se laude nimeni. Pentru cã a Lui fãpturã suntem, zidiþi în
Christos Isus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gãtit mai înainte, ca
sã umblãm întru ele.
Aliluia, 6 (Ps. 90,1): Cel ce locuieºte sub acoperãmântul Celui Preaînalt.

Stih, (Ps. 90,2): Zi cãtre Domnul: Tu eºti scãparea mea, Tu eºti apãrãtorul ºi Dumnezeul meu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXIV-A DUPÃ RUSALII 177
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI PATRA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 20; III, 1-8)
F
raþilor, voi sunteþi mãrirea ºi bucuria noastrã. De aceea, nemaiputând
rãbda, noi am hotãrât sã rãmânem singuri la Atena. ªi am trimis pe
Timotei, fratele nostru ºi slujitorul lui Dumnezeu ºi împreunã
lucrãtor cu noi la Evanghelia lui Christos, ca sã vã întãreascã ºi sã vã
îndemne în credinþa voastrã, ca nimeni sã nu se clatine în aceste necazuri.
Fiindcã voi înºivã o ºtiþi cã pentru aceasta suntem rânduiþi; cãci ºi când
eram la voi, v-am spus de mai înainte cã vom avea de suferit necazuri,
precum s-a ºi întâmplat ºi ºtiþi prea bine. Pentru aceea ºi eu, fiind
nerãbdãtor, am trimis ca sã cunosc credinþa voastrã, ca nu cumva sã vã fi
ispitit ispititorul ºi în zadar sã ne fie osteneala. Acum însã, venind Timotei
de la voi la noi ºi dându-ne veste bunã despre credinþa ºi dragostea voastrã
ºi cã aveþi bunã amintire de noi totdeauna, dorind sã ne vedeþi, la fel ºi
noi pe voi, de aceea, fraþilor, ne-am simþit mângâiaþi întru voi, prin credinþa
voastrã, în toatã nevoia ºi strâmtorarea noastrã. Cãci acum noi suntem
vii, dacã voi staþi neclintiþi întru Domnul.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 8-13)
F
raþilor, acum noi suntem vii, dacã voi staþi neclintiþi întru Domnul.
ªi ce mulþumire pentru voi putem sã dãm în schimb lui Dumnezeu,
pentru toatã bucuria cu care ne bucurãm pentru voi, înaintea
Dumnezeului nostru? Noaptea ºi ziua ne rugãm cu prisosinþã, ca sã vedem
faþa voastrã ºi sã împlinim lipsurile credinþei voastre. Dar Însuºi Dumnezeu
ºi Tatãl nostru, ºi Domnul nostru Isus Christos, sã îndrepteze calea noastrã
178 APOSTOLUL
cãtre voi! Iar pe voi Domnul sã vã înmulþeascã ºi sã prisosiþi în dragoste

unul cãtre altul ºi cãtre toþi, precum prisosim ºi noi faþã de voi, spre
întãrirea inimilor voastre, ca sã fiþi fãrã prihanã întru sfinþenie, înaintea
lui Dumnezeu, Tatãl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Christos,
cu toþi sfinþii Sãi. Amin.
_______________
MIERCURI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI PATRA

(IV, 1-12)
F
raþilor, vã rugãm ºi vã îndemnãm în Domnul Isus ca, aºa cum aþi
primit de la noi dreptar cum se cuvine sã umblaþi ºi fiþi plãcuþi lui
Dumnezeu - în care chip ºi umblaþi - aºa sã sporiþi tot mai mult,
fiindcã ºtiþi ce porunci v-am dat, prin Domnul Isus. Cãci voia lui
Dumnezeu aceasta este: sfinþenia voastrã; sã vã feriþi de desfrânare, ca sã
ºtie fiecare dintre voi sã-ºi stãpâneascã vasul sãu în sfinþire ºi cinste, nu
în patima poftei, cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. ªi
nimeni sã nu întreacã mãsura ºi sã nu neîndreptãþeascã pe fratele sãu, în
aceastã privinþã, cãci Domnul este rãzbunãtor pentru toate acestea, dupã
cum v-am ºi spus mai înainte ºi v-am dat mãrturie. Cãci Dumnezeu nu
ne-a chemat la necurãþie, ci la sfinþire. De aceea, cel ce dispreþuieºte
(aceasta) nu dispreþuieºte un om ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Spiritul
Sãu cel Sfânt. Despre iubirea frãþeascã nu aveþi trebuinþã sã vã scriu,
pentru cã voi înºivã sunteþi învãþaþi de Dumnezeu ca sã vã iubiþi unul pe
altul. Aceasta o ºi faceþi, faþã de toþi fraþii din întreaga Macedonie. Dar vã
îndemnãm, fraþilor, sã propãºiþi mai mult! ªi sã râvniþi ca sã trãiþi în liniºte,
sã faceþi fiecare cele ale sale ºi sã lucraþi cu mâinile voastre, precum v-am
dat poruncã, aºa încât sã umblaþi cuviincios faþã de cei din afarã (de
Bisericã) ºi sã nu aveþi trebuinþã de nimeni.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXIV-A DUPÃ RUSALII 179
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 18; V, 1-10)
F
raþilor, mângâiaþi-vã unii pe alþii cu aceste cuvinte. Iar despre ani ºi
despre vremuri nu aveþi nevoie sã vã scriem, deoarece voi înºivã
ºtiþi bine cã ziua Domnului vine aºa, ca un fur noaptea. Atunci
când vor zice: “Pace ºi liniºte”, atunci, fãrã de veste, va veni peste ei
pieirea, ca ºi durerile peste cea însãrcinatã, ºi scãpare nu vor avea. Voi
însã, fraþilor, nu sunteþi în întuneric, ca sã vã apuce ziua aceea ca un fur.
Cãci voi toþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei; nu suntem ai nopþii, nici ai
întunericului. De aceea sã nu dormim ca ºi ceilalþi, ci sã priveghem ºi sã
fim treji. Fiindcã cei ce dorm, noaptea dorm; ºi cei ce se îmbatã noaptea
se îmbatã. Dar noi, fiind ai zilei, sã fim treji, îmbrãcându-ne în platoºa
credinþei ºi a dragostei, punând coiful nãdejdii de mântuire; cã Dumnezeu
nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul
nostru Isus Christos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie cã veghem,
fie cã dormim, cu El împreunã sã vieþuim.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 9-13, 24-28)
F
raþilor, Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea
mântuirii, prin Domnul nostru Isus Christos, care a murit pentru
noi, pentru ca noi, fie cã veghem, fie cã dormim, cu El împreunã
sã vieþuim. De aceea îndemnaþi-vã ºi zidiþi-vã unul pe altul, aºa precum ºi
faceþi. Vã mai rugãm, fraþilor, sã cinstiþi pe cei ce ostenesc între voi, care
sunt mai marii voºtri în Domnul ºi vã povãþuiesc; ºi, pentru lucrarea lor,
sã-i socotiþi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trãiþi între voi în
180 APOSTOLUL
bunã pace. Credincios este Cel Ce vã cheamã, El o va face. Fraþilor, rugaþi-

vã pentru noi. Îmbrãþiºaþi pe toþi fraþii cu sãrutare sfântã. Vã îndemn
stãruitor pe voi, întru Domnul, ca sã citiþi scrisoarea aceasta tuturor
sfinþilor fraþi. Harul Domnului nostru Isus Christos sã fie cu voi! Amin.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 1-6)
F
raþilor, de mi-aþi îngãdui puþinã nebunie! Dar îmi ºi îngãduiþi,
cãci vã râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru cã v-am
logodit unui singur bãrbat, ca sã vã înfãþiºez lui Christos fecioarã
neprihãnitã. Dar mã tem ca nu cumva, precum ºarpele a amãgit pe Eva în
viclenia lui, tot aºa sã se abatã ºi gândurile voastre de la curãþia ºi
nevinovãþia cea în Christos. Cãci dacã cel ce vine vã propovãduieºte un
alt Isus, pe Care nu L-am propovãduit noi, sau luaþi alt Spirit, pe care nu
L-aþi luat, sau altã Evanghelie, pe care nu aþi primit-o, voi l-aþi îngãdui
foarte bine. Dar eu socotesc cã nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai
de frunte dintre Apostoli. ªi chiar dacã sunt neiscusit în cuvânt, nu însã
în cunoºtinþã, v-am dovedit-o în totul faþã de voi toþi.
_______________
181
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI PATRA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 7 (Ps. 28,11): Domnul tãrie poporului Sãu va da, Domnul va binecuvânta
poporul Sãu cu pace.
Stih, (Ps. 28,1): Aduce-þi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi cinste.

(II, 14-22)
F
raþilor, Christos este pacea noastrã, El care a fãcut din cele douã
(lumi) una, surpând peretele din mijloc al despãrþiturii, desfiinþând
vrãjmãºia în trupul Sãu, legea poruncilor ºi învãþãturilor ei ca, întru
Sine, pe cei doi sã-i zideascã într-un om nou ºi sã întemeieze pacea ºi sã-
i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniþi într-un trup, prin cruce, omorând
prin ea vrãjmãºia. ªi, venind, a binevestit pace, vouã celor de departe, ºi
pace celor de aproape; cã prin El avem ºi unii ºi alþii apropierea cãtre
Tatãl, într-un Spirit. Prin urmare, nu mai sunteþi strãini ºi locuitori
vremelnici, ci sunteþi concetãþeni ai sfinþilor ºi casnici ai lui Dumnezeu,
zidiþi fiind pe temelia apostolilor ºi a proorocilor, piatra cea din capul
unghiului fiind Însuºi Isus Christos. Întru El orice zidire bine alcãtuitã
creºte ca sã ajungã un locaº sfânt în Domnul, în care voi împreunã sunteþi
zidiþi, spre a fi locaº al lui Dumnezeu în Spirit.
Stih, (Ps. 91,2): A vesti dimineaþa mila Ta ºi adevãrul Tãu în toatã noaptea.
_______________
182 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI CINCEA DUPÃ
POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA A DOUA CÃTRE TESALONICENI

(I, 1-10)
F
raþilor, Pavel, Silvan ºi Timotei, Bisericii tesalonicenilor, întru
Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi întru Domnul Isus Christos: Har vouã
ºi pace, de la Dumnezeu, Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Christos.
Datori suntem, fraþilor, sã mulþumim pentru voi pururea lui Dumnezeu,
precum se cuvine, fiindcã mult creºte credinþa voastrã ºi dragostea fiecãruia
dintre voi toþi prisoseºte, a unuia faþã de altul, încât noi înºine ne lãudãm
cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia ºi credinþa voastrã,
în toate prigonirile voastre ºi în strâmtorãrile pe care le suferiþi. Ele sunt
dovadã a dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, ca sã vã învredniciþi de împãrãþia
lui Dumnezeu, pentru care ºi pãtimiþi, de vreme ce drept este înaintea lui
Dumnezeu sã rãsplãteascã cu necaz celor ce vã necãjesc pe voi, iar vouã,
celor necãjiþi, sã vã dea odihnã, împreunã cu noi, la arãtarea Domnului
Isus din cer, cu îngerii puterii Sale, în vãpaie de foc, osândind pe cei ce
nu cunosc pe Dumnezeu ºi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului
nostru Isus. Ei vor lua ca pedeapsã pieirea veºnicã de la faþa Domnului ºi
de la slava puterii Lui, când va veni sã Se preamãreascã întru sfinþii Sãi ºi
sã fie privit cu uimire de cãtre toþi cei ce au crezut, pentru cã mãrturia
noastrã cãtre voi a gãsit crezare în ziua aceea.
_______________
MARÞI

(I, 10-12; II, 1-2)
F
raþilor, mãrturia noastrã cãtre voi a gãsit crezare. Pentru aceasta ne
ºi rugãm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sã vã facã vrednici
de chemarea Sa ºi sã împlineascã, cu putere, toatã bunãvoinþa voastrã
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXV-A DUPÃ RUSALII 183
spre bunãtate ºi spre orice lucrare a credinþei voastre, ca sã se preamãreascã

în voi numele Domnului nostru Isus ºi voi întru El, prin harul
Dumnezeului nostru ºi al Domnului Isus Christos. În privinþa venirii
Domnului nostru Isus Christos ºi a adunãrii noastre împreunã cu El, vã
rugãm, fraþilor, sã nu vã clintiþi degeaba cu mintea, nici sã vã spãimântaþi
- nici de vreun duh proorocesc, nici de vorbã, nici de vreo scrisoare ca
pornitã de la noi, cum cã ziua Domnului a ºi sosit.
_______________
MIERCURI

(II, 1-12)
F
raþilor, în privinþa venirii Domnului nostru Isus Christos ºi a adunãrii
noastre împreunã cu El, vã rugãm sã nu vã clintiþi degrabã cu mintea,
nici sã vã spãimântaþi, nici de vreun duh proorocesc, nici de vorbã,
nici de vreo scrisoare ca pornitã de la noi, cum cã ziua Domnului a ºi
sosit. Sã nu vã amãgeascã nimeni, cu nici un chip; cãci ziua Domnului
nu va sosi pânã ce mai întâi nu va veni lepãdarea de credinþã ºi nu se va
da pe faþã omul nelegiuirii, fiul pierzãrii, potrivnicul, care se înalþã mai
presus de tot ce se numeºte Dumnezeu, sau se cinsteºte cu închinare, aºa
încât sã se aºeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept
Dumnezeu. Nu vã aduceþi aminte cã, pe când eram încã la voi, vã spuneam
aceste lucruri? ªi acum ºtiþi ce-l opreºte ca sã nu se arate decât la vremea
lui. Pentru cã taina fãrãdelegii se ºi lucreazã, pânã când cel care o împiedicã
acum va fi dat la o parte. ªi atunci se va arãta cel fãrã de lege, pe care
Domnul Isus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, ºi-l va nimici cu strãlucirea
venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoþitã de
tot felul de puteri ºi de semne ºi de minuni mincinoase, ºi de amãgiri
nelegiuite, pentru fiii pierzãrii, fiindcã n-au primit iubirea adevãrului, ca
ei sã se mântuiascã. ªi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amãgire,
ca ei sã creadã minciunii, ºi sã cadã sub osândã toþi cei ce n-au crezut
adevãrul, ci le-a plãcut nedreptatea.
_______________
184 APOSTOLUL
JOI

(II, 13-17; III, 1-5)
F
raþilor, datori suntem totdeauna sã mulþumim lui Dumnezeu pentru
voi, cã v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru
sfinþirea spiritului ºi întru credinþa adevãrului, la care v-a chemat
prin Evanghelia noastrã, spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus
Christos. Astfel cã, fraþilor, staþi neclintiþi ºi þineþi învãþãturile pe care le-
aþi învãþat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastrã. Însuºi Domnul nostru
Isus Christos ºi Dumnezeu Tatãl nostru, Care ne-a iubit pe noi ºi ne-a dat
prin har veºnica mângâiere ºi bunã nãdejde, sã mângâie inimile voastre ºi
sã vã întãreascã, la tot lucrul ºi cuvântul bun. În sfârºit, fraþilor, rugaþi-vã
pentru noi, ca ºi cuvântul Domnului sã se rãspândeascã ºi sã se
preamãreascã, ca ºi la voi, ºi ca sã ne izbãvim de oamenii cei nesocotiþi ºi
vicleni; cãci credinþa nu este a tuturor; dar credincios este Domnul, Care
vã va întãri ºi vã va pãzi de cel viclean. Despre voi, încredinþaþi suntem
în Domnul, cã cele ce vã poruncim voi le faceþi ºi le veþi face. Iar Domnul
sã îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu ºi spre rãbdarea
lui Christos!
_______________
VINERI

(III, 6-18)
F
raþilor, vã poruncim, în numele Domnului nostru Isus Christos, sã
vã feriþi de orice frate care umblã fãrã de rânduialã ºi nu dupã
învãþãtura pe care aþi primit-o de la noi. Cã voi înºivã ºtiþi cum
trebuie sã ne urmaþi; cã noi nu am umblat fãrã rânduialã între voi, nici n-
am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncã ºi cu trudã am lucrat
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXV-A DUPÃ RUSALII 185
noaptea ºi ziua, ca sã nu împovãrãm pe nimeni dintre voi. Nu doar cã n-

aveam putere, ci ca sã ne dãm pe noi înºine pildã vouã, spre a ne urma.
Cã ºi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: cine nu vrea sã
lucreze, acela sã nu mãnânce. Pentru cã auzim cã unii de la voi umblã
fãrã rânduialã, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceºtia le
poruncim ºi ne rugãm, în Domnul Isus Christos, ca sã munceascã în liniºte
ºi sã-ºi mãnânce pâinea lor. Iar voi, fraþilor, nu pregetaþi sã faceþi ce e
bine. ªi dacã vreunul nu ascultã de cuvântul nostru din epistolã, pe acela
sã-l însemnaþi ºi sã nu mai aveþi cu el nici un amestec, ca sã-i fie ruºine.
Dar sã nu-l socotiþi ca pe un vrãjmaº, ci povãþuiþi-l ca pe un frate. ªi
Însuºi Domnul pãcii sã vã dãruiascã vouã pace totdeauna ºi în tot chipul!
Domnul fie cu voi cu toþi! Salutarea cu mâna mea - a lui Pavel; acesta
este semnul meu în orice scrisoare. Aºa scriu. Harul Domnului nostru
Isus Christos cu voi cu toþi. Amin!
_______________
SÂMBÃTÃ
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI CINCEA

(I, 3-10)
F
raþilor, har vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl ºi de la Domnul
nostru Isus Christos, Cel ce S-a dat pe Sine pentru pãcatele noastre,
ca sã ne scoatã pe noi din acest veac rãu de acum, dupã voia lui
Dumnezeu ºi a Tatãlui nostru, Cãruia fie slavã în vecii vecilor. Amin! Mã
mir cã aºa degrabã treceþi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui
Christos, la altã Evanghelie, care nu este alta, decât cã sunt unii care vã
tulburã ºi voiesc sã schimbe Evanghelia lui Christos. Dar chiar dacã noi
sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-am
vestit-o, sã fie anatemã! Precum v-am spus mai înainte, ºi acum vã spun
iarãºi: Dacã vã propovãduieºte cineva altceva decât aþi primit, sã fie
anatemã! Cãci acum caut bunãvoinþa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu?
Dacã aº plãcea încã oamenilor, n-aº fi rob al lui Christos.
_______________
186 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI CINCEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 8 (Ps. 75,11): Faceþi fãgãduinþe ºi le împliniþi Domnului Dumnezeului vostru.


(IV, 1-7)
F
raþilor, vã îndemn eu, cel întemniþat pentru Domnul, sã umblaþi cu
vrednicie, dupã chemarea cu care aþi fost chemaþi, cu toatã smerenia
ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngãduindu-vã unii pe alþii în
iubire, silindu-vã sã pãziþi unitatea Spiritului, întru legãtura pãcii. Este
un singur trup ºi un singur Spirit, precum ºi chemaþi aþi fost la o singurã
nãdejde a chemãrii voastre; este un Domn, o credinþã, un botez, un
Dumnezeu ºi Tatãl tuturor, Care este peste toate ºi prin toate ºi întru toþi.
Iar fiecãruia dintre noi i s-a dat harul dupã mãsura darului lui Christos.
Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu cu bucurie.
Stih, (Ps. 94,2): Sã întâmpinãm faþa Lui întru laudã ºi în psalmi sã-I strigãm Lui.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXVI-A DUPÃ RUSALII 187
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI ªASEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CÃTRE TIMOTEI

(I, 1-7)
P
avel, apostol al lui Isus Christos, dupã porunca lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, ºi a lui Isus Christos, nãdejdea noastrã, lui
Timotei, adevãrat fiu în credinþã: Har, milã, pace de la Dumnezeu
Tatãl ºi de la Christos Isus Domnul nostru. Când am plecat în Macedonia,
te-am îndemnat sã rãmâi în Efes, ca sã porunceºti unora sã nu înveþe o
altã învãþãturã, nici sã ia aminte la basme ºi la nesfârºite înºirãri de neamuri,
care aduc mai degrabã certuri decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu
cea întru credinþã; iar þinta poruncii este dragostea din inimã curatã, din
cuget bun ºi din credinþã nefãþarnicã, de la care unii rãtãcind s-au întors
spre deºartã vorbire, voind sã fie învãþãtori ai Legii, dar neînþelegând
nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 8-14)
F
raþilor, noi ºtim cã legea este bunã, dacã se foloseºte cineva de ea
potrivit legii; ºtiind aceasta, cã legea nu este pusã pentru cel drept,
ci pentru cei fãrã de lege ºi rãzvrãtiþi, pentru necredincioºi ºi
pãcãtoºi, pentru necuvioºi ºi spurcaþi, pentru ucigaºii de tatã ºi ucigaºii
de mamã, pentru omorâtorii de oameni, pentru desfrânaþi, pentru sodomiþi,
pentru vânzãtorii de oameni, pentru mincinoºi, pentru cei care jurã strâmb
ºi pentru tot ce stã împotriva învãþãturii sãnãtoase, dupã Evanghelia mãririi
fericitului Dumnezeu, cea încredinþatã mie. Mulþumesc Celui ce m-a întãrit,
lui Christos Isus, Domnul nostru, cã m-a socotit credincios ºi m-a pus sã-
I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam ºi batjocoream.
188 APOSTOLUL
Totuºi am fost miluit, fiindcã-ntru necredinþã am lucrat din neºtiinþã. ªi a

prisosit foarte harul Domnului nostru, împreunã cu credinþa ºi cu dragostea
cea întru Christos Isus.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 18-20; II, 8-15)
F
iule, Timotei, aceastã poruncã îþi încredinþez þie, ca, potrivit
proorociilor fãcute mai înainte asupra ta, sã te lupþi lupta cea bunã,
dupã cuvântul lor, având credinþã ºi cuget bun, pe care unii,
lepãdându-le, au cãzut din credinþã; dintre aceºtia sunt Imeneu ºi
Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca sã se înveþe sã nu huleascã. Vreau
deci ca bãrbaþii sã se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fãrã de
mânie ºi fãrã ºovãire. Asemenea ºi femeile, în îmbrãcãminte cuviincioasã,
fãcându-ºi lor podoabã din sfialã ºi din cuminþenie, nu din pãr împletit ºi
din aur, sau din mãrgãritare, sau din veºminte de mult preþ; ci din fapte
bune, precum se cuvine unor femei temãtoare de Dumnezeu. Femeia sã
se înveþe în liniºte, cu toatã ascultarea. Nu îngãduiesc femeii nici sã înveþe
pe altul, nici sã stãpâneascã pe bãrbat, ci sã stea liniºtitã. Fiindcã Adam a
fost zidit întâi, apoi Eva. ªi nu Adam a fost amãgit, ci femeia, amãgitã
fiind, s-a fãcut cãlcãtoare de poruncã. Dar ea se va mântui prin naºtere de
fii, dacã va stãrui cu înþelepciune în credinþã, în iubire ºi în sfinþenie.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXVI-A DUPÃ RUSALII 189
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 1-13)
F
iule, Timotei, vrednic de crezare este cuvântul: de pofteºte cineva
episcopie, bun lucru doreºte. Se cuvine dar ca episcopul sã fie fãrã
de prihanã, bãrbat al unei singure femei, veghetor, înþelept,
cuviincios, iubitor de strãini, destoinic sã înveþe pe alþii, nebeþiv, nedeprins
sã batã, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii
ascultãtori, cu toatã bunãcuviinþa; cã dacã nu ºtie cineva sã-ºi rânduiascã
propria lui casã, cum va purta grijã de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul
sã nu fie de curând botezat, ca nu cumva trufindu-se, sã cadã în osânda
diavolului. Dar el trebuie sã aibã ºi mãrturie bunã la cei din afarã, ca sã
nu cadã în ocarã ºi în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie sã
fie cucernici, nu vorbind în douã feluri, nu dedaþi la vin mult, nu
agonisitori de câºtig urât, pãstrând taina credinþei în cuget curat. Dar ºi
aceºtia sã fie puºi mai întâi la încercare, apoi dacã se dovedesc fãrã prihanã,
sã fie diaconiþi. Femeile (lor), deasemenea, sã fie cuviincioase,
neclevetitoare, cumpãtate, credincioase întru toate. Diaconii sã fie bãrbaþi
ai unei singure femei, sã-ºi chiverniseascã bine casele ºi pe copiii lor. Cã
cei ce se slujesc bine, rang bun dobândesc ºi mult curaj în credinþa cea
întru Christos Isus.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 4-8, 16)
F
iule, Timotei, orice fãpturã a lui Dumnezeu este bunã ºi nimic nu
este de lepãdat, dacã se ia cu mulþumire; cãci se sfinþeºte prin
cuvântul lui Dumnezeu ºi prin rugãciune. Punându-le înaintea
190 APOSTOLUL
fraþilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Christos Isus, hrãnindu-te cu

cuvintele credinþei ºi ale bunei învãþãturi cãreia i-ai urmat; iar de basmele
cele lumeºti ºi bãbeºti fereº-te-te ºi deprinde-te cu dreapta credinþã. Cãci
deprinderea trupeascã la puþin foloseºte dar dreapta credinþã spre toate
este de folos; având fãgãduinþa vieþii de acum ºi a celei ce va sã vinã ia
aminte la tine însuþi ºi la învãþãturã; stãruie în aceasta, cãci, fãcând aceasta,
ºi pe tine te vei mântui ºi pe cei care te ascultã.
_______________
SÂMBÃTA
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 8-12)
F
raþilor, vãzând Scriptura dinainte, cã Dumnezeu îndreaptã neamurile
din credinþã, dinainte a binevestit lui Avraam: “Cã se vor binecuvânta
în tine toate neamurile”. Deci cei ce sunt din credinþã se
binecuvânteazã împreunã cu credinciosul Avraam. Cãci toþi câþi sunt din
faptele legii sub blestem sunt, cãci scris este: “Blestemat este oricine nu
stãruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca sã le facã”. Iar cum cã,
prin Lege, nu se îndreaptã nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lãmurit,
deoarece “dreptul din credinþã va fi viu”. Legea însã nu este din credinþã,
dar cel care va face aceasta va fi viu prin ele.
_______________
191
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI ªASEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 1 (Ps. 32,22): Fie, Doamne, mila ta spre noi, precum am nãdãjduit ºi noi în Tine.

(V, 8-19)
F
umblaþi ca fii ai luminii! Pentru cã roada luminii este în orice
bunãtate, dreptate ºi adevãr, încercând ce este bine plãcut Domnului.
ªi nu fiþi pãrtaºi la faptele cele fãrã roadã ale întunericului, ci mai degrabã
osân- diþi-le pe faþã. Cãci cele ce se fac întru ascuns de ei ruºine este a le
ºi grãi. Iar tot ce este osândit pe faþã se descoperã prin luminã, dar tot
ceea ce este descoperit luminã este. Pentru aceea zice: “Deºteaptã-te cel ce
dormi ºi te scoalã din morþi ºi te va lumina Christos”. Deci luaþi seama cu
grijã cum umblaþi, nu ca niºte neînþelepþi, ci ca cei înþelepþi rãscumpãrând
vremea, cãci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiþi fãrã de minte, ci înþelegeþi
care este voia Domnului. ªi nu vã îmbãtaþi cu vin, în care este pierzare, ci
vã umpleþi de Spirit.
_______________
192 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI ªAPTEA DUPÃ

(V, 1-10)
F
iule, Timotei, pe cel bãtrân sã nu-l înfrunþi, ci sã-l îndemni ca pe un
pãrinte; pe cei tineri ca pe fraþi. Pe femeile bãtrâne îndeamnã-le ca
pe niºte mame, pe cele tinere ca pe surori, în toatã curãþia. Pe vãduve
cinsteºte-le, dar pe cele cu adevãrat vãduve. Dacã o vãduvã are copii sau
nepoþi, aceºtia sã înveþe mai întâi sã cinsteascã casa lor ºi sã dea rãsplãtire
pãrinþilor, pentru cã lucrul acesta este bun ºi primit înaintea lui Dumnezeu.
Cea cu adevãrat vãduvã ºi rãmasã singurã are nãdejdea în Dumnezeu ºi
stãruieºte în cereri ºi în rugãciuni, noaptea ºi ziua. Iar cea care trãieºte în
desfãtãri, deºi vie, e moartã. ªi aceasta porunceºte-le, ca ele sã fie fãrã de
prihanã. Dacã însã cineva nu poartã grijã de ai sãi ºi mai ales de cãsnicii
sãi, s-a lepãdat de credinþã ºi este mai rãu decât un necredincios. Sã fie
înscrisã între vãduve cea care nu are mai puþin de ºaizeci de ani ºi a fost
femeia unui singur bãrbat; dacã are mãrturie de fapte bune: dacã a crescut
copii, dacã a fost primitoare de strãini, dacã a spãlat picioarele sfinþilor,
dacã a venit în ajutorul celor strâmtoraþi, dacã s-a þinut stãruitor de tot ce
este lucru bun.
_______________
MARÞI

(V, 11-21)
F
iule, Timotei, de vãduvele tinere, fereºte-te. Cã atunci când poftele
le îndepãrteazã de Christos, vor sã se mãrite. ªi îºi agonisesc osândã,
fiindcã ºi-au cãlcat credinþa cea dintâi. Dar în acelaºi timp se învaþã
sã fie leneºe, cutreierând casele, ºi nu numai leneºe, ci ºi guralive ºi
iscoditoare, grãind cele ce nu se cuvin. Vreau deci ca vãduvele tinere sã
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXVII-A DUPÃ RUSALII 193
se mãrite, sã aibã copii, sã-ºi vadã de case, ºi sã nu dea potrivnicului nici

un prilej de ocarã. Cã unele s-au ºi abãtut, ca sã se ducã dupã Satana.
Dacã un credincios sau o credincioasã are în casã vãduve, sã aibã grija
lor, ca Biserica sã nu fie împovãratã, ci sã poatã ajuta pe cele cu adevãrat
vãduve. Preoþii, care îºi þin bine dregãtoria, sã se învredniceascã de îndoitã
cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul ºi cu învãþãtura. Pentru
cã Scriptura zice: “Sã nu legi gura boului care treierã”, ºi: “Vrednic este
lucrãtorul de plata sa”. Pârã împotriva preotului sã nu primeºti, decât
numai de la doi sau trei martori. Pe cei ce pãcãtuiesc mustrã-i de faþã cu
toþi, ca ºi ceilalþi sã aibã teamã. Te îndemn stãruitor înaintea lui Dumnezeu
ºi a lui Isus Christos ºi a îngerilor aleºi ca sã pãzeºti acestea fãrã a lua o
hotãrâre dinainte, nefãcând nimic cu pãrtinire.
_______________
MIERCURI

(V, 22-25; VI, 1-11)
F
iule Timotei, nu-þi pune mâinile degrabã pe nimeni, nici nu te face
pãrtaº la pãcatele altora. Pãstreazã-te curat. De acum nu bea numai
apã, ci foloseºte puþin vin, pentru stomacul tãu ºi pentru desele tale
slãbiciuni. Pãcatele unor oameni sunt arãtate, mergând înaintea lor la
judecatã, ale altora însã vin în urma lor. Tot aºa ºi faptele cele bune sunt
arãtate, ºi cele ce sunt altfel nu se pot ascunde. Cei ce se gãsesc sub jugul
robiei sã socoteascã pe stãpânii lor vrednici de toatã cinstea, ca sã nu fie
hulite numele ºi învãþãtura lui Dumnezeu. Iar cei ce au stãpâni credincioºi
sã nu-i dispreþuiascã, sub cuvânt cã sunt fraþi; ci mai mult sã-i slujeascã
fiindcã primitorii bunei lor slujiri sunt credincioºi ºi iubiþi. Acestea învaþã-
i ºi porunceºte-le. Iar de învaþã cineva altã învãþãturã ºi nu se þine de
cuvintele cele sãnãtoase ale Domnului nostru Isus Christos, ºi de învãþãtura
cea dupã dreapta credinþã, acela este un îngâmfat care nu ºtie nimic,
suferind de boala discuþiilor ºi a certurilor de cuvinte, din care pornesc:
ceartã, pizmã, defãimãri, bãnuieli viclene, gâlcevile necurmate ale
oamenilor stricaþi la minte ºi lipsiþi de adevãr, care socotesc cã evlavia
este un mijloc de câºtig. Depãrteazã-te de unii ca aceºtia. ªi, în adevãr,
194 APOSTOLUL
evlavia este mare câºtig, dar atunci când ea se îndestuleazã cu ce are,

pentru cã noi n-am adus nimic în lume, tot aºa cum nici nu putem sã
scoatem ceva din ea afarã; ci având hranã ºi îmbrãcãminte, cu acestea
vom fi îndestulaþi. Cei ce vor sã se îmbogãþeascã, dimpotrivã, cad în
ispitã ºi în cursã ºi în multe pofte nebuneºti ºi vãtãmãtoare, ca unele care
cufundã pe oameni în ruinã ºi în pierzare. Cã iubirea de argint este rãdãcina
tuturor relelor, ºi cei ce au pof-tit-o cu înfocare au rãtãcit de la credinþã ºi
s-au strãpuns cu multe dureri. Dar tu, omule, al lui Dumnezeu, fugi de
acestea ºi urmeazã dreptatea, evlavia, credinþa, dragostea, rãbdarea,
blândeþea.
_______________
JOI

(VI, 17-21)
F
iule, Timotei, celor bogaþi în veacul de acum porunceºte-le sã nu se
semeþeascã, nici sã-ºi punã nãdejdea în bogãþia cea nestatornicã, ci
în Dumnezeu cel viu, Cel Ce ne dã cu belºug toate, spre îndulcirea
noastrã. Sã facã ce e bine, sã se îmbogãþeascã-n fapte bune, sã fie darnici,
sã fie cu inima largã, agonisindu-ºi lor bunã temelie în veacul viitor, ca
sã dobândeascã cu adevãrat viaþa veºnicã. O, Timotei, pãzeºte comoara
ce þi s-a încredinþat, depãrtându-te de vorbirile deºarte ºi lumeºti ºi de
împotrivirile ºtiinþei mincinoase pe care unii, mãrturisind-o, au rãtãcit de
la credinþã. Harul fie cu tine. Amin.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXVII-A DUPÃ RUSALII 195
VINERI
DIN EPISTOLA A DOUA CÃTRE TIMOTEI

(I, 1-2, 8-18)
P
avel, apostolul lui Christos Isus, prin voia lui Dumnezeu, dupã
fãgãduinþa vieþii care este în Christos Isus, lui Timotei, iubitului
fiu: Har, milã, pace de la Dumnezeu Tatãl ºi de la Christos Isus,
Domnul nostru! Deci, nu te ruºina de a mãrturisi pe Domnul nostru, nici
de mine, cel pus în lanþuri pentru El, ci pãtimeºte împreunã cu mine
pentru Evanghelie dupã puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit ºi ne-a
chemat cu chemare sfântã, nu dupã faptele noastre, ci dupã a Sa hotãrâre
ºi dupã harul ce ne-a fost dat în Christos Isus, mai înainte de începutul
veacurilor, iar acum s-a dat pe faþã prin arãtarea Mântuitorului nostru
Isus Christos, Cel ce a nimicit moartea ºi a adus la luminã viaþa ºi
nemurirea, prin Evanghelie. Spre aceasta am fost pus eu propovãduitor
ºi apostol ºi învãþãtor al neamurilor. Din aceastã pricinã ºi sufãr toate
acestea, dar nu mã ruºinez, cã ºtiu în cine am crezut ºi sunt încredinþat cã
puternic este sã pãzeascã comoara ce mi-a încredinþat, pânã în ziua aceea.
Þine dreptarul cuvintelor sãnãtoase pe care le-ai auzit de la mine, cu
credinþa ºi cu iubirea ce este în Christos Isus. Comoara cea bunã ce þi s-a
încredinþat, pãzeºte-o cu ajutorul Spiritului Sfânt, care sãlãºluieºte întru
noi. Tu ºtii cã toþi cei din Asia s-au lepãdat de mine, între care Fighel ºi
Ermoghen. Domnul sã aibã milã de casa lui Onisifor, cãci de multe ori
m-a însufleþit ºi de lanþurile mele nu s-a ruºinat ci, venind în Roma, cu
multã sârguinþã m-a cãutat ºi m-a gãsit. Sã-i dea Domnul ca, în ziua aceea,
el sã afle milã la Domnul. ªi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ºtii prea
bine.
_______________
196 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ

(V, 22-26; VI, 1-2)
F
raþilor, rodul Spiritului este dragoste, bucurie, pace, îndelungã-
rãbdare, bunãtate, facere de bine, credinþã, blândeþe, înfrânare,
curãþie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui
Christos Isus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi cu poftele.
Dacã trãim în Spirit, în Spirit sã ºi umblãm. Sã nu fim iubitori de mãrire
deºartã, supãrându-ne unii pe alþi ºi pizmuindu-ne unii pe alþii. Fraþilor,
chiar de va cãdea un om în vreo greºealã, voi cei spirituali îndreptaþi-l pe
unul ca acesta cu spiritul blândeþii, luând seama la tine însuþi, ca sã nu
cazi ºi tu în ispitã. Purtaþi-vã greutãþile slãbiciunilor unii altora ºi aºa veþi
plini legea lui Christos.
_______________
197
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI ªAPTEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 10-17)
F
raþilor, întãriþi-vã în Domnul ºi întru puterea tãriei Lui. Îmbrãcaþi-
vã cu toatã armura lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta împotriva
uneltirilor diavolului. Cãci lupta noastrã nu este împotriva trupului
ºi a sângelui, ci împotriva Domniilor, împotriva Puterilor, împotriva
Stãpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãþii, care
sunt în vãzduhuri. Pentru aceea luaþi toate armele lui Dumnezeu, ca sã
puteþi sta împotrivã în ziua cea rea ºi, toate biruindu-le, sã rãmâneþi în
picioare. Staþi, deci, tari, având mijlocul vostru încins cu adevãrul ºi
îmbrãcându-vã cu platoºa dreptãþii, ºi încãlþaþi picioarele voastre, gata
fiind pentru Evanghelia pãcii. În toate luaþi pavãza credinþei, cu care veþi
putea sã stingeþi toate sãgeþile cele arzãtoare ale vicleanului. Luaþi ºi coiful
mântuirii ºi sabia Spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Stih, (Ps.19,10): Doamne, mântuieºte pe împãratul ºi ne auzi pe noi, în orice zi te vom chema.
_______________
198 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI OPTA

(II, 20-26)
F
iule, Timotei, într-o casã mare nu sunt numai vase de aur ºi de
argint, ci ºi de lemn ºi de lut; ºi unele sunt spre cinste, iar altele
spre necinste. Deci, de se va curãþi cineva pe sine de acestea, va fi
vas de cinste, sfinþit, de bunã trebuinþã stãpânului, potrivit pentru tot
lucrul bun. Fugi de poftele tinereþilor ºi urmeazã dreptatea, credinþa,
dragostea, pacea cu cei ce cheamã pe Domnul din inimã curatã. Fereºte-te
de întrebãrile nebuneºti, ºtiind cã dau prilej de ceartã. Un slujitor al
Domnului nu trebuie sã se certe, ci sã fie blând faþã de toþi, destoinic, sã
dea învãþãturã, îngãduitor, certând cu blândeþe pe cei ce stau împotrivã,
cã doar le va da Dumnezeu pocãinþã spre cunoaºterea adevãrului, ºi ei sã
scape din cursa diavolului, de care sunt prinºi, pentru a-i face voia.
_______________
MARÞI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI OPTA

(III, 16-17; IV, 1-4)
F
iule, Timotei, toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu ºi de folos
spre învãþãturã, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea
întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit, bine
pregãtit pentru orice lucru bun. Eu te îndemn, deci, stãruitor în faþa lui
Dumnezeu ºi a lui Isus Christos, Care va sã judece vii ºi morþii, la arãtarea
Lui: propovãduieºte cuvântul, stãruieºte cu timp ºi fãrã de timp, mustrã,
ceartã, îndeamnã, cu toatã îndelunga-rãbdare ºi învãþãtura. Cãci va veni o
vreme când nu vor mai suferi învãþãtura sãnãtoasã, ci - dornici sã-ºi
desfãteze auzul - îºi vor aduna învãþãtori dupã poftele lor, ºi îºi vor întoarce
auzul de la adevãr ºi se vor abate cãtre basme.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXVIII-A DUPÃ RUSALII 199
MIERCURI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI OPTA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 9-22)
F
iule, Timotei, strãduieºte-te sã vii curând la mine, cã Dimas, iubind
veacul de acum, m-a lãsat ºi s-a dus în Tesalonic, Crescent în Galatia,
Tit în Dalmaþia; numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu ºi adu-l cu
tine, cãci îmi este de folos în slujire. Pe Tihic l-am trimis la Efes. Când
vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lãsat în Troada, la Carp, precum ºi
cãrþile, mai ales pergamentele. Alexandru arãmarul mi-a fãcut multe rele;
Domnul sã-i rãsplãteascã dupã faptele lui. Pãzeºte-te ºi tu de el, cã s-a
împotrivit foarte mult cuvântãrilor noastre. La întâia mea apãrare nimeni
nu mi-a venit într-ajutor, ci toþi m-au pãrãsit. Sã nu li se þinã în socotealã!
Dar Domnul mi-a stat într-ajutor ºi m-a întãrit, pentru ca prin mine
Evanghelia sã fie deplin vestitã ºi s-o audã toate neamurile; iar eu am fost
izbãvit din gura leului. Domnul mã va izbãvi de orice lucru rãu ºi mã va
mântui în împãrãþia Sa cereascã. Lui fie-I mãrirea în vecii vecilor. Amin!
Îmbrãþiºeazã-i pe Priscila ºi pe Acvila ºi casa lui Onisifor. Erast a rãmas
în Corint; pe Trofim l-am lãsat în Milet, fiind bolnav. Sileºte-te sã vii mai
la începutul iernii. Te îmbrãþiºeazã Eubul ºi Pudenþiu ºi Linos ºi Claudia
ºi fraþii toþi. Domnul Isus Christos sã fie cu spiritul tãu! Harul sã fie cu
voi. Amin!
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA CÃTRE TIT

(I, 5-14)
F
iule, Tit, pentru aceasta te-am lãsat în Creta, ca sã îndreptezi cele ce
mai lipsesc ºi sã aºezi preoþi prin cetãþi, precum þi-am rânduit: de
este cineva fãrã prihanã, bãrbat al unei femei, având fii credincioºi,
200 APOSTOLUL
nu sub învinuire de desfrânare sau neascultãtori. Fiindcã episcopul trebuie

sã fie fãrã de prihanã, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu
mânios, nu dat la bãuturã, paºnic, nepoftitor de câºtig urât, ci iubitor de
strãini, iubitor de bine, înþelept, drept, cuvios, cumpãtat, þinându-se de
cuvântul cel credincios al învãþãturii, ca sã fie destoinic ºi sã îndemne la
învãþãtura cea sãnãtoasã ºi sã mustre pe cei potrivnici. Pentru cã mulþi
sunt rãzvrãtiþi, grãitori în deºert ºi înºelãtori, mai ales cei din tãierea
împrejur, cãrora trebuie sã li se închidã gura ca unora care rãzvrãtesc case
întregi, învãþând, pentru câºtig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei,
chiar un prooroc al lor, a rostit: “Cretanii sunt pururea mincinoºi, fiare
rele, pântece leneºe”. Mãrturia aceasta este adevãratã; pentru care pricinã,
mustrã-i cu asprime, ca sã fie sãnãtoºi în credinþã ºi sã nu dea ascultare
basmelor iudaiceºti ºi poruncilor unor oameni care se întorc de la adevãr.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 15-16; II, 1-10)
F
iule, Tit, toate sunt curate pentru cei curaþi; iar pentru cei întinaþi ºi
necredincioºi nimic nu este curat, ci li s-au întinat lor ºi mintea ºi
cugetul. Ei mãrturisesc cã Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele
lor Îl tãgãduiesc, urâcioºi fiind, nesupuºi, ºi la orice lucru bun, netrebnici.
Dar tu grãieºte cele ce se cuvin învãþãturii sãnãtoase. Bãtrânii sã fie treji,
cinstiþi, întregi la minte, sãnãtoºi în credinþã, în dragoste, în rãbdare;
bãtrânele de asemenea sã aibã în înfãþiºare sfinþitã cuviinþã, sã fie
neclevetitoare, nerobite de vin mult, sã înveþe de bine, ca sã înþelepþeascã
pe cele tinere sã-ºi iubeascã bãrbaþii, sã-ºi iubeascã copiii, ºi sã fie
cumpãtate, curate, gospodine, bune, plecate bãrbaþilor lor, ca sã nu fie
defãimat cuvântul lui Dumnezeu. Îndeamnã, de asemenea, pe cei tineri sã
fie cumpãtaþi. Întru toate aratã-te pe tine pildã de fapte bune, dovedind în
învãþãturã neschimbare, cuviinþã, cuvânt sãnãtos ºi fãrã prihanã, pentru
ca cel potrivnic sã se ruºineze, neavând de zis nimic rãu despre noi. Slugile
sã se supunã stãpânilor lor, întru toate, ca sã fie bine plãcute, neîntorcându-
le vorba, sã nu ascundã ceva, ci sã le arate toatã buna credinþã, ca sã facã
de cinste întru toate învãþãtura Mântuitorului nostru Dumnezeu.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXVIII-A DUPÃ RUSALII 201
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 16-23)
F
raþilor, nu încetez a mulþumi pentru voi, pomenindu-vã în
rugãciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Christos,
Tatãl mãririi, sã vã dea vouã spiritul înþelepciunii ºi al descoperirii,
spre deplina Lui cunoaºtere. ªi sã vã lumineze ochii inimii, ca sã pricepeþi
care este nãdejdea la care v-a chemat, care este bogãþia slavei moºtenirii
Lui, în cei sfinþi, ºi cât de covârºitoare este mãrimea puterii Lui faþã de
noi, dupã lucrarea puterii tãriei Lui pentru noi, cei ce credem. Pe aceasta
Dumnezeu a lucrat-o în Christos, sculându-L din morþi ºi aºezându-L de-
a dreapta Sa, în ceruri. Mai presus decât toatã Începãtoria ºi Stãpânia ºi
Puterea ºi Domnia ºi decât tot numele ce se numeºte, nu numai în veacul
acesta, ci ºi în cel viitor. ªi toate le-a supus sub picioarelor Lui ºi, mai
presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, împlinirea
Celui ce plineºte toate întru toþi.
_______________
202 APOSTOLUL
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI OPTA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi; cântaþi Împãratului nostru, cântaþi.

(I, 12-18)
F
raþilor, mulþumim cu bucurie Tatãlui celui ce ne-a învrednicit pe
noi sã luãm parte la moºtenirea sfinþilor, întru luminã. El ne-a
scos de sub puterea întunericului ºi ne-a strãmutat în împãrãþia
Fiului iubirii Sale, întru Care avem rãscumpãrarea prin sângele Lui, adicã
iertarea pãcatelor. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevãzut, mai
întâi nãscut decât toatã fãptura. Pentru cã întru El au fost fãcute toate,
cele din ceruri ºi cele de pe pãmânt, cele vãzute ºi cele nevãzute, fie
Tronuri, fie Domnii, fie Începãtorii, fie Stãpânii. Toate s-au fãcut prin El
ºi pentru El. El este mai înainte decât toate ºi toate prin El sunt aºezate.
ªi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, Întâiul Nãscut din
morþi, ca sã fie El cel dintâi întru toate.
Aliluia, 3 (Ps. 30,1): Spre Tine Doamne, am nãdãjduit, sã nu mã ruºinezi în veac.

Stih, (Ps. 30,2): Fii mie Dumnezeu apãrãtor ºi loc întãrit, ca sã mã mântuieºti.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXIX-A DUPÃ RUSALII 203
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A DOUÃZECI ªI NOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 5-11, 17-19)
F
raþilor, Moise a fost credincios în toatã casa Domnului, ca o slugã,
spre mãrturia celor ce erau sã fie descoperite în viitor, iar Christos a
fost credincios ca Fiu peste casa Sa. ªi casa Lui suntem noi, numai
dacã þinem pânã la sfârºit, cu neclintire, îndrãzneala mãrturisirii ºi lauda
nãdejdii noastre. De aceea, precum zice Spiritul Sfânt: “Dacã veþi auzi
astãzi glasul Lui, nu vã învârtoºaþi inimile voastre, ca la rãzvrãtire în ziua
ispitirii din pustie, unde M-au ispitit pãrinþii voºtri, ca sã Mã încerce, ºi
au vãzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat
pe neamul acesta ºi am zis: pururea ei rãtãcesc cu inima, ºi cãile Mele nu
le-au cunoscut, cã M-am jurat în mânia Mea: nu vor intra întru odihna
Mea!” ªi împotriva cui a þinut mânie timp de patruzeci de ani? Oare nu
împotriva celor ce au pãcãtuit, ale cãror oase au cãzut în pustie? ªi cui S-
a jurat cã nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost
neascultãtori? Vedem dar cã n-au putut sã intre, din pricina necredinþei
lor.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 1-13)
F
raþilor, sã ne temem ca nu cumva, câtã vreme ni se lasã fãgãduinþa
sã intrãm în odihna Lui, sã parã cã a rãmas pe urmã cineva dintre
voi. Pentru cã ºi nouã ni s-a binevestit ca ºi altora, dar cuvântul
propovãduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinþa la cei care
l-au auzit. Pe când noi, fiindcã am crezut, intrãm în odihnã, precum s-a
zis: “M-am jurat întru mânia Mea: nu vor intra întru odihna Mea”, mãcar
204 APOSTOLUL
cã lucrurile erau sãvârºite de la întemeierea lumii. Fiindcã despre ziua a

ºaptea astfel a zis undeva: “ªi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a ºaptea de
toate lucrurile Sale”. ªi, în acelaºi loc, zice iarãºi: “Nu vor intra întru
odihna Mea!”. Deci de vreme ce rãmâne ca unii sã intre în odihnã, iar
aceia cãrora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor n-au
intrat, Dumnezeu hotãrãºte din nou o zi, astãzi rostind prin gura lui David,
dupã atâta vreme, precum s-a zis mai sus: “Dacã veþi auzi glasul Lui, nu
învârtoºaþi inimile voastre”. Cã dacã Iosua le-ar fi adus odihnã, Dumnezeu
n-ar mai fi vorbit, dupã aceea, de o altã zi de odihnã. Drept aceea, s-a
lãsat altã sãrbãtoare de odihnã poporului lui Dumnezeu. Pentru cã cine a
intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit ºi el de lucrurile lui, precum
Dumnezeu de la ale Sale. Sã ne strãduim, deci, ca sã intrãm în acea odihnã,
ca nimeni sã nu cadã în aceeaºi pildã a neascultãrii, cãci cuvântul lui
Dumnezeu e viu ºi lucrãtor ºi mai ascuþit decât orice sabie cu douã tãiºuri,
ºi pãtrunde pânã la despãrþitura sufletului ºi a spiritului, dintre încheieturi
ºi mãduvã, ºi destoinic este sã judece simþirile ºi cugetãrile inimii, ºi nu
este nici o fãpturã ascunsã înaintea Lui, ci toate sunt goale ºi descoperite
pentru ochii Celui în faþa Cãruia noi vom da socotealã.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 11-14; VI, 1-8)
F
raþilor, despre Melchisedec avem multe de vorbit, ºi lucruri grele
de tâlcuit, de vreme ce v-aþi fãcut greoi la auzit. Fiindcã voi, care
de multã vreme s-ar fi cuvenit sã fiþi învãþãtori, aveþi iarãºi trebuinþã
ca cineva sã vã înveþe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu
ºi aþi ajuns sã aveþi nevoie de lapte, nu de hranã tare. Pentru cã oricine se
hrãneºte cu lapte este nepriceput în cuvântul îndreptãrii, de vreme ce este
prunc. Iar hrana tare este pentru cei desãvârºiþi, care au prin obiºnuinþã
simþurile învãþate sã deosebeascã binele ºi rãul. De aceea, lãsând cuvântul
de început despre Christos, sã ne ridicãm spre ceea ce este desãvârºit, fãrã
sã mai punem din nou temelia învãþãturii despre pocãinþa de faptele moarte
ºi despre credinþa în Dumnezeu, a învãþãturii despre botezuri, despre
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXIX-A DUPÃ RUSALII 205
punerea mâinilor, despre învierea morþilor ºi despre judecata veºnicã. ªi

aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu. Cãci este cu neputinþã pentru
cei ce s-au luminat odatã ºi au gustat darul cel ceresc ºi pãrtaºi s-au fãcut
Spiritului Sfânt, ºi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu ºi puterile
veacului viitor, cu neputinþã este pentru ei, dacã au cãzut, sã se înnoiascã
iarãºi spre pocãinþã, fiindcã ei pe seama lor înºiºi Îl rãstignesc a doua
oarã, pe Fiul lui Dumnezeu ºi-L fac de batjocurã. Þarina, când absoarbe
ploaia ce se coboarã adeseori asupra ei ºi rodeºte iarba folositoare celor
pentru care a fost muncitã, primeºte binecuvântarea de la Dumnezeu; dar
dacã aduce spini ºi ciulini, se face netrebnicã ºi blestemul îi stã aproape,
iar la urmã focul o aºteaptã.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 1-6)
F
raþilor, Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel
Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la
nimicirea regilor, ºi l-a binecuvântat, cãruia Avraam i-a dat ºi
zeciuialã din toate, se tâlcuieºte mai întâi: rege al dreptãþii, apoi ºi rege al
Salemului, adicã rege al pãcii, fãrã tatã, fãrã mamã, fãrã spiþã de neam,
neavând nici început al zilelor, nici sfârºit al vieþii ci, asemãnat fiind Fiului
lui Dumnezeu, el rãmâne preot pururea. Vedeþi, dar, cât de mare este acesta,
cãruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuialã din prada de rãzboi. ªi cei
dintre fiii lui Levi, care primesc preoþia, au poruncã dupã lege, ca sã ia
zeciuialã de la popor, adicã de la fraþii lor, mãcar cã ºi aceºtia au ieºit din
coapsele lui Avraam; iar Melchisedec, care nu-ºi trage neamul din ei, a
primit zeciuialã de la Avraam, ºi pe Avraam, care având fãgãduinþele, l-a
binecuvântat.
_______________
206 APOSTOLUL
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(VII, 18-25)
F
raþilor, porunca datã întâi se desfiinþeazã, pentru neputinþa ºi
nefolosul ei; cãci Legea n-a desãvârºit nimic, iar în locul ei îºi face
cale o nãdejde mai bunã, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Ci
încã a fost la mijloc ºi un jurãmânt, cãci pe când aceia s-au fãcut preoþi
fãrã de jurãmânt, El S-a fãcut cu jurãmântul Celui ce I-a grãit: “Juratu-S-
a Domnul ºi nu Se va cãi: Tu eºti Preot în veac, dupã rânduiala lui
Melchisedec”. Cu aceasta, Isus S-a fãcut chezaºul unui mai bun testa-
ment. Apoi acolo s-a ridicat un ºir de preoþi, fiindcã moartea îi împiedica
sã dãinuiascã. Aici însã Isus, prin aceea cã rãmâne în veac, are o preoþie
veºnicã. Pentru aceasta ºi poate sã mântuiascã desãvârºit pe cei ce se
aproprie, prin El, de Dumnezeu, fiind El pururea viu ca sã mijloceascã
pentru ei.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 11-13)
F
raþilor, aduceþi-vã aminte cã, odinioarã, voi, pãgânii cu trupul, numiþi
“Netãiere-împrejur” de cãtre cei numiþi “Tãiere-împrejur”, fãcutã
de mânã (de om) în trup, eraþi, în vremea aceea, în afarã de Christos,
înstrãinaþi de cetãþenia lui Israel ºi strãini de aºezãmintele fãgãduinþei,
lipsiþi de nãdejde ºi fãrã de Dumnezeu în lume. Acum însã, fiind în Christos
Isus, voi care altã datã eraþi departe, v-aþi apropiat prin sângele lui Christos.
_______________
207
DUMINICA
A DOUÃZECI ªI NOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 4 (Ps.103, 25): Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înþelepciune
le-ai fãcut.
Stih (Ps. 103,1): Binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu,
mãri-tu-Te-ai foarte.

(III, 4-11)
F
raþilor, când Christos, Care este viaþa voastrã, Se va arãta, atunci ºi
voi, împreunã cu El, vã veþi arãta întru mãrire. Drept aceea, omorâþi
mãdularele voastre cele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima,
pofta rea ºi lãcomia, care este închinarea la idoli, pentru care vine mânia
lui Dumnezeu peste fiii neascultãrii, în care pãcate aþi umblat ºi voi
odinioarã, pe când trãiaþi în ele. Acum însã ºi voi pe toate sã le lepãdaþi:
mânia, iuþimea, rãutatea, defãimarea, cuvântul de ruºine din gura voastrã.
Nu vã minþiþi unul pe altul, fiindcã v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi,
împreunã cu faptele lui, ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou, care se înnoieºte,
spre deplinã cunoºtinþã, dupã chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este
elin ºi iudeu, tãiere împrejur ºi netãiere împrejur, barbar, scit, rob ori
liber, ci toate ºi întru toþi Christos.
Aliluia, 4 (Ps. 44,5): Încordeazã-Þi arcul, propãºeºte ºi domneºte pentru adevãr, blândeþe
ºi dreptate.
Stih: (Ps. 44,9): Iubit-ai dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea.
_______________
208 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(VIII, 7-13)
F
raþilor, dacã cel dintâi (testament) ar fi fost fãrã de prihanã, nu s-ar
mai fi cãutat loc pentru al doilea; cã Dumnezeu îi mustrã ºi le zice:
“Iatã vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel ºi cu
casa lui Iuda, testament nou, nu ca testamentul pe care l-am fãcut cu
pãrinþii lor, în ziua când i-am apucat de mânã ca sã-i scot din pãmântul
Egiptului; cã ei n-au rãmas în testamentul Meu, de aceea ºi Eu i-am pãrãsit
- zice Domnul. Cã acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui
Israel, dupã acele zile, zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor
ºi în inima lor le voi scrie, ºi le voi fi lor Dumnezeu ºi ei vor fi poporul
Meu. ªi nu va mai învãþa fiecare pe vecinul sãu ºi fiecare pe fratele sãu,
zicând: cunoaºte pe Domnul! - cãci toþi Mã vor cunoaºte, de la cel mai
mic pânã la cel mai mare al lor; cãci voi fi milostiv cu nedreptãþile lor ºi
de pãcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”. ªi zicând: “Nou”, Domnul
a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheºte ºi îmbãtrâneºte aproape este
de pieire.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(IX, 8-23)
F
raþilor, prin aceasta Spiritul Sfânt ne lãmureºte cã drumul cãtre Sfânta
Sfintelor nu era sã fie arãtat, câtã vreme cortul întâi mai sta în
picioare, care era o pildã pentru timpul de faþã ºi însemna cã darurile
ºi jertfele ce se aduceau n-aveau putere sã desãvârºeascã cugetul
închinãtorului. Acestea erau numai legiuirii pãmânteºti - despre mâncãruri,
despre bãuturi, despre felurite spãlãri - ºi erau porunci pânã la vremea
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXX-A DUPÃ RUSALII 209
îndreptãrii. Iar Christos, venind Arhiereu al bunãtãþilor celor viitoare, a

trecut prin cortul cel mai mare ºi mai desãvârºit, nu fãcut de mânã, adicã
nu din zidirea aceasta; El a intrat o datã pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor
nu cu sânge de þapi ºi de viþei, ci cu însuºi sângele Sãu, ºi a dobândit o
veºnicã rãscumpãrare. Cãci dacã sângele þapilor ºi al taurilor ºi cenuºa
junincii, stropind pe cei spurcaþi, îi sfinþeºte spre curãþirea trupului, cu
atât mai mult sângele lui Christos care, prin Spiritul cel veºnic, S-a adus
lui Dumnezeu pe Sine jertfã fãrã de prihanã, va curãþi cugetul vostru de
faptele cele moarte, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu? ªi pentru aceasta
El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferitã spre
rãscumpãrarea greºelilor de sub întâiul testament cei chemaþi sã ia
fãgãduinþa moºtenirii veºnice. Cãci unde este testament, trebuie neapãrat
sã fie vorba despre moartea celui ce a fãcut testamentul. Un testament
ajunge temeinic dupã moarte, fiindcã nu are nici o putere câtã vreme
trãieºte cel ce l-a fãcut. De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfinþit fãrã sânge.
Într-adevãr, Moise, dupã ce a rostit faþã de tot poporul toate poruncile
din Lege, luând sângele cel de viþei ºi de þapi, cu apã ºi cu lânã roºie ºi cu
isop, a stropit ºi cartea ºi pe tot poporul ºi a zis: “Acesta este sângele
testamentului pe care l-a poruncit vouã Dumnezeu”. ªi a stropit de
asemenea cu sânge cortul ºi toate vasele pentru slujbã. Dupã Lege, aproape
toate se curãþã cu sânge, ºi fãrã vãrsare de sânge nu se dã iertare. Trebuie
dar ca închipuirile celor din ceruri sã fie curãþite prin acestea, iar cele
cereºti deasemenea, cu jertfe mai bune decât acestea.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 1-18)
F
raþilor, Legea, având umbra bunurilor viitoare, iar nu chipul
lucrurilor, nu poate niciodatã - cu aceleaºi jertfe, aduse neîncetat
în fiecare an - sã facã desãvârºiþi pe cei ce se apropie. Altfel n-ar fi
încetat oare jertfele aduse, dacã cei ce sãvârºesc slujba dumnezeiascã, fiind
odatã curãþiþi, n-ar mai avea nici o conºtiinþã a pãcatelor? Dimpotrivã,
prin ele, an de an, se face amintirea pãcatelor. Pentru cã este cu neputinþã
210 APOSTOLUL
ca sângele de tauri ºi de þapi sã înlãture pãcatele. Drept aceea, intrând în

lume, zice: “Jertfã ºi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup. Arderi de
tot ºi jertfe pentru pãcat nu þi-au plãcut; atunci am zis: iatã vin, în sulul
cãrþii scris este despre mine sã fac voia Ta, Dumnezeule”. Zicând mai sus
cã: “Jertfã ºi prinoase ºi arderile de tot ºi jertfele pentru pãcat n-ai voit,
nici nu Þi-au plãcut”, care se aduc dupã Lege, atunci a zis: “Iatã vin, ca
sã fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinþeazã deci pe cel dintâi ca sã
statorniceascã pe al doilea. Întru aceastã voinþã suntem sfinþiþi, prin jertfa
trupului lui Isus Christos, odatã pentru totdeauna. ªi orice preot stã ºi
slujeºte în fiecare zi ºi aceleaºi jertfe aduce de multe ori, ca unele care
niciodatã nu pot sã înlãture pãcatele. Acesta, dimpotrivã, aducând o singurã
jertfã pentru pãcate, a ºezut în vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu ºi
aºteaptã pânã ce vrãºmaºii Lui vor fi puºi aºternut picioarelor Lui. Cãci
printr-o singurã jertfã adusã a adus la veºnicã desãvârºire pe cei ce se
sfinþesc; dar ºi Spiritul cel Sfânt ne mãrturiseºte aceasta, fiindcã dupã ce a
zis: “Acesta este aºezãmântul pe care îl voi întocmi cu ei, dupã acele zile
- zice Domnul: da-voi legile Mele în inimile lor ºi le voi scrie în cugetele
lor ºi de fãrãdelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte”. Dar, unde este
iertarea pãcatelor nu mai este nici jertfã pentru ele.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 35-39; XI, 1-7)
F
raþilor, nu lepãdaþi încrederea voastrã, care are mare rãsplãtire.
Fiindcã aveþi nevoie de rãbdare ca, fãcând voia lui Dumnezeu,
sã dobândiþi fãgãduinþa. “Cãci mai este puþin timp, prea puþin, ºi
Cel ce va sã vinã va veni ºi nu va întârzia; iar dreptul din credinþã va fi
viu; ºi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el”. Noi
însã nu suntem din cei ce se dau de-o parte spre pieire, ci din cei ce cred
spre dobândirea sufletului. Iar credinþa este încredinþarea celor nãdãjduite,
dovedirea celor nevãzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mãrturie.
Prin credinþã înþelegem cã s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui
Dumnezeu, de s-au fãcut din nimic cele ce se vãd. Prin credinþã, Abel a
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXX-A DUPÃ RUSALII 211
adus lui Dumnezeu mai bunã jertfã decât Cain, pentru care a luat mãrturie
cã este drept, mãrturisind Dumnezeu despre darurile lui; ºi prin credinþã
vorbeºte ºi azi, deºi a murit. Prin credinþã Enoh a fost luat de pe pãmânt
ca sã nu vadã moartea, ºi nu s-a mai aflat, pentru cã Dumnezeu îl
strãmutase, cãci mai înainte de a-l strãmuta el a avut mãrturie cã a
bineplãcut lui Dumnezeu. Fãrã credinþã, dar, nu este cu putinþã sã fim
plãcuþi lui Dumnezeu, cã cine se apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã
cã El este ºi cã Se face rãsplãtitor celor care Îl cautã. Prin credinþã, luând
Noe înºtiinþare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încã, a alcãtuit
cu evlavie o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinþã el a osândit
lumea ºi îndreptãrii celei din credinþã s-a fãcut moºtenitor.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 8-16)
F
raþilor, prin credinþã Avraam, când a fost chemat, a ascultat de a
ieºit la locul pe care urma sã-l ia spre moºtenire ºi a ieºit, neºtiind
încotro merge. Prin credinþã a locuit vremelnic în pãmântul
fãgãduinþei, ca într-un pãmânt strãin, locuind în corturi cu Isaac ºi Iacov,
cei dimpreunã moºtenitori ai aceleiaºi fãgãduinþe; cãci aºtepta cetatea cu
temelii puternice, al cãrei meºter ºi lucrãtor este Dumnezeu. Prin credinþã
ºi Sara însãºi a primit putere sã zãmisleascã fiu, deºi trecuse de vârsta
cuvenitã, pentru cã ea L-a socotit credincios pe Cel ce fãgãduise. Pentru
aceea, dintr-un singur om, ºi acela ca ºi mort, s-au nãscut atâþia urmaºi -
mulþi “ca stelele cerului ºi ca nisipul cel fãrã de numãr de pe þãrmul mãrii”.
Toþi aceºtia au murit în credinþã, fãrã sã primeascã fãgãduinþele, ci vãzându-
le de departe ºi iubin-du-le cu dor ºi mãrturisind cã pe pãmânt ei sunt
strãini ºi cãlãtori. Iar cei ce vorbesc unele ca acestea dovedesc cã ei îºi
cautã lor patrie. Într-adevãr, dacã ar fi avut în minte pe aceea din care
ieºiserã, aveau vreme sã se întoarcã. Dar acum ei doresc una mai bunã,
adicã pe cea cereascã. Pentru aceea Dumnezeu nu se ruºineazã de ei ca sã
Se numeascã Dumnezeul lor, cãci le-a gãtit lor cetate.
_______________
212 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(V, 1-8)
F
raþilor, fiþi urmãtori ai lui Dumnezeu, ca niºte fii iubiþi, ºi umblaþi
întru iubire, precum ºi Christos ne-a iubit pe noi ºi S-a dat pe Sine
pentru noi, prinos ºi jertfã lui Dumnezeu, întru miros cu bunã
mireasmã. Iar desfrâu ºi orice necurãþie ºi lãcomie de avere nici sã se
pomeneascã între voi, cum se cuvine sfinþilor; nici vorbe de ruºine, nici
vorbe nebuneºti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabã mulþumire.
Cãci aceasta s-o ºtiþi bine, cã nici un desfrânat sau necurat, sau lacom de
avere, care este un închinãtor la idoli, nu are moºtenire în împãrãþia lui
Christos ºi a lui Dumnezeu. Nimeni sã nu vã amãgeascã cu cuvinte deºarte,
cã pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultãrii. Deci sã
nu vã faceþi pãrtaºi cu ei. Altãdatã eraþi întuneric, iar acum sunteþi luminã
întru Domnul; umblaþi ca fii ai luminii!
_______________
213
DUMINICA
A TREIZECEA DUPÃ POGORÂREA SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 5 (Ps. 11,7): Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei feri de neamul acesta, în veac.
Stih: (Ps. 8,1): Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tãu în tot pãmântul.

(III, 12-16)
F
raþilor, îmbrãcaþi-vã, dar, ca aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi prea
iubiþi, cu milostivirile îndurãrii, cu bunãtate, cu smerenie, cu
blândeþe, cu îndelungã-rãbdare, îngãduindu-vã unul pe altul ºi
iertând unul altuia, dacã are cineva vreo plângere împotriva cuiva; dupã
cum ºi Christos v-a iertat vouã, aºa sã iertaþi ºi voi. Iar peste toate acestea
îmbrãcaþi-vã întru dragoste, care este legãtura desãvârºirii. ªi pacea lui
Christos, întru care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup, sã stãpâneascã
în inimile voastre; ºi fiþi mulþumitori. Cuvântul lui Christos sã locuiascã
întru voi cu bogãþie. Învãþaþi-vã ºi povãþuiþi-vã între voi cu toatã
înþelepciunea. Cântaþi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulþumindu-I în
psalmi, în laude ºi în cântãri spirituale.

Stih: (Ps. 88,2): Cã ai zis: “Mila pe veci se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul Tãu”.
_______________
214 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI UNA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(XI, 17-31)
F
raþilor, prin credinþã, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac
(jertfã). Cel ce primise fãgãduinþele aducea jertfã pe fiul sãu unul
nãscut! Cãtre el grãise Dumnezeu: “Cã în Isaac þi se va chema þie
urmaº”. Dar Avraam a socotit cã Dumnezeu este puternic sã-l învieze ºi
din morþi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildã (a învierii)
Lui. Prin credinþa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov ºi pe
Esau. Prin credinþã Iacov, când a fost sã moarã, a binecuvântat pe fiecare
din fiii lui Iosif ºi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului sãu.
Prin credinþã Iosif, la sfârºitul vieþii, a pomenit despre ieºirea fiilor lui
Israel ºi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinþã, când s-a
nãscut Moise, a fost ascuns de pãrinþii lui trei luni, cãci l-au vãzut prunc
frumos ºi nu s-au temut de porunca regelui. Prin credinþã, Moise, când s-
a fãcut mare, n-a vrut sã fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine
sã pãtimeascã cu poporul lui Dumnezeu, decât sã aibã dulceaþa cea
trecãtoare a pãcatului, socotind cã batjocorirea pentru Christos este mai
mare bogãþie decât comorile Egiptului, fiindcã se uita la rãsplãtire. Prin
credinþã a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã de urgia regelui, cãci a rãmas
neclintit ca cel ce vede pe Cel nevãzut. Prin credinþã a rânduit Paºtile ºi
stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor sã nu se atingã de cei întâi-nãscuþi
ai lor. Prin credinþã au trecut israeliþii Marea Roºie, ca pe uscat, pe care
egiptenii, încercând ºi ei s-o treacã, s-au înecat. Prin credinþã zidurile
Ierihonului au cãzut, dupã ce au fost înconjurate ºapte zile. Prin credinþã,
Rahav, desfrânata, fiindcã cu pace primise iscoadele, n-a pierit împreunã
cu cei neascultãtori.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXI-A DUPÃ RUSALII 215
MARÞI
ÎN SÃPTAMÂNA A TREIZECI ªI UNA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(XII, 25-29)
F
raþilor, luaþi seama sã nu vã lepãdaþi de Cel Care vorbeºte. Cã dacã
aceia n-au scãpat de pedeapsã, nevoind sã asculte pe cel ce le grãia
pe pãmânt, cu atât mai mult noi - îndepãrtându-ne de Cel ce ne
grãieºte din ceruri - al Cãrui glas, odinioarã, a zguduit pãmântul, iar acum,
vorbind, a fãgãduit: “Încã o datã voi clãtina nu numai pãmântul, ci ºi
cerul”. Iar prin aceea cã zice: “Încã o datã”, aratã schimbarea celor clãtinate,
ca a unor lucruri fãcute, ca sã rãmânã cele neclintite. De aceea, fiindcã
primim o împãrãþie neclintitã, sã fim mulþumitori, ºi aºa sã-I aducem
închinare plãcutã, cu evlavie ºi cu sfialã. Cãci “Dumnezeul nostru este ºi
foc mistuitor”.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA CATOLICÃ

A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV, CITIRE:
(I, 1-18)
I
acov, servul lui Dumnezeu ºi al Domnului Isus Christos, celor
douãsprezece seminþii care sunt împrãºtiate, salutare. Mare bucurie
sã socotiþi, fraþii mei, când cãdeþi în diferite ispite, ºtiind cã încercarea
credinþei voastre lucreazã rãbdare; iar rãbdarea sã-ºi aibã lucrul ei
desãvârºit, ca sã fiþi desãvârºiþi ºi întregi, nelipsiþi fiind de nimic. ªi de
este cineva din voi lipsit de înþelepciune, sã o cearã de la Dumnezeu, Cel
ce dã tuturor fãrã deosebire ºi fãrã înfruntare; ºi i se va da. Sã cearã însã
cu credinþã, fãrã sã aibã nici o îndoialã, pentru cã cine se îndoieºte este
asemenea valului mãrii, miºcat de vânt ºi aruncat încoace ºi încolo. Sã nu
gândeascã omul acela cã va lua ceva de la Dumnezeu. Bãrbatul îndoielnic
este nestatornic în toate cãile sale. Iar fratele cel smerit sã se laude întru
216 APOSTOLUL
înãlþimea sa, ºi cel bogat întru smerenia sa, pentru cã va trece ca floarea
ierbii. Cãci a rãsãrit soarele arzãtor ºi a uscat iarba ºi floarea ei a pierit; tot
aºa se va veºteji ºi bogatul în alergãturile sale. Fericit este bãrbatul care
rabdã ispita, cãci lãmurit fãcându-se, va lua cununa vieþii pe care a
fãgãduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni sã nu zicã atunci
când este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit, pentru cã El însuºi nu
ispiteºte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras ºi momit de însãºi
pofta sa. Apoi pofta, zãmislind, naºte pãcat, iar pãcatul, odatã sãvârºit,
aduce moarte. Nu vã înºelaþi, fraþii mei prea iubiþi. Toatã darea cea bunã
ºi tot darul desãvârºit de sus este, pogorându-se de la Pãrintele luminilor,
la Care nu este schimbare sau umbrã de mutare. Dupã voia Sa ne-a nãscut
prin cuvântul adevãrului, ca sã fim începãturã fãpturilor Lui.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 19-27)
F
raþilor, orice om sã fie grabnic la ascultare, încet la vorbire,
încet la mânie. Cãci mânia omului nu lucreazã în dreptatea lui
Dumnezeu. Pentru aceea, lepãdând toatã spurcãciunea ºi prisosinþa
rãutãþii, primiþi cu blândeþe cuvântul sãdit în voi, care poate sã mântuiascã
sufletele voastre. Dar faceþi-vã împlinitori ai cuvântului, nu numai
ascultãtori ai lui, amãgindu-vã pe voi înºivã. Cã dacã cineva este ascultãtor
al cuvântului, iar nu ºi împlinitor, el seamãnã cu omul care priveºte în
oglindã faþa firii sale; s-a privit pe sine ºi s-a adus ºi îndatã a uitat ce fel
era. Cine s-a uitat, însã, de aproape în legea cea desãvârºitã a libertãþii ºi a
stãruit în ea, fãcându-se împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea
sa. Dacã cineva socoteºte cã e cucernic, dar nu îºi þine limba în frâu, ci îºi
amãgeºte inima; cucernicia acestuia este zadarnicã. Cucernicia curatã ºi
neîntinatã înaintea lui Dumnezeu ºi Tatãl, aceasta este: sã cercetãm pe
orfani ºi pe vãduve în necazurile lor, ºi sã ne pãzim pe noi fãrã de patã
din partea lumii.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXI-A DUPÃ RUSALII 217
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 1-13)
F
raþilor, nu cãutaþi la faþa omului sã aveþi credinþã în Domnul nostru
Isus Christos, Domnul mãririi. Cã dacã va intra în adunarea voastrã
un om cu inele de aur în degete, în hainã strãlucitã, ºi va intra ºi un
sãrac, în hainã murdarã, iar voi puneþi ochii pe cel care poartã hainã
strãlucitã ºi-i ziceþi: tu ºezi bine aici, pe când sãracului îi ziceþi: tu stai
acolo, în picioare, sau ºezi: ºezi jos, la picioarele mele, n-aþi fãcut voi,
oare, în gândul vostru, deosebire între unul ºi altul ºi nu v-aþi fãcut
judecãtori cu gânduri viclene? Ascultaþi, iubiþii mei fraþi: Oare nu
Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt sãraci în ochii lumii, dar bogaþi în credinþã
ºi moºtenitori ai împãrãþiei pe care a fãgãduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar
voi aþi necinstit pe cel sãrac! Oare nu bogaþii vã asupresc pe voi ºi nu ei
vã târãsc la judecãþi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care
aþi fost chemaþi? Dacã, într-adevãr, împliniþi legea împãrãteascã, potrivit
Scripturii: “Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”, bine faceþi; iar
de cãutaþi la faþa omului, face-þi pãcat ºi legea vã osândeºte ca pe niºte
cãlcãtori de lege. Pentru cã cine va pãzi toatã legea, dar va greºi într-o
singurã poruncã, s-a fãcut vinovat faþã de toate poruncile. Cã Cel ce a
zis: “Sã nu sãvârºeºti adulter” a zis ºi: “Sã nu ucizi”. ªi dacã nu sãvârºeºti
adulter, dar ucizi, te-ai fãcut cãlcãtor de lege. Aºa sã vorbiþi ºi aºa sã
lucraþi, ca unii care veþi fi judecaþi prin legea libertãþii. Cãci judecata este
fãrã milã pentru cel care n-a fãcut milã. ªi mila biruieºte în faþa judecãþi.
_______________
218 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 1-6)
P
avel, apostol al lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºi
Timotei, fratele nostru, sfinþilor ºi credincioºilor fraþi întru Christos,
care sunt în Colose: Har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru
ºi de la Domnul nostru Isus Christos. Mulþumim lui Dumnezeu ºi Tatãlui
Domnului nostru Isus Christos, rugându-ne totdeauna pentru voi, cãci
am auzit despre credinþa voastrã în Christos Isus ºi despre dragostea ce
aveþi cãtre toþi sfinþii, pentru nãdejdea cea pregãtitã vouã în ceruri, de
care aþi auzit mai înainte în cuvântul adevãrului Evangheliei care, ajungând
la voi, precum în toatã lumea aduce roadã ºi sporeºte întocmai ca la voi,
din ziua în care aþi auzit ºi aþi cunoscut întru adevãr harul lui Dumnezeu.
_______________
219
DUMINICA
A TREIZECI ªI UNA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Stih: (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte!

(I, 15-17)
F
raþilor, vrednic de credinþã ºi de toatã primirea e cuvântul cã Isus
Christos a venit în lume ca sã mântuiascã pe cei pãcãtoºi, dintre
care cel dintâi sunt eu. ªi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca
Isus Christos sã arate mai înainte întâi în mine toatã îndelunga Sa rãbdare,
ca pildã celor ce vor crede în El, spre viaþa veºnicã. Iar Împãratului
veacurilor, Celui nestricãcios, nevãzutului, singurului Dumnezeu fie cinste
ºi mãrire în vecii vecilor. Amin!
Aliluia, 6 (Ps. 90,1): Cel ce locuieºte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperãmântul
Dumnezeului cerului se va sãlãºlui.
Stih: (Ps. 90,2): Va zice Domnului: “Sprijinitorul meu eºti ºi scãparea mea; Dumnezeul
meu ºi voi nãdãjdui spre Dânsul”.
_______________
220 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI DOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 14-26)
F
raþilor, ce folos dacã zice cineva cã are credinþã, iar fapte nu are?
Oare credinþa poate sã-l mântuiascã? Dacã un frate sau o sorã sunt
goi, lipsiþi de hrana cea de toate zilele, ºi cineva dintre voi le-ar
zice: mergeþi în pace! Încãlziþi-vã ºi vã sãturaþi, dar nu le daþi cele
trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aºa ºi cu credinþa: dacã nu are
fapte, e moartã în ea însãºi. Dar va zice cineva: tu ai credinþã, iar eu am
fapte; aratã-mi credinþa ta fãrã fapte ºi eu îþi voi arãta, din faptele mele,
credinþa mea. Tu crezi cã unul este Dumnezeu? Bine faci; dar ºi demonii
cred ºi se cutremurã. Dar vrei tu însã sã înþelegi, omule nesocotit, cã
credinþa fãrã fapte este moartã? Avraam, pãrintele nostru, oare nu din
fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul sãu, pe jertfelnic? Vezi cã
credinþa lucra împreunã cu faptele lui ºi din fapte credinþa s-a desãvârºit?
ªi s-a împlinit Scriptura care zice: “ªi a crezut Avraam lui Dumnezeu ºi i
s-a socotit lui ca dreptate” ºi “a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
Vedeþi dar cã prin fapte este îndreptat omul; iar nu numai din credinþã. La
fel ºi Rahav, desfrânata, oare nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe
trimiºi ºi i-a scos afarã, pe altã cale? Cãci precum trupul fãrã de suflet
mort este, astfel ºi credinþa fãrã de fapte moartã este.
_______________
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 1-10)
F
raþilor, nu vã faceþi voi mulþi învãþãtori, ºtiind cã (noi, învãþãtorii)
mai mare osândã vom lua. Pentru cã toþi greºim în multe chipuri;
dacã nu greºeºte cineva în cuvânt, acela este bãrbat desãvârºit, în
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXII-A DUPÃ RUSALII 221
stare sã înfrâneze ºi tot trupul. Dar dacã noi punem în gura cailor frâul,
ca sã ni-i supunem, ducem dupã noi ºi trupul lor întreg. Iatã ºi corãbiile,
deºi sunt atât de mari ºi împinse de vânturi aprige, sunt totuºi purtate de
o cârmã foarte micã încotro hotãrãºte voinþa cârmaciului. Aºa ºi limba:
mic mãdular este, dar cu mari lucruri se fãleºte! Foc este ºi limba, lume a
fãrãdelegii! Limba îºi are locul ei între mãdularele noastre, dar spurcã tot
trupul ºi aruncã în foc drumul vieþii, dupã ce aprinsã a fost ea de flãcãrile
gheenei. Pentru cã orice fel de fiare ºi de pãsãri, de târâtoare ºi de vietãþi
din mare se domoleºte ºi s-a domolit de firea omeneascã, dar limba nimeni
dintre oameni nu poate s-o domoleascã! Ea este un rãu fãrã astâmpãr; ea
este plinã de venin aducãtor de moarte. Cu ea binecuvântãm pe Dumnezeu
ºi Tatãl, ºi cu ea blestãmãm pe oameni, care sunt fãcuþi dupã asemãnarea
lui Dumnezeu. Din aceeaºi gurã ies binecuvântarea ºi blestemul. Nu
trebuie, fraþii mei, sã fie aºa.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 11-18; IV, 1-6)
F
raþilor, oare izvorul aruncã din aceeaºi vânã ºi apa dulce ºi apa cea
amarã? Nu cumva poate smochinul, fraþilor, sã facã mãsline sau
viþa de vie sã facã smochine? Tot aºa izvorul sãrat nu poate sã dea
apã dulce. Cine este, între voi, înþelept ºi priceput? Sã arate, din buna-i
purtare, faptele lui în blândeþea înþelepciunii. Iar dacã aveþi râvnire amarã
ºi urã în inimile voastre, nu vã lãudaþi nici nu minþiþi împotriva adevãrului.
Înþelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pãmânteascã, trupeascã,
demonicã. Deci, unde este pizmã ºi urã, acolo este neorânduialã ºi orice
lucru rãu. Iar înþelepciunea cea de sus întâi este curatã, apoi paºnicã,
îngãduitoare, ascultãtoare, plinã de milã ºi de roade bune, neîndoielnicã
ºi nefãþarnicã. ªi roada dreptãþii se seamãnã întru pace de cei ce lucreazã
pacea. De unde vin rãzboaiele ºi de unde certurile dintre voi? Oare nu de
aici: din poftele voastre care se luptã în mãdularele voastre? Poftiþi ºi nu
aveþi; ucideþi ºi pizmuiþi ºi nu puteþi sã dobândiþi ce doriþi; vã certaþi ºi vã
rãzboiþi ºi nu aveþi, pentru cã nu cereþi. Cereþi ºi nu primiþi, pentru cã
222 APOSTOLUL
cereþi rãu, ca voi sã risipiþi în plãceri. Preadesfrânaþilor! Nu ºtiþi, oare, cã

prietenia lumii este duºmãnie faþã de Dumnezeu? Aºadar, cel ce vrea sã
fie prieten cu lumea I se face vrãºmaº lui Dumnezeu. Sau vi se pare cã
Scriptura grãieºte în deºert? Spre invidie tinde spiritul pe care El l-a
sãlãºluit întru? Nu, ci dã mai mare har. Pentru aceea zice: “Dumnezeu
celor mândri le stã împotrivã, dar celor smeriþi le dã har”.
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 7-17; V, 1-9)
F
raþilor, supuneþi-vã lui Dumnezeu. Staþi împotriva diavolului ºi el
va fugi de la voi. Apropiaþi-vã de Dumnezeu ºi Se va apropia ºi
El de voi. Curãþiþi-vã mâinile, pãcãtoºilor, ºi sfinþiþi-vã inimile, voi
cei îndoielnici. Pãtrundeþi-vã de durere. Întristaþi-vã ºi vã jeliþi. Râsul
întoar-cã-se în plâns ºi bucuria voastrã în întristare. Smeriþi-vã înaintea
Domnului ºi El vã va înãlþa. Nu vã vorbiþi de rãu unul pe altul, fraþilor.
Cel ce vorbeºte de rãu pe frate ori judecã pe fratele sãu, vorbeºte de rãu
legea ºi judecã legea; iar dacã judeci legea nu eºti împlinitor al legii, ci
judecãtor. Unul este Dãtãtorul legii ºi Judecãtorul: cel ce poate sã
mântuiascã ºi sã piardã. Iar tu cine eºti, care judeci pe aproapele? Veniþi
acum cei care ziceþi: astãzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta
acolo un an ºi vom face negoþ ºi vom câºtiga, voi, care nu ºtiþi ce se va
întâmpla mâine, cã ce este viaþa voastrã? Abur sunteþi, care se aratã o
clipã, apoi piere. În loc ca voi sã ziceþi: dacã Domnul voieºte, vom trãi ºi
vom face aceasta sau aceea. ªi acum vã lãudaþi în mândria voastrã. Orice
laudã de acest fel este rea. Drept aceea, cine ºtie sã facã ce e bine ºi nu
face pãcat are. Veniþi acum, voi, bogaþilor, plângeþi ºi vã tânguiþi de
necazurile care vor sã vinã asupra voastrã. Bogãþia a putrezit ºi hainele
voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru ºi argintul au ruginit ºi rugina
lor va fi mãrturie asupra voastrã ºi ca focul va mistui trupurile voastre; aþi
strâns comori în vremea din urmã. Dar, iatã, plata lucrãtorilor care au
secerat þarinile voastre, pe care voi aþi oprit-o, strigã; ºi strigãtele
secerãtorilor au intrat în urechile Domnului Savaot. V-aþi desfãtat
pe pãmânt ºi v-aþi dezmierdat; hrãnit-aþi inimile voastre în ziua

înjunghierii. Osândit-aþi, omorât-aþi pe cel drept; el nu vi se împotriveºte.
Drept aceea, fiþi îndelung-rãbãdãtori, fraþilor, pânã la venirea Domnului.
Iatã, plugarul aºteaptã roada cea scumpã a pãmântului, înde-lung-rãbdând,
pânã ce primeºte ploaia timpurie ºi târzie. Fiþi dar ºi voi îndelun-g-
rãbãdãtori, întãriþi inimile voastre, cã venirea Domnului s-a apropiat. Nu
vã plângeþi, fraþilor, unul împotriva celuilalt, ca sã nu fiþi judecaþi; iatã,
Judecãtorul stã înaintea uºilor.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CATOLICÃ

A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, CITIRE:
(I, 1-25; II, 1-10)
P
etru, apostol al lui Isus Christos, cãtre cei care trãiesc împrãºtiaþi
printre strãini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia ºi în
Bitinia, aleºi dupã cea mai dinainte ºtiinþã a lui Dumnezeu-Tatãl,
întru sfinþirea Spiritului, spre ascultare ºi stropirea cu sângele lui Isus
Christos: Har vouã ºi pacea sã se înmulþeascã! Binecuvântat fie Dumnezeu
ºi Tatãl Domnului nostru Isus Christos, Care, dupã mare mila Sa, prin
învierea lui Isus Christos din morþi, ne-a nãscut din nou, spre nãdejde
vie, spre moºtenire nestricãcioasã ºi neîntinatã, ºi neveºtejitã, pãstratã în
ceruri pentru voi, cei ce sunteþi pãziþi cu puterea lui Dumnezeu, prin
credinþã, spre mântuire, gata sã se dea pe faþã în vremea de apoi. Întru
aceasta vã bucuraþi, mãcar cã acum ar trebui sã fiþi triºti, încercaþi fiind de
multe feluri de ispite pentru puþinã vreme, pentru credinþa voastrã
încercatã, mult mai de preþ decât aurul cel pieritor, dar curãþit prin foc, sã
fie gãsitã spre laudã ºi spre mãrire ºi spre cinste, la arãtarea lui Isus
Christos. Pe El, fãrã sã-L fi vãzut, Îl iubiþi; întru El deºi acum nu-L vedeþi
voi credeþi ºi vã bucuraþi cu bucurie negrãitã ºi preamãritã, dobândind
rãsplata credinþei voastre, mântuirea sufletelor. Aceastã mântuire au cãutat-
o cu stãruinþã ºi au cercetat-o cu de-amãnuntul proorocii care au proorocit
despre harul ce avea sã vinã la voi. Cercetând în care ºi în ce fel de vreme
le arãta Spiritul lui Christos, Care era întru ei, despre patimile lui Christos
ºi despre mãririle cele de dupã ele. Lor le-a fost descoperit cã nu pentru
ei înºiºi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit
224 APOSTOLUL
prin cei ce întru Spiritul Sfânt trimis din cer, v-au propovãduit Evanghelia,
spre care ºi îngerii doreau sã priveascã. Pentru aceea, încingând mijloacele
cugetului vostru, trezindu-vã, nãdãjduiþi desãvârºit în harul care vi se va
da vouã la arãtarea lui Isus Christos. Ca fii ascultãtori, nu vã potriviþi
poftelor de mai înainte, din vremea neºtiinþei voastre, ci dupã Sfântul,
Care v-a chemat pe voi, fiþi ºi voi înºivã sfinþi în toatã petrecerea vieþii.
Cã scris este: “Fiþi sfinþi, pentru cã Eu sunt Sfânt”. ªi dacã chemaþi Tatã,
pe Cel ce judecã cu nepãrtinire, dupã lucrul fiecãruia, petreceþi în fricã
zilele vremelniciei voastre, ºtiind cã nu cu lucruri stricãcioase, cu argint
sau aur aþi fost rãscumpãraþi din viaþa voastrã deºartã, lãsatã de la pãrinþi,
ci cu scumpul sânge al lui Christos, ca al unui miel nevinovat ºi neprihãnit,
Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arãtat,
în anii cei mai de pe urmã, pentru voi. Cei ce prin El aþi crezut în
Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morþi ºi I-a dat lui mãrire, ca sã vã
fie credinþa ºi nãdejdea voastrã în Dumnezeu. Curãþindu-vã sufletele prin
ascultare de adevãr, spre nefãþarnicã iubire de fraþi, iubiþi-vã unul pe altul
din toatã inima, cu toatã stãruinþa, fiind nãscuþi din nou nu din sãmânþã
stricãcioasã, ci nestricãcioasã, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu ºi care
rãmâne în veac. Pentru cã tot trupul este ca iarba ºi toatã mãrirea lui ca
floarea ierbii: uscatu-s-a iarba ºi floarea a cãzut, iar cuvântul Domnului
rãmâne în veac. ªi acesta este cuvântul care vi s-a binevestit. Deci,
lepãdând toatã rãutatea ºi tot vicleºugul, ºi fãþãrniciile, ºi pizmele, ºi toate
clevetirile, ca niºte prunci de curând nãscuþi sã doriþi laptele cel spiritual
ºi neprefãcut, ca prin el sã creºteþi spre mântuire, de vreme ce aþi gustat ºi
aþi vãzut cã bun este Domnul. Apropiaþi-vã de El, Piatra cea vie, de oameni
într-adevãr neluatã în seamã, dar la Dumnezeu aleasã ºi de mare preþ; ºi
voi înºivã, ca pietre vii, zidiþi-vã drept casã spiritualã, preoþie sfântã, ca
sã aduceþi jertfe spirituale, bineplãcute lui Dumnezeu, prin Isus Christos;
pentru cã scris este în Scripturã: “Iatã, pun în Sion Piatra din capul
unghiului, aleasã, de mare preþ, ºi cel ce va crede în ea nu se va ruºina”.
Pentru voi, deci, care credeþi, (Piatra) este de mare preþ; iar pentru cei ce
nu cred, Piatra pe care n-au bãgat-o în seamã ziditorii, aceasta a ajuns sã
fie în capul unghiului, ºi piatrã de poticnire ºi stâncã de smintealã de care
se poticnesc, fiindcã n-au dat ascultare cuvântului, spre care au ºi fost
puºi. Iar voi sunteþi seminþie aleasã, preoþie împãrãteascã, neam sfânt,
popor agonisit de Dumnezeu, ca sã vestiþi în lume bunãtãþile Celui ce v-
a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunatã, voi care odinioarã nu
eraþi popor, iar acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioarã
n-aveaþi parte de milã, iar acum sunteþi miluiþi.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(VI, 14-23)
F
raþilor, vã rugãm dojeniþi pe cei fãrã de rânduialã, îmbãrbãtaþi pe
cei slabi la suflet, sprijiniþi pe cei neputincioºi, fiþi îndelung-
rãbãdãtori faþã de toþi. Luaþi seama sã nu rãsplãteascã cineva cuiva
rãul cu rãu, ci totdeauna sã urmaþi cele bune unul faþã de altul ºi faþã de
toþi. Bucura- þi-vã pururea. Rugaþi-vã neîncetat. Daþi mulþumire pentru
toate, cã aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Christos Isus, pentru voi.
Spiritul sã nu-l stingeþi. Proorociile sã nu le dispreþuiþi. Toate sã le
încercaþi; þineþi ce este bine; feriþi-vã de orice înfãþiºare a rãului. Însuºi
Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã pe voi desãvârºit ºi întreg spiritul vostru,
ºi sufletul, ºi trupul sã se pãzeascã, fãrã de prihanã, întru venirea Domnului
nostru Isus Christos.
_______________
226 APOSTOLUL
DUMINICA
A TREIZECI ªI DOUA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
Prochimen, 7 (Ps. 28,11): Domnul tãrie poporului Sãu va da, Domnul va binecuvânta pe
poporul Sãu cu pace.
Stih: (Ps.28,1): Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi cinste.

(IV, 9-15)
F
iule, Timotei, vrednic de credinþã este acest cuvânt ºi vrednic de
toatã primirea, fiindcã pentru aceasta ne ºi ostenim ºi suntem ocãrâþi
ºi ne luptãm, cãci ne-am pus nãdejdea în Dumnezeul cel viu, Care
este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioºilor. Acestea sã
le porunceºti ºi sã-i înveþi. Nimeni sã nu dispreþuiascã tinereþile tale, ci
fã-te pildã credincioºilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu spiritul,
cu credinþa, cu curãþia. Pânã voi veni eu ia aminte la citit, la îndemnat, la
învãþãturã. Nu fi nepãsãtor faþã de harul care este întru tine, care þi s-a dat
prin proorocie, cu punerea mâinilor preoþimii. Cugetã la acestea, þine-te
de acestea, ca propãºirea ta sã fie vãditã tuturor.
Aliluia, 2 (Ps.91,1): Bine este a lãuda pe Domnul ºi a cânta numele Tãu, Preaînalte.
Stih: (Ps.91,2): A vesti dimineaþa mila Ta ºi adevãrul Tãu în toatã noaptea.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXIII-A DUPÃ RUSALII 227
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI TREIA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 21-25; III, 1-9)
I
ubiþilor, Christos a pãtimit pentru voi, lãsându-vã pildã ca sã pãºiþi pe
urmele Lui, Care n-a sãvârºit nici un pãcat, nici s-a aflat vicleºug în
gura Lui ºi Care, ocãrât fiind, nu rãspundea cu ocarã; suferind, nu
ameninþa, ci Se lãsa în ºtirea Celui ce judecã cu dreptate. El a purtat
pãcatele noastre în trupul Sãu, pe lemn, pentru noi, murind faþã de pãcate,
sã vieþuim dreptãþii, cu a Cãrui ranã v-aþi vindecat. Cãci eraþi ca niºte oi
rãtãcite, dar v-aþi întors acum la Pãstorul ºi Pãzitorul sufletelor voastre.
Asemenea ºi voi, femeilor, supuneþi-vã bãrbaþilor voºtri, aºa încât, chiar
dacã sunt unii care nu se pleacã cuvântului, sã fie câºtigaþi fãrã
propovãduire, prin purtarea femeilor lor, vãzând de aproape viaþa voastrã
curatã ºi plinã de sfialã. Podoaba voastrã sã nu fie cea din afarã: împletirea
pãrului, podoabele de aur ºi îmbrãcarea hainelor scumpe, ci sã fie omul
cel tainic al inimii, întru nestricãcioasa podoabã a spiritului blând ºi liniºtit,
care este de mare preþ înaintea lui Dumnezeu. Cã aºa se împodobeau
odinioarã ºi sfintele femei care sperau în Dumnezeu, supunându-se
bãrbaþilor lor, precum Sara asculta pe Avraam ºi-l numea pe el domn, ale
cãrei fiice sunteþi dacã faceþi ce e bine ºi nu vã temeþi de nimic. Voi,
bãrbaþilor, de asemenea trãiþi înþelepþeºte cu femeile voastre, ca fiind fãpturi
mai slabe, ºi faceþi-le parte de cinste ca unora care, împreunã cu voi, sunt
moºtenitoare ale harului vieþii, aºa încât rugãciunile voastre sã nu fie
împiedicate. În sfârºit, fiþi toþi într-un gând, împreunã-pãtimitori, iubitori
de fraþi, milostivi, smeriþi. Nu rãsplãtiþi rãul cu rãu sau ocara cu ocarã ci,
dimpotrivã, binecuvântaþi, cãci spre aceasta aþi fost chemaþi, ca sã moºteniþi
binecuvântarea.
_______________
228 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 10-22)
I
ubiþilor, cel ce voieºte sã iubeascã viaþa ºi sã vadã zile bune sã-ºi
opreascã limba de la rãu ºi buzele sale sã nu vorbeascã vicleºug; sã
se fereascã de rãu ºi sã facã bine; sã caute pacea ºi s-o urmeze; cãci
ochii Domnului sunt peste cei drepþi ºi urechile Lui spre rugãciunile lor,
iar faþa Domnului este împotriva celor ce fac rele. ªi cine vã va face vouã
rãu dacã sunteþi plini de râvnã pentru bine? Dar de veþi ºi pãtimi pentru
dreptate, fericiþi veþi fi. Iar de frica lor sã nu vã temeþi, nici sã vã tulburaþi.
Ci pe Domnul, pe Christos, sã-L sfinþiþi în inimile voastre ºi sã fiþi gata
totdeauna sã rãspundeþi oricui vã va cere socotealã despre speranþa voastrã,
dar cu blândeþe ºi cu fricã, având cuget curat ca, tocmai în ceea ce sunteþi
defãimaþi, sã iasã de ruºine cei ce vorbesc de rãu purtarea voastrã cea bunã
întru Christos. Cã e mai bine, dacã aºa este voia lui Dumnezeu, sã pãtimiþi
fãcând cele bune, decât fãcând cele rele. Pentru cã ºi Christos a suferit o
datã moartea pentru pãcatele noastre, El, Cel drept, pentru cei nedrepþi,
ca sã ne aducã pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu fãcut
cu spiritul, cu care S-a coborât ºi a propovãduit ºi spiritelor þinute în
închisoare, care fuseserã neascultãtoare altãdatã, când îndelunga-rãbdare
a lui Dumnezeu aºtepta, în zilele lui Noe, ºi se pregãtea corabia în care
puþine suflete, adicã opt, s-au mântuit prin apã. Iar aceastã mântuire prin
apã închipuia botezul, care vã mântuieºte astãzi ºi pe voi, nu ca ºtergere a
necurãþiei trupului, ci ca deschidere a cugetului bun cãtre Dumnezeu, prin
învierea lui Isus Christos, Care, dupã ce S-a suit la cer, este de-a dreapta
lui Dumnezeu ºi I se supun Lui îngerii ºi stãpâniile, ºi puterile.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 1-11)
I
ubiþilor, fiindcã Christos a pãtimit cu trupul, înarmaþi-vã ºi voi cu
gândul acesta cã cine a suferit cu trupul a isprãvit cu pãcatul, ca sã
nu mai trãiascã timpul ce mai are de trãit în trup dupã poftele
oamenilor, ci dupã voia lui Dumnezeu. Destul este cã, în vremurile trecute,
aþi fãcut cu desãvârºire voia neamurilor, umblând în desfrânãri, în pofte
ºi beþii, în ospeþe fãrã mãsurã, în petreceri cu vin mult ºi neiertate slujiri
idoleºti. De aceea ei se mirã cã voi nu mai alergaþi cu ei în aceeaºi revãrsare
a desfrâului ºi vã hulesc. Ei îºi vor da seama înaintea Celui ce este gata sã
judece viii ºi morþii. Cã spre aceasta s-a binevestit ºi morþilor, ca sã fie
judecaþi ca oameni, dupã trup, dar sã vieze, dupã Dumnezeu cu spiritul.
Iar sfârºitul tuturor s-a apropiat; fiþi dar cu mintea întreagã ºi privegheaþi
în rugãciuni. Dar mai presus de toate þineþi din rãsputeri la dragostea
dintre voi, pentru cã dragostea acoperã mulþime de pãcate. Fiþi între voi
iubitori de strãini, fãrã de cârtire. Dupã darul pe care l-a primit fiecare,
slujiþi unii altora, ca niºte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al
lui Dumnezeu. Dacã vorbeºte cineva, cuvintele lui sã fie ca ale lui
Dumnezeu; dacã slujeºte cineva, slujba lui sã fie ca din puterea pe care o
dã Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu sã se preamãreascã prin
Isus Christos, Cãruia Îi este mãrirea ºi stãpânirea în vecii vecilor. Amin!
_______________
230 APOSTOLUL
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 12-19; V, 1-5)
I
ubiþilor, nu vã miraþi de focul aprins între voi, spre ispitire, ca ºi cum
vi s-ar întâmpla ceva strãin ci, întrucât sunteþi pãrtaºi la suferinþele
lui Christos, bucuraþi-vã, pentru ca ºi la arãtarea mãririi Lui sã vã
bucuraþi cu bucurie mare. De sunteþi ocãrâþi pentru numele lui Christos,
fericiþi sunteþi, cãci Spiritul gloriei ºi al lui Dumnezeu Se odihneºte peste
voi; de cãtre unii El se huleºte, iar de voi se preamãreºte. Nimeni dintre
voi sã nu sufere ca ucigaº, sau fur, sau fãcãtor de rele, sau ca râvnitor de
lucruri strãine. Iar de suferã ca ºi creºtin, sã nu se ruºineze, ci sã
preamãreascã pe Dumnezeu pentru numele acesta. Cãci vremea este ca sã
înceapã judecata de la casa lui Dumnezeu; ºi dacã începe întâi de la noi,
care va fi sfârºitul celor care nu ascultã de Evanghelia lui Dumnezeu? ªi
dacã dreptul abia se mântuieºte, ce va fi cu cel necredincios ºi pãcãtos?
Pentru aceea ºi cei ce suferã dupã voia lui Dumnezeu sã-ºi încredinþeze
Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, sãvârºind fapte bune. Pe preoþii
cei dintre voi îi rog, ca unul ce sunt împreunã-preot ºi martor al patimilor
lui Christos ºi pãrtaº al mãririi ce va sã se descopere: pãstoriþi turma lui
Dumnezeu, datã în paza voastrã, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie
bunã, dupã Dumnezeu, nu pentru câºtig urât, ci din dragoste; nu ca ºi
cum aþi fi stãpâni peste Biserici, ci pilde fãcându-vã turmei. Iar când Se
va arãta Mai-Marele Pãstor, veþi lua cununa cea neveºtejitã a mãririi. Tot
aºa ºi voi, fiilor spirituali, supuneþi-vã preoþilor; ºi toþi, unii faþã de alþii,
îmbrãcaþi-vã întru smerenie, pentru cã Dumnezeu celor mândri le stã
împotrivã, iar celor smeriþi le dã har.
_______________
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA A DOUA CATOLICÃ

(I, 1-10)
S
imon-Petru, slujitor ºi apostol al lui Isus Christos, celor ce prin
dreptatea Dumnezeului nostru ºi a Mântuitorului Isus Christos au
dobândit o credinþã de acelaºi preþ cu a noastrã: Har vouã ºi pacea
sã se înmulþeascã întru cunoºtinþa lui Dumnezeu ºi a lui Isus, Domnul
nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit toate cele ce sunt spre viaþã
ºi spre bunã cucernicie, fãcându-ne sã cunoaºtem pe Cel ce ne-a chemat
prin gloria Sa ºi prin puterea Sa, prin care El ne-a hãrãzit mari ºi preþioase
fãgãduinþe, ca prin ele sã vã faceþi pãrtaºi dumnezeieºtii firi, scãpând de
stricãciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta puneþi ºi din partea
voastrã toatã sârguinþa ºi adãugaþi la credinþa voastrã fapta bunã, iar la
fapta bunã cunoºtinþa, la cunoºtinþã: înfrânarea; la înfrânare: rãbdarea; la
rãbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frãþeascã, iar la iubirea frãþeascã:
dragostea. Cã dacã aceste lucruri sunt în voi ºi tot sporesc, ele nu vã vor
lãsa nici trândavi, nici fãrã roade în cunoaºterea Domnului nostru Isus
Christos. Iar cel ce nu are acestea este slab vãzãtor ºi orb ºi a uitat de
curãþirea pãcatelor lui de demult. De aceea, fraþilor, strãduiþi-vã cu atât
mai vârtos sã faceþi temeinicã chemarea ºi alegerea voastrã, cãci, fãcând
acestea, nu veþi greºi niciodatã.
_______________
232 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 11-19)
F
iule, Timotei, vrednic de crezare este cuvântul: dacã am murit
împreunã cu Christos, vom învia împreunã cu El. Dacã rãmânem
întru El, vom ºi împãrãþi împreunã cu El; de-L vom tãgãdui, ºi El ne
va tãgãdui pe noi. Dacã nu-i suntem credincioºi, El rãmâne credincios, cãci
nu poate sã Se tãgãduiascã pe Sine însuºi. Aminteºte-le acestea ºi îndeamnã
stãruitor înaintea lui Dumnezeu sã nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic
nu foloseºte, decât la pierzarea ascultãtorilor. Strãduieºte-te sã te arãþi
încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrãtor cu faþã curatã, drept învãþând
cuvântul adevãrului. Iar de deºartele vorbiri lumeºti fereºte-te, cã ele vor
spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul lor va da roade ca o cangrenã.
Dintre ei sunt Imeneu ºi Filet, care au rãtãcit de la adevãr, zicând cã învierea
s-a petrecut, ºi rãstoarnã credinþa unora, dar temelia cea tare a lui Dumnezeu
stã neclintitã, având pecetea aceasta: cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai
Sãi; ºi sã se depãrteze de la nedreptate oricine cheamã numele Domnului.
_______________
233
PERIOADA TRIODULUI
DUMINICA
A TREIZECI ªI TREIA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
A VAMEªULUI ªI FARISEULUI
Troparul Învierii: al glasului.

Condac, 4: Sã fugim de vorba cea fãloasã a fariseului * ºi sã deprindem înãlþimea vorbelor
umilite ale vameºului, * cu pocãinþã strigând: * Mântuitorul lumii, îndurã-te de servii tãi.
Prochimen, 8 (Ps. 75,11): Domnului, Dumnezeului vostru faceþ-I fãgãduinþe ºi pliniþi-le.

Stih (Ps. 75,1): Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, mare este numele Lui în Israel.

(III, 10-15)
F
iule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã, în purtare, în nãzuinþã,
în credinþã, în îndelungã-rãbdare, în dragoste, în stãruinþã, în
prigonirile ºi suferinþele care mi s-au fãcut în Antiohia, în Iconiu,
în Listra; câte prigoniri am rãbdat! ªi din toate m-a mântuit Domnul. ªi
toþi care voiesc sã trãiascã cucernic în Christos vor fi prigoniþi. Iar oamenii
rãi ºi amãgitori vor merge spre tot mai rãu, rãtãcind pe alþii ºi rãtãciþi
fiind ei înºiºi. Tu însã rãmâi în cele ce ai învãþat ºi de care eºti încredinþat,
deoarece ºtii de la cine le-ai învãþat, ºi fiindcã de mic copil cunoºti Sfintele
Scripturi, care pot sã te înþelepþeascã spre mântuire, prin credinþa cea întru
Christos Isus.
Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
Stih (Ps. 94,2): Sã întâmpinãm faþa Lui întru laude ºi psalmi de bucurie sã-I strigãm Lui.
_______________
234 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI PATRA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 20-21; II, 1-9)
I
ubiþilor, mai înainte de toate, trebuie sã ºtiþi cã nici o proorocie a
Scripturii nu se tâlcuieºte dupã socotinþa fiecãruia; pentru cã niciodatã
proorocia nu s-a fãcut din voia omului, ci oamenii cei sfinþi ai lui
Dumnezeu au grãit, purtaþi fiind de Spiritul Sfânt. Dar au fost în popor ºi
prooroci mincinoºi, dupã cum ºi între voi vor fi învãþãtori mincinoºi,
care vor strecura eresuri pierzãtoare ºi, tãgãduind chiar pe Stãpânul care
i-a rãscumpãrat, îºi vor aduce lor o grabnicã pierire; ºi mulþi se vor lua
dupã învãþãturile lor rãtãcite ºi, din pricina lor, calea adevãrului va fi
hulitã; ºi din poftã de avere ºi cu cuvinte amãgitoare ei vã vor înºela pe
voi. Dar osânda lor, de mult pregãtitã, nu întârzie ºi pierzarea lor nu
doarme. Cã dacã Dumnezeu n-a cruþat pe îngerii care au pãcãtuit ci,
legându-i cu legãturile întunericului în iad, i-a dat sã fie pãziþi spre
judecatã; ºi dacã n-a cruþat lumea veche, ci a pãstrat numai pe Noe, ca al
optulea propovãduitor al dreptãþii, atunci când a adus potopul peste cei
fãrã de credinþã, ºi dacã cetãþile Sodomei ºi Gomorei, osândindu-le la
nimicire, le-a prefãcut în cenuºã, dându-le ca o pildã nelegiuiþilor din
viitor; ºi dacã pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor
nelegiuiþi, l-a mântuit, pentru cã dreptul acesta, locuind între ei, prin ce
vedea ºi auzea zi de zi, chinuia sufletul sãu cel drept, din pricina faptelor
lor nelegiuite; Domnul poate sã scape din ispite pe cei credincioºi, iar pe
cei nedrepþi sã-i pãstreze ca sã fie pedepsiþi în ziua judecãþii.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXIV-A DUPÃ RUSALII 235
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 9-22)
I
ubiþilor, Domnul poate sã scape din ispite pe cei credincioºi, iar pe
cei nedrepþi sã-i pãstreze ca sã fie pedepsiþi în ziua judecãþii; ºi mai
vârtos pe cei ce umblã dupã îmboldirile cãrnii, în pofte spurcate ºi
dispreþuiesc domnia cereascã. Îndrãzneþi, îngâmfaþi, ei nu se cutremurã sã
huleascã mãririle (din cer); pe când îngerii, deºi sunt mai mari în tãrie ºi
în putere, nu aduc în faþa Domnului judecatã defãimãtoare împotriva lor.
Aceºtia însã, ca niºte dobitoace fãrã minte, din fire fãcute sã fie prinse ºi
nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri în stricãciunea lor; ei înºiºi
fiind nedrepþi îºi vor lua plata nedreptãþii, socotind o plãcere desfãtarea
de fiecare zi; ei sunt pete ºi ocarã, fãcându-ºi plãcere, în rãtãcirile lor, sã
se ospãteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânãrii
ºi fiind nesãþioºi de pãcat, ci amãgesc sufletele cele nestatornice; inima
lor e deprinsã la lãcomie ºi sunt fiii blestemului; pãrãsind calea cea dreaptã
au rãtãcit ºi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata
nedreptãþii, dar a primit mustrare pentru cãlcarea lui de lege; cãci dobitocul
fãrã grai, pe care era cãlare, grãind cu glas omenesc, a oprit nebunia
proorocului. Aceºtia sunt izvoare fãrã de apã ºi nori purtaþi de furtunã,
cãrora li se pãstreazã în veac întunericul cel nepãtruns, cãci rostind vorbe
trufaºe ºi deºarte, ei momesc întru poftele trupului, în desfrânãri, pe cei
care de abia au scãpat de cei ce vieþuiesc în rãtãcire. Ei le fãgãduiesc
libertate fiind ei înºiºi robi stricãciunii, fiindcã ceea ce te biruieºte, aceea
te ºi stãpâneºte. Cã dacã, dupã ce au scãpat de întinãrile lumii, prin
cunoaºterea Domnului ºi Mântuitorului nostru Isus Christos, iarãºi se
încurcã în acestea ºi sunt învinºi; li s-au fãcut cele de pe urmã mai rele
decât cele dintâi. Cãci mai bine era pentru ei sã nu fi cunoscut calea
dreptãþii decât, dupã ce au cunoscut-o, sã se întoarcã de la porunca sfântã
datã lor. Cu ei s-a întâmplat adevãrul din zicalã: câinele se întoarce la
vãrsãtura lui ºi porcul la noroiul mocirlei lui.
_______________
236 APOSTOLUL
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 1-18)
I
ubiþilor, aceasta este acum a doua epistolã pe care v-o scriu. În ele
caut sã trezesc, în amintirea voastrã, dreapta voastrã judecatã, ca sã
vã aduceþi aminte de cuvintele cele mai înainte grãite de sfinþii
prooroci ºi de porunca Domnului ºi Mântuitorului, datã prin apostolii
voºtri. Întâi trebuie sã ºtiþi cã, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocurã,
batjocoritori care vor umbla dupã poftele lor ºi vor zice: unde este
fãgãduinþa venirii Lui? Cã de când au adormit pãrinþii toate aºa rãmân, ca
de la începutul fãpturii. Cã ei în chip voit uitã aceasta, cã cerurile erau de
demult ºi cã pãmântul s-a închegat la cuvântul Domnului din apã ºi prin
apã, ºi prin apã lumea de atunci a pierit înecatã, iar cerurile de acum ºi
pãmântul sunt þinute prin acelaºi cuvânt ºi pãstrate pentru focul din ziua
judecãþii ºi pieirii oamenilor necredincioºi. ªi aceasta una sã nu vã rãmânã
ascunsã, iubiþilor, cã o singurã zi înaintea Domnului este ca o mie de ani
ºi o mie de ani ca o zi. Domnul nu întârzie cu fãgãduinþa Sa, dupã cum
socotesc unii cã e întârziere, ci îndelung rabdã pentru voi, nevrând sã
piarã cineva, ci toþi sã vinã la pocãinþã. Iar ziua Domnului va veni ca un
fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface,
ºi pãmântul ºi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacã toate acestea se
vor desfiinþa, cât de mult vi se cuvine vouã sã umblaþi întru viaþã sfântã
ºi cucernicie, aºteptând ºi grãbind venirea zilei Domnului, din pricina
cãreia cerurile, luând foc, se vor topi! Dar noi aºteptãm, potrivit
fãgãduinþelor Lui, ceruri noi ºi pãmânt nou în care locuieºte dreptatea.
Pentru aceea, iubiþilor, aºteptând acestea, sârgu-iþi-vã sã fiþi aflaþi de El în
pace, fãrã prihanã ºi fãrã vinã. ªi îndelunga-rãbdare a Domnului nostru
socotiþi-o drept mântuire, precum v-a scris ºi iubitul nostru frate Pavel,
dupã înþelepciunea datã lui, cum vorbeºte despre acestea epistolele sale,
în care sunt unele lucruri cu anevoie de înþeles, pe care cei neºtiutori ºi
neîntãriþi le rãstãlmãcesc, ca ºi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
Deci, iubiþilor, cunoscând acestea de mai înainte, pãziþi-vã ca nu cumva,
lãsându-vã târâþi de rãtãcirea celor fãrã de lege, sã cãdeþi din întãrirea
voastrã, ci creºteþi în har ºi în cunoaºterea Domnului nostru ºi Mântuitorului
Isus Christos. A Lui este mãrirea, acum ºi în ziua veacului. Amin!
_______________
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN, CITIRE:
(I, 8-10; II, 1-6)
F
raþilor, dacã zicem cã pãcat nu avem, ne amãgim pe noi înºine ºi
adevãrul nu este întru noi. Dacã mãrturisim pãcatele noastre, El
este credincios ºi drept ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne curãþe pe noi
de toatã nedreptatea. Dacã zicem cã n-am pãcãtuit, Îl facem mincinos, ºi
cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu ca sã nu
pãcãtuiþi, ºi dacã va pãcãtui cineva, avem Mijlocitor cãtre Tatãl, pe Isus
Christos, Cel drept. El este jertfa de ispãºire pentru pãcatele noastre, dar
nu numai pentru ale noastre, ci ºi pentru ale lumii întregi. ªi întru aceasta
ºtim cã L-am cunoscut, dacã pãzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am
cunoscut, dar poruncile Lui nu le pãzeºte, mincinos este ºi întru el adevãr
nu se aflã. Iar cine pãzeºte cuvântul Lui, întru acela cu adevãrat dragostea
lui Dumnezeu este desãvârºitã. Prin aceasta cunoaºtem cã suntem întru
El. Cine zice cã petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, ºi el
sã umble.
_______________
238 APOSTOLUL
VINERI
SPIRITULUI SFÂNT

(II, 7-17)
I
ubiþilor, nu vã scriu poruncã nouã, ci o poruncã veche pe care o
aveaþi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aþi
auzit. Iarãºi vã scriu poruncã nouã, ceea ce este adevãrat întru El ºi
întru voi, pentru cã întunericul se duce ºi lumina cea adevãratã începe sã
rãsarã. Cine zice cã este în luminã, ºi pe fratele sãu îl urãºte, acela este în
întuneric pânã acum. Cine iubeºte pe fratele sãu rãmâne în luminã ºi
smintealã nu este în el. Iar cel ce urãºte pe fratele sãu este în întuneric ºi
umblã în întuneric ºi nu ºtie încotro se duce, pentru cã întunericul a orbit
ochii lui. Vã scriu vouã, copiilor, fiindcã iertate v-au fost pãcatele pentru
numele Lui. Vã scriu vouã, pãrinþilor, pentru cã aþi cunoscut pe Cel ce
este de la început. Vã scriu vouã, tinerilor, fiindcã aþi biruit pe cel viclean.
V-am scris, copiilor, pentru cã aþi cunoscut pe Tatãl. V-am scris, pãrinþilor,
fiindcã aþi cunoscut pe Cel ce este de la început. Scrisu-v-am vouã, tinerilor,
cãci sunteþi tari ºi cuvântul lui Dumnezeu rãmâne întru voi ºi aþi biruit pe
cel viclean. Nu iubiþi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacã cineva iubeºte
lumea, iubirea Tatãlui nu este întru el, pentru cã tot ce este în lume, adicã
pofta trupului ºi pofta ochilor ºi trufia vieþii, nu sunt de la Tatãl, ci sunt
din lume. ªi lumea trece, ºi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu
rãmâne în veac.
_______________
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 1-9)
F
iule, Timotei, aceasta sã ºtii cã, în zilele din urmã, vor veni vremuri
grele; cã vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginþi, lãudãroºi,
mândri, hulitori, neascultãtori de pãrinþi, nemulþumitori, fãrã
cucernicie, lipsiþi de dragoste, neînduplecaþi, clevetitori, neînfrânaþi, cruzi,
neiubitori de bine, trãdãtori, necuviincioºi, îngâmfaþi, iubitori de desfãtãri
mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfãþiºarea adevãratei credinþe,
dar tãgãduind puterea ei. Depãrteazã-te ºi de aceºtia. Cãci dintre aceºtia
sunt cei ce se vârã prin case ºi robesc femeile împovãrate de pãcate ºi
purtate de multe feluri de pofte, mereu învãþând ºi neputând niciodatã sã
ajungã la cunoaºterea adevãrului. Dupã cum Iannes ºi Iambres s-au
împotrivit lui Moise, aºa ºi aceºtia stau împotriva adevãrului, oameni
stricaþi la minte ºi netrebnici pentru credinþã. Dar nu vor merge mai
departe, pentru cã nebunia lor va fi vãditã tuturor, precum a fost ºi a
acelora.
_______________
240 APOSTOLUL
DUMINICA
A TREIZECI ªI PATRA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
A FIULUI RISIPITOR

Condac, 3: De pãrinteascã mãrirea ta ca un neînþelept depãrtându-mã, * în rele am risipit
bogãþia ce mi-ai dat; * pentru aceasta cu glasul celui rãtãcit zic þie: * greºit-am înaintea
ta, Milostivule Pãrinte, * primeºte-mã pe mine cel ce mã pocãiesc, * ºi fã-mã ca pe unul
din argaþii Tãi.
Prochimen, 1 (Ps. 32,22): Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit ºi noi întru Tine.
Stih (Ps. 32,1): Bucuraþi-vã drepþilor întru Domnul; celor drepþi li se cuvine laudã.

(VI, 12-20)
F
raþilor, toate îmi sunt îngãduite, dar nu toate îmi sunt de folos.
Toate îmi sunt îngãduite, dar nu mã voi lãsa biruit de ceva. Bucatele
sunt pentru pântece ºi pântecele pentru bucate, ºi Dumnezeu va
nimici ºi pe acesta ca ºi pe acelea. Trupul însã nu e pentru desfrânare, ci
pentru Domnul, ºi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat
pe Domnul, ne va învia ºi pe noi, prin puterea Sa. Oare nu ºtiþi cã trupurile
voastre sunt mãdularele lui Christos? Luând deci mãdularele lui Christos,
le voi face mãdularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ºtiþi cã cel ce
se alipeºte de desfrânatã este un singur trup cu ea? “Cãci vor fi - zice
Scriptura - cei doi un singur trup”. Iar cel ce se alipeºte de Domnul este
un spirit cu El. Fugiþi de desfrânare! Orice pãcat pe care-l va sãvârºi
omul este în afarã de trup. Cine se dedã însã desfrânãrii pãcãtuieºte în
însuºi trupul sãu. Sau nu ºtiþi cã trupul vostru este templu al Spiritului
Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveþi de la Dumnezeu, ºi cã voi nu
sunteþi ai voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu preþ! Mãriþi, dar, pe Dumnezeu
în trupul vostru ºi în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
Aliluia, 1 (Ps. 17,51): Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda ºi mi-ai supus popoarele;
Mântuitorul meu de vrãºmaºii mei cei furioºi.
Stih (Ps. 17,54): Cel ce sporeºti mântuirea împãratului Tãu ºi faci milã unsului Tãu, lui
David ºi seminþiei lui, pânã în veac.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXV-A DUPÃ RUSALII 241
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI CINCEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
(II, 18-29; III, 1-8)
F
iilor, este ceasul de pe urmã ºi, precum aþi auzit cã vine anticrist, iar
acum mulþi anticriºti s-au arãtat, de aici cunoaºtem noi cã este ceasul
de pe urmã. Dintre noi au ieºit, dar nu erau de-ai noºtri, cãci de-ar
fi fost de-ai noºtri ar fi rãmas cu noi; ci, ca sã se arate cã nu sunt toþi
dintre ai noºtri, de aceea au ieºit. Iar voi ungere aveþi de la Cel Sfânt ºi le
ºtiþi pe toate. V-am scris vouã nu pentru cã nu ºtiþi adevãrul, ci pentru cã
îl ºtiþi ºi ºtiþi cã nici o minciunã nu vine din adevãr. Cine este mincinosul,
dacã nu cel ce tãgãduieºte cã Isus este Christosul? Acesta este anticristul,
cel care tãgãduieºte pe Tatãl ºi pe Fiul. Oricine tãgãduieºte pe Fiul nu are
nici pe Tatãl; cine mãrturiseºte pe Fiul are ºi pe Tatãl. Deci, ceea ce aþi
auzit de la început, în voi sã rãmânã; de va rãmâne în voi ceea ce aþi auzit
de la început veþi rãmâne ºi voi în Fiul ºi în Tatãl. ªi aceasta este fãgãduinþa
pe care El ne-a fãgãduit-o: viaþa veºnicã. Acestea vi le-am scris cu privire
la cei ce vã amãgesc. Cât despre voi, ungerea pe care aþi luat-o de la El
rãmâne întru voi ºi n-aveþi trebuinþã ca sã vã înveþe cineva ci, precum
ungerea Lui vã învaþã despre toate ºi adevãrat este ºi nu este minciunã,
rãmâneþi întru El, aºa cum v-a învãþat. ªi acum, copii, rãmâneþi întru El,
ca sã avem îndrãznealã când Se va arãta ºi sã nu ne ruºinãm de El, la
venirea Lui. Dacã ºtiþi cã este drept, cunoaºteþi cã oricine face dreptate
este nãscut din El. Vedeþi ce fel de iubire ne-a dãruit nouã Tatãl, ca sã ne
numim fii ai lui Dumnezeu; ºi suntem! De aceea lumea nu ne cunoaºte,
fiindcã nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiþilor, acum suntem fii ai lui
Dumnezeu, ºi ce vom fi nu s-a arãtat pânã acum. ªtim cã dacã El Se va
arãta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcã Îl vom vedea cum este. ªi oricine
ºi-a pus în El speranþa, acesta se curãþeºte pe sine, aºa cum Acela curat
este. Oricine fãptuieºte pãcatul sãvârºeºte ºi nelegiuirea, ºi pãcatul este
nelegiuirea. ªi voi ºtiþi cã El s-a arãtat ca sã ridice pãcatele, ºi pãcat în El
nu este. Oricine rãmâne întru El nu pãcãtuieºte; oricine pãcãtuieºte nu L-
a vãzut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni sã nu vã amãgeascã. Cel ce
sãvârºeºte dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine sãvârºeºte
pãcatul este de la diavol, pentru cã de la început diavolul pãcãtuieºte.
Pentru aceasta S-a arãtat Fiul lui Dumnezeu, ca sã strice lucrurile diavolului.
_______________
242 APOSTOLUL
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 9-22)
I
ubiþilor, oricine este nãscut din Dumnezeu nu sãvârºeºte pãcat, pentru
cã sãmânþa lui Dumnezeu rãmâne în acesta; ºi nu poate sã pãcãtuiascã,
fiindcã este nãscut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaºtem pe fiii lui
Dumnezeu ºi pe fiii diavolului: oricine nu face dreptate nu este din
Dumnezeu, nici cel ce nu iubeºte pe fratele sãu; pentru cã aceasta este
vestea pe care aþi auzit-o de la început, ca sã ne iubim unul pe altul, nu
precum Cain, care era de la cel viclean ºi a ucis pe fratele sãu. ªi pentru
care pricinã l-a ucis? Fiindcã faptele lui erau rele, iar ale fratelui sãu erau
drepte. Nu vã miraþi, fraþilor, dacã lumea vã urãºte. Noi ºtim cã am trecut
din moarte la viaþã, pentru cã-i iubim pe fraþi; cine nu iubeºte pe fratele
sãu rãmâne în moarte. Oricine urãºte pe fratele sãu este ucigaº de oameni
ºi ºtiþi cã orice ucigaº de oameni nu are viaþã veºnicã, dãinuitoare în El.
În aceasta am cunoscut iubirea: cã El ªi-a pus sufletul Sãu pentru noi, ºi
noi datori suntem sã ne punem sufletele pentru fraþi. Iar cine are bogãþia
lumii acesteia ºi se uitã la fratele sãu care este în nevoie ºi îºi închide
inima faþã de el, cum rãmâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei,
sã nu iubim cu vorba, numai din gurã, ci ºi cu fapta ºi cu adevãrul. În
aceasta vom cunoaºte cã suntem din adevãr ºi în faþa lui Dumnezeu vom
afla odihnã inimii noastre, fiindcã dacã ne osândeºte inima noastrã,
Dumnezeu este mai mare decât inima noastrã ºi ºtie toate. Iubiþilor, dacã
inima noastrã nu ne osândeºte, avem îndrãznire cãtre Dumnezeu. ªi orice
am cere, primim de la El, pentru cã pãzim poruncile Lui, ºi cele plãcute
Lui le facem.
_______________
MIERCURI
SPIRITULUI SFÂNT

(III, 21-24; IV, 1-11)
I
ubiþilor, dacã inima noastrã nu ne osândeºte, avem îndrãznire cãtre
Dumnezeu. ªi orice cerem primim de la El, pentru cã pãzim
poruncile Lui, ºi cele plãcute înaintea Lui le facem. ªi aceasta este
porunca Lui, ca sã credem întru numele lui Isus Christos, Fiul Sãu, ºi sã
ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncã. Cel ce pãzeºte poruncile
Lui rãmâne în Dumnezeu ºi Dumnezeu în el; ºi prin aceasta cunoaºtem cã
El rãmâne în noi, din Spiritul pe Care ni L-a dat. Iubiþilor, nu daþi crezare
oricãrui spirit, ci cercaþi spiritele dacã sunt de la Dumnezeu, fiindcã mulþi
prooroci mincinoºi au ieºit în lume. În aceasta sã cunoaºteþi spiritul lui
Dumnezeu; orice spirit care mãrturiseºte cã Isus Christos a venit în trup
este de la Dumnezeu. ªi orice spirit care nu mãrturiseºte pe Isus Christos,
nu este de la Dumnezeu, ci este spiritul lui anticrist, despre care aþi auzit
cã vine, ºi acum este chiar în lume. Voi, fiilor, sunteþi din Dumnezeu ºi i-
aþi biruit pe acei prooroci, cãci mai mare este Cel ce e în voi decât cel ce
este în lume. Aceia sunt din lume, de aceea grãiesc ca din lume ºi lumea îi
ascultã. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaºte pe Dumnezeu ascultã
de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultã de noi. Din aceea cunoaºtem
Spiritul adevãrului ºi spiritul rãtãcirii. Iubiþilor, sã ne iubim unul pe altul,
pentru cã dragostea este de la Dumnezeu ºi oricine iubeºte este nãscut din
Dumnezeu ºi cunoaºte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeºte n-a cunoscut pe
Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arãtat
dragostea lui Dumnezeu cãtre noi, cã pe Fiul Sãu cel Unul-Nãscut L-a
trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaþã sã avem. În aceasta este
dragostea, nu fiindcã noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcã El ne-a iubit
pe noi ºi a trimis pe Fiul Sãu jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre.
Iubiþilor, dacã Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi ºi noi datori suntem sã
ne iubim unul pe altul.
_______________
244 APOSTOLUL
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(IV, 20-21; V, 1-21)
I
ubiþilor, dacã cineva zice: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sãu îl
urãºte: mincinos este! Pentru cã cel ce nu iubeºte pe fratele sãu, pe
care l-a vãzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vãzut, nu poate sã-L
iubeascã. ªi aceastã poruncã avem de la El: cine iubeºte pe Dumnezeu sã
iubeascã ºi pe fratele sãu. Oricine crede cã Isus este Christos este nãscut
din Dumnezeu, ºi oricine iubeºte pe Cel care a nãscut iubeºte ºi pe Cel
care S-a nãscut din Acesta. Din aceasta cunoaºtem cã iubim pe fii lui
Dumnezeu, dacã iubim pe Dumnezeu ºi împlinim poruncile Lui. Cãci
dragostea de Dumnezeu aceasta este: sã pãzim poruncile Lui; ºi poruncile
Lui nu sunt grele. Pentru cã oricine este nãscut din Dumnezeu biruieºte
lumea, ºi aceasta este biruinþa care a biruit lumea: credinþa noastrã. Cine
este cel ce biruieºte lumea dacã nu cel ce crede cã Isus este Fiul lui
Dumnezeu? Acesta este Cel care a venit prin apã ºi prin sânge: Isus
Christos; nu numai prin apã, ci prin apã ºi sânge; ºi Spiritul este Cel ce
mãrturiseºte cã Spiritul este adevãrul. Cã trei sunt Care mãrturisesc în
cer: Tatãl ºi Cuvântul ºi Spiritul Sfânt, ºi Aceºtia trei Una sunt. ªi trei
sunt care mãrturisesc pe pãmânt: Spiritul ºi apa ºi sângele, ºi aceºtia trei
mãrturisesc la fel. Dacã primim mãrturia oamenilor, mãrturia lui Dumnezeu
este mai mare, cãci aceasta este mãrturia lui Dumnezeu: cã a mãrturisit
pentru Fiul Sãu. Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, are mãrturia în el; cel
ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a fãcut mincinos, pentru cã n-a crezut în
mãrturia pe care Dumnezeu a mãrturisit-o despre Fiul Sãu. Iar mãrturia e
aceasta: cã Dumnezeu ne-a dat viaþã veºnicã ºi aceastã viaþã este întru
Fiul Sãu, Cel ce are pe Fiul are Viaþa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu
nu are Viaþa. Acestea am scris vouã, care credeþi în numele Fiului lui
Dumnezeu, ca sã ºtiþi cã aveþi viaþã veºnicã, ºi aceasta este încrederea pe
care o avem cãtre El cã, dacã cerem ceva dupã voinþa Lui, El ne ascultã.
ªi dacã ºtim cã El ne ascultã în tot ceea ce-I cerem, atunci ºtim cã
dobândim cererile pe care le-am cerut de la El. Dacã vede cineva pe fratele
sãu pãcãtuind pãcat nu de moarte, sã se roage ºi Dumnezeu va da viaþã
acelui frate, anume celor ce nu pãcãtuiesc de moarte. Este ºi pãcat de
moarte; nu zic sã se roage pentru acela. Orice nedreptate este pãcat, dar
este pãcat ºi pãcatul care nu este de moarte. ªtim cã oricine e nãscut din
Dumnezeu nu pãcãtuieºte; ci Cel ce S-a nãscut din Dumnezeu se pãzeºte
pe sine, ºi cel rãu nu se atinge de el. ªtim cã suntem din Dumnezeu ºi
lumea întreagã zace sub puterea celui rãu. ªtim, iarãºi, cã Fiul lui
Dumnezeu a venit ºi ne-a dat nouã pricepere, ca sã cunoaºtem pe
Dumnezeul cel adevãrat; ºi noi suntem în Dumnezeul cel adevãrat, adicã
întru Fiul Sãu Isus Christos. Acesta este adevãratul Dumnezeu ºi viaþa de
veci. Fiilor, pãziþi-vã de idoli.
_______________
VINERI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI CINCEA

(I, 1-13)
P
reotul, cãtre aleasa Doamnã ºi cãtre fiii ei, pe care eu îi iubesc întru
adevãr ºi nu numai eu, ci ºi toþi cei care au cunoscut adevãrul care
rãmâne în noi ºi va fi cu noi în veac: Har, milã, pace fie cu voi, de
la Dumnezeu-Tatãl ºi de la Isus Christos, Fiul Tatãlui, în adevãr ºi în
dragoste. M-am bucurat foarte cã am aflat pe unii din fiii tãi umblând
întru adevãr, precum am primit poruncã de la Tatãl. ªi acum te rog,
Doamnã, nu ca ºi cum þi-aº scrie poruncã nouã, ci pe aceea pe care noi o
avem de la început, ca sã ne iubim unii pe alþii. ªi aceasta este iubirea, ca
sã umblãm dupã poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aþi auzit
dintru început, ca sã umblaþi întru iubire. Pentru cã mulþi amãgitori au
ieºit în lume, care nu mãrturisesc cã Isus Christos a venit în trup; acesta
este amãgitorul ºi anticristul. Pãziþi-vã pe voi înºivã, ca sã nu pierdeþi
ceea ce aþi lucrat, ci sã primiþi platã deplinã. Oricine se abate ºi nu rãmâne
în învãþãtura lui Christos nu are pe Dumnezeu; cel ce rãmâne în învãþãtura
Lui, acela are ºi pe Tatãl ºi pe Fiul. Dacã cineva vine la voi ºi nu aduce
învãþãtura aceasta, sã nu-l primiþi în casã ºi sã nu-i ziceþi: Bun venit! Cã
cel ce-i zice: Bun venit! Se face pãrtaº la faptele lui cele rele. Multe având
a vã scrie, n-am voit sã le scriu pe hârtie ºi cu cernealã, ci nãdãjduiesc sã
vin la voi ºi sã vorbesc gurã cãtre gurã, ca bucuria noastrã sã fie deplinã.
Te îmbrãþiºeazã fiii surorii tale celei alese.
_______________
246 APOSTOLUL
SÂMBÃTÃ
SPIRITULUI SFÂNT

(X, 23-28)
F
raþilor, toate îmi sunt îngãduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate
îmi sunt îngãduite, dar nu toate zidesc. Nimeni sã nu caute ale sale,
ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaþi tot ce se vinde în mãcelãrie,
fãrã sã întrebaþi nimic pentru cugetul vostru. Cã al Domnului este pãmântul
ºi plinirea lui. Dacã cineva dintre necredincioºi vã cheamã pe voi la masã
ºi voiþi sã vã duceþi, mâncaþi orice vã este pus înainte, fãrã sã întrebaþi
nimic pentru conºtiinþã. Dar de vã va spune cineva: aceasta este din jertfa
idolilor, sã nu mâncaþi pentru cel care v-a spus ºi pentru conºtiinþã.
_______________
SÂMBÃTA LÃSATULUI SEC DE CARNE
Toate ca în Sâmbãta înainte de Pogorârea Spiritului Sfânt (Vezi pag.)

247
DUMINICA
A TREIZECI ªI CINCEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
A LÃSATULUI SEC DE CARNE

Condac, 1: Când vei veni, Dumnezeule, în mãrire pe pãmânt * ºi toate se vor cutremura
* ºi înaintea tronului judecãþii râu de foc va curge, * ºi cãrþile vor fi deschise * ºi cele
ascunse se vor vãdi: * atunci mântuieºte-mã de focul cel nestins * ºi mã învredniceºte a
sta de-a dreapta ta, * Judecãtorule, Preadrepte.
Stih (Ps. 117,18): Certând, m-a certat Domnul, dar morþii nu m-a dat.

(VIII, 8-13; IX, 1-2)
F
raþilor, nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Nici dacã
vom mânca, nu ne prisoseºte, nici dacã nu vom mânca, nu ne
lipseºte. Dar vedeþi ca nu cumva aceastã libertate a voastrã sã ajungã
poticnire pentru cei slabi. Cã dacã cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai
cunoºtinþã, ºezând la masã în templul idolilor, oare conºtiinþa lui, slab
fiind el, nu se va întãri sã mãnânce din cele jertfite idolilor? ªi va pieri
prin cunoºtinþa ta cel slab, fratele tãu, pentru care a murit Christos! ªi
aºa, pãcãtuind împotriva fraþilor ºi lovind conºtiinþa lor slabã, pãcãtuiþi
faþã de Christos. De aceea, dacã o mâncare sminteºte pe fratele meu, nu
voi mânca în veac carne, ca sã nu aduc smintealã fratelui meu. Oare nu
sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am vãzut eu pe Isus, Domnul nostru?
Nu sunteþi voi lucrul meu întru Domnul? Dacã altora nu le sunt apostol,
vouã, negreºit, vã sunt. Cãci voi sunteþi pecetea apostoliei mele întru
Domnul.
Aliluia, 2 (Ps. 19,1): Sã te audã Domnul în ziua necazului, ºi sã te ocroteascã numele

Dumnezeului lui Iacov.
Stih (Ps. 19,10): Doamne, mântuieºte pe poporul Tãu ºi ne auzi pe noi, în orice zi Te
vom chema.
_______________
248 APOSTOLUL
LUNI
ÎN SÃPTÃMÂNA A TREIZECI ªI ªASEA DUPÃ POGORÂREA
SPIRITULUI SFÂNT
DIN EPISTOLA A TREIA CATOLICÃ

(I, 1-15)
P
reotul, cãtre Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevãr: Iubitule,
mã rog sã ai spor în toate ºi sã mergi bine cu sãnãtatea, precum
bine mergi cu sufletul. M-am bucurat mult când au venit fraþii ºi
au mãrturisit despre adevãrul tãu, aºa cum umbli tu întru adevãr. Mai
mare bucurie decât aceasta nu am, ca sã aud cã fiii mei umblã întru adevãr.
Iubitule, cu credinþã faci oricâte faci pentru fraþi ºi anume pentru (fraþii)
strãini, care, în faþa Bisericii, au dat mãrturie despre dragostea ta. Bine
vei face sã-i ajuþi în cãlãtoria lor, dupã cum se cuvine înaintea lui
Dumnezeu. Cã pentru numele lui Christos au plecat la drum, fãrã sã ia
nimic de la neamuri. Noi, deci, datori suntem sã sprijinim pe unii ca
aceºtia, ca sã fim împreunã-lucrãtori pentru adevãr. Am scris ceva Bisericii,
dar Diotref, care þinea sã fie cel dintâi între ei, nu ne primeºte. Pentru
aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defãimându-
ne cu vorbe urâte; ºi nemulþumit fiind cu acestea, nici el nu primeºte pe
fraþi, nici pe cei care voiesc sã-i primeascã nu-i lasã, ºi-i dã afarã din
Bisericã. Iubitule, nu urma rãul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu
este; cel ce face rãu n-a vãzut pe Dumnezeu. Lui Dimitrie datu-i-s-a
mãrturie de cãtre toþi ºi de cãtre însuºi adevãrul; mãrturie îi dãm ºi noi ºi
ºtii cã mãrturia noastrã este adevãratã. Multe lucruri aveam sã-þi scriu;
totuºi, nu voiesc sã þi le scriu cu cernealã ºi condei, însã nãdãjduiesc sã te
vãd în curând, ºi atunci vom vorbi gurã cãtre gurã. Pace þie! Prietenii te
îmbrãþiºeazã. Îmbrãþiºaþi pe prieteni, pe fiecare dupã numele lui.
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A XXXVI-A DUPÃ RUSALII 249
MARÞI
SPIRITULUI SFÂNT

A SFÂNTULUI APOSTOL IUDA, CITIRE:
(I, 1-10)
I
uda, serv al lui Isus Christos ºi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaþi,
iubiþi în Dumnezeu-Tatãl ºi pãstraþi pentru Isus Christos: milã vouã
ºi pace ºi iubirea sã se înmulþeascã! Iubiþilor, punând toatã râvna sã
vã scriu despre mântuirea cea de obºte, simþit-am nevoie sã vã scriu ºi sã
vã îndemn ca sã luptaþi pentru credinþa datã sfinþilor, odatã pentru
totdeauna. Cã s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiþi, care de
mai înainte au fost rânduiþi spre aceastã osândã, schimbând ei harul
Dumnezeului nostru în desfrânare, ºi care tãgãduiesc pe singurul nostru
Stãpân ºi Domn, pe Isus Christos. Voiesc dar sã vã aduc aminte vouã
celor ce aþi ºtiut odatã toate acestea cã Domnul, dupã ce a mântuit pe
poporul Sãu din pãmântul Egiptului, a pierdut, dupã aceea, pe cei ce n-
au crezut. Iar pe îngerii care nu ºi-au pãzit vrednicia, ci au pãrãsit locaºul
lor, i-a pus la pãstrare sub întuneric, în lanþuri veºnice, spre judecata zilei
celei mari. Tot aºa, Sodoma ºi Gomora ºi cetãþile dimprejurul lor care, în
acelaºi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare ºi au umblat dupã trup strãin,
stau înainte ca pildã, suferind pedeapsa focului celui veºnic. Asemenea ºi
aceºtia, visând, pângãresc trupul, leapãdã stãpânirea ºi hulesc mãririle
(cereºti). Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-
se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrãznit sã aducã judecatã de hulã,
ci a zis: “Sã te certe pe tine Domnul!”. Aceºtia însã defaimã cele ce nu
cunosc, iar cele ce - ca dobitoace necuvântãtoare - ºtiu din fire, într-
acestea îºi gãsesc pieirea.
_______________
250 APOSTOLUL
JOI
SPIRITULUI SFÂNT

(I, 11-25)
F
raþilor, vai de cei necredincioºi, cã au umblat în calea lui Cain ºi
pentru platã s-au dat cu totul în rãtãcirea lui Balaam ºi au pierit ca
în rãzvrãtirea lui Core. Aceºtia sunt ca niºte pete de necurãþie la
mesele voastre obºteºti, ospãtând fãrã sfialã împreunã cu voi, îmbuibându-
se pe ei înºiºi, nori fãrã apã, purtaþi de vânturi, pomi tomnatici fãrã roade,
de douã ori uscaþi ºi dezrãdãcinaþi, valuri sãlbatice ale mãrii, care îºi
spumegã ruºinea lor, stele rãtãcitoare, cãrora întunericul întunericului li
se pãstreazã în veºnicie. Dar ºi Enoh, al ºaptelea de la Adam, a proorocit
despre aceºtia, zicând: Iatã, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinþi ai
Lui, ca sã facã judecatã împotriva tuturor ºi sã mustre pe toþi nelegiuiþii
de toate faptele nelegiuirii lor, în care au fãcut fãrãdelege, ºi de toate
cuvintele de ocarã pe care ei, pãcãtoºi, netemãtori de Dumnezeu, le-au
rostit împotriva Lui. Aceºtia sunt cârtitori, nemulþumiþi cu starea lor,
umblând dupã poftele lor ºi gura lor vorbeºte lucruri de mândrie, deºi,
pentru folos, dau unor feþe mari cinste. Voi însã, iubiþilor, aduceþi-vã
aminte de cuvintele zise mai dinainte de cãtre apostolii Domnului nostru
Isus Christos, cã ei vã spuneau: în vremea de pe urmã vor fi batjocoritori,
umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceºtia sunt cei ce fac dezbinãri,
(oameni) fireºti, care nu au Spiritul. Dar voi, iubiþilor, zidiþi-vã pe voi
înºivã, întru a voastrã prea sfântã credinþã, rugân-du-vã în Spiritul Sfânt.
Pãziþi-vã întru dragostea lui Dumnezeu ºi aºteptaþi mila Domnului nostru
Isus Christos, spre viaþa veºnicã. ªi pe unii, ºovãitori, mustraþi-i, pe alþii,
smulgându-i din foc, mântuiþi-i; de alþii însã fie-vã milã cu fricã, urând ºi
cãmaºa spurcatã de pe trupul lor. Iar Celui ce poate sã vã pãzeascã pe voi
de orice cãdere ºi sã vã punã înaintea gloriei Lui, neprihãniþi, cu bucurie
mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Christos,
Domnul nostru, glorie, preamãrire, putere ºi stãpânire, mai înainte de tot
veacul ºi acum întru toþi vecii. Amin!
_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA BRÂNZEI 251
SÂMBÃTA
LÃSATULUI SEC DE BRÂNZÃ
Troparul, 4: Dumnezeul Pãrinþilor noºtri, * care lucrezi cu noi pururea dupã blândeþea
ta: * nu depãrta de la noi mila ta * ci, pentru rugãciunile lor, * chiverniseºte în pace viaþa
noastrã.
Condac, 2: Predicatori ai adevãratei credinþe ºi necredinþei înfrânãtori, * neamul teoforilor
care au luminat pãmântul, * Doamne, strãlucitor l-ai fãcut. * Prin rugãciunile lor, * pãzeºte
în deplinã pace pe cei ce te preamãresc ºi te înalþã, * ca sã te laude ºi sã-þi cânte: Aliluia.
Prochimen, 4 (Ps. 149,5): Se vor lãuda cuvioºii întru mãrire ºi se vor bucura în aºternuturile lor.
Stih (Ps. 149,6): Laudele Domnului în gura lor ºi sãbii cu douã tãiºuri în mâinile lor.

(XIV, 19-23; XVI, 25-27)
F
raþilor, sã urmãm cele ale pãcii ºi cele ale zidirii unuia de cãtre altul.
Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate,
dar este rãu pentru omul care mãnâncã, spre poticnire. Bine este sã
nu mãnânci carne, nici sã bei vin, nici sã faci ceva de care fratele tãu se
poticneºte, se sminteºte sau slãbeºte (în credinþã). Credinþa pe care o ai,
s-o ai pentru tine însuþi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se
judecã pe sine în ceea ce aprobã! Iar cel ce se îndoieºte, dacã va mânca, se
osândeºte, fiindcã n-a fost din credinþã. ªi tot ce nu este din credinþã este
pãcat, iar celui ce poate sã vã întãreascã dupã Evanghelia mea ºi dupã
propovãduirea lui Isus Christos, potrivit cu descoperirea tainei celei
ascunse din timpuri veºnice, iar acum arãtatã prin Scripturile proorocilor,
dupã porunca veºnicului Dumnezeu, ºi cunoscutã la toate neamurile spre
ascultarea credinþei, Unuia înþeleptului Dumnezeu, prin Isus Christos, fie
gloria în vecii vecilor. Amin!
Se zice ºi al Cuvioºilor:
(V, 22-26; VI, 1-2)
F
raþilor, roada Spiritului este dragoste, bucurie, pace, îndelun-
gã-rãbdare, bunãtate, facere de bine, credinþã, blândeþe, înfrânare,
curãþie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai
lui Christos Isus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi cu poftele.
252 APOSTOLUL
deºartã, supãrându-ne unii pe alþii. Fraþilor, chiar de va cãdea un om în

vreo greºealã, voi cei spirituali îndreptaþi-l pe unul ca acesta cu spiritul
blândeþii, luând seama la tine însuþi, ca sã nu cazi ºi tu în ispitã. Purtaþi-
vã greutãþile slãbiciunilor unii altora ºi aºa veþi împlini legea lui Christos.
Aliluia, 2 (Ps. 91,13): Rãsãdiþi fiind în casa Domnului, în curþile Dumnezeului nostru vor
înflori.
Stih (Ps. 31,12): Veseliþi-vã în Domnul ºi vã bucuraþi, drepþilor, ºi vã lãudaþi toþi cei drepþi la
inimã.
_______________
253
DUMINICA
LÃSATULUI SEC DE BRÂNZÃ

Condac, 6: Cãlãuzã a înþelepciunii ºi dãtãtorule de înþelegere, * învãþãtorule al celor
neînþelepþi ºi al sãracilor apãrãtorule, * întãreºte, fã înþelegãtoare inima mea, Stãpâne. *
Dã mie cuvânt, Tu, Cuvântule al Tatãlui, * cã iatã buzele mele nu vor înceta * a striga
cãtre tine: *Îndurã-te de mine cel cãzut, Milostive.
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi; cântaþi Împãratului nostru, cântaþi.
Stih (Ps. 46,1): Toate popoarele bateþi din palme. Strigaþi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

(XIII, 11-14; XIV, 1-4)
F
raþilor, acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când
am crezut. Noaptea e pe sfârºite; ziua este aproape. Sã lepãdãm dar
lucrurile întunericului ºi sã ne îmbrãcãm cu armele luminii. Sã
umblãm cuviincios, ca ziua: nu în ospeþe ºi în beþii, nu în desfrânãri ºi în
fapte de ruºine, nu în ceartã ºi în pizmã, ci îmbrãcaþi-vã în Domnul Isus
Christos, ºi grija de trup sã nu o faceþi spre pofte. Primiþi-l pe cel slab în
credinþã fãrã sã-i judecaþi gândurile. Unul crede sã mãnânce de toate; cel
slab însã mãnâncã legume. Cel ce mãnâncã sã nu dispreþuiascã pe cel ce
nu mãnâncã; iar cel ce nu mãnâncã sã nu osândeascã pe cel ce mãnâncã,
fiindcã Dumnezeu l-a primit. Cine eºti tu, ca sã judeci pe sluga altuia?
Pentru stãpânul sãu stã ori cade. Dar va sta, cãci Domnul are putere ca sã-
l facã sã stea.
Aliluia, 3 (Ps. 30,1): Spre Tine, Doamne, am sperat, sã nu mã ruºinezi în veac.

Stih (Ps. 30,2): Fii mie Doamne apãrãtor ºi loc întãrit, ca sã mã mântuieºti; cã întãrirea ºi scãparea
mea eºti Tu.
_______________
254 APOSTOLUL
SÂMBÃTA
ÎNTÂIA A POSTULUI MARE
Troparul, 2: Mari sunt biruinþele credinþei! * În izvorul vãpãii, ca în apã odihnitoare, *

se bucura Sfântul Martir Teodor; * cã prin foc fiind de tot ars, ca o pâine plãcutã, *
Treimii pe sine s-a adus. * Pentru rugãciunile lui, Christoase Dumnezeule, * mântuieºte
sufletele noastre.
Condac, 8: Credinþa în Christos, ca o pavãzã luând-o, * în inima ta, Mare, Luptãtorule,
* puterile potrivnice le-ai cãlcat * ºi cu cereascã cununã în veci te-ai încununat, Nebiruite.
Prochimen, 7 (Ps. 63,11): Veseli-se-va cel drept în Domnul ºi va nãdãjdui în El ºi întru

El se vor lãuda toþi cei drepþi la inimã.
Stih (Ps. 63,1): Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mã rog eu Þie.

(I, 1-12)
F
raþilor, dupã ce Dumnezeu odinioarã, în multe rânduri ºi în multe
chipuri, a vorbit pãrinþilor noºtri prin prooroci, în zilele acestea
mai de pe urmã ne-a grãit nouã prin Fiul, pe Care L-a pus moºtenitor
a toate ºi prin Care a fãcut ºi veacurile; Care fiind strãlucirea mãreþiei ºi
chipul fiinþei Lui ºi Care þine toate cu cuvântul puterii Sale, dupã ce a
sãvârºit, prin El însuºi, curãþirea pãcatelor noastre, a ºezut de-a dreapta
mãririi, întru cele prea înalte, fãcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu
cât a moºtenit un nume mai deosebit decât ei. Cãci cãruia dintre îngeri i-
a zis Dumnezeu vreodatã: “Fiul Meu eºti tu, Eu astãzi Te-am nãscut”; ºi
iarãºi: “Eu îi voi fi Lui Tatã ºi El Îmi va fi Mie Fiu”? ªi iarãºi, când aduce
în lume pe Cel întâi-nãscut, El zice: “ªi sã se închine Lui toþi îngerii lui
Dumnezeu”. ªi de îngeri zice: “Cel ce face pe îngerii Sãi spirite ºi pe
slujitorii Sãi parã de foc”; dar despre Fiul: “Tronul tãu, Dumnezeule, în
veacul veacului; ºi toiagul dreptãþii este toiagul Împãrãþiei Tale. Iubit-ai
dreptatea ºi ai urît fãrãdelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule,
Dumnezeul Tãu cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe pãrtaºii Tãi”.
ªi: “Întru început Tu, Doamne, pãmântul l-ai întemeiat ºi cerurile sunt
lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rãmâi ºi toate ca o hainã se vor
învechi; ºi ca pe un veºmânt le vei strânge ºi ca o hainã vor fi schimbate.
Dar Tu acelaºi eºti ºi anii Tãi nu se vor sfârºi”.
Se zice ºi al sfântului:
255

(II, 1-10)
F
iule, Timotei, întãreºte-te în harul care este în Christos Isus, ºi cele
ce ai auzit de la mine, cu mulþi martori de faþã, acestea le
încredinþeazã la oamenii credincioºi, care vor fi destoinici sã înveþe
ºi pe alþii. Suferã împreunã cu mine, ca un bun ostaº al lui Christos Isus.
Nici un ostaº nu se încurcã cu treburile vieþii, ca sã fie pe plac celui care
strânge oaste. Iar când se luptã cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacã nu s-
a luptat dupã legile jocului. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneºte sã
mãnânce el mai întâi din roade. Înþelege cele ce-þi grãiesc, cãci Domnul
îþi va da pricepere în toate. Adu-þi aminte de Isus Christos, Care a înviat
din morþi, din neamul lui David, dupã Evanghelia mea, pentru Care sufãr
pânã ºi în lanþuri ca un fãcãtor de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se
leagã. De aceea toate le rabd, pentru cei aleºi, ca ºi ei sã aibã parte de
mântuirea care este întru Christos Isus ºi de gloria veºnicã.
Se zice ºi al morþilor:
(Vezi apostolul de peste sãptãmânã, al morþilor: sâmbãta, pag. 418)
Aliluia, 4 (Ps. 91,12): Dreptul ca finicul va înflori ºi ca cedrul cel din Liban se va înãlþa.
Stih (Ps. 91,13): Rãsãdiþi fiind în casa Domnului, în curþile Dumnezeului nostru vom înflori.
_______________
256 APOSTOLUL
DUMINICA
ÎNTÂIA A PÃRESIMILOR, A ORTODOXIEI

ªi al sãrbãtorii, 2: Preacuratului tãu chip ne închinãm, Bunule, * cerând iertare greºalelor
noastre, Christoase Dumnezeule; * cã bine ai voit a te sui cu trupul pe cruce, * ca sã
eliberezi, din robia vrãºmaºului pe cei ce i-ai zidit. * Pentru aceasta cu mulþumitã strigãm
þie: * De bucurie toate le-ai umplut, Mântuitorule al nostru, * cel ce ai venit sã mântuieºti lumea.
Mãrire… ªi acum…
Condac, 8: Cuvântul cel nemãrginit al Tatãlui, * din tine, Nãscãtoare de Dumnezeu,
întrupându-se, * margini a luat; * ºi chipul cel întinat, * dupã cel dintâi iarãºi plãmãdindu-
l, * cu dumnezeiascã frumuseþe l-a unit. * Deci aceastã mântuire mãrturisind-o, * cu
fapta ºi cu vorba o cãutãm.
Prochimen, 4 (Dan. 3): Bine eºti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, ºi
preamãrit e numele tãu în veci.
Stih: Cã drept eºti în toate câte ai fãcut nouã.

(XI, 24-26, 32-40)
F
raþilor, prin credinþã, Moise când s-a fãcut mare, n-a voit sã fie
numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine sã-ndure cu poporul
lui Dumnezeu, decât sã aibã desfãtarea pãcatului cea trecãtoare,
socotind cã batjocorirea pentru Christos este mai mare bogãþie decât
ÎN SÃPTÃMÂNA I A PÃRESIMILOR 257
comorile Egiptului, fiindcã se uita la rãsplãtire. ªi ce voi mai zice? Cã

timpul nu-mi va ajunge, ca sã vorbesc de Ghedeon, de Barrac, de Samson,
de Ieftae, de David, de Samuel ºi de prooroci, care prin credinþã au biruit
împãrãþii, au fãcut dreptate, au dobândit fãgãduinþele, au astupat gurile
leilor, au stins puterea focului, au scãpat de ascuþiºul sabiei, s-au
împuternicit, din slabi ce erau s-au fãcut tari în rãzboi, au întors taberele
vrãºmaºilor pe fugã; unele femei ºi-au luat morþii lor înviaþi. Iar alþii au
fost chinuiþi, neprimind izbãvirea ca sã dobândeascã o înviere mai bunã;
alþii au suferit batjocurã ºi bici, ba chiar lanþuri ºi închisoare; au fost uciºi
cu pietre, au fost puºi la cazne, au fost tãiaþi cu fierãstrãul, au murit uciºi
cu sabia, au pribegit în piei de oaie ºi în piei de caprã, lipsiþi, strâmtoraþi,
rãu primiþi. Ei, de care lumea nu era vrednicã, au rãtãcit în pustii ºi în
munþi ºi în peºteri ºi în crãpãturile pãmântului. ªi toþi aceºtia, mãrturisiþi
fiind prin credinþã, n-au primit fãgãduinþa, pentru cã Dumnezeu rânduise
pentru noi ceva mai bun, ca ei sã nu ia fãrã noi desãvârºirea.
Aliluia, 4 (Ps. 98,6): Moise ºi Aaron între preoþii Lui, ºi Samuel între cei ce cheamã numele Lui.
Stih (Ps. 98,7): Chemat-au pe Domnul ºi El i-a auzit pe ei.
În loc de Cuvine-se..., se cântã: De tine, cea plinã de har, * se bucurã toatã fãptura: *
adunarea îngereascã ºi neamul omenesc: * ceea ce eºti bisericã sfinþitã ºi rai cuvântãtor,
* lauda fecioriei, * dintru care Dumnezeu s-a întrupat, * ºi prunc s-a fãcut, cel ce este
mai înainte de veci, Dumnezeul nostru. * Cã sânul tãu scaun la fãcut, * ºi pântecele tãu
mai larg decât cerurile l-a lucrat. * De tine se bucurã, cea ce eºti plinã de dar, * toatã
fãptura: * Mãrire þie.
_______________
SÂMBÃTA
A DOUA A PÃRESIMILOR
Troparul, 2: Apostoli, Martiri ºi Profeþi, * Ierarhi, Cuvioºi ºi Drepþi, * împreunã cu sfintele

Femei, * care lupta bine aþi plinit * ºi credinþa aþi pãzit: * îndrãznire având cãtre
Mântuitorul, * rugaþi pe cel Bun pentru noi, * sã mântuiascã sufletele noastre.
Altul, 2: Adu-þi aminte, Doamne, * Bunule, de servii tãi, * ºi câte în viaþã au greºit,
iartã-le; * cã nimenea nu este fãrã de pãcat afarã de tine, * cel ce poþi sã dai odihnã ºi
celor ce s-au mutat.
Al Nãscãtoarei, 2: Maicã sfântã a luminii negrãite, * prin îngereºti cântãri cinstindu-te,
* cu evlavie te mãrim.
258 APOSTOLUL
Prochimen, 6 (Ps. 31,12): Veseliþi-vã în Domnul ºi vã bucuraþi, drepþilor.

Stih (Ps. 31,1): Fericiþi cãrora s-au iertat fãrãdelegile ºi cãrora s-au acoperit pãcatele.

(III, 12-16)
F
raþilor, luaþi seama sã nu fie, cumva, în vreunul din voi o inimã
vicleanã a necredinþei, ca sã vã depãrteze de la Dumnezeul cel viu.
Ci îndemnaþi-vã unii pe alþii, în fiecare zi, pânã ce putem sã zicem
astãzi, pentru ca nimeni dintre voi sã nu se întãreascã cu înºelãciunea
pãcatului; cãci ne-am fãcut pãrtaºi ai lui Christos, numai dacã vom pãstra
temeinic, pânã la urmã, începutul stãrii noastre întru El, de vreme ce se
zice: astãzi, dacã veþi auzi glasul Sãu, nu întãriþi inimile voastre ca atunci,
la Rãzvrãtire. Cine sunt cei care auzind, s-au rãzvrãtit? Oare nu toþi cei
care au ieºit din Egipt, prin Moise?
Aliluia, 6 (Ps. 24,14): Sufletul sãu întru bunãtãþi se va sãlãºlui ºi seminþia lui va moºteni
pãmântul.
Stih (Ps. 64,4): Fericit este cel pe care Tu l-ai ales ºi l-ai luat la Tine; el în curþile Tale va
locui.
_______________
259
DUMINICA
A DOUA A PÃRESIMILOR

ªi al Nãscãtoarei, 1: Gavriil, zicându-þi þie, Fecioarã: Bucurã-te! * deodatã cu glasul, *
întru tine, Chivot sfânt, * s-a întrupat Stãpânul tuturor, * precum a zis dreptul David. *
Mai cuprinzãtoare decât cerurile te-ai arãtat, * cã ai purtat pe Fãcãtorul tãu. * Mãrire
celui ce a locuit întru tine; * mãrire celui ce a odrãslit din tine; * mãrire celui ce ne-a
eliberat prin cel nãscut din tine.
Prochimen, 5 (Ps. 11,7): Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei feri de neamul acesta în veac.
Stih (Ps. 11,1): Mântuieºte-mã, Doamne, cã a lipsit cel cuvios.

(I, 10-14; II, 1-3)
Î
ntru început, Tu, Doamne, pãmântul l-ai întemeiat ºi cerurile sunt
lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rãmâi, ºi toate ca o hainã
se vor învechi; ca pe un veºmânt le vei strânge ºi ca o hainã vor fi
schimbate. Dar Tu Acelaºi eºti ºi anii Tãi nu se vor sfârºi. ªi cãruia dintre
îngeri i-a zis Dumnezeu vreodatã: “ªezi de-a dreapta Mea pânã când voi
pune pe vrãjmaºii Tãi aºternut picioarelor Tale?”. Îngerii oare nu sunt
toþi spirite slujitoare, trimise ca sã slujeascã, pentru cei ce vor fi moºtenitorii
mântuirii? Pentru aceea se cuvine ca noi sã luãm aminte cu atât mai mult
la cele auzite, ca nu cumva sã ne pierdem. Cã, dacã s-a adeverit cuvântul
grãit prin îngeri, ºi orice cãlcare de poruncã ºi orice neascultare ºi-a primit
rãsplata cea dreaptã, atunci cum vom scãpa noi, dacã vom fi nepãsãtori la
astfel de mântuire care, avându-ºi începutul în însãºi propovãduirea
Domnului, ne-a fost adeveritã de cei ce au ascultat-o.

Stih (Ps. 88,3): Cã ai zis: “Mila pe veci se va zidi”.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: De tine, cea plinã de har ...,

_______________
260 APOSTOLUL
SÂMBÃTA
A TREIA A PÃRESIMILOR



(X, 32-38)
F
raþilor, aduceþi-vã dar aminte mai întâi de zilele în care, dupã ce aþi
fost luminaþi, aþi rãbdat luptã grea de suferinþe, uneori în faþa lumii
fiind supuºi la defãimãri ºi necazuri, alteori fãcându-vã pãrtaºi cu
cei ce sufereau în acest fel, cã-mpreunã aþi pãtimit cu cei închiºi, iar rãpirea
averilor voastre aþi primit-o cu bucurie, bine ºtiind cã voi aveaþi o mai
bunã ºi statornicã avere. Nu lepãdaþi, dar, încrederea voastrã, care are
mare rãsplatã. Voi aveþi nevoie de rãbdare, ca, dupã ce aþi fãcut voia lui
Dumnezeu, sã dobândiþi fãgãduinþa. Cãci mai este puþin timp, prea puþin,
ºi Cel ce o sã vinã va veni ºi nu va întârzia; iar dreptul din credinþã va fi
viu.
Aliluia, 6 (Ps. 24,14): Sufletele lor întru bunãtãþi se vor sãlãºlui ºi seminþia lor va moºteni
pãmântul.
Stih (Ps. 64,4): Fericiþi cei pe care i-ai ales ºi i-ai primit; în curþile tale vor locui.
_______________
261
DUMINICA
A TREIA A PÃRESIMILOR, A SFINTEI CRUCI

Troparul Crucii, 1: Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu * ºi binecuvinteazã moºtenirea ta;
* biruinþã dreptcredincioºilor creºtini asupra duºmanilor dãruieºte * ºi cu crucea ta pãzeºte pe
poporul tãu.
Condac, 7: Sabia de foc nu mai pãzeºte poarta Edenului, * cã stingerea minunatã - lemnul
Crucii - * a venit peste ea; * acul morþii ºi puterea iadului s-au alungat; * cã ai stat de
faþã, Mântuitorul meu, * strigând celor din iad: * intraþi iarãºi în rai.
În loc de Sfinte Dumnezeule ..., se cântã: Crucii tale ne închinãm, Christoase, ºi sfântã
Învierea ta o lãudãm ºi o mãrim.
Stih (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat: Dumnezeul meu ia aminte.

(IV, 14-16; V, 1-6)
F
raþilor, având Arhiereu mare, Care a strãbãtut cerurile, pe Isus, Fiul
lui Dumnezeu, sã þinem cu tãrie mãrturisirea. Cã nu avem Arhiereu
care sã nu poatã suferi cu noi în slãbiciunile noastre ci, ispitit întru
toate dupã asemãnarea noastrã, afarã de pãcat. Sã ne apropiem deci cu
încredere de tronul harului, ca sã luãm milã ºi sã aflãm har, spre ajutor, la
timp potrivit. Cãci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru
oameni, spre cele cãtre Dumnezeu, ca sã aducã daruri ºi jertfe pentru
pãcate; el poate sã fie îngãduitor cu cei neºtiutori ºi rãtãciþi, de vreme ce
ºi el este cuprins de slãbiciune. Din aceastã pricinã dator este, precum
pentru popor, aºa ºi pentru sine sã jertfeascã pentru pãcate. ªi nimeni nu-
ºi ia singur cinstea aceasta ci, dacã este chemat de Dumnezeu, precum
Aaron. Aºa ºi Christos nu S-a preamãrit pe Sine însuºi, ca sã Se facã
arhiereu, ci Cel ce a grãit cãtre El: “Fiul Meu eºti Tu, Eu astãzi Te-am
nãscut”. În alt loc se zice: “Tu eºti Preot în veac dupã rânduiala lui
Melchisedec”.
Aliluia, 6 (Ps. 73,2): Adu-Þi aminte de sfânt locaºul Tãu, pe care l-ai câºtigat de la început.
Stih (Ps. 73,13): Dumnezeu, Împãratul nostru, înainte de veac a fãcut mântuire în mijlocul
pãmântului.

_______________
262 APOSTOLUL
SÂMBÃTA
A PATRA A PÃRESIMILOR


DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CÃTRE EVREI

(VI, 9-12)
F
raþilor, despre voi, deºi vorbim astfel, suntem încredinþaþi de lucruri
mai bune ºi aducãtoare de mântuire. Cãci Dumnezeu nu este nedrept,
ca sã uite lucrul vostru ºi dragostea pe care aþi arãtat-o pentru numele
Lui, voi, care aþi slujit ºi slujiþi sfinþilor. Dorim dar, ca fiecare dintre voi
sã arate aceeaºi râvnã spre adeverirea nãdejdii, pânã la sfârºit, ca sã nu fiþi
leneºi, ci urmãtori ai celor ce, prin credinþã ºi îndelungã-rãbdare, moºtenesc
fãgãduinþele.
Aliluia, 4 (Ps. 33,6): Sãracul acesta a strigat ºi Domnul l-a auzit pe el ºi din toate necazurile
lui l-a mântuit.
Stih (Ps. 64,4): Fericit este cel pe care l-ai ales ºi l-ai primit; locui-va în curþile Tale.
_______________
263
DUMINICA
A PATRA A PÃRESIMILOR
Pomenirea sfântului Ioan Scãrarul
Troparul Învierii: al versului.

Al cuviosului, 1: Locuitor al deºertului ºi înger în trup, * ºi fãcãtor de minuni te-ai
arãtat, * purtãtorule de Dumnezeu, Pãrinte al nostru Ioane; * cu postul, cu privegherea,
cu rugãciunea, cereºti daruri luând, * vindeci pe cei bolnavi ºi sufletele celor ce aleargã
la tine cu credinþã: * Mãrire Celui ce þi-a dat putere; * mãrire Celui ce te-a încununat; *
mãrire Celui ce lucreazã prin tine vindecãri.
Mãrire … ªi acum …
Condacul Cuviosului, 4: În înãlþimea înfrânãrii * Domnul cu adevãrat te-a aºezat, * ca o
stea nerãtãcitoare * care lumineazã marginile lumii, * Ioane, învãþãtorule, Pãrinte al nostru.
Prochimen, 7 (Ps. 28,11): Domnul tãrie poporului Sãu va da.

Stih (Ps. 28,1): Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi cinste.

(VI, 13-20)
F
raþilor, Dumnezeu, când a dat fãgãduinþã lui Avraam, de vreme ce
n-avea pe nimeni mai mare, pe care sã Se jure, S-a jurat pe Sine
însuºi, zicând: “Cu adevãrat, binecuvântând te voi binecuvânta, ºi
264 APOSTOLUL
înmulþind te voi înmulþi”. ªi aºa, având Avraam îndelungã-rãbdare, a

dobândit fãgãduinþa. Pentru cã oamenii se jurã pe cel ce e mai mare ºi
jurãmântul e la ei chezãºie ºi sfârºitul oricãrei neînþelegeri. În acesta,
Dumnezeu voind sã arate ºi mai mult moºtenitorilor fãgãduinþei,
nestrãmutarea hotãrârii Sale, a pus la mijloc jurãmântul: ca prin douã
fapte nestrãmutate - fãgãduinþa ºi jurãmântul - în care e cu neputinþã ca
Dumnezeu sã fi minþit, noi, cei ce cãutãm scãpare, sã ne þinem speranþa
pusã înainte, pe care o avem ca o ancorã a sufletului, neclintitã ºi tare,
intrând dincolo de catapeteasmã, unde Isus a intrat pentru noi ca
înaintemergãtor, fiind fãcut Arhiereu în veac, dupã rânduiala lui
Melchisedec.
Stih (Ps. 91,2): A vesti dimineaþa mila Ta ºi adevãrul Tãu în toatã noaptea.
Se zice ºi al Cuviosului:
(V, 8-19)
F
umblaþi ca fii ai luminii pentru cã roada luminii e în orice bunãtate,
dreptate ºi adevãr, încercând ce este bineplãcut Domnului. ªi nu
fiþi pãrtaºi la faptele cele fãrã roade ale întunericului, ci mai degrabã osân-
diþi-le pe faþã. Cãci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruºine este a le grãi.
Iar tot ce este pe faþã se descoperã prin luminã, cãci, tot ceea ce este
descoperit, luminã este. Pentru aceea zice: deºteaptã-te cel ce dormi ºi te
scoalã din morþi, ºi te va lumina Christos. Deci luaþi seama cu grijã cum
umblaþi, nu ca niºte neînþelepþi, ci ca cei înþelepþi, rãscumpãrând vremea,
cãci zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiþi fãrã de minte, ci înþelegeþi care
este voia Domnului. ªi nu vã îmbãtaþi de vin, în care este pierzare, ci vã
umpleþi de Spirit. Vorbiþi între voi în psalmi ºi în laude ºi în cântãri
spirituale, lãudând ºi cântând, Domnului, în inimile voastre.
Aliluia, 2 (Ps. 131,9): Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptate ºi cuvioºii Tãi se vor bucura.
Stih: Luminã rãsare El pentru cei drepþi.

_______________
ÎN SÃPTÃMÂNA A V-A PÃRESIMILOR 265
SÂMBÃTA
A CINCEA A PÃRESIMILOR, A ACATISTULUI
Troparul, 8: Porunca cea de Tainã * întru cunoºtinþã luând-o cel fãrã de trup, * în casa
lui Iosif degrabã s-a înfãþiºat, * zicând celei ce nu ºtia de nuntã: * Cel ce a plecat cerurile
prin coborârea sa încape, fãrã schimbare, tot întru tine. * Pe acesta, ºi vãzându-l în sânul
tãu * chip de serv luând, * înspãimântat strig þie: * Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã.
Condac, 8: Þie, Apãrãtoare, Doamnã, * mântuindu-ne de nevoi, * pentru biruinþe
mulþumiri þi-aducem, * Nãscãtoare de Dumnezeu, noi, servii Tãi. * Ci având stãpânire
nebiruitã, * scapã-ne din tot felul de nevoi, * ca sã strigãm þie: * Bucurã-te, Mireasã,
pururea Fecioarã.
Prochimen, 4 (Lc. 1,47): Mãreºte, sufletul meu, pe Domnul; ºi s-a bucurat spiritul meu
de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih (Lc. 1,48): Cã a cãutat spre smerenia servei Sale. Cã, iatã, de acum mã vor ferici
toate neamurile.

(IX, 24-28)
F
raþilor, Christos n-a intrat într-o Sfântã a Sfintelor fãcutã de mâini,
închipuire a celei adevãrate, ci chiar în cer, ca sã Se înfãþiºeze pentru
noi, înaintea lui Dumnezeu. Iar nu ca sã Se aducã pe Sine însuºi
jertfã de mai multe ori - ca arhiereul care intrã în Sfânta Sfintelor cu
sânge strãin, în fiecare an. Altfel, ar fi trebuit sã pãtimeascã de mai multe
ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârºitul veacurilor, S-a arãtat o
datã, spre ºtergerea pãcatului, prin jertfa Sa. ªi precum este rânduit
oamenilor, o datã sã moarã, iar dupã aceea sã fie judecata, tot aºa ºi
Christos, dupã ce a fost adus o datã jertfã, ca sã ridice pãcatele multora, a
doua oarã fãrã de pãcat Se va arãta celor ce cu stãruinþã îl aºteaptã spre
mântuire.
Aliluia, 3 (Ps. 131,8): Scoalã-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþeniei Tale.
Stih (Ps. 44,12): Ascultã fiicã ºi vezi ºi pleacã urechea ta, ºi uitã de poporul tãu ºi de
casa pãrintelui tãu.
ªi al Nãscãtoarei de Dumnezeu:
266 APOSTOLUL

(IX, 1-7)
F
raþilor, adevãrat este cã ºi cel dintâi legãmânt avea orânduieli pentru
slujba dumnezeiascã ºi un altar pãmântesc, cãci s-a pregãtit cortul
mãrturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeºnicul ºi masa ºi pâinile punerii
înainte; partea aceasta se numeºte Sfânta. Apoi, dupã catapeteasma a doua,
era locul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tãmâierii de aur ºi chivotul
Legãmântului ferecat peste tot cu aur, în care era urna de aur, care avea
mana, era toiagul lui Aaron, ce odrãslise ºi tablele Legii. Deasupra
chivotului erau heruvimii gloriei, care umbreau altarul împãcãrii; despre
acestea nu putem acum sã vorbim cu de-amãnuntul. Astfel fiind întocmite
aceste încãperi, preoþii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, sãvârºind
slujbele dumnezeieºti; în cel de-al doilea însã, numai arhiereul, o datã pe
an, ºi nu fãrã de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuºi ºi pentru
greºelile poporului.
Aliluia, 8 (Ps. 44,12): Ascultã fiicã ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi uitã de poporul Tãu ºi
de casa pãrintelui Tãu.
Stih (Ps. 44,14): Feþei tale se vor ruga aleºii poporului.
Aliluia, 6 (Ps. 24,14): Sufletele lor întru bunãtãþi se vor sãlãºlui ºi seminþia lor va moºteni
pãmântul.
Stih (Ps. 64,4): Fericiþi cei pe care i-ai ales ºi i-ai primit; în curþile tale vor locui.
_______________
267
DUMINICA
A CINCEA A PÃRESIMILOR
Pomenirea sfintei Maria Egipteanca

Al cuvioasei, 8: Întru tine Maicã * s-a pãstrat, desãvârºit, dumnezeiescul chip, * cã
luând crucea ai urmat lui Christos * ºi prin faptã ne-ai învãþat * dispreþul de trupul cel
trecãtor, * ºi grija de sufletul cel nemuritor; * pentru aceasta împreunã cu îngerii * se
bucurã, cuvioasã Maria, spiritul tãu.
Condac, 4: Ceea ce mai înainte ai fost întinatã * cu tot felul de pãcate, * astãzi, prin
pocãinþã, * Mireasã a lui Christos te-ai fãcut; * iubind chipul vieþii îngereºti, * pe diavoli
cu arma crucii i-ai pierdut; * pentru aceasta Mireasa Împãratului te-ai arãtat, Marie
Preamãritã.
Prochimen, 8 (Ps. 75,11): Faceþi fãgãduinþe ºi le împliniþi Domnului Dumnezeului vostru.

Stih (Ps. 75,1): Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.

(IX, 11-14)
F
raþilor, Christos, venind Arhiereu al bunãtãþilor celor viitoare, a
trecutprin cortul cel mai mare ºi mai desãvârºit, nu fãcut de mânã,
adicã nu din zidirea aceasta; El a intrat odatã pentru totdeauna în
Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de þapi ºi de viþei, ci cu însuºi sângele Sãu,
ºi a dobândit o veºnicã rãscumpãrare. Cãci dacã sângele þapilor ºi al viþeilor
268 APOSTOLUL
ºi cenuºa junincii, stropind pe cei spurcaþi, îi sfinþeºte spre curãþirea

trupului, cu atât mai mult sângele lui Christos, Care, prin Spiritul cel
veºnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfã fãrã de prihanã, va curãþi
cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu!
Se zice ºi al Cuvioasei:
(III, 23-29)
F
raþilor, înainte de venirea credinþei, noi eram pãziþi sub Lege, fiind
închiºi pentru credinþa care avea sã se descopere. Astfel cã Legea
ne-a fost cãlãuzã spre Christos, pentru ca sã ne îndreptãm din
credinþã. Iar dacã a venit credinþa nu mai suntem sub cãlãuzã. Cãci toþi
sunteþi fii ai lui Dumnezeu prin credinþã în Christos Isus. Cãci câþi în
Christos v-aþi botezat, în Christos v-aþi îmbrãcat. Nu mai este iudeu, nici
elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bãrbãteascã ºi parte
femeiascã, pentru cã voi toþi una sunteþi în Christos Isus. Iar dacã voi
sunteþi ai lui Christos, atunci sunteþi urmaºii lui Avraam, moºtenitori dupã
fãgãduinþã.
Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu,

Mântuitorului nostru.
Stih (Ps. 94,2): Sã întâmpinãm faþa Lui întru laude ºi în psalmi sã-I strigãm Lui.

_______________
ÎN SÂMBÃTA LUI LAZÃR 269
SÂMBÃTA
SFÂNTULUI ªI DREPTULUI LAZÃR
Troparul, 1: Învierea cea de obºte * mai înainte de pãtimirea ta adeverind-o, * pe Lazãr

din morþi l-ai deºteptat, Christoase Dumnezeule. * Pentru aceasta ºi noi, precum copiii,
* semnele biruinþei purtând, * Þie, Biruitorului morþii, strigãm: * Osana întru cei de sus,
* bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!
Condac, 2: Bucuria tuturor, Christos, * Adevãrul, Lumina, Viaþa lumii, Învierea, * celor
de pe pãmânt prin a sa bunãtate s-a arãtat * ºi chip învierii s-a fãcut, * dând tuturor
iertarea dumnezeiascã.
În loc de Sfinte Dumnezeule ..., se cântã: Câþi în Christos v-aþi botezat, în Christos v-aþi
ºi-mbrãcat. Aliluia.
Prochimen, 3 (Ps. 26,1): Domnul este luminarea mea ºi mântuirea mea, de cine mã voi teme?
Stih (Ps. 26,2): Domnul este apãrãtorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?

(XII, 28; XIII, 1-8)
F
raþilor, fiindcã primim o împãrãþie neclintitã, sã fim mulþumitori, ºi
aºa sã-I aducem lui Dumnezeu închinare plãcutã, cu bunã cucernicie
ºi cu sfialã. Rãmâneþi întru dragostea frãþeascã. Primirea de oaspeþi
sã n-o uitaþi, cãci prin aceasta unii, fãrã ca sã ºtie, au primit în gazdã
îngeri. Aduceþi-vã aminte de cei închiºi, ca ºi cum aþi fi închiºi cu ei;
aduceþi-vã aminte de cei ce îndurã rele, întrucât ºi voi sunteþi în trup.
Cinstitã sã fie nunta întru toate ºi patul nespurcat. Iar pe desfrânaþi îi va
judeca Dumnezeu. Feriþi-vã de iubirea de argint ºi îndestulaþi-vã cu cele
ce aveþi, cãci Însuºi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lãsa, nici nu te voi pãrãsi”.
Pentru aceea, având bunã îndrãznealã, sã zicem: “Domnul este într-ajutorul
meu; nu mã voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. Aduceþi-vã aminte de
mai marii voºtri, care v-au grãit vouã cuvântul lui Dumnezeu; priviþi cu
luare-aminte cum ºi-au încheiat viaþa ºi urmaþi-le credinþa. Isus Christos,
ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi.
Aliluia, 3 (Ps. 92,1): Domnul a împãrãþit întru podoabã S-a îmbrãcat; îmbrãcatu-S-a
Domnul întru putere ºi S-a încins.
Stih (Ps. 92,2): Pentru cã a întãrit lumea care nu se va clãtina.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: Sã cinstim, popoare, luminat * pe curata Nãscãtoare de

Dumnezeu, * pe ceea ce în sânul ei * focul Dumnezeirii fãrã de ardere a conceput, * ºi
cu cântãri neîncetat sã o mãrim.
_______________
270 APOSTOLUL
DUMINECA FLORIILOR
1. Iubit-am cã auzit-a Domnul glasul rugãciunii mele.

(dupã fiecare stih): Pentru rugãciunile Nãscãtoarei….
2. Durerile morþii m-au cuprins, primejdiile iadului m-au gãsit.
3. Necaz ºi durere am aflat: numele Domnului am chemat.
4. Bineplãcut voi fi eu înaintea Domnului, în pãmântul celor vii.
Mãrire … ªi acum ….
1. Crezut-am, de aceea am grãit, dar eu foarte m-am smerit.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce ai ºezut pe mânzul
asinei, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
3. Paharul mântuirii voi lua ºi numele Domnului voi chema.
4. Fãgãduinþele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui.
Mãrire …ªi acum … Unule nãscut …
1. Lãudaþi pe Domnul cã este bun, cã în veac e mila Lui.

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: Învierea cea de obºte * mai înainte, de pãtimirea ta adeverin-
d-o, * pe Lazãr din morþi l-ai deºteptat, Christoase Dumnezeule. * Pentru aceasta ºi noi,
precum copiii, * semnele biruinþei purtând, * Þie, Biruitorului morþii, strigãm: * Osana
întru cei de sus, * binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!
2. Sã spunã, dar, casa lui Israel, cã este bun, cã în veac e mila Lui.
3. Sã spunã, dar, casa lui Aaraon, cã este bun, cã în veac e mila Lui.
4. Sã spunã, dar, toþi cei ce se tem de Domnul, cã este bun, cã în veac e mila Lui.
271
La Intrarea micã:
Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. Dumnezeu este Domnul ºi s-a
arãtat nouã. Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce ai ºezut pe mânzul
asinei, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 1: Învierea cea de obºte …

Altul, 4: Îngropaþi cu tine prin botez, Christoase Dumnezeul nostru, * prin învierea ta
vieþii nemuritoare ne-ai învrednicit, * ºi cântând strigãm: Osana întru cei de sus, * bine
este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!
Condac, 6: În cer pe tron * ºi pe pãmânt pe mânz fiind, * Christoase Dumnezeule, * ai
primit lauda îngerilor ºi cântarea copiilor * care strigau þie: * Bine eºti cuvântat, cel ce
vii sã chemi iarãºi pe Adam.
Sfinte Dumnezeule ….
Prochimen, 4 (Ps. 117,26): Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Stih (Ps. 135, 1): Lãudaþi pe Domnul cã este bun, cã în veac e mila Lui.

(IV, 4-9)
F
raþilor, bucuraþi-vã pururea întru Domnul. ªi iarãºi zic: Bucuraþi-
vã! Îngãduinþa voastrã sã se facã ºtiutã tuturor oamenilor. Domnul
este aproape. Nu vã împovãraþi cu nici o grijã. Ci întru toate, prin
închinãciune ºi prin rugã cu mulþumire, cererile voastre sã fie arãtate lui
Dumnezeu. ªi pacea lui Dumnezeu, care covârºeºte orice minte, sã
pãzeascã inimile voastre ºi cugetele voastre întru Christos Isus. Mai
departe, fraþilor, câte sunt adevãrate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte,
câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice
virtute ºi orice laudã, la acestea sã fie gândul. Cele ce aþi învãþat ºi aþi
primit ºi aþi auzit ºi aþi vãzut la mine, acestea sã le faceþi, ºi Dumnezeul
pãcii va fi cu voi.
Aliluia, 1 (Ps. 32,3): Cântaþi Domnului cântare nouã.

Stih (Ps. 65,1): Strigaþi lui Dumnezeu, tot pãmântul.
În loc de Cuvine-se ..., se poate cânta: Dumnezeu este Domnul ºi s-a arãtat nouã. *
Tocmiþi serbare, * ºi bucurându-ne sã mergem, * cu ramuri ºi cu stâlpãri, * sã preamãrim
pe Christos, * imnuri cântând: Bine este cuvântat Mântuitorul nostru, * cel ce vine întru
numele Domnului.
_______________
272 APOSTOLUL
ÎN SFÂNTA ªI MAREA JOI
Prochimen, 7 (Ps. 2,2): S-au ridicat împãraþii pãmântului ºi cãpeteniile s-au adunat
împreunã, împotriva Domnului ºi a Unsului Sãu.
Stih (Ps. 2,1): Pentru ce s-au întãrâtat popoarele ºi neamurile ºi au cugetat deºertãciuni?

(XI, 23-32)
F
raþilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat ºi vouã: cã
Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine ºi,
mulþumind, a frânt-o ºi a zis: Luaþi, mâncaþi; acesta este trupul
Meu care se frânge pentru voi. Aceasta sã faceþi spre pomenirea Mea.
Asemenea ºi paharul dupã Cinã, zicând: Acest pahar este Legea cea nouã
întru sângele Meu. Aceasta sã faceþi ori de câte ori veþi bea, spre pomenirea
Mea. Cãci de câte ori veþi mânca aceastã pâine ºi veþi bea acest pahar
moartea Domnului vestiþi pânã când va veni. Astfel, oricine va mânca
pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat
faþã de trupul ºi de sângele Domnului. Sã se cerceteze însã omul pe sine
ºi aºa sã mãnânce din pâine ºi sã bea din pahar. Cãci cel ce mãnâncã ºi
bea cu nevrednicie, osândã mãnâncã ºi bea, nesocotind trupul Domnului.
De aceea, mulþi dintre voi sunt neputincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit.
Cã de ne-am fi judecat noi înºine, n-am mai fi judecaþi. Dar Domnul ne
judecã ºi ne pedepseºte ca sã nu fim osândiþi împreunã cu lumea.
Aliluia, 6 (Ps. 40,1): Fericit cel care cautã la sãrac.

Stih (Ps. 40,9): Chiar omul cu care eram în pace, în care am nãdãjduit, care a mâncat
pâinea mea, a ridicat împotriva mea cãlcâiul.
_______________
ÎN SFÂNTA ªI MAREA VINERI 273
LA CEASUL ÎNTÂI
ÎN SFÂNTA ªI MAREA VINERI
Prochimen, 5: ªi Tu, Doamne, Þie le vei þine ºi ne vei scãpa de neamul acesta în veci.
Stih (Ps. 8,9): Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tãu în tot pãmântul.

(VI, 14-18)
F
raþilor, mie sã nu-mi fie a mã lãuda decât numai în crucea Domnului
nostru Isus Christos, prin care lumea este rãstignitã pentru mine, ºi
eu pentru lume! Cã în Christos Isus nici tãierea împrejur nu este
ceva, nici netãierea împrejur, ci fãptura cea nouã. ªi câþi vor umbla dupã
dreptarul acesta, pace ºi milã asupra lor ºi asupra Israelului lui Dumnezeu!
De acum înainte nimeni sã nu-mi mai facã supãrare, cãci eu port în trupul
meu semnele Domnului Isus. Harul Domnului nostru Isus Christos sã fie
cu spiritul vostru, fraþilor! Amin!
Aliluia, 5 (Ps. 88,1): Milele tale, Doamne, în veac le voi cânta.

Stih (Ps. 88,3): Cã ai zis: În veac mila se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul tãu.
_______________
LA CEASUL AL TREILEA
Stih (Ps. 117,18): Certând, m-a certat Domnul, dar morþii nu m-a dat.

(V, 6-10)
F
raþilor, Christos, încã fiind noi neputincioºi, la timpul hotãrât a murit
pentru cei necredincioºi. Cãci cu greu va muri cineva pentru un
drept; dar pentru cel bun poate se hotãreºte cineva sã moarã. Dar
Dumnezeu îºi aratã dragostea Lui faþã de noi prin aceea cã, pentru noi,
Christos a murit când noi eram încã pãcãtoºi. Cu atât mai vârtos, deci,
acum, fiind îndreptaþi prin sângele Lui, ne vom mântui prin El de mânie.
Cãci dacã, pe când eram vrãºmaºi, ne-am împãcat cu Dumnezeu prin
274 APOSTOLUL
moartea Fiului Sãu, cu atât mai mult, împãcaþi fiind, ne vom mântui prin
viaþa Lui.

Stih (Ps. 27,12): Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.
_______________
LA CEASUL AL ªASELEA
Prochimen, 2: O, Doamne, eu sunt servul Tãu ºi fiul servei Tale; rupt-ai legãturile mele.
Stih: Þie-Þi voi aduce jertfã de laudã ºi numele Domnului voi chema.

(II, 11-18)
F
raþilor, Cel Ce sfinþeºte ºi cei ce sunt sfinþiþi, dintr-Unul sunt toþi;
de aceea nu se ruºineazã sã-i numeascã pe ei fraþi, zicând: “Spune-
voi fraþilor mei numele Tãu. În mijlocul adunãrii Te voi lãuda”. ªi
iarãºi: “Eu voi fi încrezãtor în El”; ºi iarãºi: “Iatã Eu ºi pruncii pe care Mi
i-a dat Dumnezeu”. Deci, de vreme ce pruncii s-au fãcut pãrtaºi sângelui
ºi trupului, în acelaºi fel ºi El S-a împãrtãºit de acestea, ca sã surpe prin
moartea Sa pe cel ce are stãpânirea morþii, adicã pe diavolul, ºi sã
mântuiascã pe acei pe care frica morþii îi þinea în robie toatã viaþa. Cã,
într-adevãr, nu a luat firea îngerilor, ci sãmânþa lui Avraam a luat. Pentru
aceea dator era întru toate sã Se asemene fraþilor, ca sã fie milostiv ºi
credincios arhiereu în cele cãtre Dumnezeu, pentru ispãºirea pãcatelor
poporului. Cãci prin ceea ce a pãtimit, fiind El însuºi ispitit, poate ºi
celor ce se ispitesc sã le ajute.
Aliluia, 4 (Ps. 115,9): Fãgãduinþele mele Domnului I le voi plini în faþa întregului Sãu
popor.
Stih (Ps. 115,10): În curþile casei Domnului, în mijlocul tãu, Ierusalime.
_______________
ÎN SFÂNTA ªI MAREA VINERI 275
LA CEASUL AL NOUÃLEA
Prochimen, 6 (Ps. 114,3): M-au cuprins durerile morþii, primejdiile iadului m-au gãsit;
necaz ºi durere am aflat.
Stih (Ps. 114,4): ªi numele Domnului am chemat: O, Doamne, mântuieºte sufletul meu.
(X, 19-31)
F
raþilor, având îndrãznealã, sã intrãm în Sfânta Sfintelor, prin sângele
lui Isus, pe calea cea nouã ºi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin
catapeteasmã, adicã prin trupul Sãu ºi, având mare preot peste casa
lui Dumnezeu, sã ne apropiem cu inimã curatã, întru plinãtatea credinþei,
curãþindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rãu, ºi spãlându-ne trupul
în apã curatã; sã þinem mãrturisirea speranþei cu neclintire, cãci credincios
este Cel Ce a fãgãduit, ºi sã luãm seama unul altuia, ca sã ne îndemnãm la
dragoste ºi la fapte bune, fãrã sã pãrãsim Biserica noastrã precum le este
obiceiul unora, ci cu atât mai mult sã ne îndemnãm cu cât vedeþi cã se
apropie Ziua aceea. Cã dacã pãcãtuim de voia noastrã, dupã ce am luat la
cunoºtinþã despre adevãr, nu mai rãmâne pentru pãcate nici o jertfã, ci o
înfricoºãtoare aºteptare a judecãþii ºi iuþimea focului care va mistui pe cei
potrivnici. Cãlcând cineva Legea lui Moise, e ucis fãrã de milã, pe cuvântul
a doi sau trei martori; gândiþi-vã, cu cât mai asprã va fi pedeapsa cuvenitã
celui ce a cãlcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu ºi a nesocotit sângele
testamentului cu care s-a sfinþit, ºi a batjocorit spiritul harului. Cãci
cunoaºtem pe Cel ce a zis: “A Mea este rãzbunarea; Eu voi rãsplãti”. ªi
iarãºi: “Domnul va judeca pe poporul Sãu”. Înfricoºãtor lucru este sã
cãdem în mâinile Dumnezeului celui viu.
Aliluia, 4: Cã a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi ºi picioarele mele de la cãdere.
Stih: Bine voi plãcea înaintea Domnului, în pãmântul celor vii.
_______________
276 APOSTOLUL
SEARA
Prochimen, 6 (Ps. 87,6): M-au pus în groapa cea mai de mai jos, întru cele întunecate ºi
în umbra morþii.
Stih (Ps. 87,1): Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat ºi noaptea înaintea
Ta.

(I, 18-24; II, 1-2)
F
raþilor, cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru
noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Cãci scris este:
“Pierde-voi înþelepciunea înþelepþilor ºi ºtiinþa celor învãþaþi voi
nimi-ci-o”. Unde este înþeleptul? Unde este cãrturarul? Unde e cercetãtorul
acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebunã înþelepciunea lumii
acesteia? Cãci de vreme ce întru înþelepciunea Lui Dumnezeu lumea n-a
cunoscut prin înþelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sã
mântuiascã pe cei ce cred prin nebunia propovãduirii. Fiindcã ºi iudeii
cer semne, iar elinii cautã înþelepciune, însã noi propovãduim pe Christos
cel rãstignit: pentru iudei, smintealã; pentru neamuri, nebunie; dar pentru
cei chemaþi, ºi iudei ºi elini: pe Christos, puterea lui Dumnezeu ºi
înþelepciunea lui Dumnezeu. Fraþilor, eu însumi, când am venit la voi ºi
v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântãtor, ori ca
înþelept. Cã am judecat sã nu ºtiu între voi altceva decât pe Isus Christos,
ºi pe Acesta rãstignit.
Aliluia, 5 (Ps. 68,1): Mântuieºte-mã, Dumnezeule, cã au intrat ape pânã la sufletul meu.
Stih (Ps. 68,23): Zdrobit a fost sufletul meu de ocãri ºi necaz.
_______________
277
LA UTRENIE
ÎN SFÂNTA ªI MAREA SÂMBÃTÃ
Prochimen, 6 (Ps. 9,32): Scoalã-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalþe-se mâna Ta.
Stih (Ps. 9,1): Lãuda-Te-voi, Doamne, din toatã inima mea ºi voi spune toate minunile Tale.
DIN EPISTOLA ÎNTÂIA CÃTRE CORINTENI ªI DIN

EPISTOLA CÃTRE GALATENI
(I Cor. V, 6-8; Gal. III, 13-14)
F
raþilor, oare nu ºtiþi cã puþin aluat dospeºte toatã frãmântãtura?
Curãþiþi aluatul cel vechi, ca sã fiþi frãmântãturã nouã, precum ºi
sunteþi fãrã aluat; cãci Christos, Paºtile nostru, S-a jertfit pentru
noi. De aceea sã prãznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rãutãþii
ºi al vicleºugului, ci cu azimile curãþiei ºi ale adevãrului. Christos ne-a
rãscumpãrat din blestemul Legii, fãcându-Se pentru noi blestem; pentru
cã scris este: “Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”, ca, prin Christos
Isus sã vinã la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca sã primim prin
credinþã fãgãduinþa Spiritului.
Aliluia, 6 (Ps. 67,1): Sã se scoale Dumnezeu ºi sã se risipeascã vrãjmaºii Lui ºi sã fugã

de la faþa Lui cei ce-L urãsc pe Dânsul.
Stih (Ps. 67,2): Precum se stinge fumul, sã se stingã; cum se topeºte ceara de la faþa
focului, aºa sã piarã pãcãtoºii de la faþa lui Dumnezeu; iar drepþii sã se veseleascã.
_______________
278 APOSTOLUL
LA LITURGHIE
ÎN SFÂNTA ªI MAREA SÂMBÃTÃ
Prochimen, 7 (Ps. 65,3): Tot pãmântul sã se închine Þie ºi sã cânte numelui Tãu.
Stih (Ps. 65,1): Strigaþi lui Dumnezeu tot pãmântul. Cântaþi numele Lui.

(VI, 3-11)
F
raþilor, au nu ºtiþi cã toþi câþi în Christos Isus ne-am botezat, întru
moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte,
prin botez, pentru ca, precum Christos a înviat din morþi, prin mãrirea
Tatãlui, aºa sã umblãm ºi noi întru înnoirea vieþii; cã dacã am fost altoiþi
pe El, prin asemãnarea morþii Lui, atunci vom fi pãrtaºi ºi ai învierii Lui,
cunoscând aceasta, cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu
El, ca sã se nimiceascã trupul pãcatului, pentru a nu mai fi robi ai pãcatului.
Cãci cel care a murit este eliberat de pãcat. Iar dacã am murit împreunã cu
Christos, credem cã vom ºi vieþui împreunã cu El, ºtiind cã Christos,
înviat din morþi, nu mai moare. Moartea nu mai are stãpânire asupra Lui.
Cãci ce a murit, a murit pãcatului o datã pentru totdeauna, iar ce trãieºte,
trãieºte lui Dumnezeu. Aºa ºi voi, socotiþi-vã cã sunteþi morþi pãcatului,
dar vii pentru Dumnezeu, în Christos Isus, Domnul nostru.
Aliluia nu se cântã, ci îndatã începe:

Stih 7, (Ps. 81,8): Scoalã-Te, Dumnezeu, judecã pãmântul, cã toate neamurile sunt ale Tale.
Stih (Ps. 81,1): Dumnezeu a stat în adunarea celor puternici ºi în mijloc pe puternici îi va judeca.
Stih (Ps. 81,2): Pânã când veþi judeca cu nedreptate ºi la feþele pãcãtoºilor veþi cãuta?
Stih (Ps. 81,5): Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci umblã în întuneric.
Stih (Ps. 81,8): Scoalã-Te, Dumnezeu, judecã pãmântul, cã toate neamurile sunt ale Tale.
Chinonicul, 4: Sculatu-S-a ca din somn Domnul ºi a înviat, ca sã ne mântuiascã pe noi.
_______________
279
RÂNDUIALA CITIRII APOSTOLULUI

ÎN CURSUL ANULUI
Se cuvine sã se ºtie cã la rânduiala citirii Apostolului din tot cursul anului se

respectã aceleaºi reguli ca ºi pentru citirea Sfintelor Evanghelii.
Anume, începând din “Duminica dupã Pogorârea Spiritului Sfânt” ºi pânã la
“Duminica înaintea Înãlþãrii Sfintei Cruci”, Apostolul din duminici ºi din zilele de peste
sãptãmânã se citeºte la rând.
Duminica ce urmeazã “Duminicii dupã Înãlþarea Sfintei Cruci” este “Duminica a
optsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt”. De aici înainte Apostolele din duminici
se citesc dupã rânduiala din Calendarul bisericesc al fiecãrui an. Iar Apostolele din zilele
de peste sãptãmânã se citesc la rând, continuând pe cele la care s-a rãmas în sãptãmâna
dinaintea Înãlþãrii Sfintei Cruci.
Explicarea semnelor puse înaintea zilelor anului pentru arãtarea

sãrbãtorilor împãrãteºti, ale Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi ale Sfinþilor
( † )- aratã sãrbãtorile dumnezeieºti ºi ale Nãscãtoarei de Dumnezeu;
( † )- aratã sãrbãtorile sfinþilor cu face priveghere ºi cu Polieleu;
† - aratã sãrbãtorile sfinþilor la care se cântã numai Polileul;
* - aratã sãrbãtorile sfinþilor care au Doxologie mare;
0 - aratã sãrbãtorile sfinþilor cu Stihiri la Laude;
Zilele sfinþilor de rând nu au nici un semn tipiconal.

280 APOSTOLUL
LUNA SEPTEMBRIE
1. † Începutul indictului, adicã a anului nou bisericesc. Cuviosul Pãrinte Simeon Stâlpnicul
(+459). Adunarea pentru Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu din Measine.
Troparul indictului, 2: Ziditorule a toatã fãptura, * cel ce anii ºi timpurile * le-ai rânduit prin
puterea ta, * binecuvinteazã cununa anului * bunãtãþii tale, Doamne, * pãzind în pace biserica
ºi poporul Tãu, * pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu * ºi ne mântuieºte.
Al cuviosului, 1: Stâlp al rãbdãrii ai fost, * la întrecerea cu pãrinþii cei de demult * luându-te,
Cuvioase: * cu Iov în pãtimiri, * cu Iosif în ispite, * ºi cu viaþa celor fãrã de trup în trup fiind,
* Simeon Pãrinte al nostru cuvioase: * roagã-te lui Christos Dumnezeu * sã mântuiascã
sufletele noastre.
Al Nãscãtoarei, 1: Bucurã-te, cea plinã de har, * Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, *
Limanul ºi Apãrãtoarea neamului omenesc: * cã din tine s-a întrupat Rãscumpãrãtorul lumii.
* Tu singurã Maicã eºti Fecioarã, * pururea binecuvântatã ºi preamãritã. * Roagã pe Christos
Dumnezeu * sã dãruiascã pace la toatã lumea.
Mãrire ...
Condacul Indictului, 2: Spre cele de sus cãutând, * cu cele de jos unit fiind, * ºi din stâlp
cãruþã de foc fãcându-þi, * printr-însul ai ajuns * a petrece cu îngerii, Cuvioase, * ºi cu ei
împreunã te rogi lui Christos Dumnezeu * neîncetat pentru toþi.
ªi acum ...
Condacul Cuviosului, 2: Spre cele de sus cãutând, * cu cele de jos unit fiind, * ºi din stâlp
cãruþã de foc fãcându-þi, * printr-însul ai ajuns * a petrece cu îngerii, Cuvioase, * ºi cu ei
împreunã te rogi lui Christos Dumnezeu * neîncetat pentru toþi.
Prochimen, 3 (Ps. 146,5): Mare este Domnul nostru ºi mare este tãria Lui ºi priceperea Lui
nu are hotar.
Stih (Ps. 146,1): Lãudaþi pe Domnul, cã bine este a-I cânta; bineplãcutã sã-I fie Dumnezeului
nostru lauda.

(II, 1-79)
F
iule, Timotei, vã îndemn deci, înainte de toate, sã faceþi cererei,
rugãciuni, mijlociri, mulþumiri pentru toþi oamenii, pentru împãraþi ºi
pentru toþi care sunt în înalte dregãtorii, ca sã petrecem viaþa paºnicã
ºi liniºtitã, întru toatã cuvioºia ºi buna-cuviinþã, cã acesta este lucrul bun ºi
primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieºte ca toþi oamenii
sã se mântuiascã ºi la cunoºtinþa adevãrului sã vinã. Cã unul este Dumnezeu,
unul este ºi Mijlocitorul între Dumnezeu ºi oameni: omul Christos Isus,
Care S-a dat pe Sine preþ de rãscumpãrare pentru toþi, mãrturia adusã la
LUNA SEPTEMBRIE 281
timpul sãu. Spre aceasta am fost pus propovãduitor ºi apostol (adevãr

grãiesc, în Christos, nu mint) - învãþãtor neamurilor, în credinþã ºi adevãr.
ªi al Cuviosului:
Fraþilor, îmbrãcaþi-vã, dar ca aleºi ai lui Dumnezeu …
(Vezi: Dumineca a treizecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 213)
Aliluia, 3 (Ps. 64,1): Þie se cuvine laudã, Dumnezeule, în Sion ºi Þie se va plini fãgãduinþa
în Ierusalim.
Stih (Ps. 64,12): Binecuvinteazã cununa anului bunãtãþii Tale.
_______________
2. Pomenirea Sfântului Mucenic Mamant ºi a Sfântului Ioan Postitorul, patriarhul

Constantinopolului.
Prochimen, 7: Drepþii se vor bucura ºi vor nãdãjdui în Domnul.

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog Þie.

(VIII, 28-39)
F
raþilor, ºtim cã Dumnezeu toate le lucreazã spre binele celor ce-L
iubesc, celor care sunt chemaþi dupã voia Lui; cã cei pe care i-a
cunoscut mai înainte, pe aceia mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie
asemenea chipului Fiului Sãu, ca El sã fie întâi-nãscut între mulþi fraþi.
Iar pe care i-a hotãrât mai înainte, pe aceia i-a ºi chemat; ºi pe care i-a
chemat, pe aceia i-a ºi îndreptat, iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a ºi
mãrit. Ce vom zice deci la acestea? Dacã Dumnezeu e pentru noi, cine
este împotriva noastrã? Când El pe Însuºi Fiul Sãu nu L-a cruþat, ci L-a
dat morþii pentru noi toþi, cum nu ne va da, oare, toate împreunã cu El?
Cine va ridica pârã împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel
ce îndrepteazã; cine ne va osândi? Oare, Christos? Dar, Christos, Cel ce a
murit ºi mai ales Cel ce a înviat, Care ºi este de-a dreapta lui Dumnezeu,
El mijloceºte pentru noi. Cine ne va despãrþi pe noi de iubirea lui Christos?
Oare necazul? Ori strâmtorarea, ori prigoana, ori foametea, ori goliciunea
ori primejdia, ori sabia? Cãci, precum este scris: pentru Tine suntem
omorâþi toatã ziua; socotitu-ne-am ca niºte oi de înjunghiere. Ci în toate
acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Pentru
cã sunt încredinþat cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile,
nici puterile, nici înãlþimea, nici puterile adâncului ºi nici o altã fãpturã
282 APOSTOLUL
nu va putea sã ne despartã pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru

Isus Christos, Domnul nostru.
ªi al Ierarhului:
Fraþilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea sã avem ….
(Vezi: 13 noiembrie, pag. 313)
Aliluia, 4: Dreptul ca finicul va înflori.

Stih: Rãsãdiþi fiind în casa Domnului, în curþile Dumnezeului nostru vor înflori.
_______________
3. ( † ) Sfântul sfinþit Mucenic Antim episcopul Nicomidiei; Cuviosul Pãrinte Teoctist.
Prochimen, 7 (Ps. 115,6): Scumpã este înaintea Domnului moartea cuvioºilor Lui.
Stih (Ps. 115,3): Ce voi rãsplãti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie?

(XIII, 7-16)
F
raþilor, aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri, care v-au grãit vouã
cuvântul lui Dumnezeu; priviþi cu luare aminte cum ºi-au încheiat
viaþa ºi urmaþi-le credinþa. Isus Christos, ieri ºi azi ºi în veci, este
Acelaºi. Nu vã lãsaþi amãgiþi de învãþãturile strãine cele de multe feluri;
cãci bine este sã vã întãriþi prin har inima voastrã, nu cu mâncare, de la
care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care
nu au dreptul sã mãnânce cei ce slujesc cortului. Într-adevãr, trupurile
dobitoacelor - al cãror sânge e adus de arhiereu, pentru împãcare, în Sfânta
Sfintelor - sunt arse afarã din tabãrã. Pentru aceea ºi Isus, ca sã sfinþeascã
poporul cu sângele Sãu, a pãtimit în afara porþii. Sã ieºim aºadar la El,
afarã din tabãrã, luând asupra noastrã ocara Lui. Cãci nu avem aici cetate
stãtãtoare, ci o cãutãm pe aceea ce va sã fie. Aºadar, prin El sã aducem
pururea lui Dumnezeu jertfã de laudã, adicã rodul buzelor care preamãresc
numele Lui. Iar facerea de bine ºi întrajutorarea nu le daþi uitãrii; cãci
astfel de jertfe sunt bine plãcute lui Dumnezeu.
Aliluia, 2 (Ps. 111,1): Fericit bãrbatul care se teme de Domnul.
Stih: Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptate.
Al cuviosului:
LUNA SEPTEMBRIE 283

(I, 8-18)
F
iule, Timotei, nu te ruºina de a mãrturisi pe Domnul nostru, nici de
mine, cel pus în lanþuri pentru El, ci pãtimeºte împreunã cu mine
pentru Evanghelie potrivit puterii lui Dumnezeu. El ne-a mântuit
ºi ne-a chemat cu chemare sfântã, nu dupã faptele noastre, ci dupã a Sa
hotãrâre ºi dupã harul ce ne-a fost dat în Christos Isus, mai înainte de
începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe faþã prin arãtarea Mântuitorului
nostru Isus Christos, Cel ce a nimicit moartea ºi a adus la luminã viaþa ºi
puternic este El sã pãzeascã comoara ce mi-a încredinþat, pânã în Ziua
aceea. Þine dreptarul cuvintelor sãnãtoase pe care le-ai auzit de la mine,
cu credinþa ºi cu iubirea ce este în Christos Isus. Comoara cea bunã ce þi
s-a încredinþat, pãzeºte-o cu ajutorul Sfântului Spirit, Care sãlãºluieºte
întru noi. Tu ºtii cã toþi cei din Asia s-au lepãdat de mine, între care
Fighel ºi Ermoghen. Domnul sã aibã milã de casa lui Onisifor, cãci de
multe ori m-a însufleþit ºi de lanþurile mele nu s-a ruºinat ci, venind în
Roma, cu multã osârdie m-a cãutat ºi m-a gãsit. Sã-i dea Domnul ca, în
ziua aceea, el sã afle milã de la Domnul. ªi cât de mult mi-a slujit el în
Efes, tu ºtii prea bine.
_______________
4. Pomenirea Sfântului sfinþit Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, ºi Sfântul Prooroc

Moise, vãzãtorul de Dumnezeu.
Prochimen, 4 (15,3): Prin sfinþii care sunt pe pãmântul Lui, minunatã a fãcut Domnul
toatã voia întru ei.
Stih (15,8): Pe Domnul îl vãd pururea înaintea mea, cãci El îmi stã de-a dreapta, ca eu sã
nu mã clatin.
Fraþilor, proorocii prin credinþã au biruit împãraþii …

(Vezi: Duminica Tuturor Sfinþilor, pag. 60)
Aliluia, 4: Când strigã drepþii, Domnul îi aude ºi-i izbãveºte din toate necazurile lor.
Stih: Multe sunt necazurile, ºi din toate îi va izbãvi Domnul.
_______________
5. 0 Sfântul Prooroc Zaharia, tatãl Sfântului Ioan Botezãtorul.
Prochimen, 7: Veseli-se-va cel drept în Domnul ºi va spera în El.

284 APOSTOLUL
Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mã rog Þie.

Fraþilor, Dumnezeu, când a dat fãgãduinþa lui Avraam ….
(Vezi: Duminica a patra a Pãresimilor, pag. 263)
Aliluia, 1: Preoþii Tãi, Doamne, cu dreptatea se vor îmbrãca, ºi credincioºii Tãi vor
scoate strigãte de bucurie.
Stih: Luminã rãsare El pentru cei drepþi ºi bucurie pentru cei cu inimã dreaptã.
_______________
6. 0 Pomenirea minunii din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail.
Prochimen, 4: Cel ce faci pe îngerii Tãi spirite ºi pe slujile Tale parã de foc.
Stih: Binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, mãritu-Te-
ai foarte.

(II, 2-10)
F
raþilor, dacã s-a adeverit cuvântul grãit prin îngeri ºi orice cãlcare
de poruncã ºi orice neascultare ºi-a primit dreapta rãsplãtire, cum
vom scãpa noi, dacã vom fi nepãsãtori la astfel de mântuire care,
luând obârºie din propovãduirea Domnului, ne-a fost adeveritã de cei ce
au ascultat-o, împreunã mãrturisind ºi Dumnezeu cu semne ºi cu minuni
ºi cu multe alte feluri de puteri ºi cu darurile Spiritului Sfânt, împãrþite
dupã a Sa voinþã? Pentru cã nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare,
despre care vorbim. Iar cineva a mãrturisit undeva, zicând: “Ce este omul,
cã-l pomeneºti pe el, sau fiul omului, cã-l cercetezi pe el? L-ai micºorat
pe el cu puþin faþã de îngeri; cu mãrire ºi cu cinste l-ai încununat ºi l-ai
pus peste lucrurile mâinilor Tale. Toate le-ai supus sub picioarele lui”.
Dar prin faptul cã a supus lui toate (înþelegem) cã nimic nu i-a lãsat
nesupus. Acum însã, încã nu vedem cum cã toate i-au fost supuse. Ci pe
Cel micºorat cu puþin faþã de îngeri, pe Isus, Îl vedem încununat cu mãrire
ºi cu cinste, din pricina morþii pe care a suferit-o, astfel cã, prin harul lui
Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. Cãci ducând pe mulþi
fii la mãrire, I se cãdea Aceluia, pentru Care sunt toate ºi prin Care sunt
toate, ca sã desãvârºeascã prin pãtimire pe începãtorul mântuirii lor.
Aliluia, 1: Lãudaþi-l pe Domnul cel din ceruri. Lãudaþi-L pe El întru cele de sus.
Stih: Lãudaþi-L toþi îngerii Lui.
_______________
LUNA SEPTEMBRIE 285
7. Înainteprãznuirea Naºterii Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Sfântul Mucenic

Sozont.
Tropar, 4: Din rãdãcina lui Iesse ºi din sângele lui David * Maria, dumnezeiasca fiicã, *
se naºte nouã astãzi; * pentru aceea toate se bucurã ºi se înnoiesc. * Bucuraþi-vã împreunã,
cer ºi pãmânt! * Lãudaþi-o, seminþiile neamurilor! * Ioachim se desfãteazã * ºi Ana
prãznuieºte strigând: * Cea stearpã naºte pe Nãscãtoarea de Dumnezeu * ºi Hrãnitoarea
vieþii noastre.
Condac, 3: Fecioara ºi Nãscãtoarea de Dumnezeu Maria, * Cãmara neveºtejitã a Mirelui
ceresc, * astãzi din cea stearpã se naºte * dupã sfatul lui Dumnezeu, * spre a gãti trãsurã
Cuvântului lui Dumnezeu: * Cã pentru aceasta a fost hotãrâtã * Poartã dumnezeiascã ºi
Maicã a Vieþii adevãrate.
Fraþilor, izbãvindu-vã de pãcat, v-aþi fãcut robi ai dreptãþii ….

(Vezi: Duminica a patra dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 78)
_______________
8. (†) Naºterea Preasfintei Doamnei noastre Nãscãtoarei de

Dumnezeu.
Antifonul I. Ps. 131, 86, 45. Vers 2.
1. Adu-Þi aminte, Doamne, de David ºi de toatã blândeþea lui.

2. Iatã am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am gãsit, în þarina lui Iaar.
3. Lucruri mãrite s-au grãit despre tine, cetatea lui Dumnezeu.
4. Dumnezeu este în mijlocul cetãþii, nu se va clãtina.
1. Domnul a jurat lui David fãgãduinþã ºi nu se va lepãda.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eºti minunat
întru sfinþi, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Fiii din neamul lor vor ºedea pânã în veac pe scaunul tãu.
3. Acolo voi face sã rãsarã puterea lui David, gãtit-am fãclie unsului Meu.
4. Cã a ales Domnul Sionul ºi l-a ales ca locuinþã.
Antifonul III. Ps. 131, 45, 64. Vers 4.
1. Aici voi locui, cã l-am ales pe El.

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: Naºterea ta, Nãscãtoare de Dumnezeu, * bucurie a vestit la
toatã lumea: * cã din tine a rãsãrit Soarele dreptãþii, * Christos Dumnezeul nostru, * care
286 APOSTOLUL
dezlegând blestemul a dat binecuvântarea, * ºi omorând moartea * ne-a dãruit viaþa cea
veºnicã.
2. Cel Preaînalt ºi-a sfinþit locaºul.
3. Umplea-ne-vom de bunãtãþile casei Tale, sfânt este lãcaºul Tãu.
La Intrarea micã:
Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Christos.

Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eºti minunat întru sfinþi, pe noi care-
þi cântãm Þie. Aliluia.
Tropar, 4: Naºterea ta, Nãscãtoare de Dumnezeu …

Condac, 4: Ioachim ºi Ana din ruºinea nerodirii, * ºi Adam ºi Eva din stricãciunea morþii
* s-au eliberat, Preacuratã, prin sfântã naºterea ta. * Aceasta o serbeazã ºi poporul tãu,
* de vina greºelilor mântuindu-se, când strigã þie: * Stearpa naºte pe Nãscãtoarea de
Dumnezeu * ºi hrãnitoarea vieþii noastre.
Prochimen, 3 (Lc. 1): Mãreºte sufletul meu pe Domnul ºi s-a bucurat spiritul meu de
Dumnezeu Mântuitorul meu.
Stih (Lc. 1): Cã a cãutat spre umilinþa servei sale.

(II, 5-11)
F
raþilor, gândul acesta sã fie în voi care era ºi în Christos Isus, Care,
Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ºtirbire a fi El întocmai cu
Dumnezeu, ci S-a deºertat pe Sine, chip de rob luând, fãcându-Se
asemenea oamenilor, ºi la înfãþiºare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe
Sine, ascultãtor fãcându-Se pânã la moarte, ºi încã moarte pe cruce. Pentru
aceea, ºi Dumnezeu L-a preaînãlþat ºi I-a dãruit Lui nume, care este mai
presus de orice nume, ca întru numele lui Isus tot genunchiul sã se plece,
al celor cereºti ºi al celor pãmânteºti ºi al celor de dedesubt. ªi sã
mãrturiseascã toatã limba cã Domn este Isus Christos, întru mãrirea lui
Dumnezeu Tatãl.
Aliluia, 6 (Ps. 44,12): Ascultã fiicã ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi uitã de poporul tãu ºi de casa
pãrintelui tãu.
Stih: Mai marii poporului se vor pleca înaintea ta.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã pânã la încheierea sãrbãtorii: Mãreºte suflete al meu *
pe aceea ce s-a nãscut din stearpã, * pe Maica Fecioarã. Strãin lucru este mamelor
fecioria, * strãinã ºi fecioarelor naºterea de fii; * dar întru tine, Nãscãtoare de Dumnezeu,
LUNA SEPTEMBRIE 287
* amândouã s-au împlinit. * Pentru aceasta toate seminþiile pãmântului * neîncetat te

fericim.
_______________
9. 0 Pomenirea Sfinþilor ºi drepþilor Ioachim ºi Ana, pãrinþii Maicii Domnului. Sfântul
Mucenic Severian.
Prochimen, 4: Înfricoºãtor este Dumnezeu în locaºul Sãu cel sfânt.

Stih: În adunãri, binecuvântaþi pe Dumnezeu.
Fraþilor, Avraam a avut doi fii ….

(Vezi: 23 septembrie, pag. 294)
Aliluia, 4: Când strigã drepþii, Domnul îi aude.

Stih: Mântuirea drepþilor vine de la Domnul.
_______________
10. Pomenirea Sfintelor Muceniþe Minodora, Mitrodora ºi Nimfodora.

(Vezi: Apostolul din sâmbãta sau duminica dinaintea Înãlþãrii sfintei Cruci, pag. 288)
_______________
11. Pomenirea cuvioasei Maici Teodora din Alexandria.

(Vezi: Apostolul din sâmbãta sau duminica dinaintea Înãlþãrii Sfintei Cruci, pag. 288)
_______________
12. Pomenirea Sfântului Mucenic Autonom.

(Încheierea sãrbãtorii Naºterii Maicii Domnului, pag.)
_______________
13. * Sfinþirea Bisericii Învierii din Ierusalim. Sfântul Mucenic Corneliu sutaºul.
Înainteserbarea Înãlþãrii Sfintei Cruci.
Prochimen, 4: Legea Ta, Doamne, este nestrãmutatã ºi casa Ta sfântã pentru toate
timpurile.
Stih: Domnul împãrãþeºte ºi e îmbrãcat cu mãrire.

(III, 1-4)
288 APOSTOLUL
F
raþilor sfinþi, care sunteþi pãrtaºi ai unei chemãrii cereºti, luaþi aminte
la Apostolul ºi Arhiereul mãrturisirii noastre, la Isus Christos, Care
credincios a fost Celui ce L-a rânduit, precum ºi Moise în toatã casa
Lui. Pentru cã Acesta (Isus) S-a învrednicit de mai multã mãrire decât
Moise, dupã cum are mai multã cinste decât casa cel ce a zidit-o. Cã orice
casã e ziditã de cãtre cineva, iar ziditorul a toate este Dumnezeu.
Aliluia, 1: Temeliile Sionului pe munþii cei sfinþi.

Stih: Lucruri mãrite s-au grãit despre tine, cetate a lui Dumnezeu.
_______________
SÂMBÃTÃ
ÎNAINTEA ÎNÃLÞÃRII SFINTEI CRUCI
Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi lui Dumnezeu, cântaþi. Cântaþi Împãratului nostru,
cântaþi.
Stih: Toate popoarele bateþi din palme.

(II, 6-9)
F
raþilor, înþelepciunea o propovãduim la cei desãvârºiþi, dar nu
înþelepciunea acestui veac, nici a stãpânitorilor acestui veac, care
sunt pieritori, ci propovãduim înþelepciunea de tainã a lui
Dumnezeu, ascunsã, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci,
spre mãrirea noastrã, pe care nici unul dintre stãpânitorii acestui veac n-a
cunoscut-o, cãci, dacã ar fi cunoscut-o, n-ar fi rãstignit pe Domnul mãririi;
ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vãzut ºi urechea n-a auzit ºi la
inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc
pe El”.
Aliluia, 5 (Ps. 88,1): Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta; din neam în neam voi
vesti adevãrul Tãu cu gura mea.
Stih: Cã ai zis: Harul e pe veci întemeiat.
_______________
LUNA SEPTEMBRIE 289
DUMINICÃ
ÎNAINTE DE ÎNÃLÞAREA SFINTEI CRUCI
Stih: Cãtre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte.
(VI, 11-18)
F
raþilor, vedeþi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câþi
vor sã placã în trup, aceia vã silesc sã vã tãiaþi împrejur, numai ca
sã nu fie prigoniþi pentru crucea lui Christos, cãci nici ei singuri,
cei ce se taie împrejur, nu pãzesc Legea, ci voiesc sã vã tãiaþi voi împrejur
ca sã se laude ei în trupul vostru. Iar mie sã nu-mi fie a mã lãuda decât
numai în crucea Domnului nostru Isus Christos, prin care lumea este
rãstignitã pentru mine ºi eu pentru lume! Cã în Christos Isus nici tãierea
împrejur, nu este ceva, nici netãierea împrejur ci fãptura cea nouã. ªi câþi
vor umbla dupã dreptarul acesta, pace ºi milã asupra lor ºi asupra Israelului
lui Dumnezeu! De acum înainte nimeni sã nu-mi mai facã supãrare, cãci
eu port, în trupul meu, semnele Domnului Isus. Harul Domnului nostru
Isus Christos sã fie cu spiritul vostru, fraþilor! Amin.
Aliluia, 1 (Ps. 88,19): Am înãlþat pe Cel ales din poporul Meu.

Stih: Pentru cã mâna Mea îl va ajuta ºi braþul Meu îl va întãri.
_______________
14. ( † ) Înãlþarea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, de ce m-ai pãrãsit ?

2. Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greºelilor mele.
3. Dumnezeul meu, striga-voi ziua ºi nu vei auzi.
4. Tu întru cele sfinte locuieºti, lauda lui Israel
1. Pentru ce Dumnezeule ne alungi mereu?

290 APOSTOLUL
(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi Fiule al lui Dumnezeu, cel ce cu trupul te-ai
rãstignit, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Adu-Þi aminte de poporul Tãu, pe care l-ai câºtigat de la început.
3. În muntele Sion, în care ai locuit.
4. Dar Dumnezeu, Împãratul nostru înainte de veac, a fãcut mântuire în
mijlocul pãmântului.
1. Domnul împãrãþeºte: tremurã popoarele

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: Mântuieºte, Doamne, poporul tãu * ºi binecuvinteazã
moºtenirea ta; * biruinþã dreptcredincioºilor creºtini asupra duºmanilor dãruieºte-le * ºi
cu crucea ta pãzeºte pe poporul tãu.
2. Domnul în Sion este mare ºi înalt este peste toate popoarele.
3. Sã se laude numele Tãu cel mare, cã înfricoºãtor ºi sfânt este.
La Intrarea micã:
Înãlþaþi pe Domnul Dumnezeul nostru ºi vã închinaþi aºternutului picioarelor lui, cã sfânt

este.
Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce cu trupul te-ai rãstignit, pe noi care-
Tropar, 1: Mântuieºte, Doamne, poporul tãu...

Condac, 4: Cel ce de bunã voie pe cruce Te-ai înãlþat, Christoase Dumnezeule, * dãruieºte
îndurãrile tale poporului tãu celui nou, * cu numele tãu numit; * veseleºte prin puterea ta
* pe dreptcredincioºii creºtini, * dându-le biruinþã asupra duºmanilor. * Sã aibã ajutorul
tãu, * armã de pace, trofeu nebiruit.
În loc de Sfinte Dumnezeule ..., se cântã: Crucii tale ne închinãm, Christoase, ºi sfântã
învierea ta o lãudãm ºi o mãrim.
Prochimen, 7 (Ps. 98,10): Înãlþaþi pe Domnul Dumnezeul nostru, ºi vã închinaþi

aºternutului picioarelor Lui, cã sfânt este.
Stih: Domnul împãrãþeºte: tremurã popoarele.

(I, 18-24)
F
raþilor, cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru
noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Cã scris este:
“Pierde-voi înþelepciunea înþelepþilor ºi ºtiinþa celor învãþaþi voi
LUNA SEPTEMBRIE 291
nimi-ci-o”. Unde este înþeleptul? Unde e cãrturarul? Unde e cercetãtorul

acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu cã este nebunã înþelepciunea
lumii acesteia? Cã de vreme ce prin înþelepciune lumea nu L-a cunoscut
pe Dumnezeu întru-nþelepciunea lui Dumnezeu, atunci pe cei ce cred a
binevoit Dumnezeu sã-i mântuiascã prin nebunia propovãduirii. Fiindcã
ºi iudeii cer semne, iar elinii cautã înþelepciunea, însã noi propovãduim
pe Christos cel rãstignit: pentru iudei, smintealã; pentru neamuri, nebunie;
dar pentru cei chemaþi, ºi iudei ºi elini: pe Christos, puterea lui Dumnezeu
ºi înþelepciunea lui Dumnezeu.
Aliluia, 1 (Ps. 73,1): Adu-Þi aminte Doamne de adunarea Ta, pe care dintru început ai agonisit-o.
Stih: Dumnezeu este Împãratul nostru din veac. El a fãcut mântuire în mijlocul pãmântului.
În loc de Cuvine-se ..., se poate cânta: Mãreºte, suflete al meu, * preacinstitã Crucea
Domnului. Rai de tainã eºti, Nãscãtoare de Dumnezeu, * care ai odrãslit pe Christos; *
prin care pomul de viaþã purtãtor al Crucii * în pãmânt s-a sãdit. * Pentru aceasta, Crucea
acum înãlþatã fiind, * închinându-ne ei, pe tine te mãrim.
_______________
SÂMBÃTÃ
DUPÃ ÎNÃLÞAREA SFINTEI CRUCI
Prochimen, 7 (Ps. 98,10): Înãlþaþi pe Domnul Dumnezeul nostru ºi vã închinaþi în muntele

Sãu cel sfânt, cã sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!

(I, 26-31; II, 1-2)
F
raþilor, priviþi chemarea voastrã, cã nu mulþi sunt înþelepþi, dupã
trup, nu mulþi sunt puternici, nu mulþi sunt de bun neam; ci
Dumnezeu ªi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sã ruºineze pe cei
înþelepþi; Dumnezeu ªi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sã le ruºineze pe
cele tari; Dumnezeu ªi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele
nebãgate în seamã, ca sã strice pe cele ce sunt, ca nici un trup sã nu se
laude înaintea lui Dumnezeu. Din El, dar, sunteþi voi în Christos Isus,
Care pentru noi S-a fãcut înþelepciune de la Dumnezeu ºi dreptate ºi
sfinþire ºi rãscumpãrare, pentru ca, dupã cum este scris: “Cel ce se laudã
292 APOSTOLUL
în Domnul sã se laude”. ªi eu, fraþilor, când am venit la voi ºi v-am vestit

taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântãtor sau ca înþelept. Cã
am judecat sã nu ºtiu între voi altceva, decât pe Isus Christos, ºi pe Acesta
rãstignit.
Aliluia, 1 (Ps. 73,1): Adu-Þi aminte Doamne de adunarea Ta, pe care dintru început ai agonisit-o
Stih: Dumnezeu este Împãratul nostru din veac. El a fãcut mântuire în mijlocul pãmântului.
_______________
DUMINICÃ
DUPÃ ÎNÃLÞAREA SFINTEI CRUCI

Troparul Crucii, 1 : Mântuieºte, Doamne, poporul tãu …
Prochimen, 7 (Ps. 98,10): Înãlþaþi pe Domnul Dumnezeul nostru ºi vã închinaþi în muntele

Sãu cel sfânt, cã sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!

(II, 16-20)
F
raþilor, ºtiind cã omul nu este socotit drept (în faþa lui Dumnezeu)
din faptele Legii, ci prin credinþa în Christos Isus, am crezut ºi noi
în Christos Isus, ca sã ne îndreptãm din credinþa în Christos, iar nu
din faptele Legii, cãci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacã
însã, cãutând sã ne îndreptãm în Christos, ne-am aflat ºi noi înºine
pãcãtoºi, este oare Christos slujitor al pãcatului? Nicidecum! Cã dacã zidesc
iarãºi ceea ce am dãrâmat, mã arãt pe mine însumi cãlcãtor (de poruncã).
Fiindcã eu, prin Lege, am murit faþã de Lege, ca sã trãiesc lui Dumnezeu.
M-am rãstignit împreunã cu Christos; ºi nu sunt eu cel ce mai trãiesc, ci
Christos este Cel Ce trãieºte în mine. ªi viaþa mea de acum, în trup, o
trãiesc în credinþa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine
însuºi pentru mine.
Aliluia, 1 (Ps. 73,1): Adu-Þi aminte Doamne de adunarea Ta, pe care dintru început ai agonisit-o.
Stih: Dumnezeu este Împãratul nostru din veac El a fãcut mântuire în mijlocul pãmântului.
_______________
LUNA SEPTEMBRIE 293
15. 0 Sfântul Mare Mucenic Nichita Gotul.
Prochimen, 7: Iar drepþii se vor bucura ºi vor spera în Domnul.

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog Þie
Fraþilor, ºtiind cã omul nu se îndreaptã ...
(Vezi: Joi, în sãptãmâna a douãzeci ºi una dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 164)
_______________
16. Pomenirea Sfintei Mare Muceniþe Eufemia.
Prochimen, 4: Înfricoºãtor este Dumnezeu în lãcaºul Sãu cel sfânt.

Fraþilor fiind împreunã-lucrãtori cu Christos, vã îndemnãm …

(Vezi: Duminica a ºaisprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 141)
Aliluia, 1: Aºteptând, am aºteptat pe Domnul, ºi S-a plecat spre mine.

Stih: ªi a pus pe piatrã picioarele mele ºi a îndreptat paºii mei.
_______________
17. Pomenirea Sfintei Muceniþe Sofia ºi a celor trei fiice: Pistis, Agapis ºi Elpis.
Fraþilor, înainte de venirea credinþei, noi eram pãziþi sub Lege …

(Vezi: Joi, în sãptãmâna a cincisprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 133)
_______________
18. Cuviosul Eumenie, episcopul Gortinei, fãcãtorul de minuni.
Fraþilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea sã avem …

_______________
19. Sfinþii Mucenici Trofim, Savatie ºi Dorimedont.
Fraþilor, având împrejurul nostru atâta nor de mãrturii …

(Vezi: 9 martie, pag. 362)
_______________
20. 0 Sfântul Mucenic Eustatie ºi soþia sa Teopista cu fiii lor, Agapie ºi Teopist.
294 APOSTOLUL
Prochimen, 4: Prin sfinþii care sunt pe pãmântul Lui, minunatã a fãcut Domnul toatã voia întru ei.
Stih: Vãzut-am mai înainte pe Domnul, înaintea mea pururea, cã de-a dreapta mea este, ca sã nu
mã clatin.
Fraþilor, întãriþi-vã în Domnul ºi întru puterea tãriei Lui …

(Vezi: Duminica a douãzeci ºi ºaptea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 197)
Aliluia, 4: Când strigã drepþii, Domnul îi aude ºi îi mântuieºte.

Stih: Multe sunt necazurile drepþilor ºi din toate îi va mântui Domnul.
_______________
21. Încheierea praznicului Înãlþãrii Sfintei Cruci. Sfântul Apostol Cuadrat din Magnezia.
Sfântul Prooroc Iona.
Al Apostolului:
Pavel, cel pus în lanþuri pentru Isus Christos...
Al Proorocului:
Fraþilor, o astfel de încredere avem prin Christos faþã de Dumnezeu...
(Vezi: Miercuri în sãptãmâna a unsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 112)
_______________
22. Sfântul sfinþit Mucenic Foca, episcopul Sinopei.
Fiule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã …

(Vezi: Duminicã a treizeci ºi treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 233)
_______________
23. * Zãmislirea cinstitului ºi preamãritului Prooroc, Înaintemergãtor ºi Botezãtor Ioan.
Prochimen, 7: Iar drepþii se vor bucura ºi vor spera în Domnul.


(IV, 22-27)
F
raþilor, Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabã ºi altul din
femeia liberã. Dar cel din femeia roabã s-a nãscut dupã trup, iar cel
din femeia liberã s-a nãscut prin fãgãduinþã. Unele ca acestea au
LUNA SEPTEMBRIE 295
altã însemnare, cãci acestea (femei) sunt douã testamente: unul de la

Muntele Sinai, care naºte spre robie ºi care este Agar; cãci Agar este
Muntele Sinai, în Arabia, ºi rãspunde Ierusalimului de acum, care zace în
robie cu copiii lui; iar cea liberã este Ierusalimul cel de sus, care este
mama noastrã. Cãci scris este: “Veseleºte-te tu, cea stearpã, care nu naºti!
Izbucneºte de bucurie ºi strigã tu care nu ai durerile naºterii, cã mulþi sunt
copiii celei pãrãsite, mai mulþi decât ai celei care are bãrbat”.
Aliluia, 4: Dreptul ca finicul va înflori ºi ca cedrul din Liban se va înãlþa.

_______________
24. 0 Sfânta Mare Muceniþã Tecla, cea întocmai cu apostolii.
Prochimen, 4: Daþi mãrire lui Dumnezeu în locaºul cel sfânt.

Fiule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã …

(Vezi: Duminica a treizeci ºi treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 233)
Aliluia, 1: Aºteptând, am aºteptat pe Domnul ºi S-a plecat spre mine.

Stih: ªi a pus pe piatrã picioarele mele ºi a îndreptat paºii mei.
_______________
25. Cuvioasa Maicã Eufrosina din Alexandria.
Pavel, Apostol al lui Isus Christos, prin voinþa lui Dumnezeu …

(Vezi: Marþi, în sãptãmâna a douãzeci ºi una dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 162)
_______________
26. ( † ) Mutarea Sfântului întrutot lãudatul Apostol ºi Evanghelist Ioan Teologul.
Tropar, 2 : Apostole, de Christos Dumnezeu iubite, * grãbeºte de scapã poporul cel fãrã
de apãrare. * Cã cel ce te-a primit când te-ai rezimat la pieptu-I, * te primeºte când cazi
înainte-I. * Pe acesta, Teologule, roagã-L * sã risipeascã norul stãruitor al pãgânilor, * ºi
cere pentru noi pace ºi mare milã.
Condac, 2 : Mãririle tale, Feciorelnice, cine le va spune? * Cã reverºi minuni ºi izvorãºti
vindecãri * ºi te rogi pentru sufletele noastre, * ca un Teolog ºi prieten al lui Christos.
Stih (Ps. 18,1): Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.
296 APOSTOLUL

(IV, 12-19)
F
raþilor, pe Dumnezeu nimeni nu L-a vãzut vreodatã, dar de ne iubim
unul pe altul, Dumnezeu rãmâne întru noi ºi dragostea Lui în noi
este desãvârºitã. Din aceasta cunoaºtem cã rãmânem în El ºi El întru
noi, fiindcã ne-a dat din Spiritul Sãu. ªi noi am vãzut ºi mãrturisim cã
Tatãl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii. Cine mãrturiseºte cã Isus este
Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rãmâne întru el ºi el în Dumnezeu. ªi noi
am cunoscut ºi am crezut iubirea pe care Dumnezeu o are cãtre noi.
Dumnezeu este iubire ºi cel ce rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu ºi
Dumnezeu rãmâne întru el. Întru aceasta a fost desãvârºitã iubirea Lui
faþã de noi, ca sã avem îndrãznire în ziua judecãþii, fiindcã precum este
Acela, aºa suntem ºi noi, în lumea aceasta. În iubire nu este fricã, ci
iubirea desãvârºitã alungã frica, pentru cã frica are cu sine pedeapsa, iar
cel ce se teme nu este desãvârºit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu fiindcã
El ne-a iubit cel dintâi.
Aliluia, 1 (Ps. 86,6): Cerurile vor mãrturisi minunile Tale, Doamne ºi adevãrul Tãu în
adunarea sfinþilor.
Stih: Dumnezeu e preamãrit în adunarea sfinþilor.
_______________
27. Sfântul Mucenic Calistrat ºi cei 49 de mucenici împreunã cu el.

_______________
28. Cuviosul Pãrinte Hariton Mãrturisitorul.
Prochimen, 7: Drepþii sã se bucure de izbânda lor.

Stih: Cântaþi Domnului cântare nouã, lauda Lui în adunarea celor cuvioºi.
Fraþilor, Dumnezeu, Care a zis: sã strãluceascã din întuneric lumina …

(Vezi: Duminica a cincisprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 136)
LUNA SEPTEMBRIE 297
Aliluia, 6: Fericit bãrbatul care se teme de Domnul.

_______________
29. 0 Cuviosul Pãrinte Chiriac Sihastrul.


298 APOSTOLUL

Stih: Bogãþie ºi mãrire în casa lui.
_______________
30. 0 Sfântul sfinþit Mucenic Grigorie, episcopul Armeniei Mari.
Prochimen, 7: Scumpã este înaintea Domnului moartea cuvioºilor Lui.
Stih: Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie ?
Fraþilor, privegheaþi, staþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã …

(Vezi: Duminica a treisprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 126)
Aliluia, 2: Preoþii Tãi, Doamne, cu dreptate se vor îmbrãca, ºi cuvioºii Tãi se vor bucura.
Stih: Cã Domnul a ales Sionul, ºi l-a ales ca locuinþã Lui.
_______________
LUNA OCTOMBRIE
1. 0 Sfântul Apostol Anania, unul din cei 70; Cuviosul Pãrinte Roman Melodul.
Prochimen, 8: În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.

(IX, 10-19)
Î
n zilele acelea era în Damasc un ucenic, anume Anania, ºi Domnul i-
a zis, în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iatã-mã, Doamne. ªi Domnul
a zis cãtre el: Sculându-te, mergi pe uliþa care se cheamã Uliþa Dreaptã
ºi cautã în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul, cã, iatã, se
roagã. ªi a vãzut în vedenie pe un bãrbat, anume Anania, intrând la el ºi
punându-ºi mâinile peste el, ca sã vadã iarãºi. ªi a rãspuns Anania:
Doamne, despre bãrbatul acesta am auzit de la mulþi câte rele a fãcut
sfinþilor Tãi în Ierusalim. ªi aici are putere de la arhierei sã lege pe toþi
care cheamã numele Tãu. ªi a zis Domnul cãtre el: Mergi, fiindcã acesta
Îmi este vas ales, ca sã poarte numele Meu înaintea neamurilor ºi a regilor
ºi a fiilor lui Israel; cãci Eu îi voi arãta câte trebuie sã pãtimeascã el pentru
numele Meu. ªi a mers Anania ºi a intrat în casã ºi, punându-ºi mâinile
LUNA OCTOMBRIE 299
pe el, a zis: frate, Saul, Domnul Isus, Cel ce þi S-a arãtat pe calea pe care
tu veneai, m-a trimis ca sã vezi iarãºi ºi sã te umpli de Spirit Sfânt. ªi
îndatã au cãzut de pe ochii lui ca niºte solzi; ºi a vãzut iarãºi ºi, sculându-
se, a fost botezat. ªi, luând mâncare, s-a întãrit. ªi a stat cu ucenicii din
Damasc câteva zile.
Aliluia, 7: Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.

Stih: Dumnezeu e preamãrit în sfatul sfinþilor.
_______________
2. Sfântul sfinþit Mucenic Ciprian ºi Sfânta Mucenicã Iustina, fecioara.

Stih: Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

(I, 12-17)
F
iule, Timotei, mulþumesc Celui ce m-a întãrit, lui Christos Isus,
Domnul nostru, cã m-a socotit credincios ºi m-a pus sã-I slujesc, pe
mine, care mai înainte huleam, prigoneam ºi batjocoream. Totuºi
am fost miluit, cã în necredinþa mea am lucrat din neºtiinþã. ªi a prisosit
foarte harul Domnului nostru, împreunã cu credinþa ºi cu dragostea cea
întru Christos Isus. Vrednic de credinþã ºi de toatã primirea e cuvântul cã
Isus Christos a venit în lume ca sã mântuiascã pe cei pãcãtoºi, dintre care
cel dintâi sunt eu. ªi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Isus Christos
sã arate mai întâi în mine toatã îndelunga Sa rãbdare, ca pildã celor ce
vor crede în El, spre viaþa veºnicã. Iar Împãratului veacurilor, Celui
nestricãcios, nevãzutului, singurului Dumnezeu fie cinste ºi mãrire în vecii
vecilor. Amin!
Aliluia, 2: Preoþii Tãi, Doamne, cu dreptate se vor îmbrãca ºi cuvioºii Tãi se vor bucura.
Stih: Cãci Domnul a ales Sionul ºi l-a ales ca locuinþã.
_______________
3. 0 Sfântul sfinþit Mucenic Dionisie Areopagitul. Sfinþii Martiri din Tomis

300 APOSTOLUL

(XVII, 16-34)
Î
n zilele acelea, aºteptându-i Pavel în Atena, spiritul lui se îndârjea în
el, vãzând cã cetatea este plinã de idoli. Deci discuta în sinagogã cu
iudeii ºi cu cei credincioºi ºi, în piaþã, în fiecare zi, cu cei care erau
de faþã. Iar unii dintre filozofii epicurei ºi stoici discutau cu el, ºi unii
ziceau: Ce voieºte, oare, sã ne spunã acest semãnãtor de cuvinte? Iar alþii
ziceau: Se pare cã este vestitor de dumnezei strãini, fiindcã binevesteºte
pe Isus ºi Învierea. ªi luându-l cu ei l-au dus în Areopag, zicând: putem
sã cunoaºtem ºi noi ce este aceastã învãþãturã nouã, grãitã de tine? Cãci tu
aduci în auzul nostru lucruri strãine. Voim deci sã ºtim ce vor sã fie acestea.
Toþi atenienii ºi strãinii, care locuiau acolo, nu-ºi petreceau timpul decât
spunând sau ascultând ceva nou. ªi Pavel, stând în mijlocul Areopagului,
a zis: bãrbaþi atenieni, în toate vã vãd cã sunteþi foarte evlavioºi. Cãci
strãbãtând cetatea voastrã ºi privind locurile voastre de închinare, am aflat
ºi un altar pe care era scris: “Dumnezeului necunoscut”. Deci pe Cel pe
Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiþi, pe Acesta Îl vestesc eu vouã.
Dumnezeu, Care a fãcut lumea ºi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind
Domnul cerului ºi al pãmântului, nu locuieºte în temple fãcute de mâini,
nici nu este slujit de mâini omeneºti, ca ºi cum ar avea nevoie de ceva, El
dând tuturor viaþã ºi suflare ºi toate, ºi a fãcut dintr-un sânge tot neamul
omenesc, ca sã locuiascã peste toatã faþa pãmântului, aºezând vremile
cele de mai înainte rânduite ºi hotarele locuirii lor, ca ei sã caute pe
Dumnezeu, doar L-ar pipãi ºi L-ar gãsi, deºi nu e departe de fiecare dintre
noi. Cã în El trãim ºi ne miºcãm ºi suntem, precum au zis ºi unii dintre
poeþii voºtri: cã al Lui neam ºi suntem. Fiind deci neamul lui Dumnezeu,
nu trebuie sã socotim cã Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului
sau pietrei cioplite de meºteºugul ºi de gândirea omului. Dar Dumnezeu,
trecând cu vederea veacurile neºtiinþei, vesteºte acum oamenilor ca toþi
de pretutindeni, sã se pocãiascã, pentru cã a hotãrât o zi în care va sã
judece lumea întru dreptate, prin Bãrbatul pe care L-a rânduit, dãruind
tuturor încredinþare, prin Învierea Lui din morþi. ªi auzind despre învierea
morþilor, unii l-au luat în râs, iar alþii i-au zis: te vom asculta despre
aceasta ºi altãdatã. Astfel Pavel a ieºit din mijlocul lor. Iar unii bãrbaþi,
alipindu-se de el, au crezut, între care ºi Dionisie Areopagitul ºi o femeie
cu numele Damaris ºi alþii împreunã cu ei.
Aliluia, 2: Preoþii Tãi, Doamne, cu dreptate se vor îmbrãca ºi cuvioºii Tãi se vor bucura.
Stih: Cã Domnul a ales Sionul ºi l-a ales ca locuinþã.
_______________
LUNA OCTOMBRIE 301
4. Sfântul sfinþit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei.

_______________
5. Sfânta Muceniþã Haritina.
Fraþilor, înainte de venirea credinþei, noi eram pãziþi sub lege …

_______________
6. * Pomenirea Sfântului ºi preamãritului Apostol Toma.
Tropar, 3 : Sfinte Apostole Toma, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare

de pãcate sufletelor noastre.
Condac, 4 : De har dumnezeiesc plin fiind * Apostolul ºi servul adevãrat al lui Christos,
* cu pocãinþã a strigat: * Tu eºti Dumnezeul ºi Domnul meu.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu pe noi, Apostolii, ...

(Vezi: Duminica a zecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag.110)

Stih: Dumnezeu e preamãrit în adunarea sfinþilor.
_______________
7. 0 Pomenirea Sfinþilor Martiri Sergie ºi Vah.
Fraþilor, proorocii prin credinþã au biruit împãrãþii, au fãcut dreptate …

(Vezi: Duminica întâia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 60)
_______________
8. Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Pelagia.
Pavel, Apostol al lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu …

_______________
302 APOSTOLUL
9. * Pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu; Cuviosul Pãrintele nostru Andronic
ºi soþia sa Anastasia.
Tropar, 3 : Sfinte Apostole Iacob, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare

Condac, 2 : Iacob, preaminunatul pescuitor de pãgâni, * preacinstit între Învãþãcei arãtat
* ºi cu Apostolii împreunã-locuitor, * bogãþie de vindecãri dãruieºte lumii * ºi pe cei ce
laudã îi aduc * din nevoi îi libereazã. * Pentru aceasta, într-un glas strigãm cãtre dânsul:
* cu rugãciunile tale, Apostole, * pe toþi mântuieºte-i.
Al Apostolului:
Pavel, cel pus în lanþuri pentru Isus Christos, ºi fratele Timotei, ...
Al Cuviosului:
Fraþilor, având Arhiereu mare, Care a strãbãtut cerurile, pe Isus …
(Vezi: Duminica a treia a Pãresimilor, pag. 261)
_______________
10. Sfinþii Mucenici Eulampie ºi sora sa Eulampia.

_______________
11. * Sfântul Apostol Filip, unul din cei ºapte diaconi.
Fraþilor, ºtim cã toatã fãptura suspinã împreunã …

(Vezi: Joi, în sãptãmâna a treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 69)
În aceastã zi, dacã este Duminica, sau în Duminica ce urmeazã, se face pomenirea
Adunãrii Pãrinþilor Sinodului VII Ecumenic de la Niceea, care s-a întrunit împotriva
iconoclaºtilor, în vremea Împãrãtesei Irina ºi a fiului ei Constantin Porfirogenetul.

Al Pãrinþilor, 8 : Preamãrit eºti, Christoase, Dumnezeul nostru * cel ce pe Pãrinþii noºtri
* luminãtori pe pãmânt i-ai aºezat, * ºi printr-înºii pe noi toþi * la adevãrata credinþã ne-
ai cãlãuzit. * Mult milostive, mãrire þie.
Mãrire ….
Condac, 6 : Fiul care din Tatãl negrãit a strãlucit, * în douã firi din femeie s-a nãscut; *
pe care, cunoscându-l, nu lepãdãm icoana lui, * ci pe aceasta, zugrãvind-o cu evlavie, *
o cinstim cu credinþã; * aºa Biserica, pãstrând credinþa cea adevãratã, * sãrutã icoana
întrupãrii lui Christos.
ªi acum …
Condacul Nãscãtoarei, 2: Apãrãtoare neînfruntatã a creºtinilor, * statornicã Mijlocitoare
LUNA OCTOMBRIE 303
cãtre Fãcãtorul, * nu trece cu vederea glasurile de rugãciune ale pãcãtoºilor: * ci, fiind
bunã, aleargã în ajutorul nostru, * care cu credinþã strigãm þie: * grãbeºte spre mijlocire
* ºi sârguieºte spre mântuire, * pururea apãrând, Nãscãtoare de Dumnezeu, * pe cei ce
te cinstesc.
Prochimen, 4 (Dan. 3): Bine eºti cuvântat, Doamne Dumnezeul pãrinþilor noºtri, ºi lãudat
ºi preamãrit e numele tãu în veci.
Stih: Cã drept eºti în toate câte ai fãcut nouã.
DIN EPISTOLA SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CÃTRE TIT, CITIRE:
(III, 8-15)
F
iule, Tit, vrednic de crezare este cuvântul ºi voiesc sã adevereºti
acestea cu tãrie, pentru cã acei ce au crezut în Dumnezeu sã aibã
grijã sã fie în frunte la faptele bune. Cã acestea sunt cele bune ºi de
folos oamenilor. Iar de întrebãrile nebuneºti ºi de genealogii ºi de certuri,
ºi de sfãdirile pentru Lege fereºte-te, cã sunt nefolositoare ºi deºarte. De
omul eretic, dupã întâia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te, ºtiind cã unul
ca acesta s-a abãtut ºi a cãzut în pãcat, fiind singur de sine osândit. Când
voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, strãduieºte-te sã vii la mine la
Nicopole, cãci acolo m-am hotãrât sã iernez. Pe Zenas, cunoscãtorul de
lege, ºi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bunã grijã, ca nimic sã nu le
lipseascã. Sã înveþe ºi ai noºtri sã poarte grijã de lucrurile bune, spre
treburile cele de neapãratã nevoie, ca ei sã nu fie fãrã de roadã. Te
îmbrãþiºeazã toþi care sunt cu mine. Îmbrãþiºeazã pe cei ce ne iubesc întru
credinþã. Harul fie cu voi toþi. Amin!
Aliluia, 2 (Ps. 43,1-2): Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, pãrinþii noºtri ne-au
povestit lucrul pe care l-ai fãcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
Stih, (Ps. 33,16): Strigat-au drepþii ºi Domnul i-a auzit ºi din toate necazurile lor i-a
mântuit.
_______________
12. Sfinþii Mucenici Prob, Tarah ºi Andronic.
Fiule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã, în purtare, în nãzuinþã, ...

_______________
304 APOSTOLUL
13. Sfinþii Mucenici Carp ºi Papil.

_______________
14. 0 Sfinþii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie ºi Celsie; Cuviosul Pãrinte Cosma
Aghiopolitul.
Fiule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã, în purtare, în nãzuinþã, ...

_______________
15. Sfântul Mucenic Lucian preotul din Antiohia.
Fraþilor, având Arhiereu mare, Care a strãbãtut cerurile, pe Isus …

_______________
16. Sfântul Mucenic Longhin Sutaºul.
Fiule, Timotei, întãreºte-te în harul care e în Christos Isus …

(Vezi: 26 octombrie, pag. 306)
_______________
17. Sfântul Prooroc Osie ºi Sfântul Mucenic Andrei Cretanul.
Fraþilor, o astfel de încredere avem prin Christos, faþã de Dumnezeu …

Al cuviosului:
Fraþilor, având Arhiereu mare, Care a strãbãtut cerurile …
_______________
18. ( † ) Sfântul Apostol ºi Evanghelist Luca.
Tropar, 3: Sfinte Apostole ºi Evangheliste Luca, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã

dãruiascã iertare de pãcate sufletelor noastre.
Condac, 4: Învãþãcel fãcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, * împreunã cu Pavel ai
LUNA OCTOMBRIE 305
luminat tot pãmântul * ºi negura o ai alungat, * scriind dumnezeiasca Evanghelie a lui

Christos.

(IV, 5-9, 14.18)
F
raþilor, umblaþi cu înþelepciune faþã de cei ce sunt din afarã (de
Bisericã), preþuind vremea. Vorba voastrã sã fie totdeauna plãcutã,
cu sare dreasã, ca sã ºtiþi cum trebuie sã rãspundeþi fiecãruia. Toate
câte mã privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios
slujitor ºi împreunã rob cu mine întru Domnul. L-am trimis pe el la voi,
tocmai pentru aceasta, ca sã ºtiþi cum ne aflãm ºi ca sã mângâie inimile
voastre, împreunã cu Onisim, credinciosul ºi iubitul frate, care este dintre
voi; ei vã vor aduce la cunoºtinþã toate cele de aici. Vã îmbrãþiºeazã Luca,
doctorul ce iubit, ºi Dima. Aduceþi-vã aminte de lanþurile mele. Harul fie
cu voi! Amin.
Aliluia, 1: Cerurile vor mãrturisi minunile Tale, Doamne, ºi adevãrul Tãu în adunarea sfinþilor.
_______________
19. Sfântul Prooroc Ioil ºi Sfântul Mucenic Var.
Al Proorocului:
Fraþilor, o astfel de încredere avem prin Christos, faþã de Dumnezeu …
(Vezi: Miercuri, în sãptãmâna a unsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 112)
Al Mucenicului:
În vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din Bisericã …
(Vezi: 23 aprilie, pag. 373)
_______________
20. 0 Sfântul Mare Mucenic Artemie.
Fiule, Timotei, întãreºte-te în harul care e în Christos Isus…

_______________
306 APOSTOLUL
21. 0 Cuviosul Pãrintele nostru Ilarion cel Mare.
Fraþilor, cel ce seamãnã cu zgârcenie, cu zgârcenie va ºi secera …

(Vezi: Duminica a optsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 151)
_______________
22. Sfântul ºi întocmai cu Apostolii Averchie, Episcopul din Ierapol, fãcãtorul de minuni
ºi Sfinþii ºapte tineri din Efes.

_______________
23. * Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului.
Tropar, 2: Învãþãcel al Domnului fiind, * ai primit, dreptule, Evanghelia; * ai statornicie

de mucenic; * ai îndrãznirea unui dumnezeiesc frate; * Ierarh fiind, eºti mijlocitor: * pe
Christos Dumnezeu roagã-l * sã se mântuiascã sufletele noastre.
Condac, 4: Dumnezeu Cuvântul, Unul-nãscut din Tatãl, * cel ce a venit la noi în zilele
de pe urmã, * pe tine, dumnezeiescule Iacob, * întâi pãstor ºi învãþãtor al Ierusalimului
te-a rânduit, * ºi credincios împãrþitor al tainelor spirituale. * Pentru aceasta, Apostole,
cu toþii te cinstim.
Fraþilor, vã fac cunoscut cã Evanghelia cea binevestitã de mine …

(Vezi: Duminica a douãzecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 161)

Stih: Preoþii Tãi, Doamne, cu dreptatea se vor îmbrãca ºi credincioºii Tãi vor scoate strigãte
de bucurie.
_______________
24. Sfântul Mucenic Areta ºi cei împreunã cu el.
Prochimen, 4: Prin sfinþii care sunt pe pãmântul Lui, minunatã a fãcut Domnul toatã voia
întru ei.
Stih: Vãzut-am pe Domnul înaintea mea, cã de-a dreapta mea este, ca sã nu mã clatin.
Fraþilor, proorocii, prin credinþã au biruit împãrãþii …

_______________
LUNA OCTOMBRIE 307
25. Sfinþii Mucenici Marcian ºi Martirie.
Prochimen, 4: Prin sfinþii care sunt pe pãmântul Lui, minunatã a fãcut Domnul toatã voia
întru ei.
Stih: Vãzut-am pe Domnul înaintea mea, cã de-a dreapta mea este, ca sã nu mã clatin.
Fraþilor, când Christos, Care este viaþa noastrã, se va arãta ….

(Vezi: Duminica a douãzeci ºi noua dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 207)
Aliluia, 2: Cât de bine ºi cât de frumos e sã locuiascã fraþii împreunã.

Stih: Cã unde e unire, Dumnezeu trimite viaþã.
_______________
26. ( † ) Sfântul Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir ºi pomenirea înfricoºãtorului

cutremur.
Tropar, 3: Mare apãrãtor în primejdii * lumea te-a aflat, luptãtorule, * biruitor al pãgânilor.
* Deci, precum mândria lui Lie ai înfrânt * ºi la luptã ai îmbãrbãtat pe Nestor, * aºa,
Sfinte, pe Christos Dumnezeu roagã-l * sã ne dãruiascã mare milã.
Condac, 2: Cu pâraiele sângelui tãu, Dimitrie, * Dumnezeu Biserica o a împurpurat, *
cel ce þi-a dat tãrie nebiruitã * ºi pãzeºte cetatea ta nevãtãmatã, * cã tu eºti întãrirea ei.
Prochimen, 7 (Ps. 63,11): Veseli-se-va cel drept întru Domnul ºi va nãdãjdui în El.
Stih, (Ps. 63,1): Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog Þie.

(II, 1-10)
F
iule, Timotei, întãreºte-te în harul care e în Christos Isus, ºi cele ce
ai auzit de la mine, cu mulþi martori de faþã, acestea le încredinþeazã
la oameni credincioºi, care vor fi destoinici sã înveþe ºi pe alþii.
Suferã împreunã cu mine, ca un bun ostaº al lui Christos Isus. Nici un
ostaº nu se încurcã cu treburile vieþii, ca sã fie pe plac celui care strânge
oaste. Iar când se luptã cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacã nu s-a luptat
dupã legile jocului. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneºte sã mãnânce el
mai întâi din roade. Înþelege cele ce-þi grãiesc, cãci Domnul îþi va da
pricepere în toate. Adu-þi aminte de Isus Christos, Care a înviat din morþi,
din neamul lui David, dupã Evanghelia mea, pentru Care sufãr pânã ºi
lanþuri ca un fãcãtor de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagã. De
aceea toate le rabd, pentru cei aleºi, ca ºi ei sã aibã parte de mântuirea
care este întru Christos Isus ºi de mãrirea veºnicã.
Se zice ºi al cutremurului:
308 APOSTOLUL

(XII, 11-13, 25-27)
F
raþilor, orice mustrare, la început, nu pare cã e de bucurie, ci de
întristare, dar mai pe urmã dã celor încercaþi cu ea roada paºnicã a
dreptãþii. Pentru aceea, “îndreptaþi mâinile cele ostenite ºi genunchii
cei slãbãnogiþi. Faceþi cãrãri drepte pentru picioarele voastre”, aºa încât
cine este ºchiop sã nu se abatã, ci mai vârtos sã se vindece. Luaþi seama
sã nu vã lepãdaþi de Cel care vorbeºte. Cãci dacã aceia n-au scãpat de
pedeapsã, nevoind sã asculte pe cel ce le grãia pe pãmânt, cu atât mai
mult noi, îndepãrtându-ne de Cel ce ne grãieºte din ceruri - al Cãrui glas,
odinioarã, a zguduit pãmântul, iar acum, vorbind, a fãgãduit: “Încã o
datã voi clãtina nu numai pãmântul ci ºi cerul”. Iar prin aceea cã zice:
“încã o datã”, aratã schimbarea celor clãtinate, ca a unor lucruri fãcute, ca
sã rãmânã cele neclintite.
Stih (Ps. 91,13): Rãsãdiþi fiind în casa Domnului, în curþile Dumnezeului nostru vor
înflori.
_______________
27. Sfântul Mucenic Nestor.

_______________
28. Sfinþii Mucenici Terenþie ºi Neonila; Cuviosul Pãrintele nostru ªtefan Savaitul.
Al mucenicilor:
Al pãrintelui:
Fraþilor, fiecãruia dintre noi i s-a dat harul dupã mãsura darului …
(Vezi: Duminica dupã Botez, pag. 344)
_______________
29. Sfânta Mare Muceniþã Anastasia Romana ºi Cuviosul Pãrintele nostru Avramie.
Al muceniþei:
Fraþilor, înainte de venirea credinþei noi eram pãziþi sub Lege …
309
Al pãrintelui:
_______________
30. Sfinþii Mucenici Zenovie ºi sora lui, Zenovia.

_______________
31. Sfinþii Apostoli Stahie ºi Ampie, Urban ºi Aristobul, din cei 70 de Apostoli; Sfântul
Mucenic Epimah.
Al Apostolilor:
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu, pe noi, Apostolii …
(Vezi: Duminica a zecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 110)
Al mucenicului:
_______________
LUNA NOIEMBRIE
1. 0 Sfinþii ºi fãcãtorii de minuni fãrã de arginþi Cosma ºi Damian, din Asia.
Stih: Vãzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, cã de-a dreapta mea este,
ca sã nu mã clatin.

(XII, 27-31; XIII, 1-8)
F
raþilor, voi sunteþi trupul lui Christos ºi mãdulare (fiecare) în parte.
ªi pe unii i-a pus Dumnezeu în Bisericã: întâi apostoli, al doilea
prooroci, al treilea învãþãtori; apoi cei ce au darul de a face minuni;
apoi darurile vindecãrilor, ajutorãrile, cârmuirile, felurile limbilor. Oare
toþi sunt apostoli? Oare toþi sunt prooroci? Oare toþi învãþãtori? Oare toþi
au putere sã sãvârºeascã minuni? Oare toþi au darurile vindecãrilor? Oare
310 APOSTOLUL
toþi vorbesc în limbi? Oare toþi pot sã tãlmãceascã? Râvniþi însã la darurile
cele mai bune. ªi vã arãt încã o cale, care le întrece pe toate: de aº grãi
limbile oamenilor ºi ale îngerilor, iar dragoste nu am, fãcutu-m-am aramã
sunãtoare ºi chimval rãsunãtor. ªi de aº avea darul proorociei ºi tainele
toate le-aº cunoaºte ºi orice ºtiinþã, ºi de aº avea atâta credinþã încât sã
mut ºi munþii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. ªi de aº împãrþi toatã
avuþia mea ºi de aº da trupul meu ca sã fiu ars, iar dragoste nu am, nimic
nu-mi foloseºte. Dragostea îndelung rabdã; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieºte, nu se laudã, nu se mândreºte. Dragostea nu se
poartã cu necuviinþã, nu cautã ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeºte
rãul. Nu se bucurã de nedreptate ci se bucurã de adevãr. Toate le suferã,
toate le crede, toate le nãdãjduieºte, toate le rabdã. Dragostea nu cade
niciodatã.
Aliluia, 1: Cât este de bine ºi cât e de frumos sã locuiascã fraþii împreunã.
Stih: Cã unde este unire, Domnul trimite viaþã ºi binecuvântãri nesfârºite.
_______________
2. Sfinþii Mucenici Achindin, Pegasie, Aftonie, Elpidifor ºi Anempodist.

(Vezi: 9 martie, pag.)
_______________
3. Sfinþii Mucenici Acepsima, Aitala ºi Iosif. Sfinþirea Bisericii din Lidda a Sfântului
Mare Mucenic Gheorghe.
Fraþilor, Dumnezeu bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire …

(Vezi: Duminica a douãzeci ºi treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 176)
_______________
4. Cuviosul Pãrintele nostru Ioanichie cel Mare. Sfinþii sfinþiþi Mucenici Nicandru
episcopul Mirelor ºi Ermia, preotul.

Stih: Cântaþi Domnului cântare nouã, lauda Lui în adunarea credincioºilor.


Stih: Întru poruncile Lui va voi foarte.
_______________
LUNA NOIEMBRIE 311
5. Sfinþii Mucenici Galaction ºi Epistinia, soþia lui.

_______________
6. 0 Cel între sfinþi Pãrintele nostru Pavel Mãrturisitorul, Arhiepiscopul

Constantinopolului.


(VIII, 1-6)
F
raþilor, noi avem astfel de Arhiereu Care a ºezut de-a dreapta tronului
gloriei în ceruri, Slujitor Altarului ºi Cortului celui adevãrat, pe
care l-a fãcut Dumnezeu ºi nu omul. Apoi, orice arhiereu este pus
ca sã aducã daruri ºi jertfe; de aceea trebuincios era ca ºi acest Arhiereu sã
fi avut ceva ce sã aducã. Dacã ar fi pe pãmânt, nici n-ar fi preot, fiindcã
aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii, care slujesc închipuirii ºi
umbrei celor cereºti, precum a primit poruncã Moise, când era sã facã
cortul: “Ia seama, zice Domnul, sã faci toate dupã chipul ce þi-a fost arãtat
în munte”. Acum însã, (Arhiereul nostru) a dobândit o slujire cu atât mai
înaltã, cu cât El este ºi Mijlocitor al unui testament mai bun, care a fost
întemeiat pe mai bune fãgãduinþe.
Aliluia, 2: Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptatea ºi cuvioºii Tãi se vor bucura.
Stih: Cãci Domnul a ales Sionul ºi l-a ales ca locuinþã Lui.
_______________
7. Sfinþii treizeci ºi trei de Mucenici din Melitina. Cuviosul Lazãr Taumaturgul.
Al Mucenicilor:
Al Pãrintelui:
Fraþilor, fiecãruia dintre noi i s-a dat harul ….
_______________
312 APOSTOLUL
8. (†) Adunarea cea pentru sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril ºi toate cetele Puterilor cereºti.
Tropar, 4: Cãpetenii ale oºtilor cereºti, rugãmu-vã, noi nevrednicii, * sã ne apãraþi prin
rugãciunile voastre, * pãzindu-ne sub acoperãmântul aripilor * mãririi voastre netrupeºti,
* pe noi cei ce cãdem ºi cu stãruinþã strigãm: * liberaþi-ne din primejdii, * voi, capi ai
puterilor de sus.
Condac, 2: Cãpetenii ale lui Dumnezeu, * slujitori ai gloriei dumnezeieºti, * cãlãuzitori
ai oamenilor * ºi Principi ai celor fãrã de trup, * ce e folositor nouã cereþi, ºi mare milã:
* voi, cãpeteniile celor fãrã de trup.
Fraþilor, dacã s-a adeverit cuvântul grãit prin îngeri ….

_______________
9. Sfinþii Mucenici Onisifor ºi Porfirie. Cuvioasele Maici Matrona ºi Teoctista.
Al Martirilor:
Al Cuvioaselor:
Pavel, Apostol al lui Cristos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu …
_______________
10. Sfinþii Apostoli Olimpas, Rodion, Sosipatru, Tertiu, Erast, Cuartus, din cei 70.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu, pe noi, Apostolii, …

_______________
11. Sfinþii Mucenici Mina, Victor ºi Vichentie. * Cuviosul Pãrinte Teodor Studitul. Sfânta
Muceniþã ªtefanida.
Al Martirilor:
Al Pãrintelui:
Fraþilor, fiecãruia dintre noi i s-a dat harul, ….
_______________
LUNA NOIEMBRIE 313
12. 0 Cel între sfinþi Pãrintele nostru Ioan cel milostiv, patriarhul Alexandriei. Cuviosul
Pãrintele nostru Nil. Sfântul sfinþit mucenic Iosafat (1623).


Aliluia, 1: Luminã a rãsãrit dreptului, ºi celor drepþi cu inima, veselie.

Stih: Împarte, dã la sãraci.
_______________
1 3 . ( † ) C e l î n t r e s f i n þ i P ã r i n t e l e n o s t r u I o a n G u r ã d e A u r, a r h i e p i s c o p u l
Constantinopolului.
Tropar, 8: Din gura ta harul strãlucind ca o vãpaie, * toatã lumea a luminat; * comorile
neiubirii de argint * lumii le-a câºtigat, * ºi înãlþimea umilinþei nouã ne-a arãtat. * Prin
cuvintele tale învãþându-ne, * Pãrinte Ioane Gurã de Aur, * roagã pe Christos Dumnezeu
* sã se mântuiascã sufletele noastre.
Condac, 6: Din ceruri ai primit dumnezeiescul har, Ioane Gurã de Aur, * ºi buzele tale
pe toþi învaþã * sã se închine unuia Dumnezeu în Treime, * preafericite Cuvioase. *
Dupã cuviinþã te lãudãm, * cã eºti Învãþãtor, * Lãmuritorule al celor dumnezeieºti.
Prochimen, 1 (Ps. 48,3): Gura mea va grãi înþelepciune ºi cugetul inimii mele pricepere.
Stih (Ps. 48,1): Auziþi acestea toate neamurile, ascultaþi toþi cei ce locuiþi în lume.

(VII, 26-28; VIII, 1-2)
F
raþilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea sã avem: sfânt, fãrã de
rãutate, fãrã de patã, osebit de cei pãcãtoºi ºi fiind mai presus decât
cerurile. El nu are nevoie sã aducã zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi
pentru pãcatele lor, apoi pentru ale poporului, cãci El a fãcut aceasta o
datã pentru totdeauna, aducându-Se jertfã pe Sine însuºi. Cãci Legea pune
ca arhierei oameni care au slãbiciune, pe când cuvântul jurãmântului,
venit în urma Legii, pune pe Fiul, desãvârºit în veacul veacului. Lucru
de cãpetenie din cele spuse este cã avem astfel de Arhiereu care a ºezut
314 APOSTOLUL
de-a dreapta tronului gloriei în ceruri, slujitor Altarului ºi Cortului celui

adevãrat, pe care l-a ridicat Dumnezeu ºi nu omul.
Aliluia, 1 (Ps. 36,30): Gura dreptului va deprinde înþelepciunea ºi limba lui va grãi
judecatã.
Stih: Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor.
_______________
14. † Sfântul ºi întru tot lãudatul Apostol Filip.
Prochimen, 8: În tot pãmântul a ieºit vestirea lor, ºi la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facere mâinilor Lui o vesteºte tãria.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu pe noi, apostolii, ne-a arãtat ...


_______________
15. Sfinþii Mucenici ºi mãrturisitori Gurie, Samona ºi Aviv.

_______________
16. * Sfântul Apostol ºi Evanghelist Matei.
Tropar, 3: Sfinte Apostole ºi Evanghelist Matei, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã

Condac, 4: Jugul vãmii lepãdând, ai luat jugul dreptãþii * ºi neguþãtor prea ales te-ai
fãcut, * bogãþie câºtigând înþelepciunea de sus. * Pentru aceasta cuvântul adevãrului ai
vestit, * ºi sufletele care se dãdeau lenevirii le-ai deºteptat, * zugrãvind nouã ceasul
judecãþii.
Prochimen, 8: În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi, la marginile lumii, cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facere mâinilor Lui o vesteºte tãria.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu pe noi, apostolii, ne-a arãtat...

_______________
17. 0 Cel între sfinþi Pãrintele nostru Grigorie, episcopul Neocezareii, fãcãtorul de minuni.
LUNA NOIEMBRIE 315


(XII, 7-11)
F
raþilor, fiecãruia i se dã arãtarea Spiritului, spre folos. Cã unuia i se
dã, prin Spiritul Sfânt, cuvânt de înþelepciune, iar altuia, dupã acelaºi
Spirit, cuvântul cunoºtinþei. ªi unuia i se dã, întru acelaºi Spirit,
credinþã, iar altuia darurile vindecãrilor, întru acelaºi Spirit; unuia faceri
de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea spiritelor, iar altuia feluri
de limbi ºi altuia tãlmãcirea limbilor. ªi toate acestea le lucreazã unul ºi
acelaºi Spirit, împãrþind fiecãruia deosebit, dupã cum voieºte.
Stih: Cã Domnul a ales Sionul ºi l-a ales ca locuinþã Lui.
_______________
18. Sfinþii Mucenici Platon ºi Roman.

_______________
19. Sfântul Prooroc Avdie. Sfinþitul Mucenic Varlaam.
Al Proorocului:
Fraþilor, o astfel de încredere avem prin Christos faþã de Dumnezeu …
Al Mucenicului:
În vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din Bisericã ...
_______________
20. Înainteserbarea Intrãrii în Bisericã a Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Cei între

sfinþi Pãrinþii noºtri Grigorie Decapolitul ºi Proclu, Arhiepiscopul Constantinopolei.
316 APOSTOLUL
Tropar, 4: Astãzi, bucurie ne prevesteºte Ana, * care odrãslise rod potrivnic întristãrii, *
pe singura, pururea Fecioarã; * pe aceasta cu bucurie astãzi, fãgãduinþele plinind, * o
aduce în Templul Domnului, * pe Ea, Templu adevãrat * ºi Maica cea curatã a lui
Dumnezeu Cuvântul.
Condac, 4: Astãzi de veselie toatã lumea s-a umplut, * în sãrbãtoarea cea aleasã a
Nãscãtoarei de Dumnezeu, * ºi strigã: aceasta este Cortul cel ceresc.
Al Sfântului:
Al Cuviosului:
Prochimen, 2: Domnul este tãria mea ºi lauda mea, ºi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih: Certând, m-a certat Domnul, dar morþii nu m-a dat.

_______________
21. ( † ) Intrarea în Bisericã a Preasfintei Doamnei noastre Nãscãtoare de

Dumnezeu.
Antifonul I. Ps. 47, 86 Vers. 2.
1. Mare este Domnul ºi lãudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru.

3. Dumnezeu, în turnurile ei, se cunoaºte, atunci când o apãrã.
4. Precum am auzit, aºa am ºi vãzut în cetatea Domnului puterilor, în cetatea
Dumnezeului nostru
Antifonul II. Ps. 45, 95, 117, 94 Vers 2.
1. Cel Preaînalt a sfinþit locaºul Lui.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eºti minunat
întru sfinþi, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Sfinþenie ºi mãreþie în locaºul cel sfânt al Lui.
3. Aceasta este poarta Domnului; drepþii vor intra prin ea.
4. Sãtura-ne-vom de bunãtãþile casei tale: de sfinþenia Templului tãu.
LUNA NOIEMBRIE 317
Antifonul III. Ps. 44 Vers 4.
1. Feþei tale i se vor ruga bogaþii poporului..

(dupã fiecare stih) Tropar, 4: Astãzi este începutul bunãvoinþei lui Dumnezeu * ºi
prevestirea mântuirii oamenilor: * în Templul lui Dumnezeu Fecioara luminat se aratã *
ºi tuturor pe Christos mai-nainte vesteºte. * Acesteia, ºi noi, cu glas mare sã strigãm: *
bucurã-te, plinirea rânduielii de mântuire a Creatorului.
2. Toatã mãrirea fiicei Împãratului.
3. Aduce-se-vor Împãratului fecioare, în urma ei..
La Intrarea micã:

Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eºti minunat întru sfinþi, pe noi care-
Tropar, 4: Astãzi este începutul …

Condac, 4: Preacuratul Templu al Mântuitorului, * Cãmara de mult preþ ºi Fecioara, *
Visteria cea sfinþitã a gloriei lui Dumnezeu, * astãzi în Casa Domnului se aduce; * acesteia
îngerii lui Dumnezeu îi cântã: * Aceasta este Cortul cel ceresc.
Prochimen, 3 (Lc.1): Mãreºte, suflete al meu, pe Domnul; ºi s-a bucurat spiritul meu, de
Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Stih: Cã a cãutat spre umilinþa servei sale; cã iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile.

(IX, 1-7)
F
raþilor, adevãrat este cã ºi cel dintâi (Aºezãmânt) avea orânduieli
pentru slujba dumnezeiascã ºi un altar pãmântesc, cãci s-a pregãtit
cortul mãrturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeºnicul ºi masa ºi pâinile
punerii înainte; partea aceasta se numeºte Sfânta. Apoi, dupã catapeteasma
a doua, era locul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tãmâierii de aur ºi
chivotul Legii ferecat peste tot cu aur, în care era urna de aur, care avea
mana, era toiagul lui Aaron, ce odrãslise, ºi tablele Legii. Deasupra
chivotului erau heruvimii gloriei, care umbreau altarul împãcãrii; despre
acestea nu putem acum sã vorbim cu de-amãnuntul. Astfel fiind întocmite
aceste încãperi, preoþii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, sãvârºind
slujbele dumnezeieºti; în cel de-al doilea însã, numai arhiereul, o datã pe
an, ºi nu fãrã de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuºi ºi pentru
greºelile poporului.
318 APOSTOLUL
Aliluia, 8 (Ps. 44,12): Ascultã fiicã ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi uitã de poporul tãu ºi
de casa pãrintelui tãu.
Stih: Feþei tale i se vor ruga bogaþii poporului.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã pânã la încheierea serbãrii: Îngerii, vãzând intrarea
Preacuratei, s-au mirat, * cum Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor. Ca de Chivotul
însufleþit al lui Dumnezeu, * nicidecum sã nu se atingã mâna necredincioºilor, * iar
buzele credincioºilor, * fãrã tãcere cântând cu bucurie versul îngerului, * sã strige
Nãscãtoarei de Dumnezeu: * Cu adevãrat mai presus de toate eºti, Fecioarã curatã.
_______________
22. Sfântul Apostol Filimon ºi cei împreunã cu el.
Prochimen, 8: În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi, la marginile lumii, cuvintele lor.
DIN EPISTOLA CÃTRE FILIMON

(I, 1-25)
P
avel, cel pus în lanþuri pentru Isus Christos, ºi fratele Timotei,
iubitului Filimon, împreunã-lucrãtor cu noi, ºi surorii Apfia, ºi lui
Arhip, cel împreunã-oºtean cu noi, ºi Bisericii din casa ta: Har
vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Christos!
Mulþumesc pururea Dumnezeului meu în rugãciunile mele, auzind despre
credinþa pe care o ai cãtre Domnul Isus ºi cãtre toþi sfinþii, ca pãrtãºia ta
la credinþã sã se facã lucrãtoare în deplina cunoºtinþã a oricãrei fapte bune,
pe care o faceþi pentru Christos Isus; cã am avut multã bucurie ºi mângâiere
din dragostea ta, întrucât inimile sfinþilor s-au odihnit prin tine, frate. De
aceea, deºi având întru Christos tot dreptul sã-þi poruncesc ce se cuvine,
pentru dragoste, îþi fac mai degrabã o rugãminte. Aºa cum sunt, eu bãtrânul
Pavel, iar acum ºi pus în lanþuri pentru Isus Christos, te rog pe tine pentru
fiul meu, pe care l-am nãscut fiind în lanþuri, Onisim, cel ce altãdatã nu-þi
era de folos, dar acum ºi þie, ºi mie ne este de folos, pe acesta þi l-am
trimis, pe el însuºi, adicã inima mea, primeºte-l. Eu voiam sã-l þin la
mine ca, în locul tãu, sã-mi slujeascã mie, care sunt în lanþuri, pentru
Evanghelie, dar n-am voit sã fac nimic fãrã de încuviinþarea ta, ca fapta ta
cea bunã sã nu fie ca de silã, ci de bunãvoie. Cãci poate pentru aceea a
fost despãrþit de tine câtva timp, ca veºnic sã fie al tãu, dar nu ca rob, ci
mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, ºi cu atât mai
vârtos pentru tine, ºi dupã trup, ºi în Domnul. Deci, dacã mã socoteºti
LUNA NOIEMBRIE 319
pãrtaº cu tine, primeºte-l pe el, ca pe mine. Iar de te-a pãgubit cu ceva,

sau îþi este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea. Eu, Pavel, am scris
cu mâna mea; eu îþi voi plãti, ca sã nu-þi spun cã ºi tu îmi eºti dator cu
tine însuþi. Da, frate, eu te rog, fã-mi binele acesta în Domnul; liniºteºte
inima mea în Christos! Bine încredinþat de ascultarea ta, þi-am scris þie,
ºtiind cã vei face chiar mai mult decât ce-þi spun. Ci odatã cu aceasta
pregãteºte-mi loc de gãzduit, fiindcã nãdãjduiesc cã, prin rugãciunile
voastre, voi fi dãruit vouã. Te îmbrãþiºeazã Epafras, cel închis împreunã
cu mine pentru Christos Isus, Marcu, Aristarh, Dimas, Luca, cei împreunã-
lucrãtori cu mine. Harul Domnului, nostru Isus Christos, sã fie cu spiritul
vostru. Amin!
Aliluia, 1: Lãuda-vor cerurile minunile tale, Doamne.
_______________
23. Cei între sfinþi Pãrinþii noºtri Amfilohie, episcopul Iconiului ºi Grigore, episcopul
Acragantelor.
Fraþilor, aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri, care v-au grãit vouã...
_______________
24. Cei între sfinþi Pãrinþii nostri ºi sfinþiþi Mucenici Clement, papa Romei ºi Petru al
Alexandriei.
Prochimen, 7: Fãgãduinþele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui.

(III, 20-21; IV, 1-3)
F
raþilor, pentru noi cetatea noastrã este în ceruri, de unde ºi aºteptãm
Mântuitor, pe Domnul Isus Christos, Care va schimba la înfãþiºare
trupul smereniei noastre, ca sã fie asemenea trupului gloriei Sale,
lucrând cu puterea ce are de a-ºi supune Sieºi toate. Deci, fraþii mei iubiþi
ºi mult doriþi, bucuria ºi cununa mea, aºa sã staþi întru Domnul, iubiþii
mei. Rog pe Euvoia ºi rog pe Sintihia sã aibã aceleaºi gânduri în Domnul.
Încã te rog ºi pe tine, credinciosule Sizig, ajutã-le lor, ca pe unele care au
luptat pentru Evanghelie, împreunã cu mine ºi cu Clement, ºi cu ceilalþi
însoþitori de lucru ai mei, ale cãror nume sunt scrise în cartea vieþii.
320 APOSTOLUL
Stih: Cãci Domnul a ales Sionul ºi l-a ales ca locuinþã.
_______________
25. * Sfânta Mare Muceniþã Ecaterina din Sinai. Sfântul Mare Mucenic Mercurie.
Al Muceniþei:
Al Mucenicului:
Fiule, Timotei, nu te ruºina de a mãrturisi pe Domnul nostru ...
(Vezi: 10 februarie, pag. 356)
_______________
26. Cuviosul Pãrinte Alipie Stâlpnicul.
Fraþilor, fiecãruia dintre noi i s-a dat harul, dupã mãsura darului …
_______________
27. 0 Sfântul Mucenic Iacob Persanul.

_______________
28. Sfinþii Cuvioºi Mucenici ªtefan cel Nou ºi Irinarh.
Prochimen, 7: Cerurile mãrturisesc minunile Tale, Doamne.


_______________
29. Sfinþii Mucenici Paramon ºi Filumen.
Fraþilor, având împrejurul nostru atâta nor de mãrturii ...

_______________
321
30. † Sfântul mãrit Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Tropar, 4: Tu, Andrei, cel dintâi chemat între Apostoli * ºi frate al Corifeului, * roagã pe
Stãpânul tuturor * pace lumii sã dãruiascã * ºi sufletelor noastre multã îndurare.
Condac, 2: Pe Cuvântãtorul de Dumnezeu, cel cu nume bãrbãtesc * ºi între Învãþãceii
Mântuitorului mai întâi chemat, * pe fratele lui Petru sã-l lãudãm: * cã precum acestuia
odinioarã, * aºa ºi nouã acum strigã: * veniþi, aflat-am pe cel dorit.
Prochimen, 8 (Ps. 18,4): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele
lor.
Stih (Ps. 18,1): Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte
tãria.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu pe noi, apostolii, ne-a arãtat…

Aliluia, 1 (Ps. 88,6): Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.

Stih (Ps. 88,8): Dumnezeu e preamãrit în sfatul sfinþilor.
_______________
LUNA DECEMBRIE
1. Sfântul Prooroc Naum.

_______________
2. Sfântul Prooroc Avacum.

_______________
3. Sfântul Prooroc Sofonie.

_______________
322 APOSTOLUL
4. 0 Sfânta Mare Muceniþã Varvara ºi Cuviosul Pãrintele nostru Ioan Damaschin.
Prochimen, 4: Daþi mãrire lui Dumnezeu în locaºul cel sfânt, Dumnezeul pãrinþilor noºtri.

Aliluia, 1: Aºteptat-am cu nerãbdare pe Domnul.

Stih: Picioarele mele le-a pus pe stâncã.
_______________
5. ( † ) Cuviosul Pãrintele nostru Sava cel sfinþit.
Tropar, 8: Cu ºiroaiele lacrimilor tale * nerodirea pustiului ai plugãrit; * ºi cu suspinãrile

cele din adânc * roadele ostenelelor le-ai însutit. * Aºa ºi luminãtor te-ai fãcut, * lumii
prin minuni strãlucind, * Sava, Pãrinte al nostru cuvioase: * roagã-te lui Christos
Dumnezeu * sã se mântuiascã sufletelor noastre.
Condac, 8: Din pruncie, Savo fericite, * jertfã neprihãnitã * prin virtute aducându-te lui
Dumnezeu, * Lui care te-a cunoscut înainte de-a te naºte, * fost-ai numit podoaba
cuvioºilor * ºi cetãþean al pustiei demn de laudã. * Pentru aceasta strigãm þie: * bucurã-
te, Pãrinte, prealãudate.

Stih: Cântaþi Domnului cântare nouã. Cântaþi laudele în adunarea credincioºilor.
Fraþilor, roada spiritului este: dragoste, bucurie, pace …

(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna a douãzecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 160)

Stih: De la rãsãritul soarelui pânã al apus, lãudat este numele Domnului.
_______________
6. ( † ) Cel între sfinþi Pãrintele nostru Nicolae, arhiepiscop al Mirelor Liciei, fãcãtorul
de minuni.
Tropar, 4: Îndreptar al credinþei ºi chip al blândeþei, * învãþãtor al înfrânãrii * te-a pe tine

arãtat turmei tale, adevãrul faptelor; * pentru aceasta ai câºtigat prin umilinþã cele înalte,
* prin sãrãcie cele bogate, * Pãrinte Ierarhe Nicolae. * Roagã pe Christos Dumnezeu *
sã se mântuiascã sufletele noastre.
Condac, 8: În Mira, Sfinte, sfinþitor te-ai arãtat: * cã Evanghelia lui Christos plinind,
Cuvioase, * sufletul þi-ai pus pentru poporul tãu, * ºi pe cei nevinovaþi i-ai mântuit din
moarte. * Pentru aceasta ai fost sfinþit, * ca un mare cunoscãtor al darului lui Dumnezeu.
LUNA DECEMBRIE 323
Stih (Ps. 115, 3): Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

(XIII, 17-21)
F
raþilor, ascultaþi pe mai marii voºtri ºi vã supuneþi lor, fiindcã ei
privegheazã pentru sufletele voastre, având sã dea de ele seamã, ca
sã facã aceasta cu bucurie ºi nu suspinând, cãci aceasta nu v-ar fi de
folos. Rugaþi-vã pentru noi; cã suntem încredinþaþi cã avem un cuget bun,
dorind ca întru toate cu cinste sã trãim. ªi, mai mult, vã rog sã faceþi
aceasta ca sã vã fiu dat înapoi mai curând. Iar Dumnezeul pãcii, Cel ce,
prin sângele unui testament veºnic, a înviat din morþi pe Pãstorul cel
Mare al oilor, pe Domnul nostru Isus Christos, sã vã întãreascã în orice
lucru bun, ca sã faceþi voia Lui, ºi sã lucreze în noi ceea ce este bine
plãcut în faþa Lui, prin Isus Christos, Cãruia fie mãrirea în vecii vecilor.
Amin.
Aliluia, 2 (Ps. 131,16): Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptatea ºi cuvioºii Tãi
se vor bucura.
Stih (Ps. 131,13): Cãci Domnul a ales Sionul ºi l-a ales ca locuinþã.
_______________
7. Cel între sfinþi Pãrintele nostru Ambrozie, episcopul Mediolanului.
Prochimen, 1: Gura mea va vesti înþelepciunea ºi cugetul inimii mele pricepere.

Stih Auziþi acestea toate neamurile, ascultaþi toþi cei ce locuiþi în lume.

_______________
8. Cuviosul Pãrintele nostru Patapie.
_______________
324 APOSTOLUL
9. * Conceperea Sfintei Ana, Maica Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu.
Tropar, 4: Astãzi legãturile nerodirii se dezleagã: * cã pe Ioachim ºi Ana ascultându-i

Dumnezeu, * împotriva deznãdejdii le fãgãduieºte lãmurit * cã pe fiica lui Dumnezeu
vor naºte, * din care însuºi cel Necuprins * fãcându-se muritor s-a nãscut, * îngerului
poruncind cãtre dânsa sã zicã: * bucurã-te, cea plinã de har, * Domnul este cu tine.
Condac, 4: Astãzi lumea serbeazã conceperea Anei, * de Dumnezeu lucratã: * cã a nãscut
pe aceea care, în chip negrãit, * pe Cuvântul a nãscut.
Fraþilor, Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabã ºi altul din femeia
liberã …
_______________
10. Sfinþii Mucenici Mina, Ermogen ºi Eugraf.

_______________
11. Cuviosul Pãrintele nostru Daniel Stâlpnicul.
În aceastã zi, dacã este Duminicã, sau în Duminica ce urmeazã, se face pomenirea Sfinþilor
Strãmoºi, dupã trup, ai Domnului nostru Isus Christos.
_______________
DUMINICA
SFINÞILOR STRÃMOªI

Al Strãmoºilor, 2: Pe Strãmoºi prin credinþã i-ai îndreptat, * Biserica cea din pãgâni *
prin ei mai înainte logodindu-o. * În glorie se laudã sfinþii, * cã din sãmânþa lor rod ales
este, * ceea ce fãrã sãmânþã te-a nãscut: * pentru rugãciunile lor, Christoase Dumnezeule,
* mântuieºte sufletele noastre.
Condacul Strãmoºilor, 2: Chipul sculptat de mânã nevoind a cinsti, * ci cu fire nesculptatã
înarmându-vã, * de trei ori fericiþilor, * în mijlocul vãpãii cumplite stând, * pe Dumnezeu
aþi chemat: grãbeºte Îndurate, * sârguieºte, Milostive, în ajutorul nostru, * cã poþi, de
voieºti.
LUNA DECEMBRIE 325
Prochimen, 8 (Dan. 3): Binecuvântat eºti Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri ºi lãudat
ºi preamãrit e numele Tãu în veci.
Stih: Cã drept eºti întru toate câte ai fãcut nouã.

(III, 4-11)
F
raþilor, când Christos, Care este viaþa voastrã, se va arãta, atunci ºi
voi, împreunã cu El, vã veþi arãta întru glorie. Drept aceea, omorâþi
mãdularele voastre cele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima,
pofta rea ºi lãcomia, care este închinarea la idoli, pentru care vine mânia
lui Dumnezeu peste fiii neascultãrii, în care pãcate aþi umblat ºi voi
odinioarã, pe când trãiaþi în ele. Acum, deci, lepãdaþi ºi voi toate acestea:
mânia, iuþimea, rãutatea, defãimarea, cuvântul de ruºine din gura voastrã.
Nu vã minþiþi unul pe altul, fiindcã v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi,
dimpreunã cu faptele lui, ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou, care se înnoieºte,
spre deplinã cunoºtinþã, dupã chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este
elin ºi iudeu, tãiere împrejur ºi netãiere împrejur, barbar, scit, rob ori
liber, ci toate ºi întru toþi, Christos.
Aliluia, 8 (Ps. 98,6): Moise ºi Aaron, dintre preoþii Lui, ºi Samuel dintre cei ce cheamã
numele Lui.
Stih: (Ps. 98,7): Chemat-au pe Domnul ºi El i-a auzit.
_______________
12. Cel între sfinþi Pãrintele nostru Spiridon fãcãtorul de minuni, episcopul Trimitundei.

Fraþilor, altãdatã eraþi întuneric, iar acum sunteþi luminã …

(Vezi: Luni, în sãptãmâna întâia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 55)
Aliluia, 2: Preoþii Tãi Doamne se vor îmbrãca cu dreptatea ºi cuvioºii Tãi se vor bucura.
Stih: Luminã rãsare El, pentru cei drepþi.
_______________
326 APOSTOLUL
13. * Sfinþii Mucenici Eustratie, Auxentie, Eugen, Mardarie ºi Orest. Sfânta Muceniþã
Lucia, fecioara.
Fraþilor, întãriþi-vã în Domnul ºi întru puterea tãriei Lui ...

_______________
14. Sfinþii Mucenici Tirs, Leucie, Calinic, Filimon, Apolonie ºi Arian.

_______________
15. Sfântul sfinþit Mucenic Elefterie.

_______________
16. Sfântul Prooroc Agheu.

_______________
17. 0 Sfântul Prooroc Daniel ºi sfinþii trei tineri: Anania, Azaria ºi Misael.
Fraþilor, proorocii prin credinþã au biruit împãrãþii, au fãcut dreptate …
_______________
18. Sfântul Mucenic Sebastian ºi cei împreunã cu el.

_______________
19. Sfântul Mucenic Bonifacie.

În vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe câþiva dintre fruntaºii Bisericii ...
_______________
LUNA DECEMBRIE 327
SÂMBÃTÃ
ÎNAINTEA NAªTERII DOMNULUI
Prochimen, 8 (Ps. 31,12): Bucuraþi-vã în Domnul ºi vã veseliþi drepþilor, lãudaþi-vã, toþi

cei drepþi la inimã!.
Stih: (Ps. 31,1): Fericiþi cei cãrora li s-au iertat fãrãdelegile.

(III, 8-12)
F
raþilor, vãzând Scriptura dinainte, cã Dumnezeu îndreaptã neamurile
din credinþã, dinainte a binevestit lui Avraam: “Cã se vor binecuvânta
în tine toate neamurile”. Deci cei ce sunt din credinþã se
binecuvinteazã împreunã cu credinciosul Avraam. Cãci toþi câþi sunt din
faptele Legii sub blestem sunt, cã scris este: “Blestemat este oricine nu
stãruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca sã le facã”. Iar cum cã,
prin Lege, nu se îndreaptã nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lãmurit,
deoarece “dreptul din credinþã va fi viu”. Legea însã nu este din credinþã,
dar cel care va face acestea va fi viu prin ele.
Aliluia, 4 (Ps. 33,17): Strigat-au drepþii ºi Domnul i-a auzit ºi din toate necazurile lor i-a izbãvit.
Stih: (Ps. 33,19): Multe sunt necazurile drepþilor.
_______________
DUMINICÃ
ÎNAINTEA NAªTERII DOMNULUI, A SFINÞILOR PÃRINÞI

Al Pãrinþilor, 2: Mari sunt biruinþele credinþei! * În izvorul vãpãii, ca în apã odihnitoare,
* se bucurau sfinþii, trei tineri; * ºi Daniel profetul, * leilor, ca unor oi, pãstor s-a arãtat.
* Pentru rugãciunile lor, Christoase Dumnezeule, * mântuieºte sufletele noastre.
Condacul înaintea serbãrii, 1: Veseleºte-te, Betleeme, * Efrata, gãteºte-te: * cã iatã Mioara,
* ce poartã în sânul ei pe Marele Pãstor, * grãbeºte sã-L nascã. * Pe acesta vãzându-l, *
se bucurã Pãrinþii Teofori, * împreunã cu pãstorii cântând Fecioarei * care cu lapte îl
hrãneºte.
ºi preamãrit e numele Tãu în veci.
Stih: Cã drept eºti întru toate câte ai fãcut nouã.
328 APOSTOLUL

(XI, 9-10, 32-40)
F
raþilor, Avraam, prin credinþã, a locuit vremelnic în pãmântul
fãgãduinþei, ca într-un pãmânt strãin, locuind în corturi cu Isaac ºi
cu Iacov, cei dimpreunã moºtenitori ai aceleiaºi fãgãduinþe; cãci
aºtepta cetatea cu temelii puternice, al cãrei meºter ºi lucrãtor este
Dumnezeu. ªi ce voi mai zice? Cã timpul nu-mi ajunge ca sã vorbesc de
Ghedeon, de Barac, de Samson ºi de Ieftae, de David, de Samuel ºi de
prooroci, care prin credinþã au biruit împãrãþii, au fãcut dreptate, au
dobândit fãgãduinþele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului,
au scãpat de ascuþiºul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au
fãcut tari în rãzboi, au întors taberele vrãºmaºilor pe fugã. Unele femei
ºi-au luat morþii lor înviaþi. Iar alþii au fost chinuiþi, neprimind izbãvirea,
ca sã dobândeascã mai bunã înviere; alþii au suferit batjocurã ºi bici, ba
chiar ºi lanþuri ºi închisoare. Au fost uciºi cu pietre, au fost puºi la cazne,
au fost tãiaþi cu fierãstrãul, au murit uciºi cu sabia, au pribegit în piei de
oaie ºi în piei de caprã, lipsiþi, strâmtoraþi, rãu primiþi. Ei, de care lumea
nu era vrednicã, au rãtãcit în pustiuri ºi în munþi, ºi în peºteri, ºi în
crãpãturile pãmântului. ªi toþi aceºtia, mãrturisiþi fiind prin credinþã, n-
au primit fãgãduinþa pentru cã Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai
bun, ca ei sã nu ia fãrã noi desãvârºirea.
Aliluia, 4 (Ps. 43,1): Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, pãrinþii noºtri ne-au
povestit lucrul pe care Tu l-ai fãcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
Stih: (Ps. 33,17): Strigat-au drepþii ºi Domnul i-a auzit.
_______________
20. 0 Înainte serbarea Naºterii Domnului. Sfântul sfinþit Mucenic Ignatie Teoforul.
Troparul, 4: Gãteºte-te, Betleeme, cã tuturor Raiul s-a deschis; * împodobeºte-te, Efrata,

* cã Pomul vieþii din Fecioara în peºterã a înflorit: * Rai spiritual sânul ei s-a fãcut, * în
care e dumnezeiescul pom: * din El mâncând vom fi vii, * nu vom muri ca Adam. *
Christos se naºte * sã ridice chipul cel cãzut odinioarã.
Condacul, 3: Fecioara astãzi spre peºterã merge, * negrãit sã nascã pe Cuvântul cel mai
înainte de veci. * Îngerii cu pãstorii preamãresc * pe cel ce a vrut sã se arate prunc tânãr,
* pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Prochimen, 7: Scumpã este înaintea Domnului, moartea cuvioºilor Lui.

LUNA DECEMBRIE 329
Fraþilor, aduceþi-vã dar aminte mai întâi de zilele …

(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna a treia a Pãrãsimilor, pag. 260)
Aliluia, 2: Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptatea.

_______________
21. Sfânta Muceniþã Iuliana din Nicomedia.

_______________
22. Sfânta Mare Muceniþã Anastasia Romana, vindecãtoarea de otravã.

_______________
23. 0 Sfinþii 10 Mucenici din Creta.

_______________
24. Ajunul Naºterii Domnului nostru Isus Christos. Sfânta Cuvioasã Muceniþã Eugenia.
Prochimen, 4 (Ps. 2,7): Domnul a zis cãtre Mine: “Fiul meu eºti Tu, Eu astãzi Te-am
nãscut”.
Stih (Ps. 2,8): Cere de la Mine ºi-Þi voi da neamurile moºtenirea Ta.
Fraþilor, dupã ce Dumnezeu, odinioarã, în multe rânduri ºi în multe chipuri ...

(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna întâia a Pãresimilor, pag. 254)
Aliluia, 8 (Ps. 109, 1): Zis-a Domnul Domnului meu: “ªezi de-a dreapta mea, pânã ce
voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”.
Stih: (Ps. 109,2): Sceptrul puterii þi-l va întinde Domnul din Sion.
_______________
330 APOSTOLUL
25. (†) Naºterea cea dupã trup a Domnului, Dumnezeului ºi

Mântuitorului nostru Isus Christos.
1. Lãuda-Te voi, Doamne, cu toatã inima.

2. În sfatul celor drepþi ºi în adunare.
3. Mari sunt lucrurile Domnului ºi potrivite tuturor voilor Lui.
4. Laudã ºi mãreþie este lucrul Lui ºi dreptatea Lui rãmâne în veacul veacului.
Antifonul II Ps. 111. Vers 2.
1. Fericit bãrbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voii foarte.
(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce te-ai nãscut din
Fecioara, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Puternicã va fi pe pãmânt seminþia Lui.
3. Glorie ºi bogãþie în casa lui ºi dreptatea lui rãmâne în veacul veacului.
4. Rãsãrit-a în întuneric luminã drepþilor.
1. Zis-a Domnul Domnului meu: “ªezi de-a dreapta Mea, pânã ce voi pune
pe vrãºmaºii Tãi aºternut picioarelor Tale”.
(dupã fiecare stih) Tropar, 4: Naºterea ta, Christoase, Dumnezeul nostru, * rãsãrit-a lumii
lumina cunoºtinþei: * cã printr-însa închinãtorii stelelor * de la stea au învãþat * sã se
închine Þie, Soarelui dreptãþii, * ºi sã te cunoascã pe Tine, Rãsãritul cel de sus. * Doamne,
mãrire Þie.
2. Toiagul puterii Tale Þi-l va trimite Domnul din Sion.
3. Cu Tine este poporul Tãu în ziua puterii Tale, întru strãlucirile sfinþilor
Tãi.
La Intrarea micã:
Mai înainte de luceafãr, precum roua, te-am nãscut. Jurat-a Domnul, ºi rãu nu-i
va pãrea: Tu eºti Preot în veac, dupã rânduiala lui Melchisedec.
Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce te-ai nãscut din Fecioara, pe
noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 4: Naºterea ta, Christoase …

Condac, 3: Fecioara, astãzi, pe Cel mai pe sus de fire naºte, * ºi pãmântul peºterã Celui
neapropiat aduce. * Îngerii cu pãstorii preamãresc * ºi magii cu steaua cãlãtoresc: * cã
LUNA DECEMBRIE 331
pentru noi s-a nãscut prunc tânãr * Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Prochimen, 8 (Ps. 65,3): Tot pãmântul sã se închine Þie ºi sã-Þi cânte Þie; sã cânte numelui
Tãu Preaînalte.
Stih (Ps. 65,1): Strigaþi cãtre Dumnezeu toþi locuitorii pãmântului, daþi mãrire numelui Sãu.

(IV, 4-7)
F
raþilor, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu,
nãscut din femeie, nãscut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sã-i
rãscumpere, ca sã dobândim înfierea. ªi pentru cã sunteþi fii, a trimis
Dumnezeu pe Spiritul Fiului Sãu în inimile noastre, care strigã: Avva,
Pãrinte! Astfel, dar, nu mai eºti rob, ci fiu; iar de eºti fiu, eºti ºi moºtenitor
al lui Dumnezeu prin Isus Christos.
Aliluia, 1 (Ps. 18,1): Cerurile spun mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte
tãria.
Stih (Ps. 18,2): Ziua spune mãrirea Lui altei zile ºi noaptea dã de ºtire nopþii.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã pânã la încheierea sãrbãtorii: Mãreºte suflete al meu, *
pe cel din Fecioara în peºterã nãscut, * Christos Împãratul. Tainã strãinã vãd ºi minunatã:
* cer fiind peºtera, * tron de Heruvimi Fecioara, * ieslea lãcaº întru care s-a culcat cel
neîncãput, * Christos Dumnezeu, * pe care prin cântãri îl mãrim.
În loc de Vãzut-am lumina ..., se cântã pânã la încheierea sãrbãtorii Troparul: Naºterea
ta, Christoase …
_______________
26. * Adunarea cea pentru Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu. Sfântul Mucenic Eftimie,
episcopul Sardelor.
Troparul sãrbãtorii, 4: Naºterea ta, Christoase …

Condac, 6: Cel mai înainte de luceafãr, * din Tatãl, fãrã mamã, nãscut, * astãzi pe pãmânt,
fãrã tatã, * din tine s-a întrupat. * Pentru aceea steaua binevesteºte magilor * ºi îngerii
laudã cu pãstorii * naºterea ta fãrã sãmânþã, * O, cea plinã de har!
Prochimen, 3 (Lc.1): Mãreºte, suflete al meu pe Domnul, ºi s-a bucurat spiritul meu de
332 APOSTOLUL
Stih: Cã a cãutat spre umilinþa servei sale; cã iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile.

(II, 11-18)
F
raþilor, Cel ce sfinþeºte ºi cei ce se sfinþesc dintr-Unul sunt toþi; de
aceea nu se ruºineazã sã-i numeascã pe ei fraþi, zicând: “Spune-voi
fraþilor mei numele Tãu. În mijlocul adunãrii Te voi lãuda”. ªi iarãºi:
“Eu voi fi încrezãtor în El”; ºi iarãºi: “Iatã Eu ºi pruncii pe care Mi i-a dat
Dumnezeu”. Deci, de vreme ce pruncii s-au fãcut pãrtaºi sângelui ºi
trupului, în acelaºi fel ºi El S-a împãrtãºit de acestea, ca sã surpe prin
moartea Sa pe cel ce are stãpânirea morþii, adicã pe diavolul, ºi sã
izbãveascã pe acei pe care frica morþii îi þinea în robie toatã viaþa. Cãci,
aceea, dator era întru toate sã Se asemene fraþilor, ca sã fie milostiv ºi
credincios arhiereu în cele cãtre Dumnezeu, pentru ispãºirea pãcatelor
poporului. Cã prin ceea ce a pãtimit, fiind El însuºi ispitit, poate ºi celor
ce se ispitesc sã le ajute.
Aliluia, 8 (Ps. 131,8): Scoalã-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþeniei Tale!
Stih: (Ps. 44,12): Ascultã fiicã ºi vezi ºi pleacã urechea ta ºi uitã pe poporul tãu ºi casa pãrintelui tãu.
_______________
27. * Sfântul Arhidiacon ºi întâiul Mucenic ªtefan. Cuviosul Pãrintele nostru

Mãrturisitorul, Teodor cel însemnat.
Troparul Martirului, 4: Cu coroanã împãrãteascã fruntea ta s-a încununat, * prin luptele

înfruntate pentru Christos Dumnezeu, * întâiule Luptãtor între Mucenici. * Cã mânia
Iudeilor ruºinând, * pe al tãu Mântuitor de-a dreapta Tatãlui ai vãzut. * Pe acesta roagã-
l pururea pentru sufletele noastre.
ªi al sãrbãtorii, 4: Naºterea ta, Christoase …
Condacul Martirului, 3: Domnul, ieri, în trup la noi a venit, * iar servul astãzi din trup a
ieºit. * Cã ieri Împãratul nostru cu trup s-a nãscut, * iar servul astãzi cu pietre e ucis. *
Pentru El se sãvârºeºte primul Mucenic, * dumnezeiescul ªtefan.

(VI, 8-15; VII, 15, 47-60)
LUNA DECEMBRIE 333
Î
n zilele acelea, ªtefan, plin de har ºi putere, fãcea minuni ºi semne
mari în popor. ªi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberþilor
ºi a Cirenenilor ºi a Alexandrinilor ºi a celor din Cilicia ºi din Asia,
care se luau la întrebãri cu ªtefan. ªi nu puteau sã stea împotriva
înþelepciunii ºi a Spiritului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niºte
bãrbaþi sã zicã: l-am auzit spunând cuvinte de hulã împotriva lui Moise ºi
a lui Dumnezeu. ªi au întãrâtat poporul ºi pe bãtrâni, ºi pe cãrturari ºi,
nãvãlind asuprã-i, l-au rãpit ºi l-au dus la sinedriu. ªi au pus martori
mincinoºi, care ziceau: acest om nu înceteazã a vorbi cuvinte de hulã
împotriva acestui loc sfânt ºi a Legii, cã l-am auzit zicând cã Isus,
Nazarineanul acesta, va strica locul acesta ºi va schimba datinile pe care
ni le-a lãsat nouã Moise. ªi aþintindu-ºi ochii asupra lui, toþi cei ce ºedeau
în sinedriu au vãzut faþa lui ca o faþã de înger. ªi a zis arhiereul: adevãrate
sunt acestea? Iar el a zis: bãrbaþi ºi pãrinþi, ascultaþi! Dumnezeul slavei S-
a arãtat pãrintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte
de a locui în Haran, ºi a zis cãtre el: ieºi din pãmântul tãu ºi din rudenia ta
ºi vino în pãmântul pe care þi-l voi arãta. Atunci, ieºind din pãmântul
caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, dupã moartea tatãlui sãu, l-a
strãmutat în aceastã þarã, în care voi locuiþi acum. ªi nu i-a dat moºtenire
în ea nici o palmã de pãmânt, ci i-a fãgãduit cã i-o va da lui spre stãpânire
ºi urmaºilor lui dupã el, neavând el copil. Iar Solomon I-a zidit Lui casã,
dar Cel Preaînalt nu locuieºte în temple fãcute de mâini, precum zice
proorocul: “Cerul este tronul Meu ºi pãmântul aºternut picioarelor Mele.
Ce casã Îmi veþi zidi Mie - zice Domnul - sau care este locul odihnei
Mele? Nu mâna Mea a fãcut toate acestea?” Voi cei tari în cerbice ºi
netãiaþi împrejur, la inimã ºi la urechi, voi pururea staþi împotriva
Spiritului Sfânt precum pãrinþii voºtri, aºa ºi voi! Pe care din prooroci nu
l-au prigonit pãrinþi voºtri? ªi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte
sosirea Celui Drept, ai Cãrui vânzãtori ºi ucigaºi v-aþi fãcut voi acum,
voi care aþi primit Legea întru rânduieli de la îngeri ºi n-aþi pãzit-o! Iar ei,
auzind acestea, fremãtau de furie în inimile lor ºi scrâºneau din dinþi
împotriva lui. Iar ªtefan, fiind plin de Spirit Sfânt ºi privind la cer, a
vãzut mãrirea lui Dumnezeu ºi pe Isus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
ªi a zis: iatã vãd cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stând de-a dreapta
lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, ºi-au astupat urechile ºi au
nãvãlit asupra lui. ªi scoþându-l afarã din cetate îl bãteau cu pietre. Iar
martorii ºi-au pus hainele la picioarele unui tânãr numit Saul. ªi îl bãteau
cu pietre pe ªtefan, care se ruga ºi zicea: Doamne Isuse, primeºte spiritul
meu! ªi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne nu le socoti lor
334 APOSTOLUL
pãcatul acesta! ªi zicând acestea a murit. Iar Saul se învoise la uciderea

lui ªtefan.
Aliluia, 2 (Ps. 88,6): Cerurile vor mãrturisi minunile Tale Doamne ºi adevãrul Tãu în adunarea
sfinþilor.
Stih: (Ps. 88,8): Dumnezeu e preamãrit în sfatul sfinþilor.
_______________
28. Sfinþii douãzeci de mii de Mucenici, arºi de vii în Nicomidia.
Fraþilor, legea spiritului vieþii în Isus Christos m-a eliberat …

(Vezi: Miercuri, în sãptãmâna a treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 68)
_______________
29. Sfinþii patrusprezece mii de Prunci uciºi de Irod. Cuviosul Marcel Achimitul,
egumenul Mãnãstirii Neadormiþilor (a Chimiþilor).
Stih: În adunãri, lãudaþi pe Dumnezeu.
Fraþilor, Cel ce sfinþeºte ºi cei …

(Vezi: Vineri în Pãresimi, la Ceasul al ºaselea, pag. 274)
_______________
30. Sfânta Muceniþã Anisia. Cuviosul Pãrintele nostru Zotic, hrãnitorul de orfani.
Al Muceniþei:
Al Pãrintelui:
_______________
31. Preacuvioasa Melania Romana.

Încheierea sãrbãtorii Naºterii Domnului nostru Isus Christos.
Pavel, Apostol al lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu …

_______________
LUNA DECEMBRIE 335
SÂMBÃTÃ
DUPÃ NAªTEREA DOMNULUI
Prochimen, 4 (Ps. 44,20): Pomeni-voi numele Tãu, din neam în neam.

Stih: (Ps. 44,12): Ascultã fiicã ºi vezi, ºi pleacã urechea ta ºi uitã pe poporul tãu ºi casa pãrintelui
tãu.
Fiule, Timotei, acestea sã ºtiþi, cã în zilele din urmã vor veni vremuri grele …
(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna a treizeci ºi patra dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag,)
Aliluia, 8 (Ps. 131,8): Scoalã-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþeniei
Tale.
Stih: (Ps. 131,11): Juratu-S-a Domnul, lui David, adevãrul nu-l va lepãda.
_______________
D U M I N IC Ã
DUPÃ NAªTEREA DOMNULUI
Sfântul Iosif, Logodnicul Preacuratei Fecioare Maria. Sfântul Apostol Iacob rudenia
Domnului. Sfântul David proorocul ºi împãratul.

Al Sfinþilor, 2: Lui David, dumnezeiescul pãrinte, * binevesteºte Iosife, minunile: * Pe
Fecioara ai vãzut-o nãscând, * cu pãstorii ai preamãrit, * cu magii te-ai închinat, * prin
înger înºtiinþarea primind. * Pe Christos Dumnezeu roagã-L * sã se mântuiascã sufletele
noastre.
Condacul Sfinþilor, 3: De veselie e plin astãzi dumnezeiescul David, ºi Iosif cu Iacob
laudã aduce, * cã se bucurã primind cununa înrudirii cu Christos, * ºi celui negrãit pe
pãmânt nãscut * îi cântã zicând: * Milostive, mântuieºte pe cei ce te cinstesc.
Prochimen, 4: Daþi mãrire lui Dumnezeu, în locaºul cel sfânt, Dumnezeul pãrinþilor noºtri.

(I, 11-19)
F
raþilor, vã fac cunoscut cã Evanghelia cea binevestitã de mine nu
este dupã om; pentru cã nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am
învãþat-o, ci prin descoperirea lui Isus Christos. Cãci aþi auzit despre
purtarea mea de altãdatã întru iudaism, cã prigoneam peste mãsurã Biserica
336 APOSTOLUL
lui Dumnezeu ºi o pustiam, ºi spoream în iudaism mai mult decât mulþi

dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al
datinilor mele pãrinteºti. Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales
din pântecele mamei mele ºi m-a chemat prin harul Sãu, sã descopere pe
Fiul Sãu întru mine, pentru ca sã-L binevestesc la neamuri, îndatã nu am
primit sfat de la trup ºi de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la
apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia ºi m-am întors
iarãºi la Damasc. Apoi, dupã trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca sã-l cunosc
pe Chefa ºi am rãmas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-
am vãzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului.
Aliluia, 2 (Ps. 131,1): Adu-Þi aminte, Doamne, de David ºi de toate blândeþile lui.
Stih: (Ps. 131,11): Juratu-S-a Domnul, lui David, adevãrul nu-l va lepãda.
_______________
LUNA IANUARIE
1. ( † ) Tãierea Împrejur cea dupã trup a Domnului Nostru Isus

C h r i s t o s . C e l î n t re s f i n þ i P ã r i n t e l e n o s t r u Va s i l e c e l M a re ,
arhiepiscopul Cezareii Capadociei.
Antifonul I. Ps. 65, 104. Vers 2.
1. Strigaþi lui Dumnezeu tot pãmântul.

2. Cântaþi mãreþia numelui Lui.
3. Spuneþi toate minunile Lui.
4. Ziceþi lui Dumnezeu: Cât de uimitoare sunt lucrãrile Tale.
Antifonul II. Ps. 95, 67, 49, 113. Vers 2.
1. Sã se veseleascã cerurile ºi sã se bucure pãmântul.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în trup te-ai tãiat
împrejur, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Cântaþi lui Dumnezeu, cântaþi numele Lui.
3. Din Sion e bunãcuviinþa frumuseþii Lui.
4. Dumnezeul nostru e în cer; în cer ºi pe pãmânt toate câte a voit a fãcut.
LUNA IANUARIE 337
Antifonul III. Ps. 88, 44. Vers 1.
1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: Fire omeneascã fãrã schimbare ai luat, * Multmilostive
Doamne, * Dumnezeu fiind dupã fire; * ºi Legea plinind, * tãiere în trup de bunã voie
primeºti * ca umbra sã înceteze * ºi vãlul patimilor noastre sã-l ridici. * Mãrire bunãtãþii
tale, * mãrire milostivirii tale, * mãrire negrãitei pogorîrii Tale la noi, Cuvinte.
2. Din neam în neam voi vesti adevãrul Tãu cu gura mea.
3. Iubit-ai dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea.
La Intrarea micã:

Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în trup te-ai tãiat împrejur, pe
noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 1: Fire omeneascã fãrã schimbare …

Al Sfântului, 1: În tot pãmântul a pãtruns vestirea ta, * cã a primit cuvântul tãu * prin
care dumnezeieºti rânduieli ai dat, * firea lucrurilor ai lãmurit, * obiceiurile oamenilor ai
înfrumuseþat, * Preoþie împãrãteascã, Pãrinte Cuvioase. * Pe Christos Dumnezeu roagã
* sã ne dãruiascã multã îndurare.
Mãrire …
Condacul Sfântului, 4: Arãtatu-te-ai temelie neclintitã a Bisericii, * tuturor muritorilor
stãpânirea cea sigurã dãruind, * prin rânduielile tale întãrind-o, * arãtãtorule ale celor
cereºti, * Vasile cuvioase.
ªi acum …
Condacul Sãrbãtorii, 3: Domnul tuturor tãiere împrejur rabdã * ºi greºelile muritorilor
ca un Bun le taie; * El astãzi mântuire lumii dãruieºte, * iar întru înãlþime se bucurã *
Ierarhul Ziditorului ºi Luminãtorul, * dumnezeiescul Pricepãtor al tainelor lui Christos,
Vasile.
Stih: (Ps. 48,1): Auziþi acestea toate neamurile, ascultaþi toþi cei ce locuiþi în lume.

(II, 8-12)
F
raþilor, luaþi aminte sã nu vã fure minþile cineva cu filozofia ºi cu
deºartã înºelãciune din învãþãtura omeneascã, dupã înþelesurile cele
slabe ale lumii ºi nu dupã Christos. Cã întru El locuieºte, trupeºte,
toatã plinãtatea dumnezeirii, ºi sunteþi deplini întru El, Care este cap a
toatã domnia ºi stãpânirea. În El aþi ºi fost tãiaþi împrejur, cu tãiere împrejur
nefãcutã de mânã, prin dezbrãcarea de trupul cãrnii, întru tãierea împrejur
338 APOSTOLUL
a lui Christos. Îngropaþi fiind împreunã cu El prin botez, cu El aþi ºi

înviat prin credinþa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din
morþi.
Aliluia, 8 (Ps. 79,1): Tu cel ce eºti Pãstorul lui Israel, ia aminte, Tu, cel ce pe Iosif îl
cãlãuzeºti ca pe o turmã de oi.
Stih: (Ps. 36,30): Gura dreptului va grãi înþelepciune ºi limba lui va rosti judecatã.
Al Ierarhului:
Fraþilor, ascultaþi pe mai-marii voºtri …
(Vezi: 6 decembrie, pag. 322)
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: De tine se bucurã, cea ce eºti plinã de dar, * toatã
fãptura, * adunarea îngereascã ºi neamul omenesc: * Ceea ce eºti Bisericã sfinþitã ºi Rai
cuvântãtor, * lauda fecioriei, * dintru care Dumnezeu s-a întrupat * ºi prunc s-a fãcut,
cel ce este mai înainte de veci, Dumnezeul nostru. * Cã sânul tãu scaun l-a fãcut * ºi
pântecele tãu mai larg decât cerurile l-a lucrat. * De tine se bucurã, ceea ce eºti plinã de
dar, * toatã fãptura: * Mãrire þie.
_______________
2. Înainte serbarea dumnezeiescului Botez. Cel între sfinþi Pãrintele nostru Silvestru,
papa Romei.
Tropar, 4: Gãteºte-te, Zabuloane, * ºi te împodobeºte, Neftalime; * Iordane râule, opreº-

te-te, * ca sã primeºti, sãltând, pe Domnul * ce vine sã se boteze. * Bucurã-te, Adame,
împreunã cu Eva, * nu vã mai ascundeþi ca odinioarã în Rai: * cã cel ce v-a vãzut goi *
s-a arãtat ca sã vã îmbrace în veºmântul cei dintâi. * Christos s-a arãtat, * vrând sã
înnoiascã toatã fãptura.
Condac, 4: La apele Iordanului, * astãzi, aflându-se Domnul, * cãtre Ioan strigã: * nu te
teme a mã boteza, * cã am venit sã mântuiesc * pe Adam cel dintâi zidit.
Fraþilor, nimeni nu-ºi ia singur cinstea aceasta, …

(Vezi: 14 iunie, pag. 387)
_______________
3. Înainte serbarea dumnezeiescului Botez. Sfântul Prooroc Maleahi. Sfântul Mucenic

Gordie.
În zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul …

(Vezi: Marþi, în Sãptãmâna Luminatã, pag. 13)
_______________
LUNA IANUARIE 339
SÂMBÃTÃ
ÎNAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI
Prochimen, 8 (Ps. 31,12): Bucuraþi-vã în Domnul ºi vã veseliþi drepþilor.

Stih: (Ps. 31,1): Fericiþi cei cãrora li s-au iertat fãrãdelegile ºi cei cãrora li s-au acoperit pãcatele.

(III, 13; IV, 5)
F
iule, Timotei, cei ce slujesc bine rang bun dobândesc ºi mult curaj
în credinþa cea întru Christos Isus. Îþi scriu aceasta nãdãjduind cã
voi veni la tine fãrã întârziere; ca sã ºtii, dacã zãbovesc, cum trebuie
sã petreceþi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui
viu, stâlp ºi temelie a adevãrului. ªi cu adevãrat, mare este taina dreptei
credinþe: Dumnezeu S-a arãtat în trup, S-a îndreptat în Spirit, a fost vãzut
de îngeri, S-a propovãduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înãlþat
întru glorie. Dar Spiritul grãieºte lãmurit cã, în vremurile cele de apoi,
unii se vor depãrta de la credinþã, luând aminte la duhurile cele înºelãtoare
ºi la învãþãturile demonilor, prin fãþãrnicia unor mincinoºi, care sunt
înfieraþi în cugetul lor. Aceºtia opresc de la cãsãtorie ºi de la unele bucate,
pe care Dumnezeu le-a fãcut, spre gustare cu mulþumire, pentru cei
credincioºi ºi pentru cei ce au cunoscut adevãrul, pentru cã orice fãpturã
a lui Dumnezeu este bunã ºi nimic nu este de lepãdat, dacã se ia cu
mulþumire; cãci se sfinþeºte prin cuvântul lui Dumnezeu ºi prin rugãciune.
Aliluia, 4 (Ps. 33,17): Strigat-au drepþii, iar Domnul i-a auzit ºi din toate necazurile lor i-a mântuit.
Stih: (Ps. 33,19): Multe sunt necazurile drepþilor.
_______________
DUMINICÃ
ÎNAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI
Stih: (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat: Dumnezeul meu, ia aminte!

(IV, 5-8)
340 APOSTOLUL
F
iule, Timotei, fii treaz în toate, suferã rãul, fã lucru de evanghelist,
slujba ta fã-o deplin! Cã eu de-acum mã jertfesc ºi vremea despãrþirii
mele s-a apropiat. Lupta cea bunã am luptat, cãlãtoria am sãvârºit,
credinþa am pãzit. De acum mi sa gãtit cununa dreptãþii, pe care Domnul
îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecãtor, ºi nu numai mie, ci ºi
tuturor celor ce au iubit arãtarea Lui.
Aliluia, 4 (Ps. 66,1): Dumnezeule, îndurã-Te spre noi ºi ne binecuvinteazã.

Stih: (Ps. 66,1): Lumineazã faþa Ta peste noi ºi ne miluieºte!
_______________
4. Înainte serbarea dumnezeiescului Botez. Adunarea celor 70 de Apostoli. Cuviosul

Pãrintele nostru Teoctist, egumenul Cucuniei din Sicilia.
Al Apostolilor:
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu, pe noi, apostolii, …
Al Cuviosului:

Stih: Dumnezeu e preamãrit în sfatul sfinþilor
_______________
5. Ajunul Botezului Domnului. Sfinþii Mucenici Teopempt ºi Teona. Cuvioasa

Sinclitichia.
Tropar, 4: Întor-s-a odinioarã râul Iordanului, * lovit de mantia lui Eliseu, * dupã înãlþarea
lui Ilie: * apele în douã s-au despicat, * ºi calea cea udã i s-a fãcut uscatã, * prefigurare
adevãratã a botezului, * vad prin care trecem apele repezi ale vieþii. * Christos în Iordan
s-a arãtat, * ca sã sfinþeascã apele.
Condacul înaintea serbãrii, 4: La apele Iordanului ,* astãzi, aflându-se Domnul, * cãtre
Ioan strigã: * nu te teme a mã boteza, * cã am venit sã mântuiesc * pe Adam cel dintâi zidit.
Prochimen, 3 (Ps. 26,1): Domnul este luminarea mea ºi mântuirea mea; de cine mã voi teme?
Stih: (Ps. 26,2): Domnul este apãrãtorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?

(IX, 19-27)
LUNA IANUARIE 341
F
raþilor, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut rob tuturor, ca sã
dobândesc pe cei mai mulþi. Cu iudeii am fost ca iudeu, ca sã
dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deºi eu
nu sunt sub lege, ca sã dobândesc pe cei de sub lege. Cu cei ce n-au
Legea m-am fãcut ca unul fãrã lege, deºi nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu,
ci având Legea lui Christos, ca sã dobândesc pe cei ce nu au Legea. Cu
cei slabi m-am fãcut slab, ca pe cei slabi sã-i dobândesc. Tuturor toate m-
am fãcut, ca, în orice chip, sã mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru
Evanghelie, ca sã fiu pãrtaº la ea. Nu ºtiþi voi cã acei care aleargã în arenã
toþi aleargã, dar numai unul i-a premiul? Alergaþi aºa ca sã-l luaþi. ªi
oricine se luptã se înfrâneazã de la toate. ªi aceia, ca sã ia o cununã
stricãcioasã, iar noi, nestricãcioasã. Eu, deci, aºa alerg, nu ca la întâmplare.
Aºa mã lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu ºi îl supun
robiei; ca nu cumva, altora propovãduind, eu însumi sã mã fac nevrednic.
Aliluia, 8 (Ps. 44,1): Cuvânt bun revãrsat-a dintr-însa inima mea, grãi-voi cântarea mea
Împãratului.
Stih: (Ps. 44,3): Împodobit eºti cu frumuseþea, mai mult decât fiii oamenilor.
_______________
6. ( † ) Sfântul ºi Dumnezeiescul Botez al Domnului, Dumnezeului ºi

Mântuitorului nostru Isus Christos.
Antifonul I Ps. 113. Vers 1.
1. La ieºirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar.
2. Ajuns-a Iuda locaºul Sãu cel sfânt, Israel stãpânirea Lui.
3. Marea a vãzut ºi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
4. Ce-þi este þie, mare, cã ai fugit? ªi þie, Iordane, cã te-ai întors.
1. Iubit-am pe Domnul, cã a auzit glasul rugãciunii mele.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce te-ai botezat în
Iordan de la Ioan, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Cã a plecat urechea Lui spre mine ºi în zilele mele Îl voi chema.
3. Cuprinsu-m-au durerile morþii, primejdiile iadului m-au gãsit.
4. Milostiv ºi drept este Domnul ºi se îndurã Dumnezeul nostru.
Mãrire … ªi acum … Unule nãscut …
342 APOSTOLUL
Antifonul III Ps. 117. Vers 1.
1. Lãudaþi pe Domnul cã este bun, cã în veac este mila Lui.

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: În Iordan botezându-te, Tu Doamne, * închinarea Treimii
s-a arãtat: * cã glasul Pãrintelui a mãrturisit Þie, * Fiu iubit pe Tine numindu-te * ºi
Spiritul în chip de porumb * a adeverit întãrirea Cuvântului. * Cel ce te-ai arãtat,
Christoase Dumnezeule ºi lumea ai luminat, * mãrire Þie.
2. Sã zicã, dar, casa lui Israel, cã este bun, cã în veac este mila Lui.
3. Sã zicã, dar, casa lui Aaron, cã este bun, cã în veac este mila Lui.
4. Sã zicã, dar, toþi cei ce se tem de Domnul, cã este bun, cã în veac este mila Lui.
La Intrarea micã:
Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului: Dumnezeu este Domnul ºi
s-a arãtat nouã.
Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce te-ai botezat în Iordan de la
Ioan, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 1: În Iordan botezându-te, Tu Doamne, …
Condacul, 4: Arãtatu-te-ai astãzi lumii * ºi lumina ta, Doamne, * s-a revãrsat peste noi,
* cei ce, cunoscându-te, îþi cântãm. * Venit-ai ºi te-ai arãtat, * Luminã neapropiatã.
Prochimen, 4 (Ps. 117,26): Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.
Stih: (Ps. 117,29): Lãudaþi pe Domnul cã este bun, cã în veac este mila Lui.

(II, 11-14; III, 4-7)
F
iule, Tit, harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arãtat tuturor
oamenilor, învãþându-ne pe noi sã lepãdãm fãrãdelegea ºi poftele
lumeºti ºi, în veacul de acum, sã trãim cu înþelepciune, cu dreptate
ºi cucernicie; ºi sã aºteptãm fericita nãdejde ºi arãtarea gloriei marelui
Dumnezeu ºi Mântuitorului nostru Isus Christos, Care S-a dat pe Sine
pentru noi, ca sã ne izbãveascã de toatã fãrãdelegea ºi sã-ªi curãþeascã
Lui popor ales, râvnitor de fapte bune. Iar când bunãtatea ºi iubirea de
oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arãtat, El ne-a mântuit,
nu din faptele cele întru dreptate, sãvârºite de noi, ci dupã a Lui îndurare,
prin baia naºterii celei de a doua ºi prin înnoirea Spiritului Sfânt, pe Care
L-a vãrsat peste noi din belºug, prin Isus Christos, Mântuitorul nostru
ca, îndreptându-ne prin harul Lui, sã ne facem dupã nãdejde moºtenitorii
vieþii celei veºnice.
LUNA IANUARIE 343
Aliluia, 1 (Ps. 28,1): Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi
cinste.
Stih: (Ps. 28,3): Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul gloriei a tunat.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã pânã la încheierea sãrbãtorii: Mãreºte, suflete al meu,
* pe cel ce în Iordan de la Ioan a luat botezul. Nu se pricepe nici o limbã * a te lãuda
dupã vrednicie; * chiar ºi minþile cereºti, * vrând sã cânte þie, Nãscãtoare de Dumnezeu,
* sunt cuprinse de fior. * Însã, fiind Bunã, primeºte credinþa. * Cã ºtii iubirea noastrã,
cea de Dumnezeu inspiratã, * ºi Tu creºtinilor eºti folositoare. * Pe tine te mãrim.
În loc de Vãzut-am lumina ..., se cântã pânã la încheierea sãrbãtorii: În Iordan botezându-te, …
_______________
7. * Adunarea cea pentru Sfântul ºi mãritul Profet, Înaintemergãtor ºi Botezãtor Ioan.
Troparul Sãrbãtorii, 1: În Iordan botezându-te, Tu Doamne, * închinarea Treimii s-a

arãtat: * cã glasul Pãrintelui a mãrturisit Þie, * Fiu iubit pe Tine numindu-te * ºi Spiritul
în chip de porumb * a adeverit întãrirea Cuvântului. * Cel ce te-ai arãtat, Christoase
Dumnezeule ºi lumea ai luminat, * mãrire Þie.
Al Sfântului, 2: Dreptul e pomenit cu laudã, * iar þie, Înaintemergãtorule, * destul îþi
este a Domnului mãrturie. * Cã te-ai ridicat în cinste mai mult decât Profeþii, *
învrednicindu-te a boteza în Iordan pe cel vestit. * Aºa pentru adevãr ai luptat * ºi ai
vestit cu bucurie ºi celor din iad, * pe Dumnezeu arãtat în trup, * pe cel ce a ridicat
pãcatul lumii * ºi nouã ne-a dat mare milã.
Condacul, 6: De arãtarea ta în trup, * Iordanul înfricoºându-se, * cu teamã s-a întors; *
ºi Ioan, slujba de prooroc plinind, * cu teamã înapoi s-a dat. * Cetele îngerilor s-au
minunat * vãzându-te în ape, cu trupul botezându-te; * ºi toþi cei din întuneric s-au
luminat, * cântând þie, celui ce te-ai arãtat * ºi toate le-ai umplut de luminã.
Prochimen, 7 (Ps. 63,11): Veselise-va cel drept întru Domnul, întru El se vor lãuda toþi
cei drepþi la inimã.
Stih: (Ps. 63,1): Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog Þie.

(XIX, 1-8)
P
e când Apollo era în Corint, Pavel, dupã ce a strãbãtut pãrþile de
sus, a venit la Efes. ªi gãsind câþiva ucenici, a zis cãtre ei: primit-
aþi voi Spiritul Sfânt când aþi crezut? Iar ei au zis cãtre el: dar nici
n-am auzit dacã este Spirit Sfânt. ªi el a zis: deci în ce botez v-aþi botezat?
Ei au zis: în botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul
pocãinþei, spunând poporului sã creadã în Cel ce avea sã vinã dupã el,
adicã în Isus Christos. ªi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului
Isus. ªi punân- du-ºi Pavel mâinile peste ei, Spiritul Sfânt a venit asupra
344 APOSTOLUL
lor ºi vorbeau în limbi ºi prooroceau. ªi erau toþi ca la doisprezece bãrbaþi.

ªi el, intrând în sinagogã, a vorbit cu îndrãznealã timp de trei luni, vorbind
cu ei ºi cãutând sã-i încredinþeze de împãrãþia lui Dumnezeu.
Stih: (Ps. 91,13): Rãsãdiþi fiind, în casa Domnului, în curþile Dumnezeului nostru vor înflori.
_______________
8. Dupã-prãznuirea Botezului Domnului. Cuviosul Gheorghe de la Hozeva. Cuvioasa Domnica.
Fraþilor, ascultaþi pe mai-marii voºtri ºi vã supuneþi lor …

_______________
SÂMBÃTÃ
DUPÃ BOTEZ
Prochimen, 4 (Ps. 117,26.27): Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului;
Dumnezeu este Domnul ºi S-a arãtat nouã.
Stih (Ps. 117,29): Lãudaþi pe Domnul cã este bun, cã în veac este mila Lui.
Fraþilor, întãriþi-vã în Domnul ºi întru puterea Lui …

Aliluia, 1 (Ps. 28,1): Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceþi Domnului mãrire ºi cinste.
Stih (Ps. 28,3): Glasul Domnului peste ape.
_______________
DUMINICÃ
DUPÃ BOTEZ

Al Sãrbãtorii, 1: În Iordan botezându-te, Tu Doamne …
Condacul Sãrbãtorii, 4: Arãtatu-te-ai astãzi lumii * ºi lumina ta, Doamne, * s-a revãrsat
peste noi, * cei ce, cunoscându-te, îþi cântãm. * Venit-ai ºi te-ai arãtat, * Luminã
neapropiatã.
Prochimen, 1 (Ps. 32,22): Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit ºi noi întru Tine.
Stih (Ps. 32,1): Bucuraþi-vã drepþilor întru Domnul. Celor drepþi se cuvine laudã.
LUNA IANUARIE 345

(IV, 7-13)
F
raþilor, fiecãruia dintre noi i s-a dat harul dupã mãsura darului lui
Christos. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la înãlþime, robit-a robia ºi
a dat daruri oamenilor”. Iar aceea cã “S-a suit” - ce înseamnã decât
cã S-a ºi pogorât în pãrþile cele mai de jos ale pãmântului? Cel ce S-a
pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate
sã le umple. ªi El a dat pe unii apostoli, pe alþii prooroci, pe alþii
evangheliºti, pe alþii pãstori ºi învãþãtori, spre desãvârºirea sfinþilor, la
lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Christos, pânã vom ajunge toþi la
unitatea credinþei ºi a cunoaºterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bãrbatului
desãvârºit, la mãsura vârstei deplinãtãþii lui Christos.
Aliluia, 5 (Ps. 88,1): Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta, cu gura mea din neam în
neam voi vesti adevãrul Tãu.
Stih (Ps. 88,3): Cã ai zis: În veac mila se va zidi, în ceruri se va întãri adevãrul Tãu.
_______________
9. Dupã-prãznuirea Botezului Domnului. Sfântul Mucenic Polieuct.
Fiule, Timotei, întãreºte-te în harul care e în Isus Christos …

Aliluia, 4: Când strigã drepþii, Domnul îi aude ºi îi mântuieºte.

_______________
10. Dupã-prãznuirea Botezului Domnului. Cel între sfinþi Pãrintele nostru Grigore
episcopul Nisei. Cuviosul Dometian episcopul Meletinei ºi Cuviosul Marcian preotul ºi
iconomul Bisericii celei Mari.
_______________
11. Dupã-prãznuirea Botezului Domnului. Cuviosul Pãrintele nostru Teodosie, începãtorul

vieþii cãlugãreºti de obºte.
346 APOSTOLUL
Fraþilor, aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri …


Stih: Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptate.
_______________
12. Dupã-prãznuirea Botezului Domnului. Sfânta Muceniþã Tatiana, diaconiþã.

Fraþilor, toate îmi sunt îngãduite, dar nu toate îmi sunt de folos …
(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna a ºaisprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 140)
_______________
13. Dupã-prãznuirea Botezului Domnului. Sfinþii Mucenici Ermil ºi Stratonic.
Pavel, Apostolul lui Christos Isus, prin voia lui Dumnezeu,…

(Vezi: Vineri, în sãptãmâna a douãzeci ºi ºaptea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 195)
_______________
14. Sfinþii Pãrinþi uciºi în Sinai ºi Rait.
Încheierea sãrbãtorii Dumnezeieºtii Arãtãri a Domnului nostru Isus Christos.
Fraþilor, despre voi, deºi vorbim astfel, suntem încredinþaþi …

(Vezi: Sâmbãta a patra a Pãresimilor, pag. 262)
_______________
15. 0 Cuvioºii Pãrinþii noºtri Pavel Tebeul ºi Ioan Colibaºul.

_______________
16. Închinarea cinstitului lanþ al Sfântului ºi întru tot lãudatului Apostol Petru.
LUNA IANUARIE 347


_______________
17. ( † ) Cuviosul ºi purtãtorul de Dumnezeu Pãrintele nostru Antonie cel Mare.
Tropar, 4: Râvnitorului Ilie, cu traiul asemãnându-te, Pãrinte Antonie, * ºi Botezãtorului

în dreptele cãrãri urmându-i, * locuitor al pustiei te-ai fãcut * ºi lumea cu rugãciunile
tale ai întãrit. * Pentru aceasta roagã pe Christos Dumnezeu * sã se mântuiascã sufletele
noastre.
Condac, 2: Zbuciumul lumii pãrãsind, * viaþa în liniºte ai sãvârºit, * Botezãtorului întru
toate urmând, Preacuvioase. * Deci cu dânsul te cinstim, * Pãrinte al Pãrinþilor, Antonie.

Aliluia, 6 (Ps. 111,1): Fericit bãrbatul care se teme de Domnul.

Stih: Dreptatea Lui va dãinui în veac.
_______________
18. ( † ) Cei între sfinþi Pãrinþii noºtri Atanasie ºi Chiril, patriarhii Alexandriei.
Tropar, 3: Prin faptele dreptei credinþe strãlucind * ºi toatã credinþa cea rea stingând, *
biruitori încununaþi v-aþi fãcut. * Cu cucernicie toate îmbogãþindu-le, * ºi Biserica mult
împodobind, * cu dreptate aþi aflat pe Christos Dumnezeu, * cel ce dãruieºte tuturor
mare milã.
Condac, 4: Ierarhi preamari ai cucerniciei * ºi aleºi Apãrãtori ai Bisericii lui Christos, *
pãziþi pe toþi cei ce cântã: * Mântuieºte, Milostive, * pe cei ce cu credinþã te cinstesc.
ºi preamãrit e numele tãu în veci.
Stih: Cã drept eºti în toate cele ce ai fãcut nouã.

348 APOSTOLUL
Aliluia, 4 (Ps. 43,1): Dumnezeule cu urechile noastre am auzit, pãrinþii noºtri ne-au povestit.
Stih: Dar Tu ne mântuieºti de vrãºmaºii noºtri.
_______________
19. 0 Cuviosul Pãrintele nostru Macarie Egipteanul ºi cel între sfinþi Arsenie,
arhiepiscopul de la Kerkyra.

_______________
20. ( † ) Preacuviosul ºi de Dumnezeu purtãtorul Pãrintele Eftimie cel Mare.
Tropar, 4: Veseleºte-te pustie, care nu nãºteai; * bucurã-te, care nu aveai dureri: * cã

bãrbatul doririlor Spiritului * þi-a înmulþit fiii, * în evlavie sãdindu-i, * în înfrânare
crescându-i, * spre sãvârºirea virtuþilor. * Prin rugãciunile acestuia, Christoase
Dumnezeule, * mântuieºte sufletele noastre.
Condac, 8: Întru mãritã naºterea ta, Cuvioase, * bucurie a aflat fãptura; * ºi întru
dumnezeiascã pomenirea ta, * prin multele tale minuni încredere a luat; * din ele dã
acum sufletelor noastre din destul, * ºi ne curãþã petele pãcatelor, * ca sã cântãm: Aliluia.
Prochimen, 7 (Ps. 149,5): Lãuda-se-vor cuvioºii întru mãrire ºi în aºternuturile lor se vor bucura.
Stih (Ps. 149,1): Cântaþi Domnului cântare nouã, lauda Lui în adunarea celor cuvioºi.

Aliluia, 2 (Ps. 111,1): Fericit bãrbatul care se teme de Domnul, ºi care doreºte sã pãzeascã
poruncile Lui.
Stih: Neamul lui va fi puternic pe pãmânt.
_______________
21. Cuviosul Pãrintele nostru Maxim Mãrturisitorul. Sfântul Mucenic Neofit.


_______________
LUNA IANUARIE 349
22. 0 Sfântul Apostol Timotei; Cuviosul Mucenic Anastasie Persul.

(I, 3-9)
F
iule, Timotei, mulþumesc lui Dumnezeu, Cãruia Îi slujesc din
strãmoºi, cu cuget curat, cã te pomenesc neîncetat, zi ºi noapte, în
rugãciunile mele, ºi pentru cã îmi aduc aminte de lacrimile tale,
doresc mult sã te vãd, ca sã mã umplu de bucurie; îmi aduc iarãºi aminte
de credinþa ta neprefãcutã, care, precum s-a sãlãºluit întâi în bunica ta
Loida ºi în mama ta Eunichi, tot aºa sunt încredinþat cã ºi întru tine. Din
aceastã pricinã, îþi amintesc sã aprinzi ºi mai mult, din nou, harul lui
Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. Cãci Dumnezeu
nu ne-a dat spiritul temerii, ci al puterii ºi al dragostei, ºi al înþelepciunii.
Deci, nu te ruºina de a mãrturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus
în lanþuri pentru El, ci pãtimeºte împreunã cu mine pentru Evanghelie,
dupã puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit ºi ne-a chemat cu chemare
sfântã, nu dupã faptele noastre, ci dupã a Sa hotãrâre ºi dupã harul ce ne-
a fost dat în Christos Isus, mai înainte de începutul veacurilor.

_______________
23. Sfântul sfinþit Mucenic Clement, episcopul Ancirei. Sfântul Mucenic Agatanghel.
Fraþilor, pentru noi cetatea noastrã este în ceruri, …

_______________
24. Cuvioasa Maica noastrã Xenia.
Pavel, Apostol al lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu, ºi Timotei
…
_______________
350 APOSTOLUL
25. ( †) Cel între sfinþi Pãrintele nostru Grigorie teologul, arhiepiscopul Constantinopolei.
Tropar, 1: Fluierul de pãstor al teologiei tale, * Pãrinte Grigorie, * trâmbiþele oratorilor

a învins; * cã cercetând tu adâncurile Spiritului, * þi s-au adaus ºi frumuseþile graiului. *
Roagã dar pe Christos Dumnezeu * sã se mântuiascã sufletele noastre.
Condac, 3: Limba ta de teolog, Preamãrite, * împletiturile retorice destrãmând, * cu
haina cea þesutã de sus a ortodoxiei * Biserica a împodobit. * Aceastã hainã Biserica
purtând-o, * strigã cu noi, fiii tãi: * bucurã-te Pãrinte, * mintea preaînaltã a Teologiei.
Stih (Ps. 48,1): Auziþi acestea toate neamurile, ascultaþi toþi cei ce locuiþi în lume.
Fraþilor, fiecãruia se dã arãtarea Spiritului spre folos …

Aliluia, 2: Luaþi aminte, poporul Meu, la Legea Mea.

Stih: Deschide-voi, în pilde, gura mea.
_______________
26. Cuviosul Pãrintele nostru Xenofon, soþia sa Maria ºi fiii, Arcadie ºi Ioan.

_______________
27. * Aducerea la Constantinopol a moaºtelor celui între sfinþi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de
Aur.

_______________
28. 0 Cuviosul Pãrinte Efrem Sirul.

Fiule, Timotei, toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu …

(Vezi: Marþi, în sãptãmâna a douãzeci ºi opta dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 198)
_______________
LUNA IANUARIE 351
29. Aducerea moaºtelor Sfântului sfinþitului Mucenic Ignatie Teoforul.
Fraþilor, Christos n-a intrat într-o Sfântã a Sfintelor fãcutã de mâini, …

(Vezi: Sâmbãtã, a cincea sãptãmânã a Pãresimilor, pag. 265)
_______________
30. († ) Cei între sfinþi Pãrinþi ai noºtri ºi mari Dascãli Vasile cel Mare, Grigorie Teologul
ºi Ioan Gurã de Aur. Sfântul sfinþit Mucenic Hipolit, papa Romei.
Tropar, 1: Pe cei trei preamari luminãtori * ai Dumnezeirii celei în trei strãluciri, * pe cei
ce cu razele dogmelor dumnezeieºti * au înflãcãrat toatã lumea, * pe râurile de miere ale
înþelepciunii * care cu undele cunoºtinþei de Dumnezeu * adapã toatã fãptura, * pe
Vasile cel Mare ºi pe Grigore Teologul, * împreunã cu vestitul Ioan, * cel ce vorbeºte cu
limbã de aur, * toþi iubitorii cuvintelor * adunându-ne sã-i cinstim cu cântãri: * cã ei
pururea se roagã Treimii pentru noi.
Condacul, 2: Pe sfinþii Crainici de Dumnezeu grãitori, * culme a învãþãtorilor, * luatu-i-
ai, Doamne, * întru desfãtarea ºi odihna bunurilor tale. * Cã munca ºi truda lor * mai
primite þi-au fost decât toatã arderea de tot: * Þie care singur preamãreºti pe sfinþii tãi.
Prochimen, 8 (Ps. 18,4): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele
lor.
Stih (Ps. 18,1): Cerurile vestesc mãrirea lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte
tãria.


_______________
31. 0 Sfinþii doctori fãrã de arginþi ºi fãcãtori de minuni Cir ºi Ioan.
Fraþilor, voi sunteþi trupul lui Christos ºi mãdulare fiecare în parte …

_______________
352 APOSTOLUL
LUNA FEBRUARIE
1. Înainte serbarea Întâmpinãrii Domnului. Sfântul Mucenic Trifon.
Tropar, 1: Corul ceresc al cereºtilor îngeri * plecându-se spre pãmânt, * ºi pe Întâiul-

nãscut a toatã fãptura * prunc în Templu adus vãzându-L, * purtat de Maica necunoscutã
de bãrbat, * cântã cu noi acum cu bucurie * imnul ajunului sãrbãtorii.
Stih: În adunãri binecuvântaþi pe Dumnezeu.
Apostolul Înainteserbãrii:
Fraþilor, ºtim cã Dumnezeu toate le lucreazã spre binele, …
Apostolul Mucenicului:
Fraþilor, având împrejurul nostru atâta nor de mãrturii, …
Aliluia, 4: Dreptul ca finicul va înflori ºi ca cedrul cel din Liban se va înãlþa.

_______________
2. ( † ) Întâmpinarea Domnului Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru

Isus Christos.

1. Cuvânt bun revãrsat-a dintr-însa inima mea.
2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
3. Har se revarsã pe buzele tale.
4. Pentru aceea Dumnezeu te-a binecuvântat în veac.
1. Încinge-te cu sabia peste coapsã, puternice.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în braþele dreptului
Simeon ai fost purtat, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Încordeazã-þi arcul, propãºeºte ºi împãrãþeºte.
3. Sãgeþile tale ascuþite sunt puternice în inimile duºmanilor împãratului;
popoarele sub tine vor cãdea.
4. Scaunul Tãu, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate e toiagul împãrãþiei Tale.
LUNA FEBRUARIE 353
1. Ascultã fiicã ºi vezi, ºi pleacã urechea ta.

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: Bucurã-te, cea plinã de har, * Nãscãtoare de Dumnezeu
Fecioarã, * cã Soarele dreptãþii, * Christos Dumnezeul nostru, * din tine a rãsãrit, *
luminând pe cei din întuneric. * Veseleºte-te ºi tu, bãtrânule drept, * cã ai primit în braþe
* pe Rãscumpãrãtorul sufletelor noastre, * cel ce ne-a dãruit ºi învierea.
2. Cã a poftit Împãratul frumuseþea ta.
3. Pomeni-voi numele tãu în tot neamul.
La Intrarea micã:
Cunoscutã a fãcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.
Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în braþele dreptului Simeon ai fost
purtat, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 1: Bucurã-te, cea plinã de har …

Condacul, 1: Cel ce cu naºterea ta ai sfinþit sânul Fecioarei, * Christoase Dumnezeule, *
ºi mâinile lui Simeon le-ai binecuvântat dupã cuviinþã, * venindu-ne înainte ºi acum, ne-
ai mântuit. * Pentru aceasta rãzboaiele poporului în pace schimbã-le * ºi întãreºte pe
Domnitorii pe care îi iubeºti, * unule iubitorule de oameni.
Prochimen, 3 (Lc. 1): Mãreºte, sufletul meu, pe Domnul, ºi s-a bucurat spiritul meu de
Stih: Cã a cãutat spre smerenia servei sale; cã iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile.

(VII, 7-17)
F
raþilor, fãrã de nici o îndoialã, cel mai mic se binecuvinteazã de cel
mai mare. ªi aici iau zeciuialã niºte oameni muritori, pe când,
dincolo, unul care e dovedit cã este viu. ªi ca sã spun aºa, prin
Avraam a dat zeciuialã ºi Levi, cel ce lua zeciuialã, fiindcã el era încã în
coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec. Dacã deci
desãvârºirea ar fi fost prin preoþia Leviþilor (cãci Legea s-a dat poporului
pe temeiul preoþiei lor), ce nevoie mai era sã se ridice un alt preot dupã
rânduiala lui Melchisedec, ºi sã nu se zicã dupã rânduiala lui Aaron? Iar
dacã preoþia s-a schimbat, urmeazã numaidecât ºi schimbarea Legii.
Fiindcã Acela, despre Care se spun acestea, Îºi ia obârºia dintr-o altã
seminþie, de unde nimeni n-a slujit altarului, ºtiut fiind cã Domnul nostru
a rãsãrit din Iuda, iar despre seminþia acestora, cu privire la preoþi, Moise
354 APOSTOLUL
n-a vorbit nimic. Apoi este lucru ºi mai lãmurit cã, dacã se ridicã un alt
preot dupã asemãnarea lui Melchisedec, El s-a fãcut nu dupã legea unei
porunci trupeºti, ci cu puterea unei vieþi nemuritoare, cãci se mãrturiseºte:
“Tu eºti Preot în veac, dupã rânduiala lui Melchisedec”.
Aliluia, 4 (Lc. 2): Acum slobozeºte pe robul Tãu, stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace.
Stih: Luminã, spre descoperirea neamurilor.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: Nãscãtoare de Dumnezeu, speranþa tuturor creºtinilor:

* acoperã, apãrã, pãzeºte pe cei ce sperã întru tine. În Lege - umbrã ºi literã - * un
simbol vedem noi credincioºii: * tot fiul ce deschide sânul mamei * e sfinþit lui Dumnezeu.
* Deci, pe Cuvântul Întâi-nãscut, * pe Fiul Tatãlui fãrã început, * pe Întâiul-nãscut din
Mama ce n-a cunoscut bãrbat, îl mãrim.
_______________
3. 0 Dupã-prãznuirea Întâmpinãrii. Sfântul ºi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu

ºi Sfânta Ana Proorociþa.
Prochimen, 7: Iar drepþii se vor bucura ºi vor nãdãjdui în Domnul.

Fraþilor, Christos, venind Arhiereu al bunãtãþilor celor viitoare …

(Vezi: Duminica a cincea a Pãresimilor, pag. 267)
Aliluia, 5: Luminã rãsare El pentru cei drepþi.

Stih: Când strigã drepþii, Domnul îi aude.
_______________
4. Dupã-prãznuirea Întâmpinãrii. Cuviosul Pãrinte Isidor Pelusiotul.

_______________
5. Dupã-prãznuirea Întâmpinãrii. Sfânta Muceniþã Agata.

_______________
LUNA FEBRUARIE 355
6. Dupã-prãznuirea Întâmpinãrii. Cuviosul Pãrintele nostru Vucol, episcopul Smirnei.

_______________
7. Dupã-prãznuirea Întâmpinãrii. Cuviosul Pãrinte Partenie, episcopul Lamsacului.

Cuviosul Luca din Stiriul Eladei.

_______________
8. 0 Dupã-prãznuirea Întâmpinãrii. Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat. Sfântul

Prooroc Zaharia.
Fraþilor, Dumnezeu, bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire …


Stih: Multe sunt necazurile drepþilor.
_______________
9. Încheierea Praznicului Întâmpinãrii. Sfântul Mucenic Nichifor.
Fraþilor, altãdatã eraþi întuneric, iar acum sunteþi luminã întru Domnul …

_______________
10. Sfântul sfinþit Mucenic Haralambie.

356 APOSTOLUL

(I, 8-18)
F
iule, Timotei, nu te ruºina de a mãrturisi pe Domnul nostru, nici de
mine, cel pus în lanþuri pentru El, ci pãtimeºte împreunã cu mine
pentru Evanghelie dupã puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit
ºi ne-a chemat cu chemare sfântã, nu dupã faptele noastre, ci dupã a Sa
hotãrâre ºi dupã harul ce ne-a fost dat în Christos Isus, mai înainte de
începutul veacurilor, iar acum s-a dat pe faþã prin arãtarea Mântuitorului
nostru Isus Christos, Cel ce a nimicit moartea ºi a adus la luminã viaþa ºi
puternic este sã pãzeascã comoara ce mi-a încredinþat, pânã în ziua aceea.
Þine dreptarul cuvintelor sãnãtoase pe care le-ai auzit de la mine, cu
credinþa ºi cu iubirea ce este în Christos Isus. Comoara cea bunã ce þi s-a
încredinþat pãzeºte-o cu ajutorul Sfântului Spirit, Care sãlãºluieºte întru
noi. Tu ºtii cã toþi cei din Asia s-au lepãdat de mine, între care Fighel ºi
Ermoghen. Domnul sã aibã milã de casa lui Onisifor, cãci de multe ori
m-a însufleþit ºi de lanþurile mele nu s-a ruºinat ci, venind în Roma, cu
multã osârdie m-a cãutat ºi m-a gãsit. Sã-i dea Domnul ca, în ziua aceea,
el sã afle milã de la Domnul. ªi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ºtii
prea bine.
Aliluia, 2: Preoþii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca cu dreptate.

Stih: Cãci Domnul a ales Sionul, ºi l-a ales ca locuinþã.
_______________
11. Sfântul sfinþit Mucenic Vlasie, episcopul Sebastei.
Fraþilor, Christos, venind Arhiereu al bunãtãþilor celor viitoare …

(Vezi: Duminica a cincea a Pãresimilor, pag. 267)
Stih: Cãci Domnul a ales Sionul, ºi l-a ales ca locuinþã Lui.
_______________
LUNA FEBRUARIE 357
12. Cel între sfinþi Pãrintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei.

_______________
13. Cuviosul Pãrinte Martinian.
_______________
14. Cuviosul Pãrinte Auxentie.
_______________
15. Sfântul Apostol Onisim.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu pe noi, apostolii, …

_______________
16. Sfântul Mucenic Pamfil ºi cei împreunã cu el.

_______________
17. 0 Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron.

Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog Þie.
_______________
358 APOSTOLUL
18. Sfântul Pãrinte Leon, papa Romei.
Fraþilor, pentru noi, cetatea noastrã este în ceruri, …

_______________
19. Sfântul Apostol Arhip.

_______________
20. Sfântul Pãrinte Leon, episcopul Cataniei.

_______________
21. Cuviosul Pãrinte Timotei cel din Simvoli. Sfântul Eustatie, episcopul Antiohiei.
Al Cuviosului:
Al Sfântului:
_______________
22. Aflarea cinstitelor moaºte ale Sfinþilor Mucenici din Eugenia.
Fraþilor, Dumnezeu, Care a zis: strãluceascã din întuneric lumina! …

_______________
23. Sfântul sfinþit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei.
LUNA FEBRUARIE 359
Fiule, Timotei, mulþumesc lui Dumnezeu, Cãruia Îi slujesc …

(Vezi: 22 ianuarie, pag. 348)

_______________
24. * Prima ºi a doua aflare a Cinstitului Cap al Înaintemergãtorului ºi Botezãtorului Ioan.
Tropar, 4: Din pãmânt rãsãrind capul Înaintemergãtorului, * razele nestricãciunii * le

revarsã credincioºilor spre vindecare: * sus, mulþimea îngerilor adunã, * jos, la un loc
cheamã neamul oamenilor, * ca într-un glas sã înalþe mãrire * lui Christos Dumnezeu.
Condacul, 2: Profet al lui Dumnezeu * ºi Înaintemergãtorule al harului: * capul tãu, ca
un trandafir preasfinþit, * aflându-l noi din pãmânt, * totdeauna primim vindecãri; *
pentru cã iarãºi, ca odinioarã, * vesteºti în lume pocãinþã.
Prochimen, 7 (Ps. 63,11): Drepþii se vor bucura ºi vor nãdãjdui în Domnul.

Stih: Auzi, Doamne, glasul meu, când mã rog Þie.

_______________
25. Cel între Sfinþi Pãrintele nostru Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului.

_______________
26. Sfântul Porfirie, episcopul Gazei.

_______________
27 . Cuviosul Pãrinte Procopie Decapolitul.

_______________
360 APOSTOLUL
28. Cuviosul Pãrinte ºi Mãrturisitor Vasile, cel ce a sihãstrit împreunã cu Sfântul Procopie.

_______________
29. Cuviosul Pãrinte Casian Romanul.
_______________
361
LUNA MARTIE
1. Cuvioasa Muceniþã Eudochia.

_______________
2. Sfântul sfinþit Mucenic Teodot, episcopul Cirenei.

_______________
3. Sfinþii Mucenici Eutropie, Cleonic ºi Vasilisc.

_______________
4. Cuviosul Pãrinte Gherasim de la Iordan.
_______________
5. Sfântul Mucenic Conon.
Fiule, Timotei, nu te ruºina de a mãrturisi pe Domnul nostru Isus Christos …

_______________
6. Sfinþii 42 Mucenici din Amoreea.

_______________
362 APOSTOLUL
7. Sfinþii Mucenici care au fost episcopi în Cherson: Vasile, Efrem, Eugenie, Capiton,
Eterie, Agatodor ºi Elpidie.
Fraþilor, aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri care v-au grãit vouã...
_______________
8. Cuviosul Pãrinte ºi Mãrturisitor Teofilact, episcopul Nicomidiei.

_______________
9. ( † ) Sfinþii 40 de Mucenici care au suferit martiriul în Lacul Sevastiei.
Tropar, 1: Pentru durerile sfinþilor, * suferite pentru tine, * îndurã-te, Doamne, * ºi vindecã
toate durerile noastre, * Iubitorule de oameni, rugãmu-ne.
Condac, 6: Oºtirea lumii de tot pãrãsind-o, * de Stãpânul cel ceresc v-aþi alipit, * voi, ai
Domnului patruzeci de luptãtori; * cã prin foc ºi prin apã trecând, fericiþilor, * cu dreptate
aþi primit glorie din ceruri * ºi mulþime de cununi.
Prochimen, 8 : Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei feri de neamul acesta, în veac.
Stih: Mântuieºte-mã, Doamne, cã a lipsit cel cuvios.

(XII, 1-10)
F
raþilor, având împrejurul nostru atâta nor de mãrturii, sã lepãdãm
orice povarã ºi pãcatul ce grabnic ne împresoarã ºi sã alergãm cu
stãruinþã în lupta care ne stã înainte, cu ochii aþintiþi asupra lui
Isus, începãtorul ºi plinitorul credinþei, Care, pentru bucuria pusã înainte-
I, a suferit crucea, n-a þinut seama de ocara ei ºi a ºezut de-a dreapta
tronului lui Dumnezeu. Luaþi bine aminte, dar, la Cel ce a rãbdat de la
pãcãtoºi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca sã nu vã lãsaþi osteniþi,
slãbind în sufletele voastre. În lupta voastrã cu pãcatul nu v-aþi împotrivit
încã pânã la sânge. ªi aþi uitat îndemnul care vã grãieºte ca unor fii: “Fiul
meu, nu dispreþui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eºti mustrat
de El. Domnul, îl ceartã ºi biciuieºte pe tot fiul pe care îl primeºte”.
Rãbdaþi spre înþelepþire. Dumnezeu Se poartã cu voi ca faþã de niºte fii.
ªi care este fiul pe care tatãl sãu nu-l pedepseºte? Iar dacã sunteþi fãrã de
LUNA MARTIE 363
certare, de care toþi au parte, atunci sunteþi fii nelegitimi ºi nu fii adevãraþi.
Apoi, dacã am avut pe pãrinþii noºtri dupã trup, care sã ne certe, ºi ne
sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatãlui spiritelor,
ca sã avem viaþã? Pentru cã ei, precum gãseau cu cale, ne pedepseau
pentru puþine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sã ne împãrtãºim de
sfinþenia Lui.
Aliluia, 4 (Ps. 65,1): Strigaþi Domnului tot pãmântul, cântaþi numelui Lui, daþi mãrire laudei Lui.
Stih: Cã ne-ai cercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lãmurit pe noi, precum se lãmureºte argintul.
_______________
10. Sfântul Mucenic Cuadrat, Ciprian ºi Dionisie.

_______________
11. Cel între sfinþi Pãrintele Sofronie, arhiepiscopul Ierusalimului.
Fraþilor, noi avem astfel de Arhiereu, Care a ºezut de-a dreapta tronului…
_______________
12. Cuviosul Pãrinte ºi Mãrturisitor Teofan, egumenul Sigrianei.
_______________
13. Aducerea moaºtelor celui între sfinþi Pãrintelui nostru Nichifor, arhiepiscopul Constantinopolului.

_______________
14. Cuviosul Pãrinte Benedict. Sfântul Mucenic Alexandru.

_______________
364 APOSTOLUL
15. Sfântul Mucenic Agapie ºi a celor ºase Mucenici împreunã cu el.

_______________
16. Sfântul sfinþit Mucenic Sabin.

_______________
17. Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu.

Fraþilor, roada Spiritului este: dragoste, bucurie, pace …

(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna a douãzeci ºi ºaptea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 196)

Stih: Puternicã va fi pe pãmânt seminþia lui.
_______________
18. Cel între sfinþi Pãrintele Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului.

_______________
19. Sfinþii Mucenici, Hrisant ºi Daria.

_______________
20. Cuvioºii Pãrinþi uciºi în Mãnãstirea Sfântul Sava.

_______________
LUNA MARTIE 365
21. Cuviosul Pãrintele nostru Iacob Mãrturisitorul, episcopul Cataniei.
_______________
22. Sfântul sfinþit Mucenic Vasile, preotul Bisericii din Ancira.
Fiule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã, în purtare, în nãzuinþã…

_______________
23. Sfântul cuvios Mucenic Nicon ºi cei 199 ucenici ai lui, care au mãrturisit împreunã
cu el.

_______________
24. Înainteserbarea Buneivestiri. Cuviosul Pãrinte Zaharia.
Tropar, 4: Astãzi cu desfãtare sã preserbãm * începutul bucuriei a toatã lumea, * cã iatã

Gavriil cu fricã ºi cu minunare vine, * Fecioarei bunãvestire aducând: * bucurã-te, cea
plinã de har, * Domnul este cu tine!
Condac, 4: Prin venirea preasfântului Spirit, * la glasul arhanghelului, * pe cel împreunã
domnitor ºi de o fiinþã cu Tatãl * l-ai conceput, de Dumnezeu Nãscãtoare, * chemarea
lui Adam.
_______________
366 APOSTOLUL
25. ( † ) Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Nãscãtoare ºi pururea

Fecioarei Maria.
Antifonul I. Ps. 71,95,131. Vers 2.
1. Dumnezeule, judecata Ta dã-o împãratului ºi dreptatea Ta fiului împãratului.

2. Sã aducã munþii pace poporului Tãu ºi dealurile dreptate.
3. Binevestiþi din zi în zi mântuirea Lui
4. Juratu-S-a Domnul lui David adevãrul ºi nu-l va lepãda: “Din rodul
pântecelui tãu voi pune pe scaunul tãu”.
Antifonul II. Ps. 71,55,49,71. Vers 2.
1. Ca ploaia pe lânã se va pogorî ºi ca picãturile ce cad pe pãmânt.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce din Fecioara te-
ai întrupat, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Sfânt Sanctuarul celui Preaînalt.
3. Dumnezeu strãlucit va veni, Dumnezeul nostru, ºi nu va tãcea.
4. Fi-va belºug de pâine pe pãmânt ºi vor înflori cei din cetate ca iarba
pãmântului.
1. Fi-va numele lui binecuvântat în veci.

(dupã fiecare stih) Tropar, 4: Astãzi este începutul mântuirii noastre * ºi arãtarea tainei
din veac: * Fiul lui Dumnezeu Fiu al Fecioarei se face * ºi Gavriil binevesteºte harul. *
Pentru aceasta, împreunã cu dânsul, * sã strigãm Nãscãtoarei de Dumnezeu: * bucurã-
te, cea plinã de har, * Domnul este cu tine.
2. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
3. Binecuvântat este numele mãririi Lui în veac ºi în veacul veacului.
La Intrarea micã:
Binevestiþi din zi în zi mântuirea Lui.

Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce din Fecioara te-ai întrupat, pe noi
care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 4: Astãzi este începutul mântuirii noastre ...

Condacul, 8: Þie, Apãrãtoare, Doamnã, * mântuindu-ne din nevoi, * pentru biruinþe
mulþumiri þi-aducem, * Nãscãtoare de Dumnezeu, noi servii, tãi. * Ci având stãpânire
nebiruitã, * scapã-ne din toate nevoile, * ca sã strigãm þie: * bucurã-te, Mireasã, pururea
Fecioarã.
LUNA MARTIE 367
Stih: Cã a cãutat spre smerenia servei sale; cã iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile.
Fraþilor, Cel ce sfinþeºte ºi cei ce se sfinþesc dintr-Unul sunt toþi …

(Vezi: în Sfânta ºi Marea Vineri, la Ceasul al ºaselea, pag. 274)
Aliluia, 2 (Ps. 71,6): Pogorî-se-va ca ploaia pe lânã ºi ca picãturile ce cad pe pãmânt.

Stih: Binecuvântat va fi numele Lui în veac.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: Binevesteºte, pãmântule, bucurie mare; * lãudaþi, ceruri,
mãrirea lui Dumnezeu. Ca de Chivotul însufleþit al lui Dumnezeu, * nicicum sã nu se
atingã mâna necredincioºilor, * iar buzele credincioºilor, * fãrã tãcere cântând cu bucurie
versul îngerului * sã strige Nãscãtoarei de Dumnezeu: * cu adevãrat mai presus de toate
eºti, Fecioarã curatã.
În loc de Vãzut-am lumina ..., se cântã Troparul: Astãzi este începutul ….

_______________
26. 0 Încheierea praznicului Buneivestiri. Serbarea Sfântului Arhanghel Gavriil.
Prochimen, 4: Cel ce faci pe îngerii Tãi spirite ºi pe slugile Tale parã de foc.
Stih: Binecuvinteazã, suflete al meu pe Domnul, Doamne, Dumnezeul meu, mare ºi minunat
eºti Tu.
Fraþilor, dacã s-a adeverit cuvântul grãit prin îngeri …

Aliluia, 5: Lãudaþi pe Domnul din ceruri, lãudaþi-L pe El întru cele înalte.

Stih: Lãudaþi-L toþi îngerii Lui.
_______________
27. Cuvioasa Maicã Matrona din Tesalonic.

_______________
28. Cuviosul ªtefan Taumaturgul ºi Ilarion cel Nou.

_______________
368 APOSTOLUL
29. Cuviosul Pãrinte Marcu, episcopul Aretusei. Chiril, diaconul ºi cei împreunã cu ei.
_______________
30. Cuviosul Pãrinte Ioan Scãrarul.

Stih: Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate cât mi-a dat mie?


Stih: Ferice de omul care se teme de Domnul.
_______________
31. Sfântul sfinþit Mucenic ºi fãcãtor de minuni Ipatie, episcopul Gangrelor.

_______________
369
LUNA APRILIE
1. Cuvioasa Maicã Maria Egipteanca.
Prochimen, 4: Daþi mãrire lui Dumnezeu. Peste Israel mãreþia Lui ºi puterea Lui în nori.
Aliluia, 1: Aºteptând, am aºteptat pe Domnul.

Stih: Picioarele mele le-a pus pe piatrã.
_______________
2. Cuviosul Pãrinte Tit, fãcãtorul de minuni.

_______________
3. Cuviosul Pãrinte Nichita Mãrturisitorul.

_______________
4. Sfinþii Mucenici Teodul ºi Agatopod. Cuvioºii Pãrinþi Iosif Imnograful ºi Gheorghe

din Maleon.
_______________
5. Sfinþii Mucenici Claudiu, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor ºi Serapion.

_______________
370 APOSTOLUL
6. Cel între sfinþi Pãrintele Eutihie, arhiepiscopul Constantinopolului.

_______________
7. Cuviosul Pãrinte Gheorghe, episcopul Melitinei. Sfântul Mucenic Caliopie.
Al Pãrintelui:
Al Mucenicului:
_______________
8. Sfinþii Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asicrit, Flegon ºi Herma.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu, pe noi, Apostolii, ne-a arãtat…

_______________
9. Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea.

_______________
10. Sfinþii Mucenici Terenþiu, Pompei, Maxim, Macarie, African ºi cei împreunã cu ei.

_______________
11. Sfântul sfinþit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului.

_______________
LUNA APRILIE 371
12. Cuviosul Pãrinte ºi Mãrturisitor Vasile, episcopul Parionului.

_______________
13. Cel între sfinþi Pãrintele nostru ºi Mãrturisitorul Martin, papa Romei.
Fraþilor, pentru noi, cetatea noastrã este în ceruri,…

_______________
14. Sfinþii Apostoli Aristah, Pud ºi Trofim.

_______________
15. Sfântul Mucenic Crescent.

_______________
16. Sfintele Muceniþe Agapia, Irina ºi Hionia.

_______________
17. Sfântul sfinþit Mucenic Simeon Persanul ºi cei împreunã cu el. Cuviosul Acacie,
episcopul Melitinei.

_______________
18. Cuviosul Pãrinte Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul. Sfântul Mucenic
Ioan cel Nou din Ioanina.
372 APOSTOLUL
_______________
19. Sfântul sfinþit Mucenic Pafnutie. Cuviosul Pãrinte Ioan cel de la Peºtera cea veche.
_______________
20. Cuviosul Pãrinte Teodor Trihina.
_______________
21. Sfântul sfinþit Mucenic Ianuarie ºi cei împreunã cu el. Sfântul sfinþit Mucenic Teodor
din Perga Pamfiliei

_______________
22. Cuviosul Pãrinte Teodor Sicheotul.
Fraþilor, voiesc ca voi sã ºtiþi cã cele petrecute cu mine …

(Vezi: Miercuri, în sãptãmâna a nouãsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag.
153)
_______________
23. ( † ) Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruinþã.
Tropar, 4: Mare Mucenic Gheorghe * de biruinþã încununat, * liberator al celor robiþi *

ºi celor sãraci ocrotitor, * celor bolnavi medic, * Împãraþilor apãrãtor, * roagã pe Christos
Dumnezeu * sã mântuiascã sufletele noastre.
Condac, 4: De Dumnezeu fiind plugãrit, * plugar preacinstit al pietãþii te-ai fãcut, *
culegân-du-þi spicele virtuþilor: * cã semãnând cu lacrimi, * seceri cu veselie; * luptându-
te pânã la sânge, * pe Christos ai câºtigat, * ºi cu rugãciunile tale * tuturor aduci iertare
de greºeli.
Prochimen, 7 (Ps. 63,11): Veselise-va cel drept întru Domnul ºi în El va nãdãjdui, întru
LUNA APRILIE 373
El se vor lãuda toþi cei drepþi la inimã.

Stih (Ps. 63,1): Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mã rog cãtre Tine.

(XII, 1-11)
Î
n vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Bisericã,
ca sã-i piardã. ªi a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. ªi vãzând
cã este pe placul iudeilor, a mai luat ºi pe Petru, (ºi erau zilele
Azimelor). Pe care ºi prinzându-l, l-a bãgat în temniþã, dându-l la patru
strãji de câte patru ostaºi ca sã-l pãzeascã, vrând sã-l scoatã la popor dupã
Paºti. Deci Petru era pãzit în temniþã ºi se fãcea necontenit rugãciune
cãtre Dumnezeu pentru el, de cãtre Bisericã. Dar când Irod era sã-l scoatã
afarã, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaºi, legat cu douã lanþuri,
iar înaintea uºii paznicii pãzeau temniþa. ªi iatã un înger al Domnului a
venit deodatã, iar în camerã a strãlucit luminã. ªi lovind pe Petru în coastã,
îngerul l-a deºteptat, zicând: scoalã-te degrabã! ªi lanþurile i-au cãzut de
la mâini. ªi a zis îngerul cãtre el: încinge-te ºi încalþã-te cu sandalele. ªi
el a fãcut aºa. ªi i-a zis lui: pune haina pe tine ºi vino dupã mine. ªi
ieºind, mergea dupã înger, dar nu ºtia cã ceea ce s-a fãcut prin înger este
adevãrat, ci se pãrea cã vede vedenie. ªi trecând de straja întâia ºi de a
doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, ºi poarta s-a deschis
singurã. ªi, ieºind, îngerul s-a depãrtat de la el. ªi Petru, venindu-ºi în
fire, a zis: Acum ºtiu cu adevãrat cã Domnul a trimis pe îngerul Sãu ºi m-
a scos din mâna lui Irod ºi din toate câte aºtepta poporul iudeilor.
Aliluia, 4 (Ps. 91): Dreptul ca finicul va înflori ºi ca cedrul cel din Liban se va înãlþa.
_______________
24. Sfântul Mucenic Sava Stratilat. Cuvioasa Maicã Elisabeta fãcãtoarea de minuni.
Al Mucenicului:
În vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din Bisericã ...
Al Cuvioasei:
Fraþilor, voi sunteþi pecetea apostoliei mele în Domnul …
(Vezi: Duminica a unsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 115)
_______________
374 APOSTOLUL
25. * Sfântul Apostol ºi Evanghelist Marcu.
Tropar, 3: Sfinte Apostole ºi Evangheliste Marcu, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã

Condac, 2: Din înãlþime harul Spiritului, Apostole, primind, * uneltirile retoricei le-ai
desfãcut; * ºi pe toþi pãgânii în mreajã prinzându-i, * Stãpânului tãu i-ai adus, *
prealãudate Marcu, * dumnezeiasca Evanghelie predicând.
Prochimen, 8 (Ps. 18): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun gloria lui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.

(V, 6-14)
I
ubiþilor, smeriþi-vã sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El sã vã
înalþe la timpul cuvenit. Lãsaþi-I Lui toatã grija voastrã, cãci El are
grijã de voi. Fiþi treji, privegheaþi. Potrivnicul vostru, diavolul,
umblã, rãcnind ca un leu, cãutând pe cine sã înghitã, cãruia staþi împotrivã,
tari în credinþã, ºtiind cã aceleaºi suferinþe îndurã ºi fraþii voºtri în lume.
Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la gloria Sa cea veºnicã, întru
Christos Isus, El însuºi, dupã ce veþi suferi puþinã vreme, vã va duce la
desãvârºire, vã va întãri, vã va împuternici, vã va face neclintiþi. A Lui sã
fie mãrirea ºi puterea în vecii vecilor. Amin! V-am scris aceste puþine
lucruri, prin Silvan, pe care îl socotesc frate credincios, ca sã vã îndemn
ºi sã vã mãrturisesc cã adevãratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care
staþi. Biserica cea aleasã din Babilon ºi Marcu, fiul meu, vã îmbrãþiºeazã.
Îmbrãþiºaþi-vã unul pe altul cu sãrutarea dragostei. Pace vouã tuturor,
celor întru Christos Isus. Amin!
Aliluia, 1 (Ps. 88): Mãrturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne, ºi adevãrul Tãu în
Stih: Dumnezeu cel preamãrit în sfatul sfinþilor, mare ºi înfricoºãtor este peste toþi cei
din jurul Lui.
_______________
26. Sfântul sfinþit Mucenic Vasile, episcopul Amasiei.

_______________
LUNA APRILIE 375
27. 0 Sfântul sfinþit Mucenic Simeon, rudenia Domnului.
Fiule, Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã, în purtare, în nãzuinþã …

_______________
28. Sfinþii Apostoli Iason ºi Sosipatru dintre cei 70.

_______________
29. Sfinþii nouã Mucenici din Cizic. Cuviosul Memnon, fãcãtorul de minuni.
Al Mucenicilor:
Al Cuviosului:
_______________
30. * Sfântul Apostol Iacob, fratele Sfântului Apostol ºi Evanghelist Ioan.
Tropar, 3: Sfinte Apostole Iacob, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare

Condac, 2: Chemarea glasului dumnezeiesc auzind, * iubirea faþã de tatã nu o ai bãgat în
seamã, * ci ai alergat la Christos, Iacob preamãrite, * împreunã cu fratele tãu; * ºi cu el
te-ai învrednicit a vedea * dumnezeiasca Schimbare la Faþã a Domnului.
În vremea aceea, regele Irod a pus mâna …

Aliluia, 1 (Ps. 88): Mãrturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne, ºi adevãrul Tãu în
Stih: Dumnezeu cel preamãrit în sfatul sfinþilor, mare ºi înfricoºãtor este peste toþi cei
din jurul Lui.
_______________
376 APOSTOLUL
LUNA MAI
1. Sfântul Prooroc Ieremia.
Fraþilor, voi v-aþi fãcut urmãtori ai Bisericii lui Dumnezeu …

(Vezi: Vineri, în sãptãmâna a douãzeci ºi treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 174)
_______________
2. 0 Aducerea Moaºtelor celui între sfinþi Pãrintelui Atanasie cel Mare, patriarhul
Alexandriei.
Prochimen, 4: Binecuvântat eºti Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri.

Stih: Cã drept eºti în toate cele ce ai fãcut nouã.
Fraþilor, aduceþi-vã aminte de mai marii voºtri, …


Stih: Cã Domnul a ales Sionul, ºi l-a ales ca locuinþã a Lui.
_______________
3. Sfinþii Martiri Timotei ºi Maura.

_______________
4. Sfânta Muceniþã Pelaghia.

_______________
5. Sfânta mare Muceniþã Irina.
Fraþilor, fiind împreunã-lucrãtori cu Christos, vã îndemn …

_______________
LUNA MAI 377
6. Sfântul ºi Dreptul Iov.

_______________
7. 0 Arãtarea pe cer a Sfintei Cruci la Ierusalim.
Prochimen, 1: Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.

Stih: Cãtre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu ia aminte!
În zilele acelea, Agripa a zis cãtre Pavel: îþi este îngãduit sã vorbeºti …
(Vezi: 21 mai, pag. 381)

Stih: Cã Domnul a ales Sionul, ºi l-a ales ca locuinþã a Lui.
_______________
8. ( † ) Sfântul mãritul ºi întru tot lãudatul Apostol Ioan Teologul ºi Cuviosul Pãrinte
Arsenie cel Mare.
Tropar, 2: Apostole, de Christos Dumnezeu iubite, * grãbeºte de scapã poporul cel fãrã
de apãrare. * Cã cel ce te-a primit când te-ai rãzimat la pieptu-I, * te primeºte când cazi
înainte-I. * Pe acesta, Teologule, roagã-L * sã risipeascã norul stãruitor al pãgânilor, * ºi
cere pentru noi pace ºi mare milã.
Condac, 2: Mãririle tale, Feciorelnice, cine le va spune? * Cã reverºi minuni ºi izvorãºti
vindecãri * ºi te rogi pentru sufletele noastre, * ca un Teolog ºi prieten al lui Christos.

(I, 1-7)
F
raþilor, ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri,
ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit despre Cuvântul vieþii - ºi
Viaþa s-a arãtat ºi am vãzut-o ºi mãrturisim ºi vã vestim Viaþa de
veci, care era la Tatãl ºi s-a arãtat nouã - ce am vãzut ºi am auzit, vã
vestim ºi vouã, ca ºi voi sã aveþi împãrtãºire cu noi. Iar împãrtãºirea noastrã
este cu Tatãl ºi cu Fiul Sãu, Isus Christos. ªi acestea noi vi le scriem, ca
bucuria noastrã sã fie deplinã. ªi aceasta este vestirea pe care am auzit-o
de la El ºi v-o vestim: cã Dumnezeu este luminã ºi nici întuneric nu este
378 APOSTOLUL
întru El. Dacã zicem cã avem împãrtãºire cu El, ºi umblãm în întuneric,

minþim ºi nu sãvârºim adevãrul. Iar dacã umblãm întru luminã, precum
El este în luminã, atunci avem împãrtãºire unul cu altul, ºi sângele lui
Isus, Fiul Lui, ne curãþeºte pe noi de orice pãcat.
Aliluia, 1 (Ps. 88): Cerurile cântã minunile Tale, Doamne ºi credincioºia Ta în adunarea sfinþilor.
Stih: Înfricoºat e Dumnezeu în sfatul sfinþilor.
Al Cuviosului:
_______________
9. Sfântul Prooroc Isaia ºi Sfântul Mucenic Cristofor.
Al Proorocului:
Fraþilor, luaþi pildã de suferinþã ºi de îndelungã rãbdare …
(Vezi: 20 iulie, pag. 399)
Al Mucenicului:
În vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din …
_______________
10. * Sfântul Apostol Simeon Zilotul.
Tropar, 3: Sfinte Apostole Simeon, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare

Condac, 2: Pe cel ce a aºezat temeinic dogmele înþelepciunii * în sufletele
binecredincioºilor, * pe Simeon, de Dumnezeu vestitorul, * cu laudã toþi sã-l fericim: *
cã înaintea tronului gloriei stã acum * ºi cu îngerii se veseleºte, * rugându-se neîncetat
pentru noi toþi.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu pe noi apostolii …

_______________
11. Sfântul sfinþit Mucenic Mochie. Întemeierea ºi închinarea Constantinopolului.

LUNA MAI 379
Fraþilor, îmbrãcaþi-vã dar ca aleºi ai lui Dumnezeu …

(Vezi: Duminica a treizecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 213)
Aliluia, 6: Ferice de omul care se teme de Domnul.

_______________
12. Cei între sfinþi Pãrinþii noºtri Epifanie, episcopul Ciprului ºi Gherman, patriarhul
Constantinopolului.

_______________
13. Sfânta Muceniþã Glicheria.
Fraþilor, înainte de venirea credinþei, noi eram …

(Vezi: Joi, în sãptãmâna a cincisprezecea dupã Pogorârea Sfântului Spirit, pag. 133)
_______________
14. Sfântul Mucenic Isidor din Chios.

_______________
15. Cuviosul Pãrinte Pahomie cel Mare ºi Sfântul Ahile, arhiepiscopul Larisei.
Al Cuviosului:
Stih: Cântaþi Domnului cântare nouã.
Fraþilor, roada spiritului este dragoste, bucurie, pace …


Al Ierarhului:
_______________
380 APOSTOLUL
16. Cuviosul Pãrinte Teodor cel sfinþit, ucenicul Cuviosului Pahomie cel Mare.

_______________
17. Sfânþilor Apostoli Andronic ºi Iunia.

_______________
18. Sfinþii Mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Paul, Cristina, Heraclit, Paulin ºi Venedim.

_______________
19. Sfântul sfinþit Mucenic Patriciu, episcopul Brusiei ºi cei împreunã cu el.

_______________
20. Sfântul Mucenic Talaleu.
În vremea aceea, Irod a pus mâna pe unii din …

_______________
21. ( † ) Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, cei întocmai cu Apostolii.
Tropar, 7: Semnul crucii tale pe cer vãzând * ºi, ca Pavel, chemare nu de la oameni
primind, * cel între Împãraþi apostol al tãu, Doamne, * împãrãteasca cetate în mâna ta a
aºezat. * Pentru aceea totdeauna în pace pãzeºte cetãþile creºtineºti * pentru rugãciunile
Nãscãtoarei de Dumnezeu, * unule Iubitorule de oameni.
Condac, 3: Constantin, astãzi, cu Elena, mama sa, * Crucea o înfãþiºeazã, * Lemnul de
toatã cinstirea vrednic, * iudeilor ruºinare, * iar credincioºilor împãraþi armã asupra
duºmanilor: * cã pentru noi s-a dovedit semn mare * ºi în rãzboaie înfricoºat.
LUNA MAI 381

(XXVI, 1; 12-20)
Î
n zilele acelea, Agripa a zis cãtre Pavel: îþi este îngãduit sã vorbeºti
pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apãra: Mergând la
Damasc, cu putere ºi cu însãrcinare de la arhierei, am vãzut, o, rege,
la amiazã, în calea mea, o luminã din cer, mai puternicã decât strãlucirea
soarelui, strãlucind împrejurul meu ºi a celor ce mergeau împreunã cu
mine. ªi noi toþi cãzând la pãmânt, eu am auzit un glas care-mi zicea în
limba evreiascã: Saule, Saule, de ce Mã prigoneºti? Greu îþi este sã loveºti
în þepuºã cu piciorul. Iar eu am zis: Cine eºti, Doamne? Iar Domnul a zis:
Eu sunt Isus, pe Care tu Îl prigoneºti. Dar scoalã-te ºi stai pe picioarele
tale. Cãci spre aceasta M-am arãtat þie: ca sã te rânduiesc slujitor ºi martor,
ºi al celor ce ai vãzut, ºi al celor întru care Mã voi arãta þie. Alegându-te
pe tine din popor ºi din neamurile la care te trimit, sã le deschizi ochii, ca
sã se întoarcã de la întuneric la luminã ºi de la stãpânirea lui satana la
Dumnezeu, ca sã ia iertarea pãcatelor ºi parte cu cei ce s-au sfinþit prin
credinþa în Mine. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultãtor cereºtii
arãtãri; ci mai întâi celor din Damasc ºi din Ierusalim, ºi din toatã þara
iudeii, ºi neamurilor le-am vestit sã se pocãiascã ºi sã se întoarcã la
Dumnezeu, fãcând lucruri vrednice de pocãinþã.
Aliluia, 1 (Ps. 88): Am înãlþat pe alesul poporului Meu.

Stih: Fi-va mâna Mea cu el
_______________
22. Sfântul Mucenic Vasilisc.
În vremea aceea Irod a pus mâna pe unii din …

_______________
23. Cuviosul Pãrinte ºi Mãrturisitor Mihail episcopul Sinadei.

_______________
382 APOSTOLUL
24. Cuviosul Pãrinte Simeon cel din Muntele Minunat.

_______________
25. * A treia Aflare a cinstitului Cap al Înaintemergãtorului ºi Botezãtorului Ioan.
Tropar, 4: Comoarã dumnezeiascã ascunsã în pãmânt * descoperit-a nouã Christos, capul

tãu, * Profetule ºi Înaintemergãtorule. * Adunându-ne deci cu toþii la aflarea lui, * cu
cântãri de Dumnezeu vestitoare * pe Mântuitorul lãudãm, * cel ce, prin rugãciunile tale,
* ne mântuieºte din pierzare.

_______________
26. Sfântul Apostol Carp, unul din cei 70.

_______________
27. Sfântul sfinþit Mucenic Eladie.

_______________
28. Sfântul sfinþit Mucenic Eutihie.

_______________
29. Sfânta Cuvioasa Muceniþã Teodosia.

_______________
LUNA MAI 383
30. Cuviosul Pãrinte Isachie, mãrturisitorul.
_______________
31. Sfântul Apostol Eremia.

_______________
384 APOSTOLUL
LUNA IUNIE
1. Sfântul Mucenic Iustin, filozoful ºi cei împreunã cu el.

_______________
2. Cel între sfinþi Pãrintele Nichifor Mãrturisitorul, patriarhul Constantinopolului.
Prochimen, 1: Gura mea va grãi înþelepciune ºi cugetul inimii mele pricepere.

Stih: Auziþi acestea toate neamurile, ascultaþi toþi cei ce locuiþi în lume.

_______________
3. Sfinþii Mucenici Lucian, Paula ºi cei împreunã cu ei trei tineri.
Fraþilor, având împrejurul nostru atât nor de mãrturii …

_______________
4. Cel între sfinþi Pãrintele Mitrofan, patriarhul Constantinopolului.


_______________
5. Sfântul sfinþit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

_______________
LUNA IUNIE 385
6. Cuviosul Pãrinte Visarion, fãcãtorul de minuni.
_______________
7. Sfântul sfinþit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei.

_______________
8. 0 Aducerea moaºtelor marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Fraþilor, Dumnezeu, bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire …


_______________
9. 0 Cel între sfinþi Pãrintele Chiril, patriarhul Alexandriei.

_______________
10. Sfântul sfinþit Mucenic Timotei, episcopul Brusiei.

_______________
11. * Sfinþii Apostoli Bartolomeu ºi Barnaba.
Tropar, 3: Sfinþilor Apostoli, * rugaþi pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare de

386 APOSTOLUL
pãcate sufletelor noastre.

Condacul sfântului Bartolomeu, 4: Mare Soare te-ai arãtat Bisericii, * cu luminarea
învãþãturilor ºi uimitoarelor minuni, * povãþuind la luminã pe cei ce te cinstesc, *
Bartolomee, Apostole al Domnului.
Condacul sfântului Barnaba, 3: Slujitor cu totul adevãrat al Domnului ai fost, * din
apostolii cei ºaptezeci cel dintâi te-ai arãtat, * ºi cu Pavel ai fãcut sã strãluceascã predicarea
ta, * vestind tuturor pe Christos Mântuitorul. * Pentru aceasta cu cântãri sãvârºim Barnabe,
* dumnezeiascã pomenirea ta.
Prochimen, 7 (Ps. 18): În tot pãmântul a ieºit vestirea lor ºi la marginile lumii cuvintele
lor.
În zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiserã din cauza tulburãrii fãcute

...
(Vezi: Duminica a cincea dupã Paºti, pag. 35)
Aliluia, 1 (Ps. 88): Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.

_______________
12. 0 Cuvioºii Pãrinþi Onofrei Egipteanul ºi Petru din Athos.

Fraþilor, toþi câþi sunt mânaþi de Spiritul lui Dumnezeu …

(Vezi: Sâmbãtã în sãptãmâna cincea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 82)
Aliluia, 4: Fericit bãrbatul, care se teme de Domnul ºi doreºte sã pãzeascã poruncile

Lui.
_______________
13. Sfânta Muceniþã Achilina ºi Sfântul Trifilie, episcopul Leucusiei din Cipru.
Al Muceniþei:
Al Sfântului:
_______________
LUNA IUNIE 387
14. 0 Sfântul Prooroc Elisei ºi Cel între sfinþi Pãrintele Metodie, patriarhul Constantinopolului.
Prochimen, 4: Tu eºti preot în veac, dupã rânduiala lui Melchisedec.
Stih: Zis-a Domnul, Domnului meu: ºezi de-a dreapta Mea, pânã ce voi pune pe vrãºmaºii
Tãi aºternut picioarelor Tale.
Al Proorocului:
Fraþilor, luaþi pildã de suferinþã ºi de îndelungã rãbdare ...
Al Sfântului:
(V, 4-10)
F
raþilor, nimeni nu-ºi ia singur cinstea aceasta ci, dacã este chemat
de Dumnezeu, dupã cum ºi Aaron. Aºa ºi Christos nu S-a preamãrit
pe Sine însuºi, ca sã Se facã arhiereu, ci Cel ce a grãit cãtre El:
“Fiul Meu eºti Tu, Eu astãzi Te-am nãscut”. În alt loc se zice: “Tu eºti
Preot în veac dupã rânduiala lui Melchisedec”. El, în zilele trupului Sãu,
a adus, cu strigãt ºi cu lacrimi, cereri ºi rugãciuni cãtre Cel ce putea sã-L
mântuiascã din moarte ºi auzit a fost pentru evlavia Sa, ºi deºi era Fiu, a
învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi, desãvârºindu-Se, S-a fãcut tuturor
celor Ce-L ascultã pricinã de mântuire veºnicã. Iar de Dumnezeu a fost
numit: Arhiereu dupã rânduiala lui Melchisedec.
Aliluia, 4: Luminã a rãsãrit dreptului ºi celor drepþi, cu inima, veselie.

_______________
15. Sfântul Prooroc Amos.
Fraþilor, o astfel de încredere avem, prin Christos, faþã de Dumnezeu …

_______________
16. Sfântul Tihon Taumaturgul, episcopul Amatuntei din Cipru.

_______________
388 APOSTOLUL
17. Sfinþii Mucenici Manuel, Sabel ºi Ismail.


Aliluia, 4: Când strigã drepþii, Domnul îi aude ºi-i mântuieºte.

Stih: Multe sunt necazurile drepþilor.
_______________
18. Sfântul Mucenic Leontie.
Aliluia, 4: Fericit bãrbatul care se teme de Domnul ºi doreºte sã pãzeascã poruncile Lui.
_______________
19. Sfântul Apostol Iuda Tadeul, rudenia Domnului.
Tropar, 1: Rudenie a Domnului Christos * ºi neclintit Martir ºtiindu-te, Iudo, * sfântã

laudã þi-aducem, * þie cel ce înºelãciunea ai cãlcat * ºi credinþa ai pãzit. * Pentru aceasta,
serbând azi sfântã pomenirea ta, * dezlegare de pãcate primim * prin rugãciunile tale.
Condac, 1: Din aleasa rãdãcinã, * vãzãtorule al Domnului, * odraslã de Dumnezeu dãruitã
ne-ai rãsãrit, * Apostole, dumnezeiesc frate, * crainicule al lui Christos, preaînþelepte, *
toatã lumea hrãnind cu roadele cuvintelor tale * ºi dumnezeiasca credinþã a Domnului
învãþând, * ca un pricepãtor al harului.
lor.

(I, 1-10)
I
uda, slujitor al lui Isus Christos, ºi frate al lui Iacov, celor ce sunt
chemaþi, iubiþi în Dumnzeu-Tatãl ºi pãstraþi pentru Isus Christos:
milã vouã ºi pace ºi iubirea sã se înmulþeascã! Iubiþilor, punând
toatã râvna sã vã scriu despre mântuirea cea de obºte, simþit-am nevoia sã
vã scriu ºi sã vã îndemn ca sã luptaþi pentru credinþa datã sfinþilor, odatã
LUNA IUNIE 389
pentru totdeauna. Cã s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiþi,

care de mai înainte au fost rânduiþi spre aceastã osândã, schimbând ei
harul Dumnezeului nostru în desfrânare, ºi care tãgãduiesc pe singurul
nostru Stãpân ºi Domn, pe Isus Christos. Voiesc dar sã vã aduc aminte
vouã celor ce aþi ºtiut odatã toate acestea cã Domnul, dupã ce a izbãvit pe
poporul Sãu din pãmântul Egiptului, a pierdut, dupã aceea, pe cei ce n-
au crezut. Iar pe îngerii care nu ºi-au pãzit vrednicia, ci au pãrãsit lãcaºul
lor, i-a pus la pãstrare sub întuneric, în lanþuri veºnice, spre judecata zilei
celei mari. Tot aºa, Sodoma ºi Gomora ºi cetãþile dimprejurul lor care, în
acelaºi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare ºi au umblat dupã trup strãin,
stau înainte ca pildã, suferind pedeapsa focului celui veºnic. Asemenea
deci ºi aceºtia, visând, pângãresc trupul, leapãdã stãpânirea ºi hulesc
mãririle (cereºti). Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului,
certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrãznit sã aducã judecatã
de hulã, ci a zis: “Sã te certe pe tine Domnul!”. Aceºtia însã defaimã cele
ce nu cunosc, iar cele ce - ca dobitoace necuvântãtoare - ºtiu din fire,
într-acestea îºi gãsesc pierirea.

_______________
20. Sfântul sfinþit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor.

_______________
21. Sfântul sfinþit Mucenic Iulian din Tars.

_______________
390 APOSTOLUL
22. Sfântul sfinþit Mucenic Eusebie, episcopul Samosatei.


_______________
23. Sfânta Muceniþã Agripina.

_______________
24. (†) Naºterea cinstitului, mãritului Prooroc, Înaintemergãtorului ºi Botezãtorului Ioan.
Tropar, 4: Proorocule ºi Înaintemergãtorule al venirii lui Christos, * nu ne pricepem a te

lãuda dupã cuviinþã, * noi cei ce cu dragoste te cinstim; * cã prin preamãritã ºi cinstitã
naºterea ta * nerodirea mamei ºi amuþirea pãrintelui s-au dezlegat, * ºi întruparea Fiului
lui Dumnezeu * lumii se vesteºte.
Condac, 3: Ceea ce fusese stearpã * astãzi naºte pe Înaintemergãtorul lui Christos, * pe
cel ce e sãvârºirea a toatã proorocia. Cã în Iordan mâna punându-ºi * pe cel ce proorocii
l-au prevestit, * s-a arãtat deodatã * Prooroc, Vestitor ºi Înaintemergãtor * al
dumnezeiescului Cuvânt.
Prochimen, 7 (Ps. 63): Iar drepþii se vor bucura ºi vor nãdãjdui în Domnul.
Fraþilor, acum mântuirea este mai aproape de noi ...

(Vezi: Duminica Lãsatului sec de brânzã, pag. 253)
Aliluia, 2 (Lc. 1): Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul pãrinþilor noºtri.

Stih: Iar tu, pruncule, prooroc al Celui preaiubit te vei chema.
_______________
25. Sfânta Cuvioasa Muceniþã Febronia.
Fraþilor, altãdatã eraþi întuneric, iar acum sunteþi luminã, …

_______________
LUNA IUNIE 391
26. Cuviosul Pãrinte David din Tesalonic.
Fraþilor, cel ce seamãnã cu zgârcenie, cu zgârcenie va ºi secera…

_______________
27. Cuviosul Pãrinte Samson, primitorul de strãini.
Prochimen, 7: Scumpã este, înaintea Domnului, moartea cuvioºilor Lui.


Aliluia, 8: Fericit bãrbatul care se teme de Domnul ºi doreºte sã pãzeascã poruncile Lui.
Stih: Împarte, dã la sãraci.
_______________
28. Aducerea moaºtelor Sfinþilor doctori fãrã de arginþi ºi fãcãtori de minuni, Chir ºi Ioan.
Prochimen, 4: Prin sfinþii, care sunt pe pãmântul Lui, minunatã a fãcut Domnul toatã voia întru ei.
Stih: Vãzut-am pe Domnul, înaintea mea pururea, cã de-a dreapta mea este, ca sã nu mã clatin.
Fraþilor, fiecãruia i se dã arãtarea Spiritului, spre folos …

Aliluia, 4: Cât de bine ºi cât este de frumos sã locuiascã fraþii împreunã.

Stih: Cã unde e unire, Dumnezeu trimite viaþã ºi binecuvântãri nesfârºite.
_______________
29. ( † ) Sfinþii mãriþii ºi întru tot lãudaþii Apostoli Petru ºi Pavel.
Tropar, 4: Voi, cei între Apostoli mai întâi pe scaun ºezãtori * ºi lumii învãþãtori, *
Stãpânului tuturor rugaþi-vã, * pace lumii sã dãruiascã * ºi sufletelor noastre mare milã.
Condac, 2: Pe predicatorii neclintiþi * ºi de Dumnezeu vestitori, * fruntea învãþãceilor
tãi * i-ai luat, Doamne, * întru desfãtarea ºi odihna bunurilor tale: * cã trudirile ºi
moartea lor * mai plãcute þi-au fost decât tot holocaustul, * Þie, care singur cunoºti
inimile.
lor.
392 APOSTOLUL

(XI, 21 - XII, 9)
F
raþilor, în orice ar cuteza cineva - o spun în nebunie -, cutez ºi eu!
Sunt evrei? Evreu sunt ºi eu. Sunt israeliþi? Israelit sunt ºi eu. Sunt
ei sãmânþa lui Avraam? Sunt ºi eu. Sunt ei slujitori ai lui Christos?
Nebuneºte spun: eu sunt mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori
mai mult, în bãtãi peste mãsurã, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci
ori am luat patruzeci de lovituri de bici fãrã una. De trei ori am fost bãtut
cu pietre; de trei ori s-a sfãrmat corabia cu mine; o noapte ºi o zi am
petrecut în largul mãrii; în cãlãtorii adeseori, în primejdii de la tâlhari, în
primejdii de la neamul meu, în primejdii de la neamuri, în primejdii în
cetãþi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraþii
cei mincinoºi; în ostenealã ºi în trudã, în privegheri adeseori, în foame ºi
în sete, în posturi de multe ori, în frig ºi în lipsã de haine. Pe lângã cele
din afarã, ceea ce mã împresoarã în toate zilele este grija de toate Bisericile.
Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab? Cine se sminteºte ºi eu sã nu ard? Dacã
trebuie sã mã laud, mã voi lãuda cu cele ale slãbiciunii mele! Dumnezeu
ºi Tatãl Domnului nostru Isus, cel ce este binecuvântat în veci, ºtie cã nu
mint! În Damasc, dregãtorul regelui Areta pãzea cetataea Damascului, ca
sã mã prindã. ªi printr-o fereastrã am fost lãsat în jos, peste zid, într-un
coº ºi am scãpat din mâinile lui. Dacã trebuie sã mã laud, nu-mi este de
folos, dar voi veni totuºi la vedenii ºi la descoperiri de la Domnul. Cunosc
un om în Christos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ºtiu, fie în
afarã de trup, nu ºtiu; Dumnezeu ºtie - a fost rãpit unul ca acesta la al
treilea cer. ªi-l ºtiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afarã de trup,
nu ºtiu; Dumnezeu ºtie - cã a fost rãpit în rai ºi a auzit cuvinte de nespus,
pe care nu se cuvine omului sã le grãiascã. Pentru unul ca acesta mã voi
lauda; iar pentru mine însumi nu mã voi lãuda, decât numai în slãbiciunile
mele. Cã dac-aº vrea sã mã laud, nu voi fi nebun, fiindcã voi spune
spune adevãrul; dar mã feresc de aceasta, ca sã nu mã socoteascã nimeni
mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. ªi pentru ca sã nu mã
mândresc cu mãreþia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup,
un înger al satanei sã mã batã peste obraz, ca sã nu mã mândresc. Pentru
aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sã-l îndepãrteze de la mine, ºi
mi-a zis: îþi este de ajuns harul Meu, cãci puterea Mea se desãvârºeºte în
slãbiciune. Deci, foarte bucuros, mã voi lãuda mai ales întru slãbiciunile
mele, ca sã locuiascã în mine puterea lui Christos.
LUNA IUNIE 393

_______________
30. * Adunarea sfinþilor ºi întru tot lãudaþilor 12 Apostoli.
Tropar, 4: Voi cei între Apostoli mai întâi pe scaun ºezãtori * ºi lumii învãþãtori, *
Stãpânului tuturor rugaþi-vã * pace lumii sã dãruiascã * ºi sufletelor noastre mare milã.
Altul, 3: Sfinþilor Apostoli, * rugaþi pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare de

pãcate sufletelor noastre.
Condac, 2: Piatra Christos pe piatra credinþei, * pe cel mai ales dintre învãþãcei, * astãzi
luminat îl preamãreºte, * ºi împreunã cu Pavel, * toatã ceata celor doisprezece; * a cãror
pomenire cu credinþã sãvârºind, * pe cel ce i-a preamãrit îl preamãrim.
Fraþilor, întristarea cea dupã Dumnezeu aduce pocãinþã spre mântuire ...
(Vezi: Vineri, în sãptãmâna a douãsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 118)
_______________
394 APOSTOLUL
LUNA IULIE
1. 0 Sfinþii doctori fãrã de arginþi Cosma ºi Damian, cei din Roma.
Fraþilor, voi sunteþi trupul lui Christos ºi mãdularele în parte …

_______________
2. * Aºezarea cinstitului Veºmânt al Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu în Vlaherne

din Constantinopol
Fraþilor, adevãrat este cã ºi cel dintâi avea orânduieli …

Aliluia, 2: Doamne, vino la odihna Ta.

Stih: Jurat-a Domnul credincioºie lui David ºi nu se va lepãda de jurãmântul Sãu.
_______________
3. Sfântul Mucenic Iacint ºi Sfântul Pãrinte Anatolie, arhiepiscopul Constantinopolului
Al Mucenicului:
Fraþilor, în vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din Bisericã …
Al Pãrintelui:
Fraþilor, fiecãruia dintre noi i s-a dat harul dupã mãsura darului ...
_______________
4. Cel între sfinþi Pãrintele Andrei Cretanul, din Ierusalim
Prochimen, 7: Se vor lãuda cuvioºii întru glorie ºi se vor bucura în aºternuturile lor.
Stih: Cântaþi Domnului cântare nouã, lauda Lui în biserica celor cuvioºi.

Aliluia, 6: Fericit e omul care se teme de Domnul.
_______________
LUNA IULIE 395
5. ( † ) Cuvioºii Pãrinþi Atanasie din Aton ºi Lampadie taumaturgul.
Fraþilor, ascultaþi de mai-marii voºtri ºi vã supuneþi lor …

_______________
6. Sfântul Sisoe cel Mare.
_______________
7. Cuvioºii Pãrinþi Toma din Maleon ºi Acachie cel de la Scara ºi sfânta mare Muceniþã
Chiriachi.

_______________
8. 0 Sfântul mare Mucenic Procopie.

Fiule, Timotei, vrednic de credinþã este acest cuvânt …

(Vezi: Duminica a treizeci ºi doua dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 226)

_______________
9. Sfântul sfinþit Mucenic Pancratie, episcopul Tauromeniei din Sicilia.

_______________
10. Sfinþii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei.

_______________
396 APOSTOLUL
11. Sfânta ºi lãudata Muceniþã Eufemia.
Fraþilor, fiind împreunã-lucrãtori cu Christos, vã îndemnãm …

_______________
12. Sfinþii Mucenici Proclu ºi Ilarie ºi Cuviosul Pãrinte Mihail Maleinul.
Al Mucenicilor:
Al Pãrintelui:
(Vezi: Duminica a optsprezecea dupã Rusalii, pag. 151)
_______________
13. 0 Adunarea sfântului Gavril ºi cuviosul ªtefan Savaitul.
Fraþilor dacã s-a adeverit cuvântul grãit prin înger ºi orice cãlcare de poruncã ...
(Vezi: 6 septembrie, pag.)
În aceastã zi, dacã este Duminicã, sau în Duminica ce urmeazã, se serbeazã Sfinþii Pãrinþi
care s-au adunat în cele dintâi ºase Sinoade Ecumenice.

Al Pãrinþilor, 8: Preamãrit eºti, Christoase, Dumnezeul nostru, * cela ce pe Pãrinþii noºtri
* luminãtori pe pãmânt i-ai aºezat, * ºi printr-înºii pe noi toþi * la adevãrata credinþã ne-
ai cãlãuzit. * Multmilostive, mãrire þie.
Condacul Pãrinþilor, 8: Predicarea Apostolilor ºi dogmele Pãrinþilor * au întãrit Biserica
într-o singurã credinþã. * Purtând deci ea haina adevãrului, * þesutã din teologia cea de
sus, * drept învaþã ºi mãreºte * taina mare a adevãratei credinþe.
Prochimen, 8 (Ps. 31): Bucuraþi-vã drepþilor ºi vã veseliþi în Domnul.

Stih: Fericiþi aceia cãrora s-a iertat fãrãdelegea.
Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul ...

(Vezi: 11 septembrie, pag.)
Aliluia, 4 (Ps. 43): Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, pãrinþii ne-au povestit de
faptele care le-ai lucrat în zilele lor, în zilele de demult.
Stih: Tu ne-ai mântuit de duºmanii noºtri.
_______________
LUNA IULIE 397
14. Sfântul Apostol Acvila ºi Cuviosul Pãrinte Iosif Mãrturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului.
Fraþilor, mi se pare cã Dumnezeu, pe noi, Apostolii, …

_______________
15. 0 Sfinþii Mucenici Chiric ºi Iulita, mama lui.
Prochimen, 7: Înfricoºãtor este Dumnezeu în locaºul Sãu cel sfânt, Dumnezeul pãrinþilor noºtri.

(XIII, 11-XIV, 4)
F
raþilor, când eram copil, vorbeam ca un copil, simþeam ca un copil;
dar când m-am fãcut bãrbat, am lepãdat cele ale copilului. Cãci
vedem acum ca prin oglindã, în ghiciturã, iar atunci, faþã cãtre faþã;
acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, precum am fost
cunoscut ºi eu. ªi acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa, dragostea.
Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Cãutaþi dragostea. Râvniþi însã
cele spirituale, dar mai ales ca sã proorociþi. Pentru cã cel ce vorbeºte
într-o limbã strãinã nu vorbeºte oamenilor, ci lui Dumnezeu; ºi nimeni
nu-l înþelege, fiindcã el, în spirit, grãieºte taine. Cel ce prooroceºte vorbeºte
oamenilor, spre zidire, îndemn ºi mângâiere. Cel ce grãieºte într-o limbã
strãinã pe sine singur se zideºte, iar cel ce prooroceºte zideºte Biserica.

Stih: Multe sunt necazurile drepþilor ºi din toate îi va izbãvi Domnul.
_______________
16. Sfântul sfinþit Mucenic Antinogen ºi cei 10 ucenici ai sãi.
În vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din…

_______________
17. 0 Sfânta mare Muceniþã Marina.
398 APOSTOLUL

Aliluia, 1: Aºteptând am aºteptat pe Domnul.

Stih: Picioarele mele le-a pus pe piatrã.
_______________
18. Sfântul Mucenic Emilian.

_______________
19. Cuvioasa Maicã Macrina, sora Marelui Vasile ºi Cuviosul Pãrinte Die.
Al Cuviosului:
Al Cuvioasei:
Pavel, apostolul lui Christos Isus, prin voinþa lui Dumnezeu…
_______________
20. ( † ) Sfântul Mãritul Prooroc Ilie Tesviteanul.
Tropar, 4: Îngerul în trup, * temelia proorocilor, * al doilea înaintemergãtor al venirii lui

Christos, * preamãritul Ilie, * trimiþând de sus lui Eliseu harul, * bolile alungã ºi pe
leproºi curãþeºte. * Pentru aceasta ºi celor ce-l cinstesc * vindecãri le izvorãºte.
Condac, 2: Proorocule ºi prevãzãtorule * al mãreþelor lucãri ale Dumnezeului nostru, *
Ilie, cel cu nume mare, * care prin cuvântul tãu * ai oprit norii vãrsãtori de apã, * roagã
pentru noi * pe unul Iubitorul de oameni.
Prochimen, 4 (Ps. 109): Tu eºti preot în veac, dupã rânduiala lui Melchisedec.
Stih: Zis-a Domnul, Domnului meu: ªezi de-a dreapta Mea, pânã ce voi pune pe vrãºmaºii
Tãi aºternut picioarelor Tale.

A SFÂNTULUI APOSTOL IACOB, CITIRE:
(V, 10-20)
LUNA IULIE 399
F
raþilor, luaþi pildã de suferinþã ºi de îndelungã-rãbdare pe proorocii
care au grãit în numele Domnului. Iatã, noi fericim pe cei ce au
rãbdat: aþi auzit de rãbdarea lui Iov ºi aþi vãzut sfârºitul hãrãzit lui
de Domnul; cã mult-Milostiv este Domnul ºi Îndurãtor. Iar înainte de
toate, fraþii mei, sã nu vã juraþi nici pe cer, nici pe pãmânt, nici cu orice
alt jurãmânt, ci sã vã fie vouã ce este da, da, ºi ce este nu, nu, ca sã nu
cãdeþi sub judecatã. Este vreunul dintre voi în suferinþã? Sã se roage.
Este cineva cu inimã bunã? Sã cânte psalmi. Este cineva bolnav între
voi? Sã cheme preoþii Bisericii ºi sã se roage pentru el, ungându-l cu
untdelemn, în numele Domnului, ºi rugãciunea credinþei va mântui pe
cel bolnav ºi Domnul îl va ridica ºi, de va fi fãcut pãcate, se vor ierta lui.
Mãrturisiþi-vã deci unul altuia pãcatele ºi vã rugaþi unul pentru altul, ca
sã vã vindecaþi, cã mult poate rugãciunea stãruitoare a dreptului. Ilie era
un om cu slãbiciuni asemenea nouã, dar cu rugãciune s-a rugat ca sã nu
plouã, ºi nu a plouat trei ani ºi ºase luni. ªi iarãºi s-a rugat, ºi cerul a dat
ploaie ºi pãmântul a odrãslit roada sa. Fraþii mei, dacã vreunul va rãtãci
de la adevãr ºi-l va întoarce cineva, sã ºtie cã cel ce a întors pe pãcãtos de
la rãtãcirea cãii lui îºi va mântui sufletul din moarte ºi va acoperi mulþime
de pãcate.
Aliluia, 4 (Ps. 98): Moise ºi Aaron, dintre preoþii Lui, ºi Samuel, dintre cei ce cheamã numele Lui.
Stih: Strigat-au cãtre Domnul ºi El i-a auzit pe ei.
_______________
21. Cuvioºii Pãrinþi Simeon, cel nebun pentru Christos ºi Ioan cel ce a sihãstrit împreunã cu el.

_______________
22. 0 Sfânta Mironosiþã Maria Magdalena întocmai cu Apostolii.
Prochimen, 4: Înfricoºãtor este Dumnezeu în locaºul Sãu cel sfânt, Dumnezeul lui Israel.
Fraþilor, voi sunteþi pecetea apostoliei mele întru Domnul …

(Vezi: Duminica a unsprezecea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 115)

Stih: Când strigã drepþii, Domnul îi aude.
_______________
400 APOSTOLUL
23. Aducerea moaºtelor Sfântului sfinþit Mucenic Foca ºi sfinþii Mucenici Trofim, Teofil
ºi cei împreunã cu ei.
Fraþilor, ascultaþi de mai-marii voºtri ºi vã supuneþi lor …

_______________
24. 0 Sfânta mare Muceniþã Christina.

_______________
25. * Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu.
Fraþilor, Avraam a avut doi fii…


Stih: Când strigã drepþii, Domnul îi aude
________________
26. Sfântul sfinþit Mucenic Ermolau ºi cei împreunã cu dânsul ºi Cuvioasa Muceniþã Paraschiva.
Prochimen, 7: Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.
Stih: Împlini-voi fãgãduinþele date Domnului, înaintea a tot poporul Lui.
Al Mucenicului:
Fiule, Timotei, cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc…
(Vezi: Sâmbãtã înaintea Botezului, pag. 338)
Al Cuvioasei:

Stih: Cãci Domnul a ales Sionul, ºi l-a ales ca locuinþã Lui.
_______________
27. ( † ) Sfântul mare Mucenic ºi vindecãtor Pantelimon.

LUNA IULIE 401

Fiule Timotei, întãreºte-te în harul care e în Christos Isus…


_______________
28. Sfinþii Apostoli ºi Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon ºi Parmena.
Fraþilor, ºtim cã toatã fãptura împreunã suspinã ºi împreunã are dureri …

_______________
29. Sfântul Mucenic Calinic ºi Sfânta Muceniþã Teodota.

_______________
30. Sfinþii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet ºi Andronic, dintre cei 70.

_______________
31. Înainte prãznuirea scoaterii Sfintei Cruci ºi Sfântul ºi Dreptul Eudochim.
Fraþilor, toþi câþi sunteþi, sunteþi mânaþi de Spiritul lui Dumnezeu …

(Vezi: Sâmbãtã, în sãptãmâna a cincea dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 82)

_______________
402 APOSTOLUL
LUNA AUGUST
1. * Închinarea cinstitului lemn al cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci ºi Sfinþii 7 Mucenici

Macabei cu mama lor Salomeea ºi învãþãtorul lor Eleazar.
În zilele acelea, Pavel hotãrâse sã treacã pe apã pe lângã Efes …

(Vezi: Duminica a ºaptea dupã Paºti, pag. 46)
_______________
2. * Aºezarea moaºtelor Sfântului întâiului Mucenic ºi arhidiacon ªtefan.

În zilele acelea, ªtefan, fiind plin de dar ºi de putere, …

(Vezi: Luni, în sãptãmâna a treia dupã Paºti, pag. 24)

_______________
3. Cuvioºii Pãrinþi Isachie, Dalmat ºi Faust.
Fraþilor, ascultaþi de mai-marii voºtri ºi supuneþi-vã lor …

_______________
4. Sfinþii 7 tineri din Efes ºi Sfânta Cuvioasa Muceniþã Eudochia.
Al Sfinþilor:
Al Muceniþei:
_______________
5. Înainteprãznuirea Schimbãrii la Faþã a Domnului nostru Isus Christos ºi Sfântul Mucenic Eusignie.
403
Tropar, 4: Schimbarea la faþã a lui Christos * sã o întâmpinãm noi credincioºii, * ajunul

ei luminat serbând, * ºi sã strigãm: * sosit-a ziua dumnezeeºtii veselii: * în muntele
Taborului se suie Stãpânul * ca sã strãluceascã frumuseþea Dumnezeirii sale.
Condac, 4: Întru dumnezeiascã schimbare, * astãzi dumnezeieºte toatã fãptura omeneascã
strãluceºte, * strigând cu veselie: * Se schimbã la faþã Christos, * pe toþi mântuind.

_______________
6. ( † ) Schimbarea la faþã a Domnului Dumnezeului ºi Mântuitorului

Nostru Isus Christos
Antifonul I Ps. 47,64,103,97. Vers 2.

1. Mare este Domnul ºi vrednic de multã laudã
(dupã fiecare stih): Pentru rugãciunile Nãscãtoarei ...
2. Tu întãreºti munþii cu puterea Ta.
3. Întru strãlucire ºi în mare podoabã Te-ai îmbrãcat.
4. Munþii sã salte înaintea Domnului.
1. Temelia Sionului pe munþii cei sfinþi.

(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în muntele
Taborului te-ai schimbat la faþã, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
2. Domnul iubeºte porþile Sionului mai mult decât toate locaºurile lui Iacob.
4. Domnul va povesti în cartea popoarelor ºi a cãpeteniilor lor, ale celor ce s-
au nãscut în el.
Antifonul III Ps. 88. Vers 7.
1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

(dupã fiecare stih) Tropar, 7: Schimbatu-Te-ai la faþã în munte, Christoase Dumnezeule,
* arãtând învãþãceilor tãi mãrirea Ta, * pe cât puteau cuprinde. * Strãluceascã ºi nouã
pãcãtoºilor * lumina ta cea veºnicã, * pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu. *
Dãtãtorule de luminã, mãrire þie.
2. Lãuda-vor cerurile minunile Tale.
3. Fericit este poporul care cunoaºte strigãt de bucurie.
4. Doamne, în lumina feþei Tale vor merge ºi în numele Tãu se vor bucura
toatã ziua ºi întru dreptatea Ta se vor înãlþa.
404 APOSTOLUL
La Intrarea micã:
Taborul ºi Ermonul în numele tãu se veselesc.

Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în muntele Taborului Te-ai
schimbat la faþã, pe noi care-þi cântãm Þie: Aliluia.
Tropar, 7: Schimbatu-Te-ai la faþã în munte, ...

Condacul, 7: În munte Te-ai schimbat la faþã * ºi învãþãceii tãi, dupã putinþa lor, * privit-
au gloria ta, Christoase Dumnezeule; * ca, vãzându-te rãstignit, * sã priceapã cã de voie
pãtimeºti * ºi sã vesteascã lumii * cã Tu eºti cu adevãrat strãlucirea Tatãlui.
Prochimen, 4 (Ps. 103): Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate cu
înþelepciune le-ai fãcut.
Stih: Binecuvinteazã, suflete al meu, pe Domnul, Doamne, Dumnezeul meu, mare ºi
minunat eºti Tu.

(I, 10-19)
F
raþilor, siliþi-vã cu atât mai vârtos sã faceþi temeinicã chemarea ºi
alegerea voastrã, cãci, fãcând acestea, nu veþi greºi niciodatã. Cã
aºa vi se va da cu bogãþie intrarea în veºnica împãrãþie a Domnului
nostru ºi Mântuitorului Isus Christos. Drept aceea, vã voi aminti pururea
de acestea, cu toate cã le ºtiþi ºi sunteþi întãriþi întru adevãrul în care staþi.
Socotesc, dar, cã este drept, câtã vreme, prin aducerea aminte, fiindcã
ºtiu cã degrabã voi lepãda cortul acesta, precum mi-a arãtat Domnul nostru
Isus Christos. Dar mã voi sili ca, ºi dupã plecarea mea, sã vã amintiþi
necontenit de acestea, pentru cã noi v-am adus la cunoºtinþã puterea
Domnului nostru Isus Christos ºi venirea Lui, nu luându-ne dupã basme
meºteºugite, ci fiindcã am vãzut mãreþia Lui cu ochii noºtri. Atunci când
El a primit de la Dumnezeu-Tatãl cinste ºi mãrire, din înãlþimea Mãreþiei,
un glas ca acesta a venit cãtre El: “Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care
am binevoit”. ªi acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer, pe când
eram cu Domnul în muntele cel sfânt. ªi avem cuvântul proorocesc mai
întãrit, la care bine faceþi luând aminte, ca la o fãclie ce strãluceºte în loc
întunecos, pânã când va strãluci ziua ºi luceafãrul va rãsãri în inimile
voastre.
Aliluia, 8 (Ps. 88): Ale Tale sunt cerurile ºi pãmântul este al Tãu.
Stih (Ps. 143): Fericit este poporul care cunoaºte strigãt de bucurie!
LUNA AUGUST 405
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: Mãreºte, suflete al meu, pe Domnul * cel ce s-a schimbat
la faþã în muntele Taborului. * Naºterea Ta fãrã stricãciune a fost, * Dumnezeu din sânul
Tãu a venit, * îmbrãcat în trup pe pãmânt s-a arãtat * ºi cu oamenii împreunã a trãit. *
Pentru aceasta pe tine, Nãscãtoare de Dumnezeu, * cu toþii te mãrim.
În loc de Vãzut-am lumina ..., se cântã Troparul, pânã la încheierea sãrbãtorii: Schimba-
tu-Te-ai la faþã în munte ….
_______________
7. Dupãprãznuirea Schimbãrii la Faþã ºi Sfântul Preacuviosul Mucenic Dometie Persanul.
Prochimen, 4: Domnul cel tare ºi puternic.

Stih: Al Domnului este pãmântul ºi toate câte sunt pe el.
Fraþilor, Dumnezeu, bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire, …

Aliluia, 1: Cântaþi Domnului cântare nouã; lauda Lui în adunarea celor cuvioºi.
_______________
8. Dupãprãznuirea Schimbãrii la Faþã ºi Sfântul Emilian Mãrturisitorul, episcopul Cizicului.
Fraþilor, noi avem un astfel de Arhiereu, Care a ºezut …

_______________
9. Dupãprãznuirea Schimbãrii la Faþã ºi Sfântul Apostol Matia.
Tropar, 3: Sfinte Apostole Matia, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare

Condac, 4: Ca raze luminoase ale soarelui * în toatã lumea pãtrunzând vestirea ta, *
adunarea neamurilor cu har o lumineazã, * fãcãtorule de minuni, Apostole Matia.
lor.
În zilele acelea, Apostolii s-au întors la Ierusalim ...

(Vezi: Luni, în Sãptãmâna Luminatã, pag.)

_______________
406 APOSTOLUL
10. Dupãprãznuirea Schimbãrii la Faþã ºi Sfântul Mucenic ºi Arhidiacon Laurenþiu.


_______________
11. Dupãprãznuirea Schimbãrii la Faþã ºi Sfântul Mucenic ºi Arhidiacon Euplu.

_______________
12. Dupãprãznuirea Schimbãrii la Faþã ºi Sfinþii Mucenici Fotie ºi Anicet.

_______________
13. Încheierea Praznicului Schimbãrii la Faþã ºi Aducerea Moaºtelor Cuviosului Pãrintelui

nostru Maxim Mãrturisitorul.

Stih: Cântaþi Domnului cântare nouã; lauda Lui în adunarea celor cuvioºi.

_______________
14. Înainteprãznuirea Adormirii Preasfintei de Dumnezeu Nãscãtoare ºi Sfântul Prooroc Miheea.
Tropar, 4: Popoare, începeþi dãnþuirea, * bãtând din palme cu credinþã, * ºi cu dorire

aduna-þi-vã astãzi, * bucurându-vã cu toþii * ºi luminat strigând cu veselie: * Maica lui
Dumnezeu * de pe pãmânt la cele de sus * întru mãrire va sã se ridice. * Pe aceasta prin
cântãri, * ca pe Nãscãtoarea de Dumnezeu * pururea o preamãrim.
Condacul, 4: În preamãritã pomenirea ta * lumea cu gând împodobit * prin Spiritul
nematerial, * cu veselie îþi strigã: * bucurã-te, Fecioarã, lauda creºtinilor.
Fraþilor, o astfel de încredere avem, prin Christos, faþã de Dumnezeu ...

_______________
LUNA AUGUST 407
1 5. ( † ) Adormirea Preasfintei, Doamnei noastre de Dumnezeu

Nãscãtoare ºi pururea Fecioarã Maria
Antifonul I Ps. 65, 104, 47, 75. Vers 1.
1. Strigaþi lui Dumnezeu tot pãmântul.

2. Lãudaþi pe Domnul ºi chemaþi numele Lui.
3. În cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
4. Cã s-a fãcut în Ierusalim locul Lui, ºi locaºul Lui în Sion.
Antifonul II Ps. 86, 47 ,45. Vers 2.
1. Domnul iubeºte porþile Sionului, mai mult decât toate locaºurile lui Iacob.
(dupã fiecare stih): Mântuieºte-ne, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eºti minunat întru sfinþi,
pe cei ce-þi cântãm: Aliluia.
2. Minuni se vestesc despre tine, cetate a lui Dumnezeu.
3. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac.
4. Cel Preaînalt a sfinþit locaºul Lui.
Antifonul III Ps. 56, 115. Vers 1.
1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea!

(dupã fiecare stih) Tropar, 1: Întru naºtere fecioria ai pãstrat, * întru adormire lumea nu
ai pãrãsit, * Nãscãtoare de Dumnezeu; * mutatu-te-ai la viaþã, fiind Maica Vieþii, * ºi cu
rugãciunile tale * liberezi din moarte sufletele noastre.
2. Ce voi rãsplãti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
3. Paharul mântuirii voi lua ºi numele Domnului voi chema.
La Intrarea micã:
Mântuieºte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce eºti minunat întru sfinþi, pe noi care-
Tropar, 1: Întru naºtere fecioria ai pãstrat, ...

Condacul, 2: Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu, în mijlociri neadormitã, * pe speranþa
neschimbatã în purtare de grijã, * groapa ºi moartea n-au þinut-o; * cã fiind Maica Vieþii
la viaþã a mutat-o, * Cel ce a locuit în sânul ei pururea fecioresc.
Stih: Cã a cãutat spre smerenia servei Sale; cã iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile.
408 APOSTOLUL

(II, 5-11)
F
raþilor, gândul acesta sã fie în voi care era ºi în Christos Isus, Care,
Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ºtirbire a fi El întocmai cu
Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, chip de serv luând, fãcându-Se
asemenea oamenilor, ºi la înfãþiºare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe
Sine, ascultãtor fãcându-Se pânã la moarte, ºi încã moarte de cruce. Pentru
aceea, ºi Dumnezeu L-a preaînãlþat ºi I-a dãruit Lui nume, care este mai
presus de orice nume; ca întru numele lui Isus tot genunchiul sã se plece,
al celor cereºti ºi al celor pãmânteºti ºi al celor de dedesubt, ºi sã
mãrturiseascã toatã limba cã Domn este Isus Christos, întru mãrirea lui
Dumnezeu Tatãl.
Aliluia, 8 (Ps. 131): Scoalã, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþirii Tale.
Stih: Jurat-a Domnul, lui David, adevãrul ºi nu-l va lepãda.
În loc de Cuvine-se ..., se cântã: Neamurile toate te fericim, * singurã de Dumnezeu

Nãscãtoare. Întru tine, Feciorã curatã, * se frâng rânduielii firii; * cã naºterea nu stricã
fecioria * ºi moartea cu viaþa se logodeºte; * Tu, care dupã naºtere Fecioarã eºti, * ºi
dupã moarte iarãºi vie, * Nãscãtoare de Dumnezeu, * mântuieºti pururea moºtenirea ta.
_______________
16. * Dupãprãznuirea Adormirii ºi Aducerea icoanei, nefãcutã de mânã, a Domnului

nostru Isus Christos, de la Edesa ºi Sfântul Mucenic Diomid.
Prochimen, 8: Sã nu-Þi întorci faþa Ta de la sluga Ta.

Stih: Mântuirea Ta, Dumnezeule, sã mã sprijineascã.
Fiule Timotei, cei ce slujesc bine rang bun primesc …

(Vezi: Sâmbãtã, înaintea Botezului, pag. 338)
Aliluia, 4: Þie se cuvine laudã, Dumnezeule, în Sion.

_______________
17. Dupãprãznuirea Adormirii ºi Sfântul sfinþit Mucenic Miron.
Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã, în purtare, nãzuinþã …

_______________
LUNA AUGUST 409
18. Dupãprãznuirea Adormirii ºi Sfinþii Mucenici Flor ºi Laur.
Prochimen, 4: Înfricoºãtor este Dumnezeu în locaºul Sãu cel sfânt, Dumnezeul pãrinþilor
noºtri.
Fraþilor, mã bucur acum de suferinþele mele pentru voi …

(Vezi: Joi, în sãptãmâna a douãzeci ºi una dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 164)

_______________
19. Dupãprãznuirea Adormirii ºi Sfântul Mucenic Andrei Stratilat ºi cei împreunã cu el.

_______________
20. Dupãprãznuirea Adormirii ºi Sfântul Prooroc Samuel.
Fraþilor, o astfel de încredere avem, prin Christos, faþã de Dumnezeu …

_______________
21. Dupãprãznuirea Adormirii ºi Sfântul Apostol Tadeu ºi Sfânta Muceniþã Vasa.
Tropar, 3: Sfinte Apostole Tadee, * roagã pe milostivul Dumnezeu * sã dãruiascã iertare

Condacul, 3: Serbarea de bucurie a Apostolului a sosit, * sã o sãvârºim astãzi cu veselie;
* cã celor ce pururea-l cinstesc cu credinþã, * liberare de pãcate dãruieºte * ºi dumnezeeascã
tãrie: * cã are îndrãznire, * fiind dumnezeesc pricepãtor * al harului lui Christos.
Al Apostolului:
În zilele acelea, Apostolii s-au întors la Ierusalim …
(Vezi: Luni, în Sãptãmâna Luminatã, pag. 12)
Al Muceniþei:
_______________
410 APOSTOLUL
22. Dupãprãznuirea Adormirii ºi Sfântul Mucenic Agatonic ºi însoþitorii lui.

_______________
23. Încheierea Praznicului Adormirii ºi Sfântul Mucenic Lup.
Fraþilor, proorocii, prin credinþã, au biruit împãrãþii …

_______________
24. Sfântul sfinþitul Mucenic Eutihie, ucenicul Sfântului Ioan Teologul.
Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în învãþãturã ...

(Vezi: Duminica treizeci ºi treia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 233)
_______________
25. 0 Aducerea moaºtelor Sfântului Apostol Bartolomeu ºi Sfântul Apostol Tit.
lor.

(I, 1-5; II, 15; III, 1-3, 12-15)
P
avel, servul lui Dumnezeu ºi apostol al lui Isus Christos, dupã
credinþa aleºilor lui Dumnezeu ºi dupã cunoºtinþa adevãrului cel
întocmai cu dreapta credinþã, întru nãdejdea vieþii veºnice, pe care
a fãgãduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte, ºi
Care, la timpul cuvenit, ªi-a fãcut cunoscut cuvântul Sãu, prin
propovãduirea încredinþatã mie, dupã porunca Mântuitorului nostru
Dumnezeu - lui Tit, adevãratul fiu dupã credinþa cea de obºte: Har, milã
ºi pace de la Dumnezeu-Tatãl ºi de la Domnul Isus Christos, Mântuitorul
nostru. Pentru aceasta te-am lãsat în Creta, ca sã îndreptezi cele ce mai
lipsesc ºi sã aºezi preoþi prin cetãþi, precum þi-am rânduit. Acestea grãieºte,
îndeamnã ºi mustrã cu toatã tãria. Nimeni sã nu te dispreþuiascã. Adu-le
aminte sã se supunã stãpânirilor ºi dregãtorilor, sã asculte, sã fie gata la
LUNA AUGUST 411
orice lucru bun, sã nu defaime pe nimeni, sã fie paºnici, sã fie îngãduitori,

arãtând întreaga blândeþe faþã de toþi oamenii. Cã ºi noi eram altãdatã fãrã
de minte, neascultãtori, amãgiþi, slujind poftelor ºi multor feluri de
desfãtãri, petrecând viaþa în rãutate ºi pizmuire, urâþi fiind ºi urându-ne
unul pe altul. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieºte-
te sã vii la mine, la Nicopole, cãci acolo m-am hotãrât sã iernez. Pe
Zenas, cunoscãtorul de lege, ºi pe Apollo trimi te-i mai înainte, cu bunã
grijã, ca nimic sã nu le lipseascã. Sã înveþe ºi ai noºtri sã poarte grijã de
lucrurile bune, spre treburile cele de neapãratã nevoie, ca ei sã nu fie fãrã
de roadã. Te îmbrãþiºeazã toþi care sunt cu mine. Îmbrãþiºeazã pe cei ce ne
iubesc întru credinþã. Harul fie cu voi cu toþi! Amin.

Stih: Dumnezeu e preamãrit în sfatul sfinþilor
_______________
26. Sfinþii Mucenici Adrian ºi soþia sa Natalia.

_______________
27. Cuviosul Pãrintele nostru Pimen.
Prochimen, 7: Drepþii sã se bucure de victoria lor.



Stih: Dreptatea Lui rãmâne în veacul veacului!
_______________
28. Cuviosul Pãrintele nostru Moise Egiptianul.

_______________
412 APOSTOLUL
29. (†) Tãierea cinstitului cap al Sfântului Mãritului Prooroc Înaintemergãtor ºi Botezãtor
Ioan.
Tropar, 2: Dreptul e pomenit cu laudã, * iar þie, Înaintemergãtorule, * destul îþi este a
Domnului mãrturie. * Cã te-ai ridicat în cinste mai mult decât Proorocii, * învrednicindu-
te a boteza în Iordan pe cel vestit. * Aºa pentru adevãr ai luptat * ºi ai vestit cu bucurie
ºi celor din iad * pe Dumnezeu arãtat în trup, * pe cel ce a ridicat pãcatul lumii * ºi nouã
ne-a dat mare milã.
Condacul, 5: Preamãrita tãiere a Înaintemergãtorului * rânduialã dumnezeascã a fost: *
ca sã vesteascã ºi celor din iad * sosirea Mântuitorului. * Tânguiascã-se Irodiada, * care
a cerut uciderea nelegiuitã: * cã nu legea lui Dumnezeu, * nu viaþa cea veºnicã a iubit, *
ci pe cea amãgitoare, trecãtoare.
Prochimen, 7 (Ps. 63): Dreptul se bucurã în Domnul ºi la El aflã scãpare.

Stih: Dumnezeule, auzi glasul meu în vremea plângerii mele.

(XIII, 25-33)
Î
n zilele acelea, când ºi-a împlinit Ioan calea sa, zicea: Eu nu sunt ce
socotiþi voi cã sunt. Dar, iatã, vine dupã mine Cel cãruia nu sunt
vrednic sã-I dezleg încãlþãmintea picioarelor. Bãrbaþi fraþi, fii din
neamul lui Avraam ºi cei dintre voi temãtori de Dumnezeu, vouã vi s-a
trimis cuvântul acestei mântuiri. Pentru cã cei ce locuiesc în Ierusalim ºi
cãpeteniile lor, necunoscându-L ºi osândindu-L, au împlinit glasurile
proorocilor, care se citesc în fiecare sâmbãtã. ªi neaflând în El nici o vinã
de moarte, au cerut de la Pilat ca sã-L omoare. Iar când au sãvârºit toate
cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt.
Dar Dumnezeu L-a înviat din morþi. El S-a arãtat mai multe zile celor ce
împreunã cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim ºi care sunt acum martorii
Lui cãtre popor. ªi noi vã binevestim fãgãduinþa fãcutã pãrinþilor, cã pe
aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copii lor, înviindu-L pe Isus.
Aliluia, 4 (Ps. 91): Dreptul ca finicul va înflori ºi ca cedrul cel din Liban se va înãlþa.
_______________
30. Cei între sfinþi Pãrinþii patriarhi ai Constantinopolului Alexandru, Ioan ºi Pavel cel
Nou.
Fraþilor, aduceþi-vã aminte de mai-marii voºtri, …

LUNA AUGUST 413

Stih: Dreptatea Lui rãmâne în veacul veacului!
_______________
31. Aºezarea în raclã a brâului Maicii Domnului.
Prochimen, 3: Mãreºte, suflete al meu, pe Domnul, ºi s-a bucurat spiritul meu de

Stih: Cã a cãutat spre smerenia servei Sale; cã iatã de acum mã vor ferici toate neamurile.
Fraþilor, adevãrat este cã ºi cel dintâi avea orânduieli …

414 APOSTOLUL
415
Aliluia, 8: Scoalã, Doamne, întru odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþirii Tale.

Stih: Ascultã fiicã ºi vezi, ºi pleacã urechea ta, ºi uitã poporul tãu ºi casa pãrintelui tãu.
_______________
CITIREA APOSTOLULUI PENTRU MORÞI
LUNI
Troparul, 8: Cel ce prin adâncul înþelepciunii * cu iubire de oameni toate le chiverniseºti

* ºi ceea ce este de folos tuturor le dãruieºti, * Unule Fãcãtorule: * odihneºte, Doamne,
sufletele servilor tãi; * cã întru tine speranþa ºi-au pus, * în Fãcãtorul ºi Ziditorul ºi
Dumnezeul nostru.
Al Nãscãtoarei, 8: Pe tine zid ºi liman te avem, * ºi rugãtoare bineprimitã cãtre Dumnezeu,
* pe care l-ai nãscut nenuntitã, de Dumnezeu Nãscãtoare, * a credincioºilor mântuire.
Condac, 8: Cu sfinþii odihneºte, Christoase, * sufletele adormiþilor servi ai tãi, * unde nu
este durere, nici întristare, nici suspinare, * ci viaþã fãrã de sfârºit.
Prochimen, 6 (Ps. 24,14): Sufletele lor întru bunãtãþi se vor sãlãºlui ºi seminþia lor va
moºteni pãmântul.
Stih, (Ps. 27,1): Cãtre Tine, Doamne, am strigat.

(XIV, 5-9)
F
raþilor, unul deosebeºte o zi de alta, iar altul judecã toate zilele la
fel. Fiecare sã fie deplin încredinþat în mintea lui. Cel ce þine ziua,
o þine pentru Domnul; ºi cel ce nu þine ziua, nu o þine pentru
Domnul. ªi cel ce mãnâncã, pentru Domnul mãnâncã, cãci mulþumeºte
lui Dumnezeu; ºi cel ce nu mãnâncã, pentru Domnul nu mãnâncã, ºi
mulþumeºte lui Dumnezeu, cãci nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine
ºi nimeni nu moare pentru sine. Cã dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi
dacã murim, pentru Domnul murim. Deci ºi dacã trãim, ºi dacã murim, ai
Domnului suntem. Cã pentru aceasta a murit ºi înviat Christos, ca sã
stãpâneascã ºi peste morþi ºi peste vii.
416 APOSTOLUL
Aliluia, 6 (Ps. 64): Fericiþi sunt cei pe care i-ai ales ºi i-ai primit, Doamne.
Stih (Ps. 64): Auzi-ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru.
_______________
MARÞI
Prochimen, 6 (Ps. 24,14): Sufletele lor întru bunãtãþi se vor sãlãºlui ºi seminþia lor va moºteni pãmântul.

(XV, 39-45)
F
raþilor, nu toate trupurile sunt acelaºi trup, ci unul este trupul
oamenilor ºi altul este trupul dobitoacelor ºi altul este trupul
pãsãrilor, ºi altul este trupul peºtilor. Sunt ºi trupuri cereºti, ºi
trupuri pãmânteºti; alta este slava celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti.
Alta este strãlucirea soarelui ºi alta strãlucirea lunii, ºi alta strãlucirea
stelelor. Cãci stea de stea se deosebeºte în strãlucire. Aºa este ºi învierea
morþilor: se seamãnã (trupul) întru stricãciune, înviazã întru nestricãciune;
se seamãnã întru necinste, înviazã întru mãrire; se seamãnã întru slãbiciune,
înviazã întru putere; se seamãnã trup firesc, înviazã trup spiritual. Dacã
este trup firesc, este ºi trup spiritual, precum ºi este scris: fãcutu-s-a omul
cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmã, cu spirit dãtãtor
de viaþã.
Stih (Ps. 64): Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru.
_______________
MIERCURI

(V, 1-10)
F
raþilor, ºtim cã dacã acest cort, locuinþa noastrã pãmânteascã se va
strica, avem zidire de la Dumnezeu, casã nefãcutã de mânã, veºnicã
în ceruri, cãci de aceea ºi suspinãm, în acest trup, dorind sã ne
PENTRU MORÞI 417
îmbrãcãm cu locuinþa noastrã, cea din cer, dacã totuºi vom fi gãsiþi
îmbrãcaþi, iar nu goi. Cã noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinãm
îngreuiaþi, de vreme ce dorim nu sã scoatem haina noastrã, ci sã ne
îmbrãcãm cu cealaltã pe deasupra, ca ceea ce este muritor sã fie înghiþit
de viaþã, iar Cel ce ne-a fãcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat
nouã arvuna Spiritului, îndrãznind deci totdeauna ºi ºtiind cã, petrecând
în trup, suntem departe de Domnul, cãci umblãm prin credinþã, nu prin
vedere, avem încredere ºi voim mai bine sã plecãm din trup ºi sã petrecem
la Domnul. De aceea ne ºi strãduim ca, fie cã petrecem în trup, fie cã
plecãm din el, sã fim bineplãcuþi Lui, pentru cã noi toþi trebuie sã ne
înfãþiºãm înaintea scaunului de judecatã al lui Christos, ca sã ia fiecare
dupã cele ce a fãcut prin trup, ori bine, ori rãu.
_______________
JOI

(XV, 20-28)
F
raþilor, Christos a înviat din morþi, fiind începãturã (a învierii) celor
adormiþi. Cã de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-
un om ºi învierea morþilor. Cãci, precum în Adam toþi mor, aºa ºi în
Christos toþi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale: Christos începãturã,
apoi cei ai lui Christos, la venirea Lui, dupã aceea sfârºitul, când Domnul
va preda împãrãþia lui Dumnezeu ºi Tatãlui, când va desfiinþa orice domnie
ºi orice stãpânire ºi orice putere. Cãci El trebuie sã împãrãþeascã pânã ce
va pune pe toþi vrãjmaºii Sãi sub picioarele Sale. Vrãjmaºul cel din urmã,
care va fi nimicit, este moartea. Cãci toate le-a supus sub picioarele Lui.
Dar când zice: cã toate I-au fost supuse Lui, învederat este cã afarã de Cel
care I-a supus Lui toate. Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci ºi Fiul
însuºi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sã fie
totul întru toate.
_______________
418 APOSTOLUL
VINERI

(XV, 47-57)
F
raþilor, omul cel dintâi este din pãmânt, pãmântesc; omul cel de-al
doilea este din cer. Cum este cel pãmântesc, aºa sunt ºi cei
pãmânteºti; ºi cum este cel ceresc, aºa sunt ºi cei cereºti. ªi dupã
cum am purtat chipul celui pãmântesc, sã purtãm ºi chipul celui ceresc.
Aceasta însã zic, fraþilor: carnea ºi sângele nu pot sã moºteneascã împãrãþia
lui Dumnezeu, nici stricãciunea nu moºteneºte nestricãciunea. Iatã, tainã
vã spun vouã: nu toþi vom muri, dar toþi ne vom schimba, deodatã, într-
o clipealã de ochi, la trâmbiþa cea de apoi. Cã trâmbiþa va suna ºi morþii
vor învia nestricãcioºi, iar noi ne vom schimba. Cãci trebuie ca acest trup
stricãcios sã se îmbrace în nestricãciune, ºi acest (trup) muritor sã se îmbrace
în nemurire. Iar când acest (trup) stricãcios se va îmbrãca în nestricãciune
ºi acest (trup) muritor se va îmbrãca în nemurire, atunci va fi cuvântul
care este scris: “Moartea a fost înghiþitã de biruinþã. Unde îþi este, moarte,
biruinþa ta? Unde îþi este, moarte, boldul tãu?”. ªi boldul morþii este
pãcatul, iar puterea pãcatului este legea. Dar sã dãm mulþumire lui
Dumnezeu, Care ne-a dat biruinþa prin Domnul nostru Isus Christos!
_______________
SÂMBÃTÃ

(IV, 13-17)
PENTRU MORÞI 419
F
raþilor, despre cei ce au adormit, nu voim sã fiþi în neºtiinþã, ca sã
nu vã întristaþi ca ceilalþi care nu au nãdejde. Pentru cã de credem
cã Isus a murit ºi a înviat, tot aºa credem cã Dumnezeu, pe cei
adormiþi întru Isus, îi va aduce împreunã cu El. Cãci aceasta vã spunem,
dupã cuvântul Domnului, cã noi, cei vii, care vom fi rãmas pânã la venirea
Domnului, n-o vom lua înaintea celor adormiþi, pentru cã Însuºi Domnul,
întru poruncã, la glasul arhanghelului ºi întru trâmbiþa lui Dumnezeu, Se
va pogorî din cer, ºi cei morþi întru Christos vor învia întâi. Dupã aceea,
noi, cei vii, care vom fi rãmas, vom fi rãpiþi, împreunã cu ei în nori, ca sã
întâmpinãm pe Domnul în vãzduh, ºi aºa pururea cu Domnul vom fi.
_______________
420 APOSTOLUL
CITIREA APOSTOLULUI
LA TOATÃ CEREREA
LA SFÂNTUL MASLU
Prochimen, 1: Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nãdãjduit întru Tine.
Stih: Bucuraþi-vã drepþilor întru Domnul.

(V, 10-20)
F
raþilor, luaþi ca pildã de suferinþã ºi de îndelungã-rãbdare pe proorocii
care au grãit în numele Domnului. Iatã, noi fericim pe cei ce au
rãbdat: aþi auzit de rãbdarea lui Iov ºi aþi vãzut sfârºitul hãrãzit lui
de Domnul; cã mult-Milostiv este Domnul ºi îndurãtor. Iar înainte de
toate, fraþii mei, sã nu vã juraþi nici pe cer, nici pe pãmânt, nici cu orice
alt jurãmânt, ci sã vã fie vouã ce este da, da, ºi ce este nu, nu, ca sã nu
cãdeþi sub judecatã. Este vreunul dintre voi în suferinþã? Sã se roage.
Este cineva cu inimã bunã? Sã cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi,
sã cheme preoþii Bisericii ºi sã se roage pentru el, ungându-l cu undelemn,
în numele Domnului, ºi rugãciunea credinþei va mântui pe cel bolnav ºi
Domnul îl va ridica, ºi de va fi fãcut pãcate, se vor ierta lui. Mãrturisiþi-
vã deci, unul altuia pãcatele ºi vã rugaþi unul pentru altul, ca sã vã
vindecaþi, cã mult poate rugãciunea stãruitoare a dreptului. Ilie era om cu
slãbiciuni asemenea nouã, dar cu rugãciune s-a rugat ca sã nu plouã, ºi
nu a plouat trei ani ºi ºase luni. ªi iarãºi s-a rugat, ºi cerul a dat ploaie, ºi
pãmântul a odrãslit roada sa. Fraþii mei, dacã vreunul va rãtãci de la adevãr
ºi-l va întoarce cineva, sã ºtie cã cel ce a întors pe pãcãtos de la rãtãcirea
cãii lui îºi va mântui sufletul din moarte ºi va acoperi mulþime de pãcate.
Aliluia, 8.
Stih: Milã ºi judecatã voi cânta Þie, Doamne.
_______________
Prochimen, 2: Tãria mea ºi cântarea mea este Domnul, ºi s-au fãcut mie spre mântuire.
Stih: Certându-mã, m-a certat Domnul, dar morþii nu m-a dat.
LA MASLU 421

(XV, 1-7)
F
raþilor, datori suntem noi, cei tari, sã purtãm slãbiciunile celor
neputincioºi ºi sã nu cãutãm plãcerea noastrã, ci fiecare dintre noi
sã caute sã placã aproapelui sãu, la ce este bine, spre zidire. Cã ºi
Christos n-a cãutat plãcerea Sa, ci, precum este scris: “Ocãrile celor ce te
ocãresc pe tine au cãzut asupra mea”. Cã toate câte s-au scris mai înainte
s-au scris spre învãþãtura noastrã, ca prin rãbdarea ºi mângâierea, care vin
din Scripturi, sã avem nãdejde. Iar Dumnezeul rãbdãrii ºi al mângâierii sã
vã dea vouã a gândi la fel unii pentru alþii, dupã Isus Christos, pentru ca
toþi împreunã ºi cu o singurã gurã sã preamãriþi pe Dumnezeu ºi Tatãl
Domnului nostru Isus Christos. De aceea, primiþi-vã unii pe alþii, precum
ºi Christos v-a primit pe voi, spre mãrirea lui Dumnezeu.
Aliluia, 5.
Stih: Milele Tale, Doamne, în veac voi cânta
_______________
Prochimen, 3: Domnul este luminarea mea ºi Mântuitorul meu, de cine mã voi teme?
Stih: Domnul este pãzitorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?

(XII, 27 - XIII, 8)
F
raþilor, voi sunteþi trupul lui Christos ºi mãdulare (fiecare) în parte.
ªi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Bisericã: întâi apostoli, al doilea
prooroci, al treilea învãþãtori; apoi sunt minunile, apoi darurile
vindecãrilor, ajutorãrilor, cârmuirile, felurimea limbilor. Oare toþi sunt
apostoli? Oare toþi sunt prooroci? Oare toþi învãþãtori? Oare toþi au putere
sã sãvârºeascã minuni? Oare toþi au darurile vindecãrilor? Oare toþi vorbesc
în limbi? Oare toþi pot sã tãlmãceascã? Râvniþi însã la darurile cele mai
bune. ªi vã arãt încã o cale, care le întrece pe toate: de aº grãi în limbile
oamenilor ºi ale îngerilor, iar dragoste nu am, fãcutu-m-am aramã
sunãtoare ºi chimval rãsunãtor. ªi de aº avea darul proorociei ºi tainele
toate le-aº cunoaºte, ºi orice ºtiinþã, ºi de aº avea atâta credinþã încât sã
422 APOSTOLUL
mut munþii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. ªi de aº împãrþi toatã

avuþia mea ºi de aº da trupul meu ca sã fie ars, iar dragoste nu am, nimic
nu-mi foloseºte. Dragostea îndelung rabdã; dragostea este binevoitoare;
dragostea nu pizmuieºte, nu se laudã, nu se mândreºte. Dragostea nu se
poartã cu necuviinþã, nu cautã ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeºte
rãul. Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. Toate le suferã,
toate le crede, toate le nãdãjduieºte, toate le rabdã. Dragostea nu cade
niciodatã.
Aliluia, 2.
Stih: Întru Tine, Doamne, am nãdãjduit, sã nu fiu ruºinat în veac.
_______________
Prochimen, 4: În orice zi Te voi chema, degrab mã auzi.

Stih: Doamne, auzi rugãciunea mea.

(VI, 16 - VII, 1)
F
raþilor, noi suntem Biserica Dumnezeului celui viu, precum Domnul
a zis cã: Voi locui în ei ºi voi umbla, ºi voi fi Dumnezeul lor, ºi ei
vor fi poporul Meu. De aceea, ieºiþi din mijlocul lor ºi vã separaþi,
zice Domnul, ºi de ce este necurat sã nu vã atingeþi, ºi Eu vã voi fi vouã
tatã, ºi veþi fi Mie fii ºi fiice, zice Domnul atotþiitorul. Deci, având aceste
fãgãduinþe, iubiþilor, sã ne curãþim pe noi de toatã întinarea trupului ºi a
spiritului, desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu.
Aliluia, 2.
Stih: Aºteptând, am aºteptat pe Domnul
_______________
Prochimen, 5: Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei apãra de neamul acesta în veac.
Stih: Miluieºte-mã, Doamne, cã a lipsit cel cuvios.

LA MASLU 423
(I, 8-11)
F
raþilor, nu voim ca voi sã nu ºtiþi de necazul nostru, care ni s-a
fãcut în Asia, cã peste mãsurã, peste puteri am fost îngreunaþi, încât
nu mai nãdãjduiam sã mai scãpãm cu viaþã. Dar noi, întru noi înºine,
ne-am socotit ca osândiþi la moarte, ca sã nu ne punem încrederea în noi,
ci în Dumnezeu, Cel ce înviazã pe cei morþi, Care ne-a mântuit pe noi
dintr-o moarte ca aceasta ºi ne mântuieºte, ºi în Care nãdãjduim cã încã
ne va mântui, ajutându-ne ºi voi cu rugãciunea pentru noi, aºa încât darul
acesta fãcut nouã, prin rugãciunea multora, sã ne fie prilej de mulþumire
adusã de cãtre mulþi pentru noi.
Aliluia, 5.
Stih: Milele Tale, Doamne, în veac voi cânta.
_______________
Prochimen, 6: Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, ºi dupã mulþimea îndurãrilor Tale
ºterge fãrãdelegea mea!
Stih: Inimã curatã zideºte întru mine Dumnezeule, ºi spirit drept înnoieºte întru cele
dinlãuntru ale mele.

(V, 22 - VI, 2)
F
raþilor, roada Spiritului este: dragoste, bucurie, pace, îndelun-
gã-rãbdare, bunãtate, facere de bine, credinþã, blândeþe, înfrânare,
curãþie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai
lui Christos Isus ºi-au rãstignit trupul împreunã cu patimile ºi cu poftele.
deºartã, supãrându-ne unii pe alþii ºi pizmuindu-ne unii pe alþii. Fraþilor,
chiar de va cãdea un om în vreo greºealã, voi cei spirituali îndreptaþi-l pe
unul ca acesta cu spiritul blândeþii, luând seama la tine însuþi, ca sã nu
cazi ºi tu în ispitã. Purtaþi-vã greutãþile slãbiciunilor unii altora ºi aºa veþi
împlini legea lui Christos.
Aliluia, 6.
Stih: Fericit bãrbatul care se teme de Domnul.
_______________
424 APOSTOLUL
Prochimen, 7: Doamne, cu mânia Ta sã nu mã mustri, nici cu iuþimea Ta sã mã cerþi.

Stih: Miluieºte-mã, Doamne, cã neputincios sunt.

(V, 14-23)
F
raþilor, vã rugãm: dojeniþi pe cei fãrã de rânduialã, îmbãrbãtaþi pe
cei slabi la suflet, sprijiniþi pe cei neputincioºi, fiþi îndelung-rãbdãtori
faþã de toþi. Luaþi seama sã nu rãsplãteascã cineva cuiva rãul cu rãu,
ci totdeauna sã urmaþi cele bune, unul faþã de altul ºi faþã de toþi. Bucu-
raþi-vã pururea. Rugaþi-vã neîncetat. Daþi mulþumire pentru toate, cãci
aceasta este voia lui Dumnezeu întru Christos Isus, pentru voi. Spiritul sã
nu-l stingeþi. Proorociile sã nu le dispreþuiþi. Toate sã le încercaþi; þineþi
ce este bine; feriþi-vã de orice înfãþiºare a rãului. Însuºi Dumnezeul pãcii
sã vã sfinþeascã pe voi, desãvârºit ºi întreg spiritul vostru, ºi sufletul, ºi
trupul sã se pãzeascã fãrã de prihanã, întru venirea Domnului nostru Isus
Christos.
Aliluia, 2.
Stih: Audã-te Domnul în ziua necazului.
_______________
LA SFÂNTUL BOTEZ
Stih: Domnul este apãrãtorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?

(VI, 3-11)
F
raþilor, au nu ºtiþi cã toþi câþi în Christos Isus ne-am botezat, întru
moartea Lui ne-am botezat, deci ne-am îngropat cu El în moarte
prin botez, pentru ca, precum Christos a înviat din morþi, prin mãrirea
LA TOATÃ CEREREA 425
Tatãlui, aºa sã umblãm ºi noi întru înnoirea vieþii; cã dacã am fost altoiþi
pe El, prin asemãnarea morþii Lui, atunci vom fi pãrtaºi ºi ai învierii Lui,
cunoscând aceasta, cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu
El, ca sã se nimiceascã trupul pãcatului, pentru a nu mai fi robi ai pãcatului.
Cãci cel care a murit a fost curãþit de pãcat. Iar dacã am murit împreunã
cu Christos, credem cã vom ºi vieþui împreunã cu El, ºtiind cã Christos
înviat din morþi, nu mai moare. Moartea nu mai are stãpânire asupra Lui.
Cãci ce a murit, a murit pãcatului o datã pentru totdeauna, iar ce trãieºte,
trãieºte lui Dumnezeu. Aºa ºi voi, socotiþi-vã cã sunteþi morþi pãcatului,
dar vii pentru Dumnezeu, în Christos Isus, Domnul nostru.
Aliluia, 4.
Stih: Grãit-a inima mea cuvânt bun.
_______________
LA CUNUNIE
Prochimen, 8: Pus-ai pe capetele lor cununi de pietre scumpe.

Stih: Viaþã au cerut de la Tine, ºi le-ai dat lor.

(V, 20-33)
F
raþilor, mulþumiþi totdeauna pentru toate, întru numele Domnului
nostru Isus Christos, lui Dumnezeu (ºi) Tatãl. Supuneþi-vã unul
altuia întru frica lui Christos. Femeile sã se supunã bãrbaþilor lor ca
Domnului, pentru cã bãrbatul este cap femeii, precum ºi Christos este cap
Bisericii, trupul Sãu, al cãrui mântuitor ºi este. Ci precum, Biserica se
supune lui Christos, aºa ºi femeile bãrbaþilor, întru totul. Bãrbaþilor, iubiþi
pe femeile voastre, dupã cum ºi Christos a iubit Biserica, ºi S-a dat pe
Sine pentru ea, ca s-o sfinþeascã, curãþind-o cu baia apei prin cuvânt, ºi
ca s-o înfãþiºeze Sieºi Bisericã mãritã, neavând patã sau zbârciturã, ori
altceva de acest fel, ci ca sã fie sfântã ºi fãrã de prihanã. Aºadar, bãrbaþii
sunt datori sã-ºi iubeascã femeile, ca pe înseºi trupurile lor. Cel ce-ºi iubeºte
426 APOSTOLUL
femeia pe sine se iubeºte. Cãci nimeni vreodatã nu ºi-a urât trupul sãu, ci
fiecare îl hrãneºte ºi îl încãlzeºte, precum ºi Christos Biserica, pentru cã
suntem mãdulare ale trupului Lui, din carnea Lui ºi din oasele Lui. De
aceea, va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va alipi de femeia sa ºi
vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Christos ºi
în Bisericã. Astfel ºi voi, fiecare aºa sã-ºi iubeascã femeia ca pe sine însuºi;
iar femeia sã se teamã de bãrbat.
Aliluia, 5.
Stih: Tu, Doamne, ne vei pãzi ºi ne vei apãra de neamul acesta în veac.
_______________
LA SFINÞIREA CEA MICÃ A APEI

(II, 11-18)
F
raþilor, pentru cã ºi Cel ce sfinþeºte ºi cei ce se sfinþesc dintr-Unul
sunt toþi, de aceea nu se ruºineazã sã-i numeascã pe ei fraþi, zicând:
“Spune-voi fraþilor mei numele Tãu. În mijlocul Bisericii Te voi
lãuda”. ªi iarãºi: “Eu voi fi încrezãtor în El”; ºi iarãºi: “Iatã Eu ºi pruncii
pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Deci, de vreme ce pruncii s-au fãcut pãrtaºi
sângelui ºi trupului, în acelaºi fel ºi El S-a împãrtãºit de acestea, ca sã
surpe prin moartea Sa pe cel ce are stãpânirea morþii, adicã pe diavol. ªi
sã izbãveascã pe acei pe care frica morþii îi þinea în robie toatã viaþa. Cãci
aceea, dator era întru toate sã Se asemene fraþilor, ca sã fie milostiv ºi
credincios arhiereu în cele cãtre Dumnezeu, pentru curãþirea pãcatelor
Aliluia, 1.
Stih: Rãspuns-a inima mea cuvânt bun.
_______________
LA SFINÞIREA BISERICII
1

(II, 11-18)
F
raþilor, pentru cã ºi Cel ce sfinþeºte ºi cei ce se sfinþesc dintr-Unul
sunt toþi, de aceea nu se ruºineazã sã-i numeascã pe ei fraþi, zicând:
“Spune-voi fraþilor mei numele Tãu. În mijlocul Bisericii Te voi
lãuda”. ªi iarãºi: “Eu voi fi încrezãtor în El”; ºi iarãºi: “Iatã Eu ºi pruncii
pe care mi i-a dat Dumnezeu “. Deci, de vreme ce pruncii s-au fãcut
pãrtaºi sângelui ºi trupului, în acelaºi fel ºi El S-a împãrtãºit de acestea,
ca sã surpe prin moartea Sa pe cel ce are stãpânirea morþii, adicã pe diavol.
ªi sã izbãveascã pe acei pe care frica morþii îi þinea în robie toatã viaþa.
Cãci într-adevãr, nu a luat firea îngerilor, ci sãmânþa lui Avraam a luat.
Pentru aceea, dator era întru toate sã Se asemene fraþilor, ca sã fie milostiv
ºi credincios arhiereu în cele cãtre Dumnezeu, pentru curãþirea pãcatelor
Aliluia, 3.
Stih: Iar eu cãtre Domnul am strigat.
_______________
2
Prochimen, 3: Aduce-se-vor Împãratului fecioare în urma ei.
Stih: Cele de aproape ale ei se vor aduce Þie.

(IX, 1-7)
F
raþilor, adevãrat este cã ºi cel dintâi (Aºezãmânt) avea orânduieli
pentru slujba dumnezeiascã ºi un altar pãmântesc, cãci s-a pregãtit
cortul mãrturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeºnicul ºi masa ºi pâinile
428 APOSTOLUL
punerii înainte; partea aceasta se zicea Sfânta. Apoi, dupã catapeteasma a

doua era cortul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tãmâierii de aur ºi
chivotul Aºezãmântului, ferecat peste tot cu aur, în care era nãstrapa de
aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrãslise ºi tablele Legii.
Deasupra chivotului erau heruvimii mãririi, care umbreau altarul împãcãrii;
despre acestea nu putem acum sã vorbim cu de-amãnuntul. Astfel fiind
întocmite aceste încãperi, preoþii intrau întotdeauna în cortul cel dintâi,
sãvârºind slujbele dumnezeieºti; în cel de-al doilea însã numai arhiereul,
o datã pe an, ºi nu fãrã de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuºi ºi
pentru greºelile poporului.
Aliluia, 3.
Stih: Temeliile lui sunt munþii cei sfinþi.
_______________
3
Prochimen, 3: Casei Tale se cuvine sfinþenie, Doamne, întru lungime de zile.
Stih: Domnul a împãrãþit, întru podoabã S-a îmbrãcat.

(III, 1-4)
F
raþilor sfinþi, pãrtaºi chemãrii cereºti, luaþi aminte la Apostolul ºi
Arhiereul mãrturisirii noastre, la Isus Christos, Care credincios a
fost Celui ce L-a rânduit, precum ºi Moise în toatã casa Domnului.
Pentru cã Isus S-a învrednicit de mai multã mãrire decât Moise, dupã
cum are mai multã cinste decât casa cel ce a zidit-o. Cã orice casã e ziditã
de cãtre cineva, iar ziditorul a toate este Dumnezeu.
Aliluia, 3.
Stih: Lucruri preamãrite s-au grãit de tine, cetatea lui Dumnezeu.
_______________
LA MULTÃ PLOAIE
Prochimen, 4: Mântuieºte-mã, Dumnezeule, cã au intrat ape pânã la sufletul meu.

Stih: Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care n-are fund.
Fraþilor, ºtim cã toatã fãptura împreunã suspinã ...

_______________
LA TIMP SECETOS
Prochimen, 4: Adâncurile tale, Doamne, sunt pline de apã; cu ele faci roditor pãmântul.
Stih: Potoleºti setea lui ºi verºi peste ei belºug de bogãþie.

(V, 7-9, 17-18)
F
raþilor, fiþi îndelung-rãbdãtori, pânã la venirea Domnului. Iatã,
plugarul aºteaptã roada cea scumpã a pãmântului, îndelung-
rãbdând, pânã ce primeºte ploaia timpurie ºi târzie. Fiþi, dar, ºi voi
îndelung-rãbdãtori, întãriþi inimile voastre, cãci venirea Domnului s-a
apropiat. Nu vã plângeþi, fraþilor, unul împotriva celuilalt, ca sã nu fiþi
judecaþi; iatã, judecãtorul stã înaintea uºilor. Ilie era om, cu slãbiciuni
asemenea nouã, dar cu rugãciune s-a rugat ca sã nu plouã ºi nu a plouat
trei ani ºi ºase luni. ªi iarãºi s-a rugat ºi cerul a dat ploaie ºi pãmântul a
odrãslit roada sa.
Aliluia, 4: Vei binecuvânta cununa anului bunãtãþii Tale ºi câmpiile Tale se vor umple
de roade grase.
Stih: Îngrãºa-se-vor pãºunile pustiei ºi cu bucurie dealurile se vor încinge. Îmbrãcatu-s-
au pãºunile cu oi ºi vãile vor înmulþi grâul; vor striga ºi vor cânta.
_______________
430 APOSTOLUL
LA TUNDEREA ÎN MONAHISM
_______________
LA BOLNAVI
Fraþilor, luaþi pildã de suferinþã ºi de îndelungã-rãbdare ...

_______________
LA NÃVÃLIREA DUªMANILOR
Prochimen, 1: Domnul cel tare ºi puternic, Domnul cel tare în rãzboi.

Stih: Al Domnului este pãmântul ºi plinirea lui.
Fraþilor, Dumnezeu bogat fiind în milã, pentru multa Sa iubire ...

_______________
LA CUTREMUR
Prochimen, 3: Mântuieºte, Doamne, poporul Tãu ºi binecuvinteazã moºtenirea Ta.

Stih: Cãtre Tine, Doamne, am strigat: Dumnezeul meu, ia aminte!
Fraþilor, orice mustrare, la început nu pare cã e de bucurie ci de întristare, ...


_______________
LA FOC SAU MOARTE GRABNICÃ
Prochimen, 4: Ridicã-ne iar, Dumnezeul mântuirii noastre, ºi-Þi abate mânia Ta de la noi.
Stih: Au, doarã, pururea va fi mânios pe noi?

(XII, 14-24)
F
raþilor, cãutaþi pacea cu toþi ºi sfinþenia, fãrã de care nimeni nu va
vedea pe Domnul, veghind cu luare-aminte ca nimeni sã nu rãmânã
lipsit de harul lui Dumnezeu ºi ca nu cumva, odrãslind vreo pricinã
de amãrãciune, sã vã tulbure, ºi prin ea mulþi sã se molipseascã. ªi sã nu
fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau, care pentru o mâncare ºi-a vândut
dreptul de întâi nãscut. ªtiþi cã mai pe urmã, când a dorit sã moºteneascã
binecuvântarea, nu a fost luat în seamã, cã, deºi cu lacrimi a cãutat, n-a
mai avut cum sã schimbe hotãrârea. Cã voi nu v-aþi apropiat nici de
muntele ce putea fi pipãit, nici de focul care ardea cu flacãrã, nici de nor,
nici de beznã, nici de vijelie, nici de glasul trâmbiþei, nici de rãsunetul
cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat sã nu li se mai grãiascã,
deoarece nu puteau sã sufere porunca: “Chiar ºi fiara, dacã s-ar atinge de
munte, sã fie ucisã cu pietre, sau sã fie strãpunsã cu sãgeata”, ºi atât de
înfricoºãtoare era arãtarea, încât Moise a zis: “Sunt înspãimântat ºi mã
cutremur!” Ci v-aþi apropiat de muntele Sion ºi de cetatea Dumnezeului
celui viu, de Ierusalimul cel ceresc ºi de zeci de mii de îngeri, în adunare
sãrbãtoreascã, ºi de Biserica celor întâi nãscuþi, care sunt scriºi în ceruri,
ºi de Dumnezeu, Judecãtorul tuturor, ºi de spiritele drepþilor celor
desãvârºiþi, ºi de Isus, Mijlocitorul noului testament, ºi de sângele stropirii
care grãieºte mai bine decât al lui Abel.
Aliluia, 4: Mâinile Tale ne-au fãcut ºi ne-au zidit, înþelepteºte-ne ºi vom învãþa poruncile Tale.
_______________
432 APOSTOLUL
LA ORICE CERERE
Prochimen, 4: Cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a fãcut bine!

Stih: Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta.
Fraþilor, altãdatã eraþi întuneric, iar acum sunteþi luminã întru Domnul ...
(Vezi: Luni, în sãptãmâna a întâia dupã Pogorârea Spiritului Sfânt, pag. 55)
_______________
LA BIRUINÞA OªTIRII
Prochimen, 2: Doamne, întru puterea Ta se va veseli împãratul ºi întru mântuirea Ta se

va bucura foarte.
Stih: Dupã dorirea inimii lui i-ai dat lui.

_______________
SFÂRªITUL APOSTOLULUI ªI LUI DUMNEZEU,

CELUI ÎNTREIT, LAUDÃ
433
Prin voinþa Tatãlui, prin puterea Fiului ºi prin lucrarea Spiritului Sfânt
s-a terminat tipãrirea acestei noi ediþii a APOSTOLULUI, în vreme ce pe
scaunul Apostolic al Sfântului Petru stã succesorul sãu, Sfântul Pãrinte
Papa Ioan Paul al II-lea ºi Înalt Preasfinþia Sa,
LUCIAN
în scaunul de Arhiepiscop ºi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma,
Greco-Catolicã.
Întocmirea acestei cãrþi de cult s-a fãcut, sub supravegherea Prea

Sfinþiei Sale Virgil Bercea, Episcop de Oradea, de cãtre Pr. Olimpiu
Todorean.
Ediþia de faþã o reproduce pe cea din anul 1918, revizuitã ºi completatã

cu rânduiala cântãrilor dupã ediþia din 1958, apãrutã la Grottaferrata, Italia.
Tehnoredactor: Pr. Olimpiu Todorean

Corectori: Pr. Prof. Dr. Cornel Dârle, Pr. Iosif Brazdãu,
Pr. Gavril Buboi, Pr. Zorel Zima ºi Ioan F. Pop.
APOSTOL 434 p.
Apãrut 2003
Comanda nr.
EDITURA BUNA VESTIRE

APOSTOL Blaj 2003 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

APOSTOL Blaj 2003 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

APOSTOL

EDITURA BUNA VESTIRE

înþelepþirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sã fie

Blaj, la praznicul “Buneivestiri”

PROCHIMENE, ALILUIA ªI CUMINECARE

Cuminecar, (Ps. 111,6): Întru pomenire veºnicã va fi dreptul, de vorbire de rãu nu se va

Aliluia: Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.

Prochimen, Vers 8 (Ps. 98,5): Înãlþaþi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi vã închinaþi

Prochimen, Vers 7 (Ps. 31,12): Bucuraþi-vã în Domnul ºi vã veseliþi, drepþilor.

ÎN SFÂNTA ªI MAREA DUMINICÃ A PAªTILOR

Antifonul I. Ps. 65. Vers 2.

Antifonul II. Ps. 66. Vers 2.

Antifonul III. Ps. 67. Vers 5.

În adunãri binecuvântaþi pe Dumnezeu, pe Domnul, voi cei nãscuþi din Israel.

Tropar, 5: Christos a înviat din morþi....

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

ªi Irmos: Lumineazã-te, lumineazã-te, * noule Ierusalime: * Cã mãrirea Domnului peste

În loc de Vãzut-am lumina ..., se cântã: Christos a înviat ...

Preotul zice: Christos a înviat din morþi cu moartea pe moarte cãlcând,

În celelalte zile ale Sãptãmânii Luminate se urmeazã toate ca în ziua de Paºti,

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Prochimen, 6 (Ps. 44,20): Pomeni-voi numele Tãu în tot neamul.

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Aliluia, 8 (Ps.88,6): Lãuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne ºi adevãrul Tãu, în

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Aliluia, 5 (Ps. 92,1): Domnul a împãrãþit, întru podoabã S-a îmbrãcat.

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Aliluia, 8 (Ps. 94,1): Veniþi sã ne bucurãm de Domnul ºi sã strigãm lui Dumnezeu,

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut sã

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

rãspuns Anania: Doamne, despre bãrbatul acesta am auzit de la mulþi câte

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Prochimen, 3 (Ps. 46,6): Cântaþi Dumnezeului nostru, cântaþi.

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Dumnezeu ºi mãrturisit de tot neamul iudeilor, a fost înºtiinþat de cãtre

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

Aliluia, 4 (Ps. 44,5-6): Încordeazã-Þi arcul, propãºeºte ºi împãrãþeºte pentru adevãr,

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

vrãjitorul - cãci aºa se tâlcuieºte numele lui - cãutând sã întoarcã pe pro-

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE:

DIN FAPTELE SFINÞILOR APOSTOLI, CITIRE: