Sunteți pe pagina 1din 8

2.

ACŢIONĂRI ELECTRICE
Ansamblul de dispozitive care
transformă energia electrică în
Sistem de acţionare energie mecanică şi asigură
electrică controlul pe cale electrică a energiei
mecanice astfel obţinute, în scopul
punerii în mişcare a unei maşini de
lucru.

Sistem de acţionare electrică

Sursa de energie
Dispozitive de comandă Sistemul de forță
electrică
Sursa de Reţeaua de distribuţie a curentului electric alternativ
energie Dispozitivele pentru transformarea curentului
alternativ în curent continuu şi organele de comandă
şi protecţie a acestora (pentru motoare de curent
continuu)

Sistemul de Cuprinde contacte, relee de comutaţie şi protecţie


comandă
electrică Modelează energia mecanică dezvoltată de sistemul
de forţă în concordanţă cu necesităţile tehnologice
ale maşinii de lucru şi asigură protecţia sistemului de
acţionare

Unul sau mai multe motoare electrice


Sistemul de
forţă Organele de transmisie a energiei mecanice
dezvoltate
2.3. Alegerea motorului electric de acţionare

Alegerea Respectarea condiției Mm>Mr


motorului
electric Respectarea considerentelor economice şi de gabarit

Folosirea unui motor de o putere mai mare decât cea


necesară este mai scump, consumă mai multă
energie electrică şi are un gabarit mai mare

Astfel, pentru a se putea aprecia modul de comportare a


unui sistem de acţionare electrică, este necesar să se ţină seama de
interdependenţa funcţională dintre motorul de acţionare şi maşina
de lucru corelându-se caracteristicile mecanice ale maşinii de
lucru şi regimul de funcţionare al acesteia cu caracteristicile
mecanice ale motorului electric.
2.3.1. Caracteristicile mecanice ale mașinilor de lucru
variaţia momentului rezistent opus de
Caracteristica mecanică aceasta în funcţie de un parametru care
a unei mașini de lucru determină în cea mai mare măsură
valoarea momentului rezistent static (util
şi pentru învingerea frecărilor) dat de
maşina de lucru

Expresia generală a caracteristicii mecanice pentru toate maşinile la care momentul


rezistent este funcţie de turaţie este de forma:
a
n
M r  M 0  M rn  M 0  
 nn 

M0 - momentul rezistent static pentru învingerea frecărilor (momentul de mers în gol);


Mrn – momentul rezistent static corespunzător turaţiei nominale a mașinii de lucru;
nn – turaţia nominală;
a – exponent ce poate lua diferite valori în funcţie de procesul de lucru executat de maşină
(cel mai frecvent are valorile: -1, 0, 1, 2).
Corespunzător valorilor exponentului a se obţin
caracteristicile mecanice ale diferitelor maşini de lucru astfel:

• pentru a = – 1 se va obține:
nn
M r  M 0  M rn  M 0 
n

Astfel de caracteristici prezintă în general maşinile


aşchietoare la care este recomandabil să se lucreze cu
turaţii reduse la momente mari şi invers .
• pentru a = 0, relaţia devine:

M r  M rn
Astfel de caracteristici se întâlnesc în
cazul maşinilor de ridicat atâta timp
cât deplasează aceeaşi sarcină,
benzilor transportoare cu încărcare
uniformă, etc.

• pentru a = 1, relaţia devine:


n
M r  M 0  M rn  M 0 
nn
În categoria maşinilor cu astfel de
caracteristici mecanice intră maşinile de
bobinat, valţurile din industria
cauciucului, etc.
 pentru a = 2, relaţia devine:
2
 n 
M r  M 0  M rn  M 0  
 nn 
Maşini de lucru care prezintă asemenea
caracteristici mecanice sunt ventilatoarele,
pompele centrifuge, etc.
Există maşini la care valoarea momentului
rezistent static nu depinde de turaţie, ci de alţi
parametri; de exemplu la maşini care au în
componenţa lor mecanisme bielă - manivelă
(fierăstraie alternative, pompe şi compresoare
cu piston) la care momentul rezistent depinde
de unghiul pe care îl face manivela cu axa
glisierei mecanismului, considerată ca poziţie
de referinţă.
În acest caz momentul rezistent are o variaţie în
timp aproximativ sinusoidală, oscilând în jurul
valorii 0.
În cazul cel mai general (şi se întâlnesc în practică astfel de maşini)
momentul rezistent static depinde de mai mulţi parametri, fără a se putea stabili
o dependenţă precisă faţă de vreunul dintre ei.
Curba de variaţie a momentului are o formă foarte neregulată şi se
prezintă ca în figura următoare.