STUDIU

Prevalența infecției cu Helicobacter pylori la copiii cu gastrită și ulcer gastro-

duodenal în nord-vestul și centrul României

H. pylori este cel mai frecvent agent etiologic al infecțiilor din sfera gastroenterologiei din lumea
întreagă, până la 50% din populație fiind infectată . Infecția acută cu H. pylori este rar
recunoscută, majoritatea copiilor diagnosticați serologic sunt asimptomatici .

H. pylori este cel mai frecvent agent etiologic al gastritelor la copil. Bacteria poate produce
inflamație acută sau cronică a mucoasei gastrice. Doar o mică parte din gastritele copilului cu H.
pylori sunt însă simptomatice. Astfel gastritele copilului cu H. pylori pot fi împărțite în 2
grupuri: un grup majoritar, asimptomatic clinic și un grup mai redus numeric, cu tablou clinic
dispeptic. De asemenea există și un grup minoritar de boală ulceroasă (ulcer gastric și duodenal),
care poate prezenta și modificări de gastrită.

Prevalența infecției cu H. pylori variază în funcție de localizarea geografică, precum și de

caracteristicile grupului studiat. În general prevalența crește cu vârsta și este corelată cu statusul
socioeconomic din perioada copilăriei. Este crescută în țările în curs de dezvoltare, ajunge chiar
până la 90% și scăzută în țările dezvoltate, sub 10%.

În țările dezvoltate s-a găsit prevalență mai ridicată în rândul emigranților, comparativ cu
populația indigenă . Gastrita cu H. pylori în absența ulcerului duodenal nu se manifestă prin
simptomatologie caracteristică, dar se știe că în absența tratamentului are o evoluție progresivă.
Nu se cunosc exact care dintre elementele clinico-endoscopicohistologice ale infecției cu H.
pylori au valoare predictivă a unei boli gastroduodenale manifeste în perioada de adult .

Obiectivul acestui studiu a fost determinarea prevalenței infecției cu H. pylori la copiii cu

gastrită, ulcer gastric și ulcer duodenal în aria noastră geografică. De asemenea, am investigat
corelația între aspectul endoscopic și infecția cu H. pylori și corelația între activitate, inflamație
și gradul infecției cu H. pylori. Material și metodă S-a efectuat un studiu pe o durată de 18 luni
(ianuarie 2009-iunie 2010), în Clinica Pediatrie II, asupra 1114 copii care prezentau
simptomatologie gastrointestinală (durere abdominală recurentă sau cu localizare epigastrică,
vărsături, pirozis, sațietate precoce, anorexie, hematemeză) sau au fost suspectaţi de malabsorbţie
(hipotrofie și stagnare ponderală, anemie, diaree trenantă sau cronică). Pentru efectuarea
studiului a fost obţinut acordul Comisiei de Asigurare a Calității Studiilor Clinice al Spitalului
Clinic de Urgenţă pentru Copii din Cluj-Napoca. S-au introdus în studiu pacienţii la care s-au
evidenţiat macroscopic modificări la nivelul mucoasei gastrice, ulcer gastric sau duodenal şi
histologic s-a confirmat diagnosticul de gastrită. Pentru diagnosticul infecţiei cu H. pylori s-a
efectuat testul rapid al ureazei, testări serologice (anticorpi anti H. pylori de tip IgG) şi
evidenţierea bacteriei la examenul histopatologic.

Un copil a fost considerat infectat cu H. pylori dacă 2 teste (din cele 3 teste efectuate) au fost
pozitive. Din punct de vedere endoscopic, gastritele au fost împărțite în două categorii: nodulare
(la care s-au observat numeroase nodularități la nivelul mucoasei, predominant antral) și non-
nodulare (fără elemente nodulare endoscopic). Toate probele histopatologice au fost prelevate de
la nivelul antrului și au fost interpretate de către medici histopatologi în Laboratorul de Anatomie
Patologică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din ClujNapoca. Probele au fost
colorate hematoxilină-eozină (HE) și s-a folosit colorația Giemsa pentru evidențierea H. pylori.
Pentru gradarea leziunilor histologice cuantificabile s-a folosit clasificarea Sydney, cu ajutorul
unor scale vizuale analoage. Fiecare din următoarele variabile: inflamația cronică, activitatea,
atrofia, metaplazia intestinală și densitatea H. pylori, a fost împărțită în trei grade, respectiv
ușoară (gradul 1), moderată (gradul 2) și severă (gradul 3). De asemenea, au fost evaluate și alte
variabile histologice necuantificabile: foliculii limfoizi, hiperplazia foveolară și metaplazia
pancreatică.

Prevalența infecției cu H. pylori a fost evaluată raportat la 4 categorii clinico-endoscopice:

gastrita nodulară, gastrita non-nodulară, ulcerul duodenal, respectiv ulcerul gastric.
Simptomatologia clinică a fost analizată cu privire la posibila infecție cu H. pylori, respectiv
durerea abdominală/epigastrică, vărsăturile, anorexia și scăderea în greutate. Prelucrarea
statistică s-a făcut cu pachetul Data Analysis din programul Microsoft® Excel (Office 2002) și
programul Epi Info 3.5.1. Pentru compararea valorilor medii între grupurile de pacienți s-a
folosit testul t-Student pentru eșantioane independente. Pentru corelarea gradului de activitate cu
densitatea H. pylori s-a folosit testul Kendall pentru valori nonparametrice. Pragul de
semnificație pentru testele utilizate a fost p=0,05.

Rezultate Pe o durată de 18 luni (ianuarie 2009-iunie 2010) în Clinica Pediatrie II s-au efectuat
1215 de endoscopii digestive superioare consecutive, la 1114 copii care prezentau
simptomatologie gastrointestinală sau au fost suspectaţi de malabsorbţie. La 553 de copii s-au
evidenţiat modificări macroscopice la nivelul mucoasei gastrice; dintre aceştia s-au recoltat 456
de biopsii, iar la 262 de copii s-a confirmat histologic diagnosticul de gastrită. S-au exclus din
studiu încă 68 de copii la care două teste pentru evidențierea H. pylori nu au fost pozitive
(obligator evidenţierea bacteriei la examenul histopatologic asociat cu testul rapid al ureazei sau
decelarea anticorpilor anti H. pylori de tip IgG). În final au rămas în studiu 194 de copii, având
vârsta medie de 11,6 ani.

Majoritatea pacienţilor a fost de sex feminin, exceptând cei cu ulcer gastric (Tabel I).

La momentul examinării, numărul de copii care prezentau ulcere active din loturile de pacienți
cu ulcer gastric și duodenal a fost de 15 (75% dintr-un total de 20), respectiv 2 (14% dintr-un
total de 14). Prevalența infecției cu H. pylori la nivelul întregului lot studiat a fost de 36,6%. Pe
categorii clinice, cea mai mare prevalență a infecției cu H. pylori s-a găsit la pacienții cu ulcer
duodenal activ (98,9%), fiind urmată de cei cu gastrită nodulară (52,6%). Cea mai mică prevalență a
infecției cu H. pylori s-a găsit în grupul pacienților cu ulcer gastric (7,7%) (Tabel II).
Vârsta medie a pacienților cu gastrită nodulară, ulcer duodenal și a pacienților în general a fost
semnificativ mai crescută în grupul celor cu infecție H. pylori (Tabel III). Cel mai mic copil cu
gastrită nodulară cu H. pylori avea 1 an și 6 luni, comparativ cu cel mai tânăr pacient (un sugar
de 9 luni) cu gastrită nodulară, dar fără infecție cu H. pylori. Cel mai tânăr pacient din lotul
studiat a fost un sugar de 3 luni cu gastrită non-nodulară. La copiii sub 7 ani prevalența infecției
cu H. pylori a fost de 10,5%, urmând grupul copiilor școlari cu o prevalență de 39,1%.

Raportat la sex și forma clinico-endoscopică, cea mai mare prevalență a infecției cu H. pylori s-a găsit în
grupul pacienților de sex feminin cu gastrită nodulară (53,2%), la polul opus situându-se fetele cu
gastrită nonnodulară (14,3%) (tabel IV).