Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Legătura dintre educația intelectuală și educația morală

Educația intelectuală prin intermediul valorilor științifice și umaniste pe care le


prelucrează, selectează și transmite sub forma de cunoștințe, priceperi și deprinderi,contribuie la
formarea și dezvoltarea personalității raționale, precum și la perfecționarea tuturor capacităților
intelectuale, funcțiilor congnitive și instrumentale, precum și a tuturor factorilor care
declanșează, orientează și intrețin activitatea celui care se educă.(Calin,1996)

Educaţia intelectuală îşi propune maturizarea intelectuală a individului, adică dobândirea


concomitentă a cunoştinţelor de bază şi funcţionale, care să-i permită integrarea într-o formă de
viaţă spirituală şi a metodei de învăţare, care să-i confere autonomie, putere de adaptare la
diverse contexte de viaţă, precum şi capacitatea de a lua decizii importante şi a determina
schimbări pozitive în mediul în care trăieşte.( Momanu,2002)

Educaţia morală reprezintă unul dintre conţinuturile generale ale educaţiei, alături de
educaţia: ştiinţifică/ intelectuală, aplicativă/tehnologică, estetică şi psihofizică. Importanţa
prioritară a educaţiei morale rezultă din dimensiunea sa, cea mai profundă şi mai extinsă. Pentru
această trăsătură este considerată “educaţia însăşi” (Olivier Reboul, 1976, pag. 401).

Definirea conceptului presupune raportarea conţinutului general al educaţiei morale la noţiunea


de morală, privită din perspectiva:

a) filozofiei, ca „o teorie a relaţiilor cu lumea şi cu sine” (Dictionnaire de la philosophie,


1995, pag. 177);
b) b) psihologiei sociale, ca formă a conştiinţei care reflectă existenţa la nivel teoretic
(conceptual, ideologic, normativ) şi practic (acţional, comportamental) – vezi Pantelimon
Golu, 1974, pag. 21-23.

Ambele perspective au în vedere valoarea generală pe care o reflectă educaţia morală – binele
moral (studiat de etică). Din perspectivă pedagogică, educaţia morală vizează formarea-
dezvoltarea conştiinţei morale la nivel teoretic şi la nivel practice.
În concluzie putem afirma că există o legătură strânsă între educația morală și educația
intelectuală. Educaţia intelectuală constituie demersul fundamental pentru formarea fiinţei
raţionale; trăirea şi realizarea frumosului, săvârşirea actelor morale implică, în diverse grade,
cunoaştere şi înţelegere; sănătatea individului nu se poate defini doar funcţie de variabile
biofiziologice, ci implică în mod necesar sănătatea intelectului. (Văideanu, G., 1986, p.103) În
ceea ce privește educația morală putem afirma că interiorizarea normelor, regulilor, valorilor
morale, implică nu doar o dimensiune cognitivă, ci şi o dimensiune afectivă şi una practică,
acţională, în contextul căreia un rol important îl ocupă voinţa.( Grigoraș, Stan, 1994, p.70)