Sunteți pe pagina 1din 8

ÎNTÂLNIRE CU CONSTANTIN BRÂNCUȘI ....

ONLINE
Ne apropiem de universul lui Brâncuși cu ajutorul unei serii de 5 articole care vor surprinde diferite
ipostaze ale operei sale. În prima parte vom revizui 18 sculpturi și câteva din misterele acestora.

Capul lui Laocoon i-a adus lui Brâncuși o medalie de bronz în 1900.


În 1902, Brâncuși face singurul portret în România după natura, Ion Georgescu-Gorjan. Merită citate,
din procesul creației:
…îi lua cu compasul măsurile fruntii, arcadei sprâncenelor, nasului, proeminența bărbiei, dimensiuni
care se întipăreau apoi în lutul pe care degetele dibace îl modelau cu siguranța talentului și a meseriei
bine învățate.” Barbu Brezianu
Prima lucrare la comandă pentru Brâncuși a fost bustul lui Carol Davila. Începută în 1903, aceasta
s-a turnat în bronz abia prin 1913. Gipsul care reprezenta model pentru turnarea în bronz se avariase
între timp, Brâncuși nu mai era în țară, așadar s-a luat decizia de reparare prin suprimarea părților
avariate. Brâncuși s-a gândit în 1938 să îi dea în judecată pe cei care au luat
decizia. Brațele lui Carol Davila fuseseră ciuntite, iar chipiul rămăsese fără egretă.
În 1907 apare lucrarea prin care Brâncuși își va afirma autonomia artistică.
Aceasta se va intitula Sărut și va fi executată prin tehnica tăierii directe.”Nu poţi
să mergi la fondul bătăliei dacă nu se lucrează în sculptură cu tăietura directă.
Modelajul este mai comod. Poţi reveni, poţi corija, adăuga, schimba, în timp ce
tăietura directă cere o confruntare fără milă între artist şi materialele pe care
trebuie să le supună.” – Ionel Jianu
Victoria iubirii în fața morții este redată în prim-plan de către Brâncuși prin
această creație . Mai puțin cunoscut este faptul că, ea reprezintă monumentul
funerar al Tatianei Rachevski, o tânără poloneză care s-a sinucis din dragoste.
Unii critici consideră Gânditorul de la Hamangia a fi o ”precumințenie a
pământului”. Brâncuși ridică alura femeii la nivelul portretului universal prin
lucrarea expusă în 1910 la București sub numele de Cumințenia Pământului.

O operă controversată este Danaida. Pe sculptură apare


anul 1908 vreme la care Brâncuși nu se afla în țară. De
aici au pornit îndoielile cu privire la adevăratul
creator. În urma unor cercetări s-a stabilit că
procesul de creație avusese loc în atelierul
colecționarului Bogdan Pitești. Materialul folosit este
piatra de vatră. Tudor Arghezi la acea
vreme, spunea că, Bogdan Pitești oferea atelierul său
sculptorilor și pictorilor. Prin spusele sale, Arghezi
a sprijinit veridicitatea muncii și spuselor lui
Brâncuși. Lucrarea a fost într-un final cumpărată de către
Bogdan-Pitești în 1914. Peste 28 de ani,
la o reafișare, sculptura a fost greșit etichetată ”Cumințenia
Pământului”.

Ireproșabila fuziune dintre senzualitate și puritate prezentă în opera”Fragment de


tors”, din 1909,  a fost recunoscută prin
decernarea marelui premiu în cadrul Salonului Oficial de la București în anul 1912. Astăzi ea se
află la Muzeul de Artă din Craiova.
Puțin cunoscuta Madame LR s-a vândut în 2009 cu aproape 30 de milioane
de EUR la licitaţia organizată de casa Christie’s în Paris. La vremea aceea suma
reprezenta un sfert din bugetul
României alocat pentru Cultură. De
asemenea, tranzacția a depășit-o în
valoarea pe cea a ”Păsării în Spațiu”,
ultima fiind estimată la 24.5 milioane de
EUR. Misterul operei Madame LR se
datorează în mare parte
artistului Yves Saint Laurent care nu a
expus-o niciodată.
Muza adormită reprezintă începutul
acelei etape care îl va duce treptat
spre desăvârșitele forme ovoidale. ”La
Muse endormie I” a fost una dintre cele cinci lucrări selectate şi aduse la New York de organizatorii
Armory Show în 1913.

Între 1908 și 1910


Brâncuși acceptă
comanda
monumentului
funerar al lui Petre
Stănescu din
Buzău. Astfel au fost
concepute
”Rugăciunea” și
”Bustul lui
Petre
Stănescu”,
ambele în piatră de
măgură. Femeii care
se roagă în
genunchi îi lipsesc brațul stâng și urechea stângă, imagine ce ne
poate duce cu gândul la Evanghelia lui Marcu ”dacă mâna ta te face să
cazi în păcat, taie-o (…) dacă ochiul tău te face să cazi în păcat,
scoate-l”. Astăzi ambele opere sunt prezente la Muzeul de Artă din
București, în timp ce la Buzău au rămas copiile acestora realizate în
bronz.

Pasărea Măiastră este realizată în 1910.


Pentru Brâncuși, zborul însemna ”cel mai minunat lucru din natură”. Între 1910 și 1944, Brâncuși a
creat 29 de păsări, căutând sa exprime această esență a zborului.

O lucrare cu un istoric interesant este Primul Pas, din 1913. Aceasta pare


că ar povesti o întâmplare din viața lui Brâncuși, când acesta l-ar fi ajutat
pe copilul Familiei Farquhar să facă primii pași. Sculptura a fost distrusă
în împrejurări necunoscute și Brâncuși nu va mai reveni
niciodată asupra acestei teme. Capul, singurul care s-a
pastrat, a fost expus în 1926 la Galeriile Brummer din
New York.

Una dintre cele mai cunoscute


lucrări ale artistului
este Domnișoara Pogany.
Aceasta reprezintă un simbol
național al artei moderne
românești. Brâncuși a
realizat 19 sculpturi între 1912
și 1933. Multă atenție se
acordă feței Domnișoarei, în special ochilor, singurii care pot face față într-o luptă a spiritelor cum
spuneau unii curatori. În procesul de creație, un rol important l-a avut tânăra pictoriță originară din
Ungaria, care la acea vreme studia arta la Paris și trecea din când în când prin atelierul sculptorului.
Câteva întâlniri au dus la solicitarea ei adresată lui Brancusi, aceea de a-i realiza portretul. Deși s-au
produs mai multe încercări, abia după ce aceasta s-a întors în Ungaria, Brâncuși a sculptat în marmură
capul acesteia. Sculptura a fascinat diferit fiecare artist în parte. Mai sus artista de origine
italiană Silvia Mangano alege să-și fixeze privirea asupra spatelui fin șlefuit al Domnișoarei Pogany
expusă la Muzeul de Artă Modernă din New York. Conexiunea dintre cei doi se sprijină pe fotografia
tinerei Margit Pogany și auto-portretul realizat de aceasta, În ambele se observă capul minion dominat
de coafura austeră reliefate de perechea sa de ochi mari și profunzi.
Într-un lemn mai deosebit este concepută în 1916, Vrăjitoarea. Pentru realizarea
acesteia s-a folosit de un trunchi bifurcat de arțar.

Tot în anul 1916, Brâncuși avea să își


exprima pentru prima oară preocuparea
pentru forma de coloană. Doi ani mai
târziu apare în lemn de stejar prima
versiune a Coloanei fără Sfârșit. Aceasta
a fost alcătuită din elementele care
reprezenintă misterioase trunchiuri de
piramidă suprapuse.

“Forma exterioară nu
este forma cea reală, ci esenţa lucrurilor. Pornind de la acest adevăr, îi este imposibil de a realiza ceva
acelui care exprimă realul numai prin imitarea suprafeţii exterioare a lucrurilor”. (Culese de I. Jianu).
”Principesa X”, afișată la expoziția independentă de la Paris din anul 1920 a fost subiectul multor
scandaluri. Brâncuși spunea despre piesă că acesta semnifică obiectul dorinţelor intime şi subconştiente
ale femeii portretizate. Istoria era rescrisă prin piesa ”Leda”. Brâncuși a refuzat să creadă că Zeus s-ar
fi transformat într-o lebădă pentru a o cuceri pe Leda. Acest motiv a condus la inversarea personajelor
și astfel Leda a devenit lebăda în viziunea lui Brâncuși. Opera să află la Muzeul de Artă din Chicago iar
rotația acesteia spunea Brâncuși: ”neîncetat crează o nouă viață, un nou ritm”. Doamna Agnes Meyer
era soția unui magnat al presei Americane. În anul 1920 Brâncuși creează sculptura Portretul
Doamnei Meyer singura până atunci realizată atât în marmură cât și în lemn. Numele Meyer apare și
în controversatul proces American Brâncuși vs. SUA. Acesta deținea lucrări ale
artistului, iar existența lor a constituit probă pe parcursul procesului.

C’est un oiseau! SUA vs. Brâncuși Celebra pasăre ajunsă la granițele americii


a fost categorisită drept ustensilă de bucătărie/obiect de spital și i-au fost aplicate
taxele aferente. De ce? Legea nu era împotriva operelor de artă, aceasta
permitea spre exemplu intrarea sculpturilor în SUA, însă aceastas se făcea în funcție
de cursul urmat în producerea lor. Astfel ele aveau voie să fie reproduceri, imitații
ale obiectelor naturale și în special orice deriva din forma umană. Întrebarea
principală ridicată de tribunal solicita o demonstrare a asemănării dintre pasărea
lui Brâncuși și pasărea din natură. Apărarea Opera, susținea Brâncuși, era deja
vândută prietenului său american Edward Steichen și rămăsese astfel ultima de
acest gen. Prețul contra căruia s-ar fi vândut lucrarea ar fi fost 600 de EUR, iar
taxele ar fi cântărit 40%.
Avocații lui Brâncuși au avut misiunea de a dovedi că, lucrarea era într-adevăr o operă de artă, poate
chiar o pasăre. Doar așa aceasta ar fi fost scutită de vamă. Alături de Brâncuși a fost până și directorul
muzeului din Brooklyn, William Henry. Acuzarea De partea cealaltă, pârâtul, Departamentul Vamal,
susținea că opera nu este unicat, ci produsă în serie și că finisarea nu ar fi fost făcută de Brâncuși. ”[…]
Nu am lăsat pe nimeni altcineva să facă vreo operaţie de finisare, întrucât subiectul bronzului este o
creaţie deosebită a mea şi nimeni, în afară de mine, n-ar fi putut s-o ducă la capăt într-un mod
mulţumitor. […] Concluzia La final, judecătorul Waite a luat decizia care avea să schimbe cursul
artei în America.
” În perioada aceasta s-a dezvoltat aparent o nouă școală de artă, a cărei exponenți țintesc spre
portretizarea ideilor abstracte în detrimentul imitării obiectelor naturale. Indiferent dacă
ne plac sau nu aceste noi idei și școlile care le reprezintă trebuie să luăm în
considerare influența pe care acestea o au asupra artei” Rowell Dacă vă interesează
procesul de realizare al păsării puteți rula videoclipul realizat de Ci Khan Academy.
“Eva este aşezată deasupra, în statuia mea, fiindcă rolul ei este de a perpetua viaţa. Ea
este încântătoare şi inocentă. Eva reprezintă fertilitatea, un mugur gata să
lăstărească, un boboc gata să înflorească, o floare gata să rodească prin sămânţă.
Adam este aşezat dedesupt, fiindcă el cultivă pământul. Roboteşte, asudă şi
suspină”. – Brâncuși Eva e o suprapunere de sfere si sectoare sferice ce degaja
senzualism, iar Adam este redat printr-un romb cu laturile in zigzag. Statuia ”Adam și
Eva” este concepută în anul 1921. În articolul doi din serie, vom explora locurile sale
natale și lucrările care fac parte acum din identitatea locului. De la național la
internațional, în articolul trei călătorim la Paris pentru a afla mai multe despre
atelierul în care Brâncuși a creat, cât și despre modificările suferite de acesta pe
parcursul timpului.

4 proiecte, 1 singură țintă: reconstituirea Atelierului lui Brâncuși

Până acum, în seria Brâncuși, am tratat cele 18 sculpturi care au


revoluționat arta modernă, apoi am vorbit despre 3 opere
monumentale prezente în orașul Târgu-Jiu, iar cu ocazia acestui
articol ajungem să părăsim hotarele țării noastre pentru a discuta
despre provocările la care a fost supus Atelierul lui Brâncuși Paris.
În anul 1930 sosește comanda bustului Carol Davila. Finalul proiectului a
culminat cu prezentarea operei în fața unui Consiliu condus de fostul
profesor al lui Brâncuși, Dimitrie Gerota. În urma definitivării lucrării,
cheltuielile drumului către Paris al sculptorului român urmau să fie
suportate de către Consiliu. Caracteristicile fizice imaginate de Brâncuși
nu s-au potrivit prea bine cu așteptările juriului și sătul, acesta a făcut
stânga-împrejur și a părăsit sala. ”Dar ceva care se înnăscuse în mine și
pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit
năvalnic și nu am mai putut răbda.” Brâncuși, 1930 Întâi prin Hobița,
apoi la Viena, el a luat-o spre Paris. Acolo și-a făcut locul lui, chiar
în inima Parisului.
Primul atelier în care a lucrat a fost cel al lui Rodin. Nu a stat mult
acolo, și asta pentru că avea nevoie de spațiul său.

A urmat apoi atelierul de la numărul 11 din Impasse Ronsin alcătuit


inițial din pereți de piatră și cadre din lemn. Suprafața s-a extins cu
timpul prin închirierea altor camere. Paul Morand compara spațiul cu o
”catedrală gotică a coloanelor infinite”. Man Ray vedea intrarea în atelier
ca pe un ”pas către o altă lume”. Studioul ar fi fost o ”pădure
fermecată” unde ”orice obiect sau instrument părea să posede puteri
supranaturale” – Man Ray.
Ajuns la mijlocul anilor 1940, Brâncuși reușise deja
amplasarea sculpturilor în pozițiile finale.
Primul semnal de alarmă a venit din partea
spitalului Necker care a cerut demolarea studioului.
Negocierile au condus la evitarea acestei catastrofe,
cel puțin la acea dată. Din păcate, starea precară a studioului a condus inevitabil
la dărâmarea acestuia în anul 1961.
Prima încercare -Cea dintâi reconstituire a atelierului sculptorului român a fost cea din Palais de
Tokyo. Galeria a fost inaugurată în anul 1962. S-a încercat și reușit originala amplasare a operelor, dar
lumina naturală lipsea, iar tavanul scund nu a permis expunerea unor structuri de mărimi mai mari.
Iregularitățile născute din stilul de muncă al lui Brâncuși au fost se pare eronat șterse sau modificate de
anumiți curatori.
 Cărțile care reflectă foarte bine slăbiciunile atelierului din cadrul Palais de Tokyo sunt cea a lui Carola
Giedion-Welcker și a lui Alexander Liberman, ultima initulată ”Artistul în Studioul său”. Ambele prezintă
fotografii din interiorul original al incintei în care artistului crea, și subliniază lipsa trăsăturilor
arhaice în reconstrucțiile ce aveau să urmeze.

A doua încercare -Discuțiile pentru crearea unui nou muzeu de Artă Contemporană (Mnam) în cadrul
centrului Georges Pompidou reprezintă a doua încercare de redare a atelierului lui Brâncuși. Planul
inițial era clonarea clădirii originale și plasarea acesteia adiacent Centrului Pompidou. Structurile celor
două s-au dovedit a fi complet disproporționate. Centrul era prezentat prin detalii high-tech și culori
deschise în timp ce atelierul ar fi purtat notele crudului naturalism.
Jacques Herold, pseudonim pentru Herold Blumer, un pictor născut la Piatra Neamț, a contrazis noua
versiune a atelierului care i se părea ”fabricată” și nu la fel de ”impunătoare”. Mai mult, originalul
atelier al lui Brâncuși avea pe jos sol, iar pereții aproape că se dizolvau. Este interesant cum planuri sau
fotografii ale celor două încercări de restaurare/reconstruție a atelierului nu au apărut vreodată. Un
eșec, replica a fost închisă în anul 1990. Conștient de constanta creștere a valorilor sculpturilor lui
Brâncuși, însuși directorul Mnam, Dominique Bozo, a cerut crearea unui plan, la cele mai înalte
standarde, care să țintească apropierea de supremația lui Brâncuși.
Ajungem astfel la a treia încercare.
A treia încercare -Noul corp se realizează sub bagheta
arhitectului Renzo Piano în 1997. În ciuda detaliilor
futuriste, volumul, forma și părțile din lemn au fost păstrate.
Direcția a fost una quasi-naturalistă. Folosirea suprafețelor
lucioase a trădat însă dispozițiile spațiului. Plasarea
sculpturilor în centrul construcției face parte din părțile
pozitive. Alegerea oferă vizitatorului posibilitatea de a se
conecta cu priveliștea. Se poate spune că această reiterare
conferă elemente spectaculoase de design arhitectural în
timp ce reușește cu succes să elimine legătura dintre
substanță, opere și locul în care se află acestea.
Brâncuși nu și-a dorit niciodată ca operele lui să fie privite
printr-o fereastră – min. 6.47. Nemulțumite de construcția
propusă de Renzo Piano, autoritățile au organizat în 2008
un concurs pentru construirea unui nou muzeu
Brâncuși în Paris.

A patra încercare -Firma de


arhitectură SPAN (Matias del Campo și Sandra
Manninger) a promis să urmărească în lucrarea sa
elementele ondulatorii caracteristice unor opere ce
aparțin lui Brâncuși. Au fost abordate mai multe variante ce
au luat forma machetelor 3D, însă proiectul s-a
dovedit a fi unul prea complex pentru acea perioadă și
a fost abandonat. Deși nefinalizat, s-au păstrat planurile,
pe care încă le puteți vedea aici. Dacă veți merge la Paris pentru a vizita Atelierul lui Brâncuși din piața
Pompidou, țineți minte că acesta a rămas cel realizat în 1997 de Renzo Piano.
Fact to be proud of!

Ansamblulu
i Monumental “Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu este considerat de unii experți, sau public în
general, apogeul artistului Brâncuși. Masa Tăcerii, Poartă Sărutului, Coloana fără
sfârșit sau Infinitului și Aleea Scaunelor ne călăuzesc prin parcul orașului. Aleea Scaunelor este
alcătuită din douăzeci de scaune și două bănci. Deși similare la prima privire, scaunele de la masă și
cele de pe alee au fost diferit finisate de sculptor. Iarăși demn de menționat este faptul că Brâncuși nu a
acceptat niciun fel de plată pentru realizarea Ansamblului.
O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea
ieşirea – căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit.
Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia
cerurilor… Constantin Brâncuși
Sesizăm configurațiile  piramidale. Brâncuși obșnuia să alcătuiască schițe de
care se folosea în procesele de creație. Pentru a avea o perspectivă asupra
viitorului amplasament al Coloanei, Brâncuși a desenat peste una din fotografiile
făcute de el chiar la fața locului. Ajungem până în Egiptul Antic,
asta pentru că lui Brâncuși îi plăceau piramidele. Ținem
seamă că, până în anul 1918 când apare prima versiune a
Coloanei Infinitului în lemn de stejar, Brâncuși își dovedise deja
măiestria prin mai multe opere.
Rugăciune, Sărut sau Cumințenia Pământului au bucurat privirile milioanelor de oameni de pe tot
mapamondul. Cumințenia Pământului este încadrată la categoria ”Tezaur” și se află expusă la Muzeul
Palatului Cotroceni. Cota începe de la 20 de milioane de EUR.
Coloana Infinitului: de la schiță la supranatural ”În mine sunt însăilate toate lumile ca şirul de
perle pe fir” C  Brâncuși
Brâncuși începe încă din anul 1909 să sorteze trunchiuri, bârne și pornește alcătuirea coloanelor
truncheate din lemn. Prima versiune se intitulează ”proiect arhitectural” și apare în preajma lui 1918.
Ulterior, în 1937, el expune la New York Coloana ce avea să devină celebră. Se spune că, prin 1950,
comuniștii și-au dorit dărâmarea Coloanei Infinitului de la Târgu-Jiu pentru simplu motiv că aceasta nu
se alinia la crezurile acelor vremuri. Au rămași însă perplecși când auto-utilitarele nu au fost în stare să
dea jos colosul. Brâncuși parcă ar fi intuit viitorul și a turnat înălțimea Coloanei și în adâncime. Alții se
pronunță diferit, ne asigură că planul nu a fost pus vreodată în
aplicare. Sculptorița Malvina Hoffmann, bună prietenă a lui
Brâncuși, asemăna edificiul cu un cactus din ținuturile Californiei.
Am căutat câteva poze cu rădăcinile și întradevăr lungimile lor
sunt cam aceleași cu ceea ce se află deasupra
solului. Putem spune că această ipoteză susține varianta de
construcție aleasă de Brâncuși. Tot un subiect controversat este
”Masa Mică”. Găsiți ipoteze contradictorii aici, și aici.
Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși, Tristan Tzara, and Man Ray
© paulkasmingallery, 1921
Fotograful, artistul plastic, regizorul și nu în ultimul rând prietenul
său Man Ray suprinde prin câteva filmulețe modul de lucru al sculptorului.
Cum i-am tot menționat pe cei de mai sus, ne-am gândit să venim cu niște înregistrări. Inedit: Brâncuși
Filmed (1923-1939)
Centrul Pompidou a selectat atent filmările lui Man Ray și a lansat un DVD. Pelicula surprinde
momente din anii 1923 și 1939
Să vorbim puțin despre poziționarea sculpturilor în Târgu-Jiu. În anul 1937, Biserica Trei Ierarhi a
fost construită în locul unei mai vechi din 1747. Map Lăcașul de rugăciune se află azi chiar pe Calea
Eroilor, iar înainte de construcția acestuia, Coloana Infinitului se putea vedea de la Masa Tăcerii. ”Unul
dintre prietenii mei mi-a spus că, odată instalată Columna Infinitului, aceasta i-a deschis ochii asupra
frumuseţii grădinii unde este aşezată Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Abia acum şi-a dat seama de
vastitatea şesurilor oltene şi de eleganţa munţilor Carpaţi profilaţi ca fundal pentru Târgu Jiu.”
– Brâncuși
O părere personală: această construcție pare să frângă idealul continuității și fluidității urmărit de
Brâncuși în operele sale.
Și tot despre Coloană locuitorii orașului Târgu-Jiu sunt uneori uimiți, în special pe perioada toridelor zile
de vară, când sclipirea ce-i radiază de-a lungul întregii înălțimi pare să contopească cerul cu pământul.
Omagiile aduse lui Brâncuși =Start-ul lucrărilor la Centrul Internațional ”Constantin Brâncuși”
au fost aprobate în luna Mai a acestui an. S-au acordat fonduri în valoare de aproximativ 6.3 milioane
de EUR.
Contrucția se va întinde pe o suprafaţă lată de 17
metri şi lungă de 70 de m, va avea două încăperi
destinate discursurilor, o sală de atelier, o sală de
spectacole şi un spațiu care va permite organizarea
expoziţiilor. Data finalizării s-a stabilit pentru anul
acesta, însă la clădirea vecină, mai exact a Muzeului
de Artă din Craiova, lucrările de restaurare luaseră
deja sfârșit în anul 2014. Astăzi se poate vizita o
expoziție permanentă ce numără 200 de piese, printre
ele, și Brâncuși. Reprezentanții Muzeului din Craiova
fost foarte amabili și ne-au comunicat lista
cronologică a acestora: Scaun colțar (1894-1898)
Bustul împăratului roman Vitellius, 1898 Orgoliu,
1905 Cap de copil, 1906 Sărutul, 1907 Coapsa, 1909 – 1910
Domnișoara Pogany, copie
Nu monumentul este pus în oraș, ci orașul […] este așezat în inima
monumentului – Dorin Ștefan, arhitect
El a acceptat provocarea de a participa la TEDx București unde a vorbit
despre crearea unui pavilion special dedicat renumitului sculptor.
Prezentarea devine proiect printr-un contract de remodernizare a Căii Eroilor din Târgu-Jiu și al
întregilor formații semnate Constantin Brâncuși. Se înscriu în cursă și cei de la Atrium
Schița celor două firme ne prezintă în detaliu acțiunile propuse care sunt ici-colo asezonate cu citate de
ale, sau despre Brâncuși.

surse online:
https://www.brancusi360.ro/
https://identitatea.ro/constantin-brancusi-sculptorul-sufletului-romanesc/
https://www.guggenheim.org/artwork/artist/constantin-brancusi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i
https://www.facebook.com/gorjBrancusi/
https://www.ferratum.ro/ziua-domnului-sculptor-brancusi-nu-poate-fi-considerat-un-creator-orice-taran-neinstruit-face-asta
https://www.unitischimbam.ro/constantin-brancusi/