,,Anna Karenina,, de Lev Tolstoi

1. Lev Tolstoi
1. Ce tragedie a trăit lev Tolstoi în copilărie?
În anul 1830, când mama lui Tolstoi, născută prințesa Volkonskaya, a decedat,
verișorul tatălui său s-a ocupat de ingrijirea copiilor. După ce și tatăl lor, contele
Nikolay Tolstoi, a trecut în neființă la numai șapte ani mai târziu, mătușa lor a fost
numită tutore legal. Când a decedat și mătușa, Tolstoi și frații săi s-au mutat la o a
doua mătușă în Kazan, Rusia. Tolstoi a suferit multe pierderi la o vârstă destul de
fragedă.
2. De ce scriitorul nu a terminat Universitatea din Kazan cu nici o diploma?

Tolstoi a abandonat, în cele din urmă, Universitatea din Kazan în anul 1847, fără nici o
diplomă, motivul fiind inclinația sa către petrecerile în exces

3. Cum a ajuns să lupte în războiul din Crimeea?

Nicolai, fratele său mai mare l-a convins pe Lev să se alăture armatei ca iuncăr, în
sudul Munților Caucaz acolo unde era și acesta repartizat. Urmând obligația de
iuncăr, Tolstoi a fost transferat la Sevastopol în Ucraina în noiembrie 1854, unde a
luptat în Războiul Crimeei de-a lungul lunii august 1855.

4. Când a început Lev Tolstoi să scrie povestea autoboigrafică, numită

„Copilărie”?

În timpul în care Tolstoi lucra ca iuncăr pentru armată, acesta avea mult timp liber. În
timpul perioadelor de pace, acesta lucra la o poveste autoboigrafică, numită
„Copilărie” care conținea cele mai dragi amintiri din copilărie.

5. De ce Tolstoi a plecat spre Paris?

O dată cu încheierea războiului, Tolstoi a părăsit serviciul militar și s-a întors în Rusia.
Acasă, autorul s-a trezit că era foarte apreciat pe scena literară din Sankt Petersburg.
Încăpățânat și arogant din fire, Tolstoi a refuzat să se identifice cu o anumită școală
intelectuală de gândire și, declarându-se un anarhist, acesta a plecat spre Paris în
anul 1857.
 6. Cu cine se căsătoreşte şi câţi copii urmează să aibă?

În august 1862, Tolstoi se căsătorește cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din
Moscova.[36] El avea 34 de ani iar ea doar 18. La început, îndrăgostit cu adevărat de
tânăra femeie, au petrecut momente liniștite și plăcute, iar viața de familie era
fericită. A fost pentru Tolstoi o căsătorie ideală: soția sa îi administrează moșia, îi
recopiază manuscrisele (îi transcrie de 7 ori „Război și pace”!) și îi dăruiește 12 copii.

7. La ce îl conduce criza morală din ultima perioadă a vieţii sale?

În ultima perioadă a vieții, Tolstoi trăiește o puternică criză morală, care îl face să
renunțe la avere, să se apropie de viața celor mulți, să caute sensul existenței în
iubirea de oameni și - în ciuda măsurilor represive luate de autoritățile țariste - să
protesteze prin scris împotriva abuzurilor și să ceară reforme pentru îmbunătățirea
sorții celor asupriți.

8. Care sunt cele mai cunoscute opera literare scrise de Lev Tolstoi?

Între 1863 și 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „Război și pace” (1869)
și „Anna Karenina” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon
văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a două
personaje, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere
sensul vieții. Cea de-a doua, reprezentând una dintre cele mai mărețe povești de
dragoste din literatura mondială, ilustrează iubirea adulteră a Annei Karenina și a
contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea Annei, ca urmare a refuzului acesteia
de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare. În paralel cu
tragedia Annei, Levin încearcă să descopere o alternativă a vieții sociale pe care o
întrezărește în viața casnică, alături de țăranii de pe moșia sa.

9. Care este cea mai recunoscută afirmaţie din ,,Anna Karenina,, ?

Prima propoziție care deschide romanul „Anna Karenina” este una dintre cele mai
faimoase din carte:„Toate familiile fericite seamănă una cu cealaltă, fiecare familie
nefericită este nefericită în felul ei”.

10.Ce consecinţe a avut pentru Tolstoi îmbrățişarea credințelor spirituale

neconvenționale controversate?

Una dintre consecințele îmbrățisării credințelor spirituale neconvenționale

controversate, Tolstoi a fost exclus de Biserica Ortodoxă Rusă și era supravegheat de
poliția secretă. Când noile credințe ale lui Tolstoi solicitau dorința sa de a-și dona
banii, soția sa s-a opus cu fermitate. Acest dezacord a tensionat mariajul cuplului,
până când Tolstoi a fost de acord, cu părere de rău, să facă un compromis:a admis
acordarea drepturilor de autor al tuturor operelor scrise până în anul 1881 soției sale.

2. Tema şi problemele abordate în opera

Este abordată tema iubirii şi a vieţii de familie. Problema centrală este împlinirea de
sine prin iubirea ideală văzută departe de căsătoria actuală, problema căutării de sine
şi împlinirii propriu-zise, descurajarea în dragoste şi răutatea lumii înconjurătoare,
judecata societăţii şi pierderea sinelui în goana după un idel creat în minte, la fel fiind
prezentă şi problema socială abordată de Levin.

3. Tipurile de relaţii dintre Karenin-Anna-Vronski şi Levin-Kitty

Este istoria a două iubiri, istorie care se desfășoară paralel, contrapunctic: cea care îi
unește pe Kitty și Levin în armonia vieții calme de familie, și iubirea vinovată dintre
tânăra soție a bătrânului Karenin și frumosul ofițer, contele Vronski.

Anna și Karenin: Ei refuză compromisul, alegând să urmeze propria lor cale ce devine
mizerabilă ca rezultat. Tolstoi, care în viața reală a fost căsătorit foarte fericit la
momentul respectiv , portretizează că căsătoria este un pas pe scara societății , mai
degrabă decât o legătură spirituală între oameni. Anna și Karenin cunosc absolutul
adevărat , dar nu sunt în măsură să îl atingă , din cauza căsătoriei lor.

Anna și Vronski: Deși nu sunt de fapt căsătorţi, Anna îşi părăsește soțul și devine
gravidă, călătorind și trăind împreună cu Vronski pe care îl considera bărbatul său
ideal. Unirea lor nu este mai fericită pentru că sa născut din pasiune impulsivă și
emoție, cu toate acestea ei urmăresc dorințele lor , dar sunt împiedicaţi să se bucure
de ele , din cauza restricțiilor impuse de relație şi societate

Kitty și Levin: Cel mai fericit și mai sigur cuplu în roman, relația Kitty și Levin începe
prost când Kitty îl respinge , dar se termină cu cea mai puternică căsătorie în carte.
Cheia este că fericirea lor nu se datorează în nici un fel de potrivirea socială sau de
angajamentul față de principiul religios, ci mai degrabă învățând din dezamăgiri și
greșelile lor și alegând să fie unul cu celălalt.
 4. Trăsăturile de caracter a Annei Karenina şi apartinenţa la
personajul adulter
Anna Karenina își afimă personalitatea încă din incipit, însă, doar pe parcursul operei
o putem înțelege mai bine. Ea denotă o tărie de caracter impresionantă, pe care
multe dintre femei nu au putut-o dobândi niciodată, și care o va ajuta să depășească
momentele grele la care este supusă de societatea în care trăiește.

Deși îi sunt puse la îndoială onestitatea și principiile, Anna este singura care are
curajul să renunțe la tot pentru a fi împlinită în iubire. Pentru o fărâmă de dragoste,
pe care, de altfel, a așteptat-o și de la soțul ei de-a lungul anilor de căsătorie, va
renunța la fiul ei, la dragostea acestuia, și la poziția pe care o avea în societate.

Pornind de la definiţia ,,adulter,,- încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre

soți, înţelegem adevărata apartinenţă a personajului Anna Karenina la acestă
tipologie . Anna Karenina şi-a înşelat bărbatul după ce înainte s-a înşelat pe sine cu o
iubire neexistentă. Oscilând între ceea ce conștiința îi dictează să facă și ceea ce-și
dorește de fapt, face o alegere ce pare s-o transpună pe drumul pierzaniei din ce în
ce mai rapid. Alege să renunțe la familie în favoarea unei vieți lipsite de stabilitate și
de recunoaștere socială. Practic, Vronski și nu Karenin. Anna alege sentimentul
năvalnic, acțiunile necugetate și se dezice de calmul exterior arborat alături de soțul
său. Se lovește de o serie de doleanțe pentru care nicio femeie n-ar putea s-o judece,
vreodată: își urmează cu o obsesie inimaginabilă portretul ideatic al bărbatului
perfect, unul care să fie dedicat totalmente sentimentelor pentru ea.

În momentul în care realizează că utopia prin definiție irealizabilă este un produs al

propriei minți, se lasă pradă gândurilor paranoice și acțiunilor necugetate. Aflată sub
stăpânirea unei patimi adulterine , evidențiază sentimente de gelozie exacerbată,
disperare zbuciumată. În numele acestei finalități iluzorii renunță atât la familie, la
fiul său cât și la propriul sine pe care sfârșește prin a-l sacrifica.

Nu o condamn pe Anna Karenina dar nici nu pot să îi ţin apărarea. Consider că fiecare
din noi are dreptul să greşescă căci doar prin greşeli înţelegem ce suntem, ce vrem să
fim şi ce cu adevărat ne face fericiţi. Dacă pentru a mă înţelege pe mine mai bine şi
pentru a trăi o adevărată iubere ar trebui să trec prin ce a trecut Anna, cu siguranţă
că aş porni în acest drum fără să mă gandesc prea mult. Nu pot condamna o femeie
ce şi-a dorit să aibă parte de o dragoste adevărată şi să-şi poarte copilul aproape, pot
condamna societatea care nu are alt ceva de făcut decât să judece şi să nu lasă un loc
de a fi la astfel de întâmplări. Mai bine să cunosc o iubire maximă pentru un minut şi
să mor, decât să trăiesc o viaţă în neştiinţă de ea.

5. ,,Căsătoria este o instituţie sacra şi ca atare orice gest ce atentează la

temenicia ei trebuie să fie condamnat,,

Într-adevăr consider că căsătoria este sacră însă nu sunt de acord că omul are
puterea de a condamna, o persoană ce a zdruncinat temelia unei căsătorii poate fi
judecat şi condamndat doar de cel de sus, nu deţinem noi această putere. Ţin
totodată să aduc aminte de un citat din romanul lui Camil Petrescu ,, Femeia îşi dă
sufletul şi pe urmă şi-l reia intact. Şi de ce nu. Are dreptul să ia înapoi exact cât a
dat. ,, ,, Dragostea-I frumoasă tocmai pentru că nu poate cunoaşte nici o silnicie. E
preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.,, Personal consider că
trebuie să te căsătoreşti din dragoste reciprocă ca după să nu cunoşti înşelarea sau
nefericire, iar în cazul în care s-a întâmplat acest lucru în relaţie sau înveţi să treci
peste, să ierţi persoana dragă în cazul în care aceasta îşi exprimă cu adevărat părerea
de rău şi nu vrea să te pierdă, sau să pui punct acestei relaţii şi să mergi mai departe
fără a condamna.

6. ,,Anna Karenina,, ar fi romanul etalon al vieţii de familie, despre

sensurile şi direcţiile iubirii?
Nu neapărat este un roman etalon al vieţii de familie dar la sigur este un roman din
care avem ce învăţa. Eu personal consider că romanul de etalon nu e cel care îţi arată
ce nu trebuie să faci şi cât de tragic se poate termina unele acţiuni, dar cel care te
învaţă cum să creezi o relaţie armonioasă cu tine însuţi, cu cei din jur şi în relaţia de
familie. Cu toţii cunoaştem cum nu trebuie să fie o relaţie, puţini sunt cei care cunosc
cum trebuie cu adevărat să arate şi cum să o construieşti.

7. Ce lecţie de viaţă ne oferă romanul dat?

Am preluat din acest roman că o căsnicie la baza căreia nu există dragoste, nu va
putea supravieţui niciodată, pentru că inima mereu va fi în căutarea acea iubire
adevărată şi spre care cu toţii tind. Am îndrăgit romanul pentru eroina principală care
a mers dincolo de toate pentru a se împlini în dragoste, chiar dacă şi-a riscat toată
viaţa de înainte.
 8. Aprecieri critice
,,Fără îndoială că ai citit cărțile lui Tolstoi „Război și pace” și „Anna Karenina”. Nu am
cunoscut fericire până în vara aceasta, iar acum am sentimentul că am întâlnit
perfecțiunea în reprezentarea vieții omenești. Viața pare într-adevăr mai puțin reală
decât relatarea ei. O veridicitate atât de infailibilă! Impresia produsă mă obsedează
așa cum nu mi s-a mai întâmplat cu nicio lucrare literară până acum.”

—William James, într-o scrisoare către Henry James

„E o opera de artă perfectă, o carte absolut deosebită de cele ce se publică în

Europa.”

—F.M. Dostoievski, despre „Anna Karenina”

Personal apreciez acest roman pentru realitatea şi puterea autorului de a înterpreta

o relaţie de familei fără a adăuga sau a înfrumuseţa acţiunile sau personajele,
bazându-se mai mult pe spiritul individual real a fiecărui personaj în faţa caracterului
social al lumii contemporane. În definitiv, consider că acest roman ne-a demonstrate
încă odată că lumea noastră interioară creată de mintea noastră e mult mai aproape
de noi decât starea şi viaţa noastră de afară, şi ce ne opreşte să punem în relitate
idelul interior? Societatea, noi sau poate frica şi imposibilitatea? Ce nu ar fi, viaţa e
una şi trebuie să o trăim aşa cum ne place, o altă şansă nu vom avea.