Cand te ocupi de cariera si cand de nevasta?

George Butunoiu,

Baiatul prietenului meu tocmai a terminat un doctorat stralucit la una dintre cele mai faimoase universitati din
lume. Si nu in finante sau in management, ci in tehnologii de varf, in una dintre ramurile stiintei cu cel mai solid
si mai spectaculos viitor in fata. Poate sa-si aleaga orice tara ar vrea si orice oras curat din lume si poate incepe
o cariera despre care se stie de pe acum unde va ajunge.

Dar prietenul meu imi spune ca baiatul vrea sa se intoarca in Romania si ma intreaba daca ar fi bine sa-si caute
un job intr-o banca sau in alt domeniu. Foarte mirat de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, il intreb de ce vrea
sa vina inapoi in Romania, fiindca aici nu se face absolut nimic in domeniul in care s-a specializat si si-a facut
doctoratul si nici nu se va face vreodata - in timpul vietilor noastre, cel putin. Fiindca are o prietena si ea nu
vrea sa plece din Romania! - vine raspunsul. Si nu s-a gandit sa se desparta de ea si sa-si vada de viata care il
asteapta inainte? Ca la douazeci si ceva de ani o sa-si tot gaseasca fete, cate vrea. Nu, se pare ca nu s-a gandit la
asta... Cunosc bine subiectul, zilnic apare in discutiile mele, in toate scenariile posibile. De la parinti care ma
intreaba ce sa faca pentru ca ala micul sa fie cat mai fericit in viata, pana la dramele celor din partea coboratoare
a carierei, care imi spun cat de rau le pare ca nu au facut altfel. Concluziile mele in aceasta privinta s-au format
greu si abia in ultimii ani s-au cristalizat unele care par sa fie definitive. Mai ales ca in ultima vreme s-au
inmultit si confirmarile. Una dintre ele a venit de la un studiu inedit care a avut inspiratia sa intoarca problema
pe dos spre a afla raspunsul. Aproape toate cele care s-au facut pana acum despre ce ii multumeste mai mult pe
oameni in viata si ce i-ar face mai fericiti au mers pe varianta intuitiv evidenta a intrebarilor directe: ce ti-ar
placea mai mult, ce te-ar face mai multumit, mai fericit? Si, spre comparatie, retrospectiv, ce ti-a placut mai
mult, ce te-a facut cel mai fericit pana acum etc.? Studii serioase, intinse pe zeci de ani, uneori. Insa in studiul
acesta, care m-a surprins si pe mine prin claritatea concluziilor, au pus intrebarile invers: care sunt cele mai mari
regrete din viata ta, ce ai fi face acum altfel daca s-ar putea sa o iei de la inceput? Am discutat despre concluziile
studiului cu un mare specialist in regrete si depresiile aferente, bunul meu prieten psihanalist, care cunoaste
pana in adanc vietile si tristetile atator mii si mii de oameni. Mi-a zis ca da, asta aude si el: cele mai mari regrete
ale oamenilor sunt ca nu s-au ocupat suficient de pregatirea lor si de cariera in tinerete, ca li s-au parut alte
lucruri mai importante atunci, si invers, ca s-au ocupat prea mult de cariera, de job si de bani in partea a doua a
vietii si mai putin de familie si de ei insisi. Iata, deci, ce stiu eu acum dupa zeci de ani de analizare a vietilor si
carierelor oamenilor, a dorintelor lor, spuse sau ascunse, a regretelor si orgoliilor lor, a frustrarilor, a relatiilor
lor cu ceilalti, cu familiile si cu ei insisi, despre configuratia pregatire - cariera - viata personala si sociala care
iti aduce cele mai putine regrete atunci cand te uiti in urma, dar si in viitor, cat ti-a mai ramas: Pana spre 30 de
ani, educatia, lansarea si confirmarea definitiva intr-o cariera stralucita si cu vizibilitate pana spre sfarsitul ei ar
trebui sa fie prioritatea absoluta. Studiile in cele mai bune universitati, urcarea cat mai multor trepte academice,
studii aditionale si suplimentare. Atat pentru cariera, desigur, insa in si mai mare masura pentru cultura ta
generala si pentru ce ti se mai intampla in viata. Daca ai si o relatie afectiva sau o familie care merg in aceeasi
directie, care te sustin in ceea ce faci, ar trebui sa te consideri cel mai norocos om din lume. Insa orice te abate
de la asta aduce si sanse mai mari de regrete ulterioare: cedarea la tentatiile unui salariu imediat mai mare, cu un
job de oportunitate, relatii sentimentale sau chiar familiale ce intra in coliziune directa cu obiectivele de cariera,
printre multe altele. Acum, fixarea si confirmarea definitiva pe o cariera din care sa fii absolut sigur ca nu vei
mai putea sa fii dislocat vreodata, indiferent ce se va intampla in tara si in lume, sunt mai importante decat
castigurile pe care le vezi cand iti consulti conturile din banca. Fiindca, odata ancorat definitiv intr-o cariera
solida si previzibila, incep sa vina si castigurile, care devin prioritatea celei de-a doua etape. Cand, pana pe la 40
de ani, ar trebui sa-ti asiguri veniturile pentru tine si pentru toata familia pentru tot restul vietii si sa elimini
aproape orice risc de aceasta natura. Fie ca o sa castigi toti banii de care vei mai avea nevoie in aceasta perioada,
fie ca iti asiguri veniturile pentru tot restul vietii intr-un fel sau in altul. Daca ai ajuns suficient de departe in faza
de educatie si de lansare in cariera, sansele sa reusesti apoi sa tii intr-un echilibru cat mai bun cariera si jobul,
viata personala, cea de familie si toate relatiile sociale sunt si cele mai mari. Insa asta cere o investitie foarte
mare in prima etapa, pe care foarte putini sunt dispusi sa o faca, dupa cum bine stie toata lumea. Iar dupa 40 de
ani, toate fiind asigurate, familia, relatiile sociale de toate felurile, viata si proiectele personale pot deveni in
mod natural centrul vietii tale pana la sfarsitul ei. Asadar, acestea ar fi, schematic, concluziile convergente ale
celor in care am cea mai mare incredere cand vine vorba despre ce ti-ar aduce cele mai putine regrete in viata,
insumandu-le pe toate. Statistic vorbind, desigur, si in civilizatia crestina si occidentala din care facem si noi
parte. Americanii, cu legile si cu obiceiurile lor, prezentau rezultatele studiului ca fiind egal aplicabile si
barbatilor si femeilor, desigur. De fapt, mai precis spus, nici nu am vazut vreo mentiune, oricat de mica, la
factorii si diferentele de gen in ce am citit. Insa eu si prietenul meu psihologul suntem convinsi ca aceste
concluzii nu mai sunt deloc atat de nete cand vine vorba despre vietile femeilor. Eu, personal, nu stiu deloc in
acest moment ce parcurs educational, profesional si relational ar fi mai bun decat altele pentru o femeie, ca sa
aiba si ea cat mai putine regrete. E posibil sa fie o configuratie asemanatoare cu cea descrisa mai sus sau poate
chiar identica, dar cred ca numerele sunt putin diferite. Prietenul meu psihanalist are teoriile lui in aceasta
privinta, insa el isi scrie singur articolele. Dar sa revin la baiatul briliant al prietenului meu. Sfatul meu
profesional a fost sa plece in America, chiar si fara fata dupa el. Marile companii si marile universitati ale lumii
il asteapta acolo! Le-am spus-o amandurora, am fost cu ei la masa aseara. Dar nu cred ca o va face. Nu am facut-
o nici eu cand eram de varsta lui, nu o face aproape nimeni la douazeci si ceva de ani. Mai ales ca, sunt convins,
majoritatea celorlalte sfaturi pe care le-a primit deja si pe care le va primi in continuare il vor indemna sa-si
asculte inima, nu capul...