Sunteți pe pagina 1din 119

UNIVERSITATEA ,,SPIRU HARET”

DEPARTAMENTUL : MEDICINĂ VETERINARĂ


FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ VETERINARĂ
DOMENIUL DE LICENȚĂ: MEDICINĂ VETERINARĂ

SINTEZE CURS PATOLOGIA REPRODUCȚIEI


(ANUL V, SEMESTRELE IX ȘI X)

PATOLOGIA REPRODUCŢIEI

PATOLOGIA NOU-NĂSCUTULUI

TULBURĂRILE RESPIRATORII ALE NOU-NĂSCUTULUI

Hipoxia si anoxia
Se caracterizează prin absenţa respiraţiei şi prezenţa activitaţii cardiace
datorită unor cauze:
• fetale (tulb. transportului de oxigen si nevoi crescute)
• maternale (aport insuf. de oxigen, oxigenare insuf. a sângelui)
• placentare (rezistenţa vasculară crescută sau dezlipirea prematură a
placentei).
Se mai întalneşte, la iapă, expulzarea fetusului în învelitori cu asfixie
datorită lipsei asistenţei.
Unele compresiuni pe cordonul ombilical pot determina diferite grade de
asfixie.

1
Simptome: tahicardie, aritmii, apnee, reflex pupilar. În cazul blocării căilor
respiratorii apare vasodilataţie, cianoză = asfixie periferică (asfixia livida).
În alte cazuri hipoxia produce vasodilataţie centrală cu hemoragie şi edem
cerebral şi vasoconstricţie periferică, determinând asfixie periferică (asfixia
palida).
Diagnosticul se precizează pe baza simptomelor.
Prognosticul este grav în asfixia centrală şi rezervat în asfixia periferică.
Tratamentul : deblocarea căilor respiratorii şi stimularea mişcarilor respi-
ratorii, respiraţie artificială, tonice cardio-respiratorii: cafeină, epinefrină,
lobelină , etc.

TULBURĂRILE CIRCULATORII ALE NOU-NASCUTULUI

Hemoragia ombilicala
Se produce datorită ruperii cordonului şi datorită unor tulburări
hemodinamice
uterine.
Prognosticul este favorabil sau grav în funcţie de abundenţa şi durata
hemora-
giei.
Tratamentul constă în ligatură cu fir neresorbabil la 10 cm de inelul
ombilical
sau sutura în cruce când cordonul ombilical este scurt.

Persistenţa canalului arterial


Este o anomalie manifestată prin hipoxie şi insuficienţă pulmonară, fătul ne-
putând fi salvat.

2
Persistenţa deschiderii interatriale Botallo
Prin această anomalie se produce amestecul sângelui venos şi arterial. Se
pro-
duce hipoxie la efort, cianoză, reversibile în repaus.
Tratamentul nu se practică în medicina veterinară, prognosticul fiind
sumbru.

TULBURĂRILE DIGESTIVE ALE NOU-NĂSCUTULUI

Constipaţia nou-născutului
Reprezintă imposibilitatea eliminării meconiului cu fenomene de colica,
tenes-
me, iar după 2-24 ore se produce resorbţie de enterotoxine urmată de exitus.
Diagnosticul e facil, edificator fiind tuşeul rectal.
Prognosticul e favorabil în intervenţiile precoce.
Tratamentul se face prin clisme în vederea mobilizării dopului rectal sau
admi-
nistrarea de purgative uşoare.
Gastroenteritele nou-născutului pot fi: alimentare, virale, bacteriene etc.

3
OMFALOPATIILE

După ruperea cordonului ombilical se produce o necroză uscată a


porţiunii uscate, eliminându-se în cca 7-8 zile. Pâna la cicatrizare se pot
grefa microorganisme,dând naştere omfalitelor, omfaloarteritelor sau
omfaloflebitelor .
Omfalita este o gangrenă umedă cu tendinţa de diseminare. Se constată:
congestie, secreţie purulentă, abatere, inapetenţă, hipertermie, tahicardie,
tahipnee, cifoză.
Omfaloflebita debutează cu omfalită, apoi induraţie, durere locală, abces
local, peritonite, abatere, febră, anorexie.
Tratamentul este profilactic prin măsurile de zooigienă corespunzatoare
sau curativ prin aplicaţii locale de alcool iodat, soluţie Lotagen, spray-uri
cu antibiotice sau chiar antibioterapie pe cale generală.

AFECŢIUNI CHIRURGICALE ÎN PUERPERIUM

HEMORAGIILE se produc post-traumatic la nivel vaginal, cervical sau/şi


uterin, cu emisiune vulvara, acumulare uterina sau peritoneală a sângelui, in-
soţită de semne de anemie. Aceste accidente vasculare se pot traduce şi prin
epanşamente sangvine sub forma hematoamelor.
Hemoragia vaginală se produce in urma rupturii arterei sau venei vaginale
in : exces de volum fetal, instrumentar obstetrical defectuos folosit, strictu-
ra vaginala, fragmente osoase consecutiv fetotomiilor.
Simptomele sunt caracteristice hemoragiilor arteriale sau venoase, iar

4
prin EVS sau EVM se poate palpa leziunea determinantă.
Prognosticul depinde de marimea vasului lezionat, topografia acestuia şi
de rapiditatea intervenţiei.
Tratamentul se face prin forcipresură sau ligatură. Pensele se desfac dupa
12 ore. Se va supraveghea femela după 10-15 zile, datorită riscului sfacelării
şi repornirii hemoragiei. Se mai administreză : antihemoragice ,antibiotice,
ser, etc.

AFECŢIUNI CHIRURGICALE ÎN PUERPERIUM

Hemoragia internă poate fi uterină sau intraabdominală. Se produce dato-


rită ruperii arterei uerine sau a iliacei interne. Se produce în cazul torsiunii
uterine, prolaps uterin, traumatisme, ruperea carunculilor, inerţie uterină,
tulburări de coagulare, intoxicaţii cu anticoagulante.
Simptomele sunt tipice: apatie, mucoase palide, tahicardie, puls filiform, in-
suficienţă respiratorie, răcirea extremitaţilor.
Prognosticul e sumbru în ruperea arterei uterine sau a iliacei interne.
Tratamentul în celelalte cazuri se adm. antihemoragice, ocitocice, sol. as-
trigente( sol. alaun 1-3%), tampoane compresive intravaginale 2-3 zile.
Hematoamele sunt cu localizare, cel mai frecvent, vulvară şi perineală, în-
tâlnite la : vacă, iapă şi scroafă. Se datorează împunsăturilor sau muşcături-
lor.
Simptomele se traduc prin apariţia unei formaţiuni fluctuente, la 2-3 zile de
la fătare, cu deformarea regiunii. Uneori femela face eforturi de expulzie.
Hematomul se poate organiza, fibroza, abceda sau poate fi resorbit.
Tratamentul constă în evacuarea hematomului după organizare, prin punc-

5
ţie sau incizie.

RUPTURA UTERINA este un accident grav care se produce în timpul


gestaţiei sau al parturiţiei. Se datorează distociilor, instrumentarului
obstetrical, torsiunii uterine.
Simptomele în gestaţie sunt: abatere, anorexie, colici, şoc, peritonită.
Dacă accidentul se produce în parturiţie, semnele variază pendinte de in-
tensitatea hemoragiei. La carnivore parturiţia se opreşte.
Diagnosticul se face pe baza simptomelor şi a exploraţiei uterine.
Prognosticul este rezervat spre grav, în funcţie de mărimea leziunii.
Tratamentul se face după celiotomie, extragerea fătului şi sutura uterină.
Dacă ruptura s-a produs în timpul parturiţiei se face sutura uterină pe cale
vaginală, prin celiotomie sau prin prolaps uterin provocat. Se vor adminis-
tra antihemoragice şi ocitocice.
RUPTURA CERVIXULUI este frecvent întâlnită la vacă în exces de
volum fetal sau datorită deschiderii incomplete a cervixului.
Simptomele se traduc prin emisiuni sangvinolente şi eforturi de expulzie.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor şi se confirmă prin EVM.
Prognosticul este rezervat d.p.d.v reproductiv.
Tratament se face în vederea hemostazei medicamentoase sau prin forci-
presură folosind pensele Albrechtsen. Se pot introduce tampoane îmbibate
cu soluţii astringente.

LEZIUNILE VULVO-VAGINALE se constate, de regulă, la primipare


prin intervenţiile din distocii şi datorită infiltraţiilor insuficiente ante-partum.
Simptomele se traduc prin : nelinişte, eforturi, cifoză, defecări şi micţiuni
frecvente. Local se constată congestie, tumefacţii şi diferite leziuni care se

6
pot complica.
Diagnosticul se face prin ESV sau EVM.
Prognosticul poate fi favorabil spre grav.
Tratamentul debutează prin toaleta regiunii, dezinfecţie (soluţii, ungvente,
bujiuri vaginale), hemostază, sutură, calmante locale (ungvente cu aneste-
zină 5%), antibioterapie, ser antigangrenos polivalent.

EDEMUL ŞI INFILTRAŢIA VULVO-VAGINALĂ se întâlneşte mai


ales la scroafă prin exacerbarea fenomenelor fiziologice şi îngustarea
lumenului vaginal.
Se întâmplă prin introducerea mâinii, în mod repetat, pe traiectul vaginal în
vederea extragerii purceilor.
Simptomele sunt exprimate prin îngroşarea labiilor, infiltraţie, congestie,
microhemoragii.
Prognosticul este rezervat în vederea continuării parturiţiei. Infiltratele se
resorb în câteva zile.
Tratamentul profilactic este salutar, prin evitarea introducerii mâinii pe
traiectul vaginal. Se recurge la cezariană, apoi aspersiuni cu apă rece sau
soluţii astringente.

DESMOREXIA SACRO-ILIACĂ reprezintă ruperea parţială a


ligamentului capsular sacro-iliac şi desfacerea simfizei ischio-pubiene. Se
produce datorită disproporţiilor feto-maternale coroborate cu extrageri
forţate.
Simptome. Femela se află în decubit forţat, cu membre dirijate înspre înain-
te şi depărtate de corp. Sacrumul este înfundat între paletele iliace şi zgo-
mot de frecătură osoasă la mişcarea coxalelor.

7
Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice şi a anamnezei. Diferenţial se
face cu paraplegia post-partum, fracturile de bazin sau ale membrelor post-
terioare.
Prognosticul este grav datorită complicaţiilor decubitale.
Tratamentul se face prin asigurarea unui aşternut gros, absorbant, întoar-
ceri de pe o parte pe alta de 2-3 ori pe zi, fricţii uscate, administrarea de să-
ruri de Ca , suspendarea femelei. După 8-10 zile dacă nu se vad îmbunătaţiri
se va valorifica femela prin abatorizare.
PROLAPSUL UTERIN = dislocarea şi evidenţierea a unuia sau a
ambelor coarne uterine printre labiile vulvare, prin traiectul vaginal, întâlnit
la: vacă, bivoliţă, oaie, caţea, pisică, nutrie.
Etiologia . Factori favorizanţi: stabulaţie prelungită, podea înclinată, vârsta
, alimentaţia deficitară, subinvoluţia uterină, neînchiderea cervixului, relaşa-
rea ligamentelor largi, prolapsul vaginal antepartum, hipocalcemia, etc.
Factori determinanţi: eforturi puternice, parturiţii rapide cu crearea unui
vid între vârful cornului uterin şi făt, urmate de ranversarea întregului corn şi
exteriorizarea printre labiile vulvare.
Simptome. La scurt timp după fătare, femela face eforturi puternice iar
uterul apare între labiile vulvare. Are forma unei mase piriforme, roşii-
violacee, până la nivelul jaretelor, acoperită cu carunculi la rumegătoare sau
de forma literei lambda la pluripare.
Iapa : starea generală modificată, colică, eforturi, transpiraţii, prolaps
rectal.
Vacă şi bivoliţă : decubit, rare eforturi, stare generală care se depreciază
treptat.
Oaia nu prezintă simptome, decât rămânerea în urma cârdului.
Capra are o stare generală modificată, agitaţie, dispnee, eforturi puternice.

8
Căţeaua şi pisica sunt neliniştite, iritate, uneori autofagie.
Evoluţia variază în funcţie de specie.
Diagnosticul se fixează cu uşurinţă pe baza semnelor clinice.
Prognosticul este grav la iapă şi rezervat la celelalte specii.
Tratamentul se face prin repunerea manuală sau histerectomie vaginală
( procedeeul Keller) .

PROLAPSUL RECTAL se produce mai ales la iapă, după distocii,


consecutiv prolapsului uterin sau vaginal şi în urma unor eforturi intense.
Prognosticul este rezervat spre grav şi depinde de lungimea porţiunii de
intestin exteriorizat şi momentul intervenţiei.
Tratamentul se face prin repunere după anestezia epidurală. Când mucoasa
este lezată se face rezecţie cu anastomoză termino-terminală şi rezultate
incerte.

INVERSIUNEA ŞI PROLAPSUL VEZICII URINARE reprezintă


răsfrângerea vezicii urinare prin traiectul uretral şi apariţia acesteia printre
labiile vulvare. Se întâlneşte mai des la iapă, rar la vacă.
Etiologia este asemănătoare ca în prolapsul rectal, la fel semnele clinice (cu
diferenţa că între labiile vulvare apare o formaţiune catifelată, pediculată, cu
două orificii ureterale).
Tratamentul se face prin repunere , eventual 1-2 fire de sutură pentru
ingustarea meatului urinar.

CISTOCELUL VAGINAL ( HERNIA VEZICII ) reprezintă dislocarea


şi angajarea vezicii printr-o plagă vaginală penetrantă.
Se produce prin traumatisme în timpul parturiţiei, iar prin pătrunderea

9
vezicii şi datorită răsturnării acesteia poate apărea glob vezical.
Prognosticul este rezervat datorită lezionării meatului urinar.
Tratamentul se face prin repunerea vezicii evacuate, apoi suturarea pere-
telui uterin.
RETENŢIA ÎNVELITORILOR FETALE (retenţia secundinelor,
retentio secundinarum) se manifestă prin rămânerea în uter a anexelor fetale.
Accidentul se produce la : vacă, rar bivoliţă, oaie, capră, iapă, scroafă şi
carnivore.
Factori favorizanţi : stabulaţie, carenţe mineralo-vitaminice, exploatare i-
raţională, conformaţia placentei, rasa, factori genetici.
Factori determinanţi : infecţii placentare, hipokinezie uterină, închiderea
prematură a cervixului.
Simptomele sunt diferite de la o specie la alta.
Vaca : apariţia unui cordon membranos care atârnă la nivelul comisurii in-
ferioare a vulvei, prezenţa unor cotiledoane, eforturi rare, uter flasc. După
24-36 ore secreţiile capată miros de putrefacţie, apare febră (40°C), dimi-
nuarea lactaţiei, congestie vaginală, edem. După 3-4 zile starea generală
se alterează, decubit, 41C°, anorexie, agalaxie, diarei fetide, secreţii vagi-
nale cu miros de varză acră stricată.
Evoluţia este gravă când se poate produce exitus-ul datorită sapremiei. U-
neori se produc remisii în 5-6 săptamâni, alteori se instalează o metrită pu-
rulentă cu revenirea lentă a femelei.
Iapa : secundinele pot fi reţinute post-avort după luna a-VII-a .Se consi-
deră retenţie dacă învelitorile nu s-au eliminat la maxim 6-8 ore după fa-
tare. Dupa 10-12 ore apare colică, hipertermie, eforturi puternice, prolaps
rectal, metrită, septicemie, moarte în 2-3 zile. În retenţii parţiale poate apă-
rea metrită purulentă cu remisie in 7-8 zile.

10
Oaia şi capra fac retenţii după avort, uneori prolaps uterin, la capră apar
intoxicaţii sapremice.
Scroafa face rar retenţii placentare, de regulă parţiale(2-3 placente), tradu-
se prin metrită purulentă la 3-4 zile post partum. Se recomandă asistenţa la
fătare în vederea numărării placentelor si fixarea precoce a diagnosticului.
Carnivorele dezvoltă rar această afecţiune cu febră, secreţii verzui care per-
sista dupa 12 ore, apoi metrită, peritonită septicemie, exitus.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a anamnezei.
Prognosticul este grav la iapă şi carnivore şi rezervat spre favorabil pentru
celelalte specii.
Tratamentul vizează trei deziderate:
- extragerea învelitorilor
- combaterea infecţiei
- stimularea involuţiei uterine.

SUBINVOLUŢIA UTERINĂ se caracterizează prin întarzierea învo-


lutiei uterine, la vacă şi căţea (lohiometrita).
Etiologie: alimentaţie carenţată, igienă deficitară, stabulaţie, gemelaritate,
exces de volum fetal, distocii.
Simptomele sunt caracterizate prin prelungirea duratei de eliminare
a loşiilor care au un miros acru, uter mărit, flasc, cgp.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice.
Prognosticul este favorabil, remisiile sunt de regulă spontane.
Tratamentul urmareşte îmbunataţirea condiţiilor de intreţinere,sti-
mularea contracţiilor uterine, luteoliza.

11
INFECŢIILE ÎN PUERPERIUM

INFECTIILE CONDUCTULUI COPULATOR

VULVITA,VESTIBULITA,VAGINITA reprezinta inflamatia septica a


conductului copulator, pe segmente sau in intregime.
Etiologia e reprezentata de leziuni, pe care se grefeaza agenti microbieni pe
cale ascendenta sau descendenta.
Simptome: neliniste, campare, polakiurie, prurit vulvar, secretii vaginale,
congestie, durere, mucoasa rosu-violaceu, eroziuni, echimoze, eforturi de
expulzie.
Evolutie: boala apare la 2-3 zile post-partum, remisie spontana in 7-8 zi-le
sau complicatii ca: gangrena, cicatrici vicioase, gärtnerite, bartholinite.
Diagnosticul e facil prin semnele locale tipice.
Prognosticul este favorabil in formele catarale si rezervat in celelalte, mai
ales datorita infecunditatii temporare.
Tratamentul urmareste suprimarea iritatiei locale, antisepsia si indepartarea
secretiilor prin: irigatii calde cu cloramina , bicarbonat de sodiu, apa
oxigenata, solutii Lotagen 3-4%, bujiuri cu antibiotice si/sau sulfamide,
suspensii in Oleum jecoris de antibiotice si sulfamide.
VAGINITA NECROTICA (crupala, pseudomembranoasa) este o
afectiune acuta, pe tesuturi zdrobite, cu false membrane, difteroide.

12
Etiologia. Agentul etiologic este bacilul necrozei (bacilul Schmorl),
comensal al tubului digestiv, care se dezvolta pe tesuturi zdrobite in
asociatie cu flora piogena.
Simptomele apar la 3-4 zile post-partum cu: cifoza, eforturi puternice,
anorexie, suprimarea rumegarii, slabire, inflamatie vulvo-vestibulo-vaginala,
durere, secretie redusa brun-cenusie, false membrane pe mucoasa vaginala,
aderente.
Evolutia este acuta cu difuzie spre cervix si uter, abcese metastatice-n
organe, toxiemie, septicemie si moarte in 4-6 zile. Uneori, vindecare
spontana in 3-4 saptamani.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor locale si generale.
Prognosticul e rezervat spre grav.
Tratamentul e profilactic prin evitarea traumatismelor si respectarea
conditiilor de asepsie.
Local se vor administra antibiotice suspendate in Oleum jecoris, buji-
uri, ungvente, apa oxigenata ¼ , permanganat de potasiu 1‰ , solutii
Lotagen 3-4%.
General se vor administra antibiotice si/sau sulfamide.

VAGINITA GANGRENOASA este cea mai grava complicatie post-


partum, cu evolutie supraacuta, produsa de germeni anaerobi, intalnita cu
precadere la rumegatoare.
Etiologie. Tesuturi zdrobite profund si flora anaeroba ( Vibrionul sep-
tic, Clostridium perfringens, C. oedematiens). Acestia provin din mediu
sau din fatul emfizematos.
Simptomele apar dupa 3-4 zile dupa fatare cu: eforturi de expulzie,
febra 41-42°C, apoi hipotermie cu manifestari toxiemice profunde: a-

13
patie, anorexie, moarte in 2-3 zile. Local se constata edem invadant,
crepitant, piele calda apoi rece si de culoare violacee cu picaturi de se-
rozitate citrina, miros ihoros.
Prognosticul e sumbru, rar vindecare cu sfacelarea tesuturilor morti-
ficate.
Tratamentul salutar e cel preventiv prin evitarea traumatismelor si
seroterapia preventiva, mai ales in cazurile cu fat emfizematos.
In general incercarile terapeutice sunt iluzorii, dar se poate incrca ad-
ministrarea serului antigangrenos polivalent 200-300 ml, repetat si cu
administrare i.m.,s.c. si intramural. Se va apela la antibiotice cu spec-
tru larg, tonice generale si cardiovasculare, etc.

INFECŢIILE UTERINE

CERVICITA PUERPERALĂ reprezintă inflamaţia septică a colului


uterin şi poate fi cauza de infecunditate prelungită sau sterilitate.
Etiologia e reprezentată de striviri şi deşirări ale mucoasei peste care
se grefează agenţi microbieni din vagin sau uter.
Simptomele sunt discrete, se pot vizualiza secreţii intermitente, iar la
ESV se constata inflamaţia florii involte, congestie, hemoragii reduse.
La ETR se constata ingroşarea cervixului, durere.
Prognosticul e favorabil cu vindecari in cca 2 saptamani sau rezervat
daca se produc cronicizari.
Diagnosticul nu e facil, dar se poate contura cu ajutorul semnelor cli-
nice si prin ESV si ETR.

14
Tratamentul se face prin aseptizarea canalului cervical prin aplicare
intrauterine de bujiuri, solutii, ungvente sau suspensii cu antibiotice,
antiseptice, cicatrizante , etc.

ENDOMETRITA CATARALA PUERPERALA este cea mai frecventa


infectie puerperala la vaca, intalnita , de regula, dupa distocii.
Etiologie: uter hipoton, dupa distocii, insamantare microbiana iatroge-
na, subinvolutie uterina, etc.
Simptomele sunt, de regula, locale, rar febra, diminuarea apetitului si
lactatiei, prelungirea puerperiumului, la ETR se constata uter hipoton.
Evolutia este de 8-10 zile cu vindecare spontana in 3-4 saptamani sau
de regula cronicizare.
La iapa simptomatologia este zgomotoasa cu debut rapid ( 3-6 zile post-
partum) cu modificarea starii generale: febra, anorexie, eforturi de expul-
zare.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice.
Prognosticul medical favorabil, reproductiv rezervat datorita croni –
cizarii si infecunditatii prelungite( 2-6 luni).
Tratamentul presupune triada terapeutică:
- eliminarea exsudatului uterin;
- stimularea involuţiei uterine;
- aseptizarea cavitaţii uterine.

ENDOMETRITA PURULENTA PUERPERALA este o infectie grava,


caracterizata printr-o inflamatie purulenta, cu modificarea starii generale. Se
intalneste la vaca , bivolita, mai rar la celelalte specii.
Etiologia este reprezentata, pe langa factorii favorizanti descrisi mai

15
sus, de factori determinanti reprezentati de retentia secundinelor, a-
tragand dupa sine infectii bacteriene.
Simptomele apar la 5-6 zile p-p, cu: reducerea apetitului, rumegare
incetinita sau suprimata, hipogalaxie, febra, eforturi, secretii brun-ro-
sietice, miros putrid. La ETR : uter aton, fluctuant, marit, cg patologic
pe ovar. Dupa 14 zile uerul involueaza iar secretia devine purulenta.
Poate aparea remisia in 3-4 saptamani cu slabirea femelei sau afectiu-
nea se cronicizeaza.
Diagnosticul se bazeaza pe semnele locale si generale.
Prognosticul este favorabil la vaca si grav la celelalte specii.D.p.d.v re-
productiv este rezervat datorita infecunditatii prelungite.
Tratamentul se bazeaza tot pe triada terapeutica inclusiv administra-
rea de luteolitice.
METRITA NECROTICA (pseudomembranoasa, crupala, difteroida)
este o afectiune grava produsa de bacilul necrozei (Sphaerophorus necro-
phorus, bacilul Schmorl). Leziunile pot fi localizate la nivelul carun-
culilor (rumegatoare) sau difuze la Iapa, scroafa si carnivore.Se poate
asocia si flora piogena.
Simptomele sunt asemanatoare ca in vaginita necrotica si apar la 4-6
zile p-p. Se semnaleaza anorexie, suprimarea rumegarii, 41-42°C, cifo-
za, mers teapan, agalaxie, tahipnee, secretie brun-cenusie cu miros
putrid, conduct copulator cu depozite fibrinoase. La ETR uter marit, in-
grosat cu zone crepitante( crepitatie sangvina).
Evolutia este acuta si de regula se sfarseste prin moarte in 4-6 zile.
Rar apar vindecari sau pot aparea abcese metastatice-n organe.
Diagnosticul se pune usor, pe baza semnelor clinice.
Prognostic grav cu vindecari de max. 50% si cu infecunditate indelun-

16
gata.
Tratamentul urmareste distrugerea agentului etiologic si sustinerea
generala a organismului. Pe cale generala se vor administra antibioti-
ce si/sau sulfamide, dar si intrauterin suspendate in Oleum jecoris. Se
vor sustine marile functii.

METRITA GANGRENOASA este cea mai grava afectiune uterina .


Etiologia este reprezentata de agenti bacterieni anaerobi care se dez-
volta in tesuturile zdrobite profund sau mortificate.( Clostridium septi-
Cum, Cl. oedematiens, Cl. perfringens cu diferite alte asocieri.
Simptomele se deruleaza supraacut si grav cu: hipertermie 42°C, apoi
hipotermie, prostratie, anorexie, abolirea rumegarii, tahipnee, secretii
vaginale reduse, brun-rosietice, cu miros fetid, sfacele. La ETR uter
marit, edematiat, crepitant (crepitatie gazoasa), edem invadant peri-
vulvar, cianoza mucoaselor.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a evolutiei.
Prognosticul e sumbru cu moarte in 3-6 zile.
Tratamentul este complex si se face prin administrarea de ser anti-
gangrenos polivalent (200-300ml/zi), antibioterapie masiva, sustine-
rea marilor functii si lavaje uterine cu apa oxigenata ¼ sau perman-
ganat de potasiu 1‰.

METRITA PERFORANTA este o afectiune caracterizata prin procese de


necroza a peretelui uterin, peritonita, septicemie, intalnita la carnivore
Etiologia este reprezentata de retentia placentei sau a fatului, pe acest
fond dezvoltandu-se flora bacteriana, mai ales pe cale ascendenta.
Simptome debuteaza la 2-4 zile p-p cu: hipertermie, frisoane, balonare

17
, vome bilioase, secretii brun- ciocolatii, ihoroase, apoi diarei profuze,
hipotermie, prostratie grava, exitus in 1-3 zile.
Diagnosticul se pune pe anamneza, examen clinic si evolutia bolii.
Prognosticul este grav cu moarte in 2-3 zile.
Tratamentul se face prin histerectomie de urgenta, antibioterapie si
mentinerea marilor functii.

PERIMETRITA PUERPERALA este o inflamatie uterina care cuprinde


si seroasa, datorata metritelor, perforatiilor uterine sau post-histerotomie
Se intalneste la vaca,bivolita si iapa cu predilectie.
Etiologia rezida din cele scrise mai sus.
Simptomele sunt tipice peritonitei localizate in asociere cu manifestari-
le clinice ale afetiunii uterine preexistente. Se constata: febra, anorexie,
puls accelerat, cifoza, abdomen supt, deplasare greoaie, tenesme, dure-
ri la palparea abdominala sau transrectala a uterului. La ETR suprafata
uterina ia un aspect rugos, datorita depunerilor de fibrina.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, pe aspectul si sensibili-
tatii abdomenului si a durerii intense la ETR.
Prognosticul este rezervat la vaca, datorita riscului cronicizarii si apa-
ritiei parametritei si grav la iapa datorita generalizarii peritonotei.
Tratamentul se face dupa protocolul afectiunii uterine preexistente, dar
se va trata si peritonita prin: antibiotice pe cale generala, fluidoterapie
pentru sustinere, eventual administrare de enzime proteolitice intraperi-
toneal (alfachemotripsina).
Profilaxia se face prin tratarea corecta si in timp util a afectiunilor ute-
rine .

18
PARAMETRITA PUERPERALA reprezinta inflamatia tesuturilor
periuterine, inclusiv ligamentele largi, cu extindere la vezica urinara, ovare,
oviducte si cu formarea unui bloc aderential visceral conglomerat. Se intal-
neste mai frecvent la vaca si capra.
Etiologia este reprezentata de perimetrite, metrita si vaginita necrotica,
rupturi uterine, histerotomii, ovariectomii, ruminotomii, interventii bruta-
Le la nivelul aparatului genital (distocii, repuneri de prolaps uterin, etc).
Simptomele apar in doua faze:
- faza acuta este dominata de semnele de peritonita cu: temperatura,
cifoza, eforturi de expulzare, tenesme, polakiurie. La ETR se pot decela
inflamatii, abcese si prezenta afectiunii preexistente (vaginita, metrita).
- faza cronica este caracterizata prin amendarea simptomatologiei si
chiar reaparitia ciclurilor sexuale. La ETR se constata bloc aderential
nedureros, uneori abcese in fundurile de sac, defecari greoaie datorita
includerii rectului in acest proces haotic aderential.
Diagnosticul e facil, dupa semnele clinice, uneori pot apareaconfuzii cu
tumori abdominale masive.
Prognosticul vital este rezervat si grav dpdv reproductiv, datorita sterili-
tatii definitive instalate.
Tratamentul poate consta in administrare pe cale generala si locala de
antibiotice si/sau sulfamide.

SEPTICEMIA PUERPERALA este o infectie puerperala generalizata


care apare ca urmare a patrunderii si multiplicarii in sange a agentilor
bacterieni, proveniti de la infectiile localizate. Se manifesta printr-o
degradare puternica a starii generale care determina, de regula, moartea
animalului.

19
Se intalneste frecvent la catea (35% din totalul infectiilor puerperale),
scroafa (30%), iapa (15%), la vaca procentul fiind nesemnificativ.
Etiologie. Infectia este diseminata de la aparatul genital, pe cale sangvina
sau limfatica, pe fondul unei reactivitati foarte scazute ,dar si datorita
virulentei unor germeni (streptococul hemolitic). Cel mai frecvent,
afectiunea apare in primele 4-5 zile post-partum.
Simptomele sunt diferentiate in functie de specie, astfel:
- la vaca septicemia apare la o saptamana post-partum si poate evolua:
- supraacut;
- acut;
- cronic.
In formele supraacute si acute, debutul este rapid, cu abatere, decubit,
febra (40-41°C), autoascultatie, sialoree, trismus, congestie conjunctiva-
la, midriaza, aritmii, puls accelerat, filiform, anorexie, apoi adipsie si a-
galaxie, uneori edem pulmonar.
In forma cronica simptomatologia este mai putin zgomotoasa, afectiunea
trenand 3-4 saptamani post-partum. Femela slabeste progresiv, prefera
decubitul cu capul sprijinit, la inceput febra, apoi normotermie, daca sta-
rea generala se imbunatateste.
- la iapa evolueaza supraacut sau acut, la 24 ore post-partum, cu febra
Inalta, frison, transpiratie, tahicardie, puls filiform, midriaza, exitus in ca-
teva zile.
- la oaie si capra semnele bolii apar in 12-24 ore post-partum, cu semne
Clinice grave, mai ales la capra. Oaia face o septicemie specifica provoca-
ta de pneumodiplococi cu: abatere, mers nesigur, extesia capului si gatu-
lui, cifoza, abdomen acut, febra (40-41°C), tahipnee, tahicardie, jetaj,
semne de pneumonie. Mucoasa vestibulo-vulvara congestionata, apoi ne-

20
crotica, secretii gri- maronii, ihoroase. Exitus probabil in 1-2 zile. Boala
poate fi transmisa si mieilor.
- la scroafă poate evolua supraacut, acut sau cronic cu: apatie, decubit
permanent, crampe musculare, destindere abdominala, anorexie, hiper-
termie (39,5-40°C), cianoza si ectazi venelor mamare.
- la căţea semnele sunt grave cu: abatere, anorexie, hipertermie (39,5-
41°C), apoi hipotermie, tahicardie, respiratie profunda de tip Biot, colaps
cardio-circulator, secretii vulvare fetide.
- la pisică simptomele sunt similare cu cele de la catea.
Diagnosticul se pune pe baza modificarilor dramatice a starii generale,
coroborate cu afectiunea genitala primara.
Prognosticul vital este sumbru, cu exceptia bovinelor, unde se pot obtine
vindecari.
Tratamentul se face , in cele mai multa cazuri tardiv, cu rezultate satisfa-
catoare. Totusi, un tratament va fi instituit, datorita confiscarii carnii de
tip septicemic.
Se urmareste o terapie antiinifectioasa masiva si sustinerea starii gene-
rale. La carnivore se executa (ovario)-histerectomia.

PIEMIA PUERPERALA reprezinta difuzare pe cale sangvina sau


limfatica, de la aparatul genital, in alte organe, a agentilor patogeni,
rezultand astfel abcese metastatice. Se intalneste la : vaca, rar la scroafa,
carnivore, oaie si capra, exceptional la iapa.
Etiopatogeneza. Metastazele isi au originea in diferite afectiuni inflama-
torii genitale (vaginite, cervicite, metrite, peri- si parametrite, retentii
placentare, piometru, etc. Transmiterea la distanta e posibila prin mobi-
lizarea fragmentelor de trombusi infectati si antrenarea lor in toren-

21
tul sangvin. Astfel aceste trombusuri se opresc in organele cu circulatie
bogata , cum ar fi: ficatul, rinichi, articulatii.
Simptomele sunt reprezentate de: degradarea starii generale, cifoza,
deplasari greoaie, mers teapan, greutate in adoptarea statiunii patrupo-
dale din decubit, abdomen supt, extensii cervico-craniene.
Semnele caracteristice apar dupa cca 2 saptamani post-partum, cand pot
fi decelate limitrof sau la distanta de aparatul genital, tumefactii metasta-
tice insotite de limfoadenite locale.
La vaca metastazele sunt , de regula, articulare, tendinoase, bursitice.
Pot aparea endocardite cu aritmie, tahipnee si tulburari circulatorii grave
sau bronhopneumonii localizate sau localizari renale cu manifestari de
pielonefrita purulenta. Se mai intalnesc localzari mamare sau la extremi-
tatea membrelor anterioare sub forma de pododermatite.
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor generale si locale.
Diagnosticul diferential se face cu intoxicatii si septicemia puerperala.
Tratamentul se instituie tardiv, de regula, iar rezultatele sunt satisfaca-
toare spre indoielnice. Antibioterapia si/sau sulfamidoterapia, precum si
fluidoterapia pentru mentinerea marilor functii pot fi benefice.

NEVROZELE PUERPERALE

Sunt o serie de afecţiuni, apărute după fătare, caracterizate prin


modificări neurovegetative, dezechilibre umorale, intâlnite cu predilecţie
la vacă. Sunt recunoscute trei astfel de stări morbide:

22
- coma puerperală;
- paraplegia puerperală;
- tetania (eclampsia puerperală).

NEVROZELE PUERPERALE LA VACĂ

Coma puerperală a vacii (febra vituleră, febra de lapte, colapsul


puerperal, pareza vituleră, hipocalcemia de parturiţie) apare după primele
mulsori, cu debut şi evoluţie rapidă, a unei depresii severe a funcţiilor
senzoriale şi motorii, hipocalcemie, hipotermie şi pierderea cunoştinţei.
Etiologia este reprezentată de factori favorizanţi şi factori determinanţi.
Factorii favorizanţi:
- lactaţia;
- alimentaţia bogata-n proteine şi carbo-hidraţi, dar săracă-n vitamine şi
minerale;
- stabulaţia prelungită;
- rasa (predispoziţie in defavoarea bunelor producătoare).
Factorii determinanţi:
Principalul factor determinant îl reprezintă declanşarea lactaţiei şi mul-
sul frecvent şi complet. Mai pot participa: schimbările meteorologice ra-
pide şi unele tulburări psihice(îndepărtarea bruscă a viţelului, brutalizarea
femelei,etc.)
Patogeneza poate fi explcată prin unele modificări umorale asociate cu
unele de natură hepatică.
Apare hipocalcemia şi hipomagneziemia (de la 9,5 mg/dl la 2-3 mg/dl, res-
pectiv de la 2,3 mg/dl la 1,2 mg/dl), pe fondul consumului crescut din tim-

23
pul gestaţiei şi apoi al lactaţiei. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că
pentru producerea a 20-25 litri de lapte este necesară de 5 ori cantitatea de
calciu din sânge. De asemenea, afecţiunea apare şi pe fondul unui aport să-
rac sau prin asimilare defectuoasă, deficienţe de ionizare (raţii bogate-n
proteine, dezechilibre acido-bazice) şi deficienţe de mobilizare a rezervelor
de calciu din organism.
Pot participa şi unele glande endocrine la apariţia hipocalcemiei. Astfel hi-
pofiza participă indirect, prin eliberarea de FSH se produce o secreţie mare
de estrogeni ovarieni, estrogeni ce induc dezvoltarea glandei mamare şi se-
creţie colostrală abundentă.
Participarea SNV la inducerea comei, se traduce printro insuficienţă simpa-
ticotonică. Mai pot aparea: hipofosfatemie, hiperpotasiemie,etc.
Simptomele debutează la 12-72 ore de la parturiţie şi de la declanşarea lac-
taţiei, în două faze:
- faza prodromală: nelinişte, trismus, apetit redus, femela pare a asculta
zgomote venite de departe. Prin intervenţia calcitoninei şi parathormonului
simptomele se pot amenda şi totul poate trece neobservat.
- faza comatoasă se instalează brusc, prin instalarea dezechilibrelor aminti-
te, cu: decubit cu autoascultaţie, indiferenţă, areactivitate, somnolenţă, mi-
driază, lipsa reflexelor, normotermie la debut, apoi hipotermie (37°-36°C),
extremităţi reci, secuse musculare, gura întredeschisă, limbă atârnândă, pti-
alism, constipaţie, abolirea apetitului şi a rumegării. Respiraţia este amplă,
dar bradipneică, retenţie urinară, mamelă flască, vene mamare turgide, pre-
siune arterială scăzută, mucoase palide. În cazuri grave, femela adoptă de-
cubitul lateral, opistotonus şi extensia membrelor.
Evoluţia este acută (2-3 zile) cu vindecări lente în 50% din cazuri, alteori
pot apărea reşute (50-75%) in urmatoarele ore. Complicaţiile pot surveni

24
(meteorism, plăgi decubitale, asfixia, bronhopneumonia ab ingestis, pro-
laps vaginal sau rectal) agravând astfel prognosticul.
Leziunile anatomo-patologice sunt nespecifice: ficat mărit, decolorat cu
peteşii, degenerescenţă grasă, congestii ale unor glande endocrine.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, pe faptul că apare la bune-
le producătoare de lapte şi numai după primul muls sau supt.
Prognosticul este grav datorită evoluţiei rapide şi complicaţiilor, dar poa-
te deveni favorabil dacă se intervine la timp.
Tratamentul se executa prin insuflare de aer în mamelă sau calciterapie sau
prin ambele metode. Se folosesc sărurile de calciu injectabile: clorura de Ca
30-50 g sol. 10%, gluconat de Ca 25-50 g sol. 10%, borogluconat de Ca. În
general doza la vacă este de 10 g de calciu/100 kg g.v., inoculată i.v. lent,
eventual diluata in ser fiziologic, fracţionarea dozelor, în vederea diminua-
rii acţiunii nocive asupra cordului. Alteori se preferă administrarea şi pe ca-
le i.m. în paralel cu administrarea i.v. Se poate folosi formula:
Rp/ Gluconat de calciu 38,0
Clorură de magneziu 6,0
Acid boric 6,5
Soluţie salină 0,9% până la 100 ml
Mf sol
DS inj 30 ml/ 100 kg m.c.
Se obţin vindecări în cca. 80% din cazuri.
Insuflarea de aer în mamelă (Schmidt 1879) se execută cu aparatul
Ewers sau cu ajutorul unei pompe de aer, prin intermediul unei sonde ma-
mare. Se va insufla aer intrunul, in două sau chiar în toate compartimen-
tele cu atenţie şi păna la ridicarea de pe sol, a membrului superior cu cca.
3-4 cm. Pentru a împiedica refularea aerului, extremitaţile mamelonului

25
se vor lega timp de 6 ore cu feşe de tifon. În 80% din cazuri vaca se ridi-
că in cca. 30 min.
Asocierea celor două metode duce la vindecări până la 98% din cazuri.
Se mai pot administra parathormon 50-100 γ/zi, cortizon 500 mg sau
prednisolon 200 mg, vitamina D 10-30 mil. U.I., vitamina C 10g/zi.
Profilaxia constă în alimentaţie raţională, repaus mamar de minim 6 săp-
tămăni, iar la cele care au in antecendente boala, se va evita mulsul com-
plet şi rapid.

Tetania puerperală a vacii ( eclampsia vituleră) este o nevroză


puerperală caracterizată printro hiperexcitabilitate neuro-musculară.
Etiopatogeneza este neelucidată complet. Se constată hipocalcemie, hipo-
magneziemie şi hiperamoniemie.
Simptomele apar la 48 ore post-partum cu: agitaţie, mugete frecvente, hi-
perreactivitate la stimuli externi, apoi contracţii clonice, titubaţii, trismus,
nistagmus rotator, sialoree, tahicardie, tahipnee, hipertermie (39-39,5°C),
uneori contracţii de tip tetaniform. Afecţiunea evoluează in crize repetate
ce alternează cu stări de comă. Treptat apare tetania generalizată şi moarte
prin asfixie în 2-10 ore de la debut.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice apărute în puerperiumul pre-
coce, facându-se diagnosticul diferenţial cu tetanosul puerperal şi meningo-
encefalite.
Prognosticul e grav, moartea producându-se în 90% din cazuri.
Tratamentul constă în administrarea de substanţe tranchilizante, ce pot a-
menda simptomele de hiperexcitabilitate neuro-musculară ( Combelen, ace-
promazina, fenobarbital, xilazina, săruri de Mg, etc).

26
Paraplegia puerperală (downer cow syndrome) a vacii reprezintă incapa-
citatea femelei de a se menţine in staţiune patrupodală.
Etiologia este asemănătoare cu cea din coma puerperală, in plus fiind im-
plicate traumatisme, destinderi capsulo-ligamentare ale bazinului din timpul
extragerilor forţate, pe fondul epuizării femelei în momentul parturiţiei.
Patogenia nu este suficient cunoscută, traducându-se prin hipofosfatemie
(de la 5mg/dl la 0,5-1mg/dl), hipertiroidism cu secreţie mărită de calcitoni-
Nă, variaţii ale Na, K, Mg.
Simptomele apar după primele mulsori cu : nesiguranţă în staţiune, vaccila-
ţii ale trenului posterior, decubit, marile funcţii normale, facies vioi. Se pot
produce vindecări spontane în cca. 7 zile. Frecvent se produc complicaţii
datorate decubitului prelungit.
Diagnosticul se trasează prin: decubit, păstrarea cunoştinţei şi a marilor
funcţii. Diagnosticul diferenţial se face cu:fracturi, luxaţii, desmorexii, ne-
vrite.
Prognosticul este rezervat dacă decubitul se prelungeşte peste 7-8 zile.
Tratamentul prin insuflare de aer în mamelă dă rezultate incerte, la fel ca
terapia cu compuşi ai fosforului. Se poate administra hipofosfit de calciu
30g+glucoză 10 g în 100 ml apa distilată, injectate i.v., fosfat acid de sodiu
5-20 g, i.v., acid fosforic 10-20 g/zi per os diluat în sirop, apă, etc. Se mai
administrează corticoizi, tonice generale. Se vor lua măsuri pentru evitarea
leziunilor decubitale.

NEVROZELE PUERPERALE LA OAIE ŞI CAPRĂ

Apar în condiţii similare ca la vacă, putând uneori îmbrăca un aspect en-

27
zootic.
Simptomele pot apare ante- dar mai ales postpartum, cu: apatie, anorexie,
constipaţie, hipo- şi/sau agalaxie, ataxie, decubit. La oaie întâlnim forma
paraplegică, cu precădere, iar la capră cea comatoasă.
Evoluţia este lenta, cu vindecare în 1-2 săptămâni, dar cu slabirea femelei
şi producţie scăzută de lapte.
Prognosticul este favorabil, dar rezervat în ceea ce priveşte producţia de
lapte.
Tratamentul se face prin calciterapie cu rezultate foarte bune la ambele
specii. Se administrează borogluconat de calciu 6-10 g i.v. Profilactic se
vor administra in hrană suplimente minerale.

NEVROZELE PUERPERALE LA SCROAFĂ

Apar mai frecvent la scroafele rahitice şi la cele foarte prolifice.


Simptomele apar la câteva ore postpartum sau chiar în timpul parturiţiei.
Forma comatoasă este mai rară cu: anorexie, apatie, mamele mici, reci,
fără secreţie, mers dificil, tremurături musculare, apoi decubit cu ridicări
greoaie.
Forma tetanică (eclamptică) este mai frecventă sau asociată cu prima, cu:
agitaţie, guiţături convulsive, contracţii musculare generalizate, decubit
costoabdominal, opistotonus, extensia membrelor, masticaţii în gol, ptia-
lism. Crizele au loc la 10-30 min. Daca simptomele apar înainte de partu-
riţie, aceasta poate întărzia sau devine greoaie, expulzia fiecărui purcel

28
declanşând o nouă criză.
Evoluţia este favorabilă cu vindecare spontană în câteva zile.
Prognosticul este favorabil pentru parturientă, dar grav pentru purcei da-
torită naşterii dificile şi agalaxiei.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a momentului apariţiei
bolii. Se face diagnostic diferenţial cu mamita colibacilară (febră şi infla-
maţie mamară).
Tratamentul se face prin administrare i.v. sau i.m. de borogluconat de
calciu 10-15 g. În forma eclamptică se vor administra tranchilizante.

NEVROZELE PUERPERALE LA IAPĂ

Sunt foarte rar întâlnite (s-a descris o formă eclamptică la ponei) cu apa-
riţie în puerperium, dar după un efort. Se constată hipocalcemie şi hiper-
magneziemie.
Simptomele sunt: nelinişte, agitaţie, tremurături musculare, transpiraţii
abundente, trismus, membre de lemn, tahipnee, tahicardie, retenţie urina-
ra. Vindecare spontană în 60% din cazuri. Moartea se poate produce în câ-
teva ore de la debut.
Diagnosticul se pune uşor, facându-se diferenţa cu tetanosul (momentul
apariţiei şi poziţia pleoapei a treia).
Tratamentul se face prin calciterapie 5-10 g/100 kg m.c. Vindecarea de-
butează cu micţionare în cantitate considerabilă.
Profilaxia se face prin evitarea eforturilor mari, în puerperium, ale iepelor.

NEVROZELE PUERPERALE ALE CARNIVORELOR

29
Cea mai întâlnită nevroză, care apare în timpul lactaţiei, este eclampsia
puerperală sau eclampsia de lactaţie.
Afecţiunea este mai întâlnită la căţelele raselor mici, prolifice, cu alimen-
taţie necorespunzătoare.
Patogenetic se constată hipocalcemie(de la 100-120 mg‰ la 70-50 mg‰).
Simptomele apar în primele zile după fătare sau mai târziu în lactaţie cu:
agitaţie, nelinişte, gemete, tremurături musculare, convulsii, titubări, pti-
alism, limbă atârnândă, nistagmus rotator, contracţii clonice, apoi tetanice
, opistotonus, membre în extensie, mamelă turgescentă, secretorie. Criza
poate dura de la 5 min. la câteva ore. Crizele sunt extenuante, femelele re-
simţindu-se printro stare de somnolenţă şi oboseală marcante. Crizele pot
reveni, dar se răresc. Uneori se poate produce spasm glotic şi exitus. Se
produc recidive la parturiţiile următoare.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a prezenţei lactaţiei.
Prognosticul este favorabil sau rezervat în cazul crizelor lungi şi frecven-
te.
Tratamentul pe bază de săruri de calciu este salutar (borogluconat de cal-
ciu 0,1-0,5 g/kg m.c.). Simptomatic se pot administra sedative, tonice car-
diace, vitamina C, etc. Se vor îndeparta căţeii de la supt, apelând la o doică
sau la alimentaţie artificială a puilor sugari.

PSIHOZELE PUERPERALE

Sunt tulburări psihopatologice, cu alterarea comportamentului, care apar la

30
animale în gestaţie şi în puerperium.

PSEUDOGESTAŢIA ŞI LACTAŢIA NERVOASĂ

Este o afecţiune des întălnită la căţea, dar şi la pisică. Este caracterizată de


manifestări morfofiziologice şi comportamentale tipice gestaţiei şi lactaţiei
Aceste manifestări apar în lipsa gestaţiei, postestral, fiind induse de:
- factori hormonali;
- factori olfactivi, vizuali, auditivi;
- reflexele innăscute.
Etiopatogeneza poate include comportamentul de tip haită la căţele, când
femela dominantă este singura care procrează, celelalte ocupându-se cu în-
grijirea puilor, inclusiv alăptarea. Statusul endocrin este similar în gestaţie
cât şi în afara gestaţiei. Adica, progesteronemia se menţine la valori ridi-
cate timp de circa 2 luni, ceea ce conduce la un comportament de tip gesta-
tiv şi maternal al femelei. După 2 luni progesteronemia scade determinând
creşterea prolactinemiei, deci apariţia lactaţiei.
La pisică nu se prea întâlneşte fenomenul de pseudogestaţie, în schimb
lactaţia nervoasă se întâlneşte frecvent.
Atât la căţea cât şi la pisică, coabitarea cu congenere gestante sau lactante
poate induce psihozele mai sus menţionate.
Simptomele sunt evidente la 5 până la 12 săptămâni postestrus. La căţea se
observă o creştere în volum a abdomenului, oboseală, nervozitate, compor-
tament de tip maternal. La examenul clinic şi ecografic al aparatului geni-
tal nu se observă modificări. Uneori, la căţea se pot observa secreţii vagina-
le gleroase, discrete.

31
Glanda mamară este mărită în volum şi prezintă secreţie lactată.
Evoluţia este de regulă spre dispariţia simptomatologiei, uneori putând apă-
rea complicaţii ca: piometru, mamite, tumori mamare.
Diagnosticul este facil bazându-se pe simptomatologie, dar trebuie facută
diferenţa cu gestaţia adevărată.
Prognosticul este favorabil, dacă nu apar complicaţii.
Tratamentul are în vedere următoarele deziderate:
- modificarea comportamentului;
- inhibarea lactaţiei;
- involuţia glandei mamare.
Primul deziderat poate fi obţinut prin scoaterea femelei din mediul ei şi
prin distragerea atenţiei. În acest sens, femela se va plimba un timp mai în-
delungat în locuri necunoscute sau dacă este posibil chiar se poate apela la
cazări temporare.
Următoarele obiective pot fi atinse printrun tratament :
- igieno-dietetic;
- local;
- diuretic;
- medicamentos şi hormonal.
Tratamentul igieno-dietetic cuprinde suprimarea alimentaţiei 24 de ore şi
a apei 48 de ore. Apoi raţiile se reduc la jumătate din normal pentru 7-10
zile.
Local se urmăreşte decongestionarea şi reducerea hipertrofiei mamare.Se
poate apela la compresii reci şi aplicarea de unguente ca :
- unguent camforat 10%;
- Stopcanilact cremă;
- Lactafug cremă;

32
- Mastoprofen;
- Progestogel.
Tratamentul diuretic impune folosirea Furosemidului 4mg/zi/5 zile.
Tratamentele medicamentoase presupune folosirea antipirinei şi a bicarbo-
natului de sodiu, în părţi egale, câte 250-300 mg/zi/10 zile sau 1-2 linguri-
ţe de sirop de KCl 10%/8-10 zile. Se mai poate folosi bromocriptina în do-
ze de 20-30µg/zi/14 zile, având ca efect inhibarea prolactinei. Tot un inhi-
bitor al prolactinei este şi metergolina şi cabergolina în doze de 0,2 mg/kg/
zi. Inhibitorii de prolactină având efecte vomitive, se vor administra în pa-
ralel cu antiemeticele.
Tratamentele hormonale presupun folosirea steroizilor gonadali, astfel:
- estrogeni + testosteron (Fecundan 1-2 ml i.m., Mamineurine 1-3 tab/zi/
6 zile, Covinan, etc.).
Profilaxia constă în administrarea unei doze unice de 0,01 mg/kg de ben-
zoat de estradiol, la 10 zile de la încetarea căldurilor.
PLACENTOFAGIA

Reprezintă consumarea învelitorilor fetale, după expulzare, de către


femelele ierbivore sau omnivore. Acest lucru e normal la carnivore. Se
întâlneşte la scroafă, rar la vacă şi iapă.
Simptomele pot fi imediate şi alarmante, când învelitorile deglutite parţial
pot produce moartea prin asfixie. De obicei semnele clinice apar la câteva
zile de la ingestie cu: inapetenţă, meteorizaţii, colici, diarei cu resturi de
învelitori, tahipnee, hipertermie, tahicardie. La scroafă simptomatologia
lipseşte.
Diagnosticul este greu de fixat, mai ales dacă parturiţia nu a fost suprave-

33
gheată.
Tratamentul presupune stimularea digestiei prin administrarea de HCl dilu-
at şi pepsină, dar şi laxative uleioase în vederea accelerării tranzitului.
Profilaxia se referă la supravegherea parturiţiei şi la îndepărtarea învelitori-
lor perifetale.

FETOFAGIA

Reprezintă consumarea propriilor produşi de concepţie de către mamă.


Se întâlneşte la: scroafă, pisică, iepuroaică, rar la căţea.
Etiologia se referă la alimentaţia cu carne crudă în a doua jumătate a ges-
taţiei, iritarea mamei de către pui, prin supt, prin provocarea de leziuni cu
dinţii sau ghearele. Reflexul de autoapărare presupune muşcarea puilor şi
mai apoi consumarea acestora. Fenomenul se repetă, de regulă, la urmă-
toarele parturiţii. Aceste femele se vor elimina de la reproducţie,
Tratamentul constă în supravegherea primiparelor la fătare, administra-
rea de tranchilizante sau transferul puilor la doici sau alimentaţie artifici-
ală.

34
STERILITATEA, INFECUNDITATEA

STERILITATEA- CONGENITALĂ(SG)
- DOBANDITĂ(SD)
SG=modificările şi anomaliile care se produc in timpul vieţii uterine ducând
la incapacitatea indivizilor de a procrea, proces care de regula-i ireversibil.
SD=afecţiunile şi modificările produse-n timpul vieţii individului care-i
compromite, definitiv sau temporar, funcţia de reproducţie.
Sterilitatea se intâlneşte deopotrivă la masculi cât şi la femele.
STERILITATEA CONGENITALĂ (SG) poate fi morfologică şi/sau
fiziologică.
Factori: ereditari, intrauterini, externi.
Se intâlneşte la toate speciile,mai ales la vacă si scroafă.
AGENEZIA OVARIANĂ :lipsa unuia sau a ambelor ovare cu un tractus
genital infantil. In ultimul caz femela prezintă anafrodizie(nu prezintă cicluri
sexuale).
HIPOPLAZIA OVARIANĂ= subdezvoltarea si hipofuncţia a unuia sau a
ambelor ovare.
Etiologie: gena autosomală recesivă care acţionează asupra adenohipofizei
rezultând hipogonadism.
HIPOPLAZIA OVARIANĂ BILATERALĂ= dimensiuni mici ale
ovarelor,lipsa foliculilor ovarieni,tractus genital infantil, glanda mamară
redusă cu mameloane mici şi indurate, cicluri sexuale absente.
HIPOPLAZIA OVARIANĂ UNILATERALĂ= un ovar normal,
hipofuncţional, cicluri neregulate, călduri sterse, dar femelele pot rămâne
gestante.

35
Tratament: excluderea de la reproducţie.

ANOMALIILE SALPINXULUI: aplazii unilaterale, salpinx dublu, aplazie


segmentară,ocluzii cu hidrosalpinx.
HERMAFRODITISMUL=existenţa pe acelasi individ a unor organe si
caractere secundare mascule si femele(disgenezie gonadala).

HERMAFRODITISMUL poate fi:


-hermafroditism adevarat(ovotestis si hermafroditismul gonadal alternant);
-pseudohermafroditismul mascul;
-anomalii ale gonadelor şi a cailor genitale (freemartinism);
-anomalii ale căilor genitale (boala junincilor albe);
-atrezia vulvară.

HERMAFRODITISMUL ADEVĂRAT

OVOTESTIS – ul reprezinta anomalia manifestată prin prezenţa,la


acelaşi individ,atât a gonadelor mascule cât şi femele,situate uni- sau
bilateral.Formaţiunea,denumită ovotestis,este formată in principal, din
ţesut testicular, în zona centrala, iar periferic din ţesut ovarian.
Tractusul genital este de tip femel şi poate fi sau nu bine dezvoltat.
Fenotipic, indivizii sunt masculi iar comportamentul sexual este
alternant.
Anomalia se intalneşte la suine şi foarte rar la bovine.

36
HERMAFRODITISMUL GONADAL ALTERNANT se intalneşte tot
la suine şi se manifestă prin prezenţa pe o parte a unui testicul, iar pe
cealaltă parte a unui ovar.
Tractusul genital poate fi de tip femel sau se poate manifesta anatomic
corespunzător gonadei. În ambele cazuri structura gonadelor este alte-
rata.
Din punct de vedere genetic sexul individului este femel.

PSEUDOHERMAFRODITISMUL MASCUL
Se caracterizeaza prin testicule dispuse intraabdominal si tractus genital
femel. Labii nedezvoltate, vulvă redusă, clitoris hipertrofiat, gonade hipo-
plazice, fara linie seminala dar gl. Leydig hipertrofiată.
Acest tip de hermafrodiţi sunt foarte masculinizaţi.Se intalneşte
preponderent la suine,rar la bovine si cabaline. In cazul cabalinelor au un
comportament agresiv.

FREEMARTINISMUL
Formă a intersexualitaţii manifestată frecvent la bovine ca urmare a anas-
tomozelor corio-alantoidiene între fetuşii de sex opus, în cazul gestaţiilor
gemelare.Se manifestă prin prezenţa,la acelaşi individ, a organelor genitale
femele şi mascule, dar insuficient dezvoltate. Anomalia apare din timpul
gestaţiei timpurii, cand testiculele fetusului mascul secretă hormoni
androgeni. Aceşti hormoni trec către fătul femel determinând tulburări ale
sexualizării. Viţelele freemartine au organele genitale externe normale, iar
cele interne sunt masculinizate.
Unele viţele au tractusul genital slab dezvoltat, prezintă himen si ovare hi-
poplazice. Altele prezintă clitoris dezvoltat, vagin tubular în fund de sac, în-

37
chis, fără cervix.
Freemartinismul se mai intâlneşte la: ovine, caprine şi suine.
Din punct de vedere genetic freemartinii sunt femele.

APLAZIA SEGMENTARA A CANALELOR MÜLLER


(BOALA JUNINCILOR ALBE)

Se caracterizează prin dezvoltarea defectuoasă a canalelor Müller care de-


termină anomalii vaginale, cervicale sau uterine. S-a semnalat la viţelele de
culoare albă în Belgia în 1953. La noi a fost semnalată accidental în 1958.
Ovarele sunt normal dezvoltate, dar apar aplazii a unor segmente a apara-
tului genital. Viţelele au cicluri normale, secreţii fiziologice care se pot acu-
mula intrauterin mimând o gestaţie. Poate apărea uter unicornis sau pot lip-
si toate căile genitale.Se datorează unei gene recesive.

ATREZIA VULVEI
Este definită ca prezenţa unei vulve extrem de reduse, mai ales la
rasele Friza si Jersey. Se transmite ereditar.
La noi, anomalia a fost descrisa de catre Drugociu si col. in 1973 la vaci
Holstein importate la un procent de 80% din totalul lotului respectiv.
S-au produs distocii recurgându-se la intervenţii vulvo-vaginale.
La următoarele parturiţii expulziile au decurs normal.

38
ANOMALII CONGENITALE CERVICALE

BRIDA POSTCERVICALA este o anomalie tipică bovinelor si apare ca


o bandeletă verticală în fundul vaginului constituită din acelaşi ţesut ca cel
vaginal.
Brida postcervicală nu induce infecunditate, ci poate doar îngreuna
introducerea pipetei de insămanţare sau poate fi cauză de distocii prin
interpunerea acesteia între membrele anterioare ale fătului.
Diagnosticul se pune prin examen vaginal.
Tratamentul este chirurgical numai daca s-au produs dis-
tocii.

CERVIXUL DUBLU este fiziologic la iepuroaică şi nutrie, iar la celelalte


femele este o anomalie datorată unirii incomplete a canalelor Müller şi poate
coexista cu uterul duplex.
Este o anomalie rară şi nu produce , de regulă, distocii, sterilitate sau
infecunditate.

39
STERILITATEA DOBÂNDITĂ

Sterilitatea dobândită sau sterilitatea câştigată apare in urma unor leziuni


sau tulburări funcţionale în timpul vieţii sexuale ale femelei. Sunt mai des
întâlnite decât cele congenitale. Deosebim:
-sterilitate lezională
-sterilitate functională
-sterilitate de origine alimentară
-sterilitate datorată condiţiilor deficitare de cazare şi de exploatare
-sterilitate senilă.
Sterilitatea lezională este urmarea directă a unor afecţiuni genitale sau
chiar a altor organe şi se produce prin:
-tulburări ale ciclurilor sexuale
-distrugerea spermatozoizilor in tractul genital femel
-moartea ovulei sau a embrionului
-imposibilitatea pătrunderii zigotului în uter şi lipsa nidării acestuia.

BOLILE ORGANELOR COPULATOARE

VULVA CU TENDINŢĂ LA ORIZONTALITATE se intâlneşte la


vacile şi iepele în vârstă slabe, epuizate când urina şi materiile fecale pătrund
în fundul vaginului determinând urovaginul.
Depistarea estrului se face cu dificultate datorită sechestrării secreţiilor, iar
infecunditatea rezidă din iritaţia vaginală şi din imposibilitatea intromisiunii.

40
PLĂGILE VULVARE sunt intâlnite la toate femelele. Se manifestă prin
durere, inflamaţie, apoi cicatrici care pot împiedica intromisiunea sau nu se
produce ovulaţia sau nidaţia datorită durerii.
Prognosticul variază cu profunzimea si vechimea leziunii.
Tratamentul vizează procedee chirurgicale pentru realizarea vindecării ra-
pide , cu cicatrici cât mai suple, iar vara evitarea miazelor(eter iodoformat
sau camfor).

LUPUSUL VULVAR reprezintă o vulvită tuberculoasă cu abcese multiple.


Femela se va supune măsurilor de combatere a tuberculozei (stammping
out).
BOLILE ORGANELOR COPULATOARE

RUPTURA DE PERINEU este un accident frecvent la primipare in tim-


pul parturiţiei, mai ales la vacă si iapă. Se produce consecutiv tracţiunilor
asupra fetuşilor voluminoşi sau prin eforturile exagerate a parturientei.
Ruptura se mai produce şi prin muşcături ,împunsături,agăţări. Se produce
astfel deşirarea comisurii superioare spre anus, putând interesa şi sfincterul
anal. Ruptura se observa uşor in timpul micţiunii sau defecării.
Se poate complica cu pneumovagin, pneumometru si endometrita catarală
cu infecunditate sau chiar sterilitate.
Tratamentul consta in sutura plăgilor cu vivifiere sau nu, in functie de ve-
chimea lor. Se asigură antisepsie locală pâna la vindecare.
Profilaxia constă în aplicarea corectă a tehnicilor obstetricale iar la nevoie
executarea epiziotomiei.

41
FISTULA RECTO-VESTIBULARĂ ŞI RECTO-VAGINALĂ
constituie o soluţie de continuitate prin ruperea peretelui vestibulo-vaginal şi
rectal.
Apare de regulă în distocia incrucişării membrelor pe ceafă , în urma actu-
lui sexual la iapă sau în urma deschiderii unor abcese perineale profunde.
Rupturile mici permit realizarea unui traiect fistulos, dar cele mari duc la
formarea anomaliei denumita cloacă.
Simptomele sunt reprezentate de eliminarea fecalelor prin căile genitale.
Apare vaginita catarală sau purulentă.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice.
Prognosticul este rezervat.
Tratamentul in fistulele mici se face prin cauterizare chimică sau calorică,
dupa anestezie epidurala joasa. Tot sub anestezie se execută si sutura plă-
gilor mari, separat peretele rectal, separat peretele vaginal. Se vor folosi fire
de sutură neresorbabile sau cu resorbţie lentă (Dexon, Vycril, PDS, etc.).

CHIŞTII VESTIBULARI (BARTHOLINITA CHISTICĂ)


Se întâlnesc la vacă şi primate prin degenerescenţa glandelor vestibulare
majore (Bartholin) datorită blocării canalelor de excreţie. Obstrucţia se
produce consecutiv unui proces inflamator local sau prin hiperestrogenism.
Simptomatologia se manifestă acut sau cronic.
Bartholinita acută se manifestă cu inflamaţie şi sensibilitate accentuată şi
formarea de abcese.
Bartholinita cronică se manifestă prin formarea chistului Bartholin cu di-
mensiuni variabile (nucă→cap de copil). Cei foarte mari pot împiedica mon-
ta sau însămânţările artificiale.
Diagnosticul se pune prin palpare si inspecţie, când se sesisează prezenţa

42
unei formaţiuni fluctuente cu membrană albăstruie.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul este chirurgical prin secţionarea în felie de pepene a peretelui
chistului sau puncţionarea acestuia şi introducerea în cavitate a soluţiilor
de Lotagen sau Lügol.

CHIŞTII VAGINALI (GÄRTNERITA CHISTICĂ)


Sunt intâlniţi la vacă prin degenerescenţa chistică a canalelor Gärtner, sunt
inşirati pe două rânduri având aspect moliniform, formându-se prin
obstrucţia canalelor glandelor. Pot impiedica ascensiunea spermatozoizilor
sau îngreuna insamanţarea artificială.
Prognosticul este in general favorabil (pot apărea infecţii locale).
Tratamentul se face in cazul chiştilor mari prin incizarea lor şi aplicarea
de antiseptice locale.

UROVAGINUL
Se intalneşte la femelele bătrâne, cahectice si se exprimă prin colectarea
urinei în fundul vaginului. Acest lucru e posibil prin orizontalizarea vulvei, a
relaşării ligamentelor şi ţesuturilor de susţinere peri vulvo-vaginale. Urina
sechestrată fermentează si irită pereţii vaginali creând un mediu spermato-
zoidic neprielnic.
Simptomele sunt decelabile prin inspecţie, constatându-se orizontalizarea
vulvei. La ESV se observă distensia fundului vaginal şi acumularea urinei.
Diagnosticul se pune prin inspecţie şi cu ajutorul speculumului vaginal.
Tratamentul urmareşte două deziderate:
-refacerea tonusului femelei prin imbunătaţirea calităţii vieţii.
-combaterea inflamaţiilor locale prin lavaje cu soluţie bicarbonat de sodiu

43
5%, soluţie Lotagen 2%,bujiuri cu antibiotice, etc.
Se recomandă efectuarea de însămânţari artificiale şi evitarea montei natu-
rale.

VAGINISMUL (COLPOSPASMUL)
Reprezintă contracţia spasmotică a musculaturii vestibulo-vaginale în timpul
actului sexual sau imediat postum. Este o reacţie reflexă datorită hiperest-
eziei (durerii) vaginale. Actul sexual poate sa nu mai aibă loc, sau se
produce refularea spermei datorită eforturilor de expulzare.
Tratamentul urmăreşte calmarea femelei:frecţii reci in zona lombara, plim-
bări, anestezie epidurală joasă. Se vor trata afecţiunile vulvo-vaginale gene-
ratoare de durere, aplicarea de unguente cu anestezină 5% si însămânţare
artificiala.
PROLAPSUL VAGINAL CRONIC
Determină infecunditate datorită infecţiilor locale consecutive. Apare în
gestaţie, puerperium sau la femelele bătrâne, subnutrite, stabulate pe paturi
scurte, cu inclinaţie antero-postererioara, furajare cu grosiere, micotoxicoze.
Simptomele sunt exprimate prin prezenţa printre labiile vulvare a unei for-
maţiuni globuloase, variabile ca volum, care are pe faţa ventrală meatul uri-
nar.
În timp, datorită expunerii la aer, apar complicaţii cu edemaţierea mucoa-
sei, necroze, sfacelări, modificarea stării generale, inapetenţă, abolirea ru-
megării, gangrena, exitus.
La iapă simptomele sunt mai alarmante, iar la carnivore poate apărea auto-
fagia cu mutilări sau hemoragii grave.
Diagnosticul este facil, prin inspectie, diferenţial cu tumorile vaginale sau
prolapsul vezicii urinare.

44
Tratamentul urmareşte cele trei deziderate (abordat mai pe larg la capito-
lul accidente din cursul gestaţiei): repunerea vaginului, menţinerea acestuia
şi inlăturarea cauzelor.

TUMORILE VULVO-VAGINALE
Se intâlnesc la toate speciile şi pot determina apariţia vaginitelor, pot
impiedica actul vaginal sau parturiţia.
La vacă : fibropapiloame (tumori veneriene), leiomioame.
La iapă : neoplasme (sarcoame, melanoame, epitelioame).
La căţea :fibroame, fibroleiomioame, leiomiosarcoame, sarcoame, sarcoa-
me Stiker.
Tratamentul este chirurgical, chimioterapie (0,5mg/m² suprafata corporala
Vincristina , in tumorile Stiker), röentgenterapie, etc.

VESTIBULO-VAGINITELE SPECIFICE se trasmit prin actul sexual


sau iatropatic producând infecunditate, fiind reprezentate de:
- exantemul genital
- vestibulita granuloasă a bovinelor
- vaginita trichomonotică.

EXANTEMUL GENITAL
Este o afectiune venerica, de tip eruptiv, care se manifestă la cabaline. Se
intalneşte rar in România.
Simptomele sunt tipice cu: edem şi congestie vulvară, apoi macule pe mu-
coasa vestibulară, apoi vezicule, care difuzează pe perineu şi pe partea in-
ternă a coapselor.Veziculele ulcerează, acoperindu-se cu cruste, apare pru-
rit şi complicaţii.

45
Aceleaşi manifestări apar şi la armăsar, dar la nivelul glandului şi furoului.
Diagnosticul se pune cu usurinţă pe baza semnelor clinice şi pe evoluţie.
Prognosticul medical este favorabil (vindecare spontană în 2-3 săptămâni),
dar produce infecunditate şi are contagiozitate mare.
Tratamentul consta in repaus sexual 60 zile şi tratament local sicativ şi an-
tiseptic.

VESTIBULITA GRANULOASĂ A BOVINELOR este o afecţiune


venerică caracterizată printr-o erupţie granuloasă la nivelul mucoasei
vestibulare.
Etiopatogeneza. Pe fondul unor carenţe în fosfor şi caroten apare o scade-
re a imunitaţii vestibulare. Pe acest teren debilitat se grefează Mycoplas-
ma bovigenitalium, Ureaplasma spp., Arcanobacter pyogenes şi Escheri-
chia coli. Alţi autori incriminează un herpesvirus ca agent patogen.
Perioada de incubatie este de 1-3 saptamani.
Simptomatologia este dependentă de ciclul estral, producându-se acuti-
zări in timpul căldurilor şi amendări clinice in fazele progesteronice.
Apar congestii şi infiltraţii ale mucoasei cu edemaţierea foliculilor limfo-
izi, care apar roşii, rugoşi mai ales in jurul fosei clitoridiene. Se constată
prurit, micţiuni frecvente, secreţii seroase, uneori purulente,. Dupa cca. o
săptămână se reduc semnele clinice, afecţiunea cronicizându-se timp de 1-2
luni.Uneori pot apărea forme grave cu edem vulvar, false membrane cu as-
pect difteroid, lăsând în urmă ulceraţii necrotice, modificarea stării
generale.
Prognosticul este favorabil influenţând foarte puţin fecunditatea, vindeca-
rea producându-se spontan.
Tratamentul se practică în formele complicate, prin aplicare de unguente

46
cu antibiotice şi sulfamide, soluţii antiseptice(Lotagen 2%,potiunea Lag-
neau care conţine: acid salicilic 3 parţi+1parte acid picric+15 parţi glice-
rina).
Se recomandă evitarea montelor naturale şi evitarea transmiterii iatrogene
a bolii.

VAGINITA TRICHOMONOTICĂ
Este produsă de Trichomonas vaginalis bovis şi este specifică bovinelor,
condiţionat de subnutriţie, carenţa în vitamina A şi în microelemente
(I,Mn,Co). Transmiterea bolii se face prin monta naturală, iar infecunditatea
se produce prin mediul spermatotoxic creat de parazit.
Simptomele apar la 3-5 zile dupa monta traduse prin: inflamaţia mucoasei
vestibulo-vaginale, exsudat seros alb-murdar, leziuni ulcerative, prurit.
Dupa 15-20 zile secreţia devine purulentă, pruritul dispare, iar căldurile
dispar sau sunt neregulate.
Se poate complica cu cervicita şi metrita trichomonotică.
Diagnosticul se confirmă prin examenul microscopic din secretia vagina-
lă şi/sau examen din culturi.
Tratamentul este complex dpdv al heterogenitaţii medicaţiei, astfel:
-derivaţi acridinici (unguent cu tripaflavina 5‰, bujiuri cu Nitrofuran 3-4
bucăţi la 48 ore, soluţie Lotagen 2%)
-derivaţi imidazolici (dimetridazol 50 mg/kg/zi/5 zile, metronidazol 60-
70mg/kg la 12 ore timp de 3 zile în apă sau în furaje sau i.v. 50 mg/kg, o
singură administrare.
-Berenil 3,5 mg/kg sol 7% adm i.m.
Tratamentul se face şi taurilor infectaţi de aceeaşi manieră.
Profilaxia se face prin control san-vet,castrarea taurilor neautorizati,insa-

47
mantare artificiala.

LEZIUNI ALE CERVIXULUI

STENOZA CERVICALA (BLOCAREA CANALULUI CERVICAL)


Se datoreaza prezentei chistilor cervicali, tumori vaginale, cicatrici,
proliferarea masiva a tesutului conjunctiv. În acest fel se îngreunează sau se
blochează înaintarea spermatozoizilor.
Diagnosticul se pune prin ESV şi ETR când se constată obstrucţia
lumenului cervical datorită situaţiilor descrise mai sus. Blocarea completă a
colului duce la apariţia mucometrului.
Prognosticul este rezervat spre grav.
Tratamentul urmareşte puncţionarea în cazul chiştilor cervicali şi ramoli-
rea acestora cu substanţe sclerozante sau ablaţia tumorilor. Acest lucru e
facilitat prin aducerea colului între labiile vulvare cu ajutorul penselor
Albrechtsen. Local se vor aplica forme medicamentoase tipice cu rol anti-
septic si tonifiant.

CERVICITELE CRONICE
Sunt procese inflamatorii persistente, fiind cauze în menţinerea unei
sterilităţi de durată prin mediul spermatotoxic creat.
Etiologia provine din cronicizarea cervicitelor acute netratate sau tratate in-
corect.
Cervicitele pot fi:
- primare – când apar consecutiv traumatismelor sau deşirărilor din timpul
distociilor sau prin însămânţări intempestive.

48
- secundare – când apar ca o complicaţie a vaginitelor sau metritelor.
De asemenea pot fi bacteriene sau micotice.
Simptomele pot fi mascate de prezenţa vaginitelor şi/sau metritelor. La ETR
se observă îngroşarea cervixului. La ESV se observă hipertrofia florii involte
şi prezenţa unor secreţii muco-purulente.
Diagnosticul e greoi, dar se poate confirma prin examen histopatologic.
Tratamentul urmăreşte combaterea infecţiilor şi reluarea funcţiei cervicale.
Se vor administra local antibiotice, sol Lotagen 2% şi tratamente
nespecifice.

ANOMALII ALE COARNELOR UTERINE

HIPOPLAZIA UTERINĂ
Poate fi congenitală datorita insuficientei dezvoltări ale canalelor Müller,
când poate coexista cu hipoplazia ovariană. De asemenea poate fi dobândită
şi evoluează de regulă şi cu anomalia consecutivă ovariană.
Etiopatogeneza rezidă în tulburarea factorilor de mediu, mai ales în timpul
dezvoltării aparatului genital: subalimentaţia, dezechilibre hormonale, vita-
mino-minerale, aport insuficient de apă.
Simptomatologia este dominată de absenţa ciclurilor sexuale. Dacă sunt
prezente, spermotozoizii pot întâlni un mediu neprielnic sau zigotul nu se
poate nida şi degenerează. La ETR se constată un uter de mici dimensiuni,
ovare mici şi de asemenea un conduct copulator hipoplazic.
Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice şi prin ETR.
Prognosticul este grav în hipoplazia congenitală şi rezervat în cea dobân-
dită.

49
Tratamentul se efectuează doar în hipoplazia uterină dobândită.
Se vor imbunătaţi alimentaţia şi condiţiile de întreţinere. Tratamentul hor-
monal constă în administrarea de progesteron i.m. zilnic timp de 9 zile. În
ziua a-7-a se administreză 1000-1500 UI, cu repetare în ultima zi de admi-
nistrare a progesteronului.

BOLILE UTERINE CRONICE

ENDOMETRITA CATARALĂ CRONICA (latenta, ascunsa, oculta)


Este mai frecventă la vacă.
Etiologie Endometritele cronice pot fi primare când infecţiile se produc
consecutiv însămânţărilor nesterile sau cand materialul seminal este infec-
tat.
Pot fi secundare consecutiv endometritelor acute, retenţiilor placentare sau
subinvoluţiilor uterine.
Simptomele sunt foarte şterse, discrete ,caracterizate prin repetarea căldu-
rilor (însămânţări repetate) la intervale regulate. Doar in timpul estrului se
pot decela câteva modificări modeste ale mucusului de călduri. Mucusul îşi
poate pierde din consistenţă, pot apărea flocoane sub forma “fumului de ţi-
gară”, pot apărea bule de aer în mucus sau mucusul poate fi opacifiat. La
ETR coarnele uterine sunt uşor îngroşate.
Diagnosticul se conturează pe baza semnelor clinice, a examinării secre-
ţiilor uterine şi a biopsiei uterine. Se face un lavaj uterin cu ser fiziologic
cald (39°C) . Daca lichidul drenat este tulbure, putem afirma că există un
proces inflamator cronic. Se pot face însămânţări pe medii obişnuite sau
speciale. De asemenea se pot face prelevări de ţesut endometrial şi examen

50
histopatologic.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul presupune introducerea unei soluţii cu antibiotice (200.000UI
+0,5 g streptomicină) în uter cu 5-6 ore înainte de însămânţarea artificială.

METRITA PURULENTĂ CRONICĂ


Apare consecutiv formei acute.
Etiologia este reprezentată de factori favorizanţi ca: alimentaţie carenţată
(Co, Zn, Cu,vit.A si B, exces de fitoestrogeni, furaje mucegaite), tulburări
hormonale, corp galben persistent, hiperestrogenism (cervixul deschis per-
mite pătrunderea florei patogene la nivel uterin).
La iapa metritele cronice pot apărea în urma rupturilor de perineu, fistula
recto-vaginală, pneumovaginului, urovaginulului, monte prelungite, aspec-
te care pot favoriza, datorită deschiderii prelungite a fantei vulvare, a in-
fecţiilor uterine.
Infecţiile sunt de regulă polimicrobiene, incriminaţi fiind :streptococi, sta-
filococi, Fusobacterium necrophorum, Bacteroides spp, Actinomyces pyo-
genes, E. coli, Salmonella, Pseudomonas aeruginosa, Clostridium spp.,
Klebsiella, Candida.
Simptomatologia îmbracă două forme: cu cervix deschis şi cu cervix
închis (piometrul).
In metrita purulentă cu cervix deschis sunt constatate prezenta de secreţii
cu caracter purulent, intermitente, mai ales in timpul micţiunilor sau când
femela adoptă decubitul. Starea generală poate fi uşor alterată, scade pro-
ducţia de lapte, slăbire treptată. La ETR se constată îngroşarea coarnelor
uterine, hipotonie uterină, corp galben persistent, cervix îngroşat.
La iapă secreţiile purulente uterine pot depăşi 100 litri, şi se elimină vul-

51
var în cantitate mare. Se mai constată slăbire, cifoză, inapetenţă.
La căţea şi pisică se produce o hiperplazie chistică endometrială, fără spe-
cificitate de rasă, vârstă, condiţii de întreţinere, status obstetrical. De regulă
la femelele tinere apare datorită folosirii progestativelor. Mai apare şi post-
coital, în împerecherile repetate.
Căţeaua şi pisica se manifestă prin: anorexie, depresie, deshidratare, poli-
dipsie, poliurie, vomă, diarei, decubit abdominal pe suprafeţe reci.Mai apa-
re abdomen de batracian, în acumulări masive, oscilaţii ale curbei termice
mai ales în suprainfecţii sau când se instalează sapremia.
În piometru, datorită faptului că evoluează cu cervix închis, simptomele
sunt mai alarmante decât în metrita purulentă cu cervix deschis.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, a ETR la animalele mari şi
ecografie la cele mici, precum şi prin anamneza care poate pune în evidenţă
stadiul ciclului estral în care se află femela. De asemenea folosirea în ante-
cendenţă a anticoncepţionalelor, poate ajuta la conturarea unui diagnostic
corect. Diferenţa se va face cu gestaţia sau cu unele tumori abdominale. La
carnivore se face un diagnostic diferenţial şi cu: diabet, insuficienţa renală,
hepatică, sindrom Cushing, ascită, glob vezical.
Evoluţia este, de regula, subacută şi cronică.
Tratamentul la animalele mari urmăreşte eliminarea secreţiilor, aseptizarea
cavităţii uterine şi restabilirea ciclurilor sexuale.
Permeabilizarea cervixului, în vederea eliminării secreţiilor, se obţine cu a-
jutorul estrogenilor: hexastrol diacetat (Sintofolin) 11-15 mg/zi/3-4 zile, ben-
zoat de estradiol (Mesalin) în doze de 0,006 mg/kg şi de 0,01mg/kg la
carnivore.
Restabilirea ciclicităţii sexuale se face prin liza corpului galben persistent
prin administrarea de PGF2 α naturală (5-25 mg la vaca şi 0,1-0,5 mg/kg

52
la căţea) sau sintetică ( 2,5 µg/kg la căţea la 48 ore). La căţea pentru amen-
darea efectelor secundare (colici, vomă, diarei) se vor administra: atropină,
Torecan, Emetiral.
La carnivore se vor administra antibiotice cu spectru larg sau dupa anti-
biograma 2-4 săptămâni. La animalele mari se vor face lavaje cu sol. Lota-
gen 2%, bujiuri sau alte forme medicamentoase cu antibiotice sau sulfami-
de. În reşute, la carnivore, se practică ovariohisterectomia, la fel şi în for –
mele sapremice.

AFECŢIUNI SALPINGIENE

Sunt afecţiuni ale oviductelor, de diverse origini şi care de regulă dau


infecunditate. Pot fi mono sau bilaterale. Evoluează cu o frecvenţa de 8-10%
la vacă sub forma de: fimoză pavilionară, aderenţe, hidrosalpinx, salpingite,
chişti intraepiteliali, hiperplazia epiteliului salpingien.
Etiopatogeneza este variată, dar cele mai frecvente cauze sunt cele inflama-
torii. Fenomenul inflamator apare consecutiv avorturilor, a infecţiilor ascen-
dente, descendente (peritonite) sau infecţii generale (TBC). Unele traumati-
sme (enucleeri de corpi galbeni, chistitripsia), ETR-uri brutale.
Simptomatologia este de regulă subacută sau cronică. Formele acute scapă
de regulă, diagnosticului. Se intâlnesc mai multe forme morfoclinice:
-salpingită tubulară;
-salpingită nodulară;
-salpingită chistică;
-salpingită tuberculoasă.
Diagnosticul se stabileşte prin ETR, prin metode de permeabilitate tubară,

53
monte repetate.
Prognosticul este rezervat în afecţiunile salpingiene unilaterale sau grav în
afecţiunile bilaterale.
Tratamentul profilactic este cel dezirabil. Curativ ,se vor aplica tratamente
la fel ca în cazul metritelor sau ooforitelor.

AFECŢIUNI OVARIENE

Datorită complexitaţii ovarului ca organ şi afecţiunile acestuia pot da naşte-


re la apariţia infecunditaţii sau sterilitaţii, prin diverse entitaţi morbide.
Întâlnim:
-tulburări inflamatorii;
-tulburări trofice;
-tulburări endocrine;
-tumori.
TULBURĂRI INFLAMATORII

OVARITA (OOFORITA) reprezintă inflamaţia ovarelor tipică tuturor


femelelor , dar diagnosticată doar la animalele mari.
Etiopatogeneza se referă la factori traumatici şi infecţiosi. Cele mai frec-
vente sunt cele traumatice (enucleeri de corpi galbeni, striviri de chişti).In-
flamaţiile produse se pot infecta. Cele infecţioase se produc consecutiv pa-
rametritelor, salpingitelor sau metastatic.
Ovaritele evoluează acut sau cronic sau pot fi seroase, hemoragice şi puru-
lente.
Ovarita seroasă evoluează împreună cu salpingitele, se remit sau se croni-

54
cizează prin indurare sau se produc aderenţe.
Ovarita hemoragică apare în urma traumatismelor. Coagulii se resorb sau
se infectează determinând forma cronică proliferativă.
Ovarita purulentă evoluează sub forma de abcese diseminate pe suprafaţa
sau în profunzimea ovarului.
Ovarita tuberculoasă e o formă specifică determinând hipertrofia nodula-
ră a ovarului.
Simptomatologia este reprezentată prin cicluri neregulate sau lipsesc. La
ETR se percepe induratia ovarului şi o sensibilitate crescută. Apar: inape-
tenţă, tahicardie, tahipnee, mers ţeapăn, disurii, decubit greoi. În forma
cronică sensibilitatea dispare, se decelează induraţii şi aderenţe.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice.
Prognosticul este rezervat spre grav d.p.d.v. funcţional ,atât pe linie hor-
monală cât şi seminală, mai ales în formele bilaterale.
Tratamentul formelor cronice este iluzoriu. Împotriva formelor acute se
vor administra antibiotice şi antiinlamatorii.

TULBURARI TROFICE

Sunt reprezentate de:


-hipoplazia ovariană câştigată
-atrofia ovariană.

55
HIPOPLAZIA OVARIANĂ CAŞTIGATĂ

Apare la femelele tinere dupa prima gestaţie şi la adultele exploatate de-


fectuos şi întreţinute deficitar şi la bunele producătoare de lapte la care hi-
poplazia evoluează unilateral.
Simptomele sunt reprezentate de anestrus prelungit, ovare reduse, netede,
elastice.
Prognosticul este rezervat.
Tratamentul se face prin îmbunătaţirea condiţiilor de exploatare şi de ali-
mentaţie, repaus mamar obligatoriu timp de două luni.
De asemenea se pot face tratamente neuroreflexe şi hormonale.
Tratamentul neuroreflex cuprinde masajul ovarian, pensulaţii cervicale cu
glicerină iodată 3/1, irigaţii vaginale cu ser fiziologic cald (39-40°C), indu-
cându-se astfel descărcări de hormoni gonadotropi.
Tratamentele hormonale se fac cu PMSG sau administrare repetată de pro-
gesteron, apoi PMSG.

ATROFIA OVARIANA este o afectiune ireversibila, la vaca, de obicei


caracterizata prin reducerea in volum a ovarului prin proliferare conjunctiva.
Etiologia tine de varsta inaintata, alimentatia, exploatare necorespunzatoa-
re si diverse aspecte patologice.
Simptomatologia este graduala si duce la anafrodizie. La ETR se sesiseaza
un ovar mic, dur, fara formatiuni fiziologice pe suprafata.
Tratamentul nu se face datorita ireversibilitatii afectiunii.

56
TULBURĂRI ENDOCRINE ALE OVARULUI

ANESTRUL (ANAFRODIZIA)
Este caracterizat prin lipsa prelungită a căldurilor, ovarele fiind netede şi
de mărime normală. Se intâlneşte la vacă şi scroafă îndeobşte.
Etiopatogeneza implică:
- cauze predispozante: carenţe alimentare, dezechilibre proteino-minerale,
deficienţe în raportul Ca/P, stabulaţie prelungită, iluminare redusă, supra-
alimentaţia, producţiile mari de lapte sau anestrul de lactaţie la femeie şi
scroafă şi consangvinitatea.
- cauza determinantă este reprezentată de insuficienţa de eliberare de go-
nadotropine anterohipofizare.
Simptomatologia este reprezentată de lipsa ciclurilor sexuale după fătare
sau montă. La ETR se constată ovare netede, elastice, netede. Dacă afecţiu-
nea persistă se poate ajunge la atrofie ovariană. Uterul este hipoton şi coar-
ne areactive.
Diagnosticul se pune pe baza datelor anamnetice, a semnelor clinice şi prin
dozarea progesteronemiei executată la un interval de 10 zile. Valori sub 1ng
/ml (0,3-0,4) confirmă diagnosticul.
Tratamentul urmareşte îndepărtarea factorilor favorizanţi şi creşterea ali-
mentelor energetice şi a aportului de săruri minerale şi microelemente. Se
vor administra furaje bogate în caroten sau chiar vitamina A (300.000-500.
000 UI) şi sare iodată. Se execută masaje utero-ovariene, irigaţii vaginale
cu ser fiziologic călduţ, badijonări cervicale cu glicerină iodată, folosirea
masculilor vasectomizaţi.
Se poate folosi PMSG 800-2000 UI la vacă şi 1000-2000 UI la scroafă. La

57
căţea se administrează 500 UI/animal/zi timp de 9 zile, iar la pisică 100 UI
în prima zi apoi 50 UI/animal/7 zile.
Se mai poate folosi Gn-RH în doza unică de 0,5 mg/vacă.

CORPUL GALBEN PERSISTENT


Este o tulburare endocrină, mai ales la vaca, determinată de menţinerea
formaţiunii luteale peste 21-25 zile.
Reprezintă 2-16% din cazurile de infecunditate la vaci.
Etiopatogeneza Din corpul galben progestativ sau din cel gestativ provine
corpul galben persistent. Cauzele predispozante sunt asemănatoare cu cele
din anestru.
Factorul determinant este reprezentat de insuficienţa de FSH şi de PgF2ά
sau prin exces de LH.
Simptomatologia se caracterizează prin anestru prelungit datorat blocajului
ovarian de către corpul galben, regăsit prin ETR.
Diagnosticul se suspicionează anamnetic, datorită anestrului prelungit, pro-
ducţia de lapte nefiind afectată (chiar uşor crescută). Se precizează prin
efectuarea de 3 ETR la 10 zile interval, când se constată pe ovar prezenţa
corpului galben persistent. Uterul este areactiv şi frecvent se constată pio-
metru, făt mumifiat sau macerat. Diagnosticul se poate pune şi serologic,
tot la 10 zile interval şi tot de 3 ori, dozându-se progesteronul seric. Valori
de peste 4ng/ml la cele 3 determinări, in lipsa gestaţiei duc spre diagnosti-
cul de corp galben persistent.
Prognosticul e favorabil, fiind o tulburare funcţională.
Tratamentul constă în administrarea PgF2ά, sintetică sau naturală dato-
rită efectului său luteolitic. Se administrează la vacă 10-15 mg/animal în
doză unică. Căldurile revin ,de regulă, în 3-4 zile de la administrare.

58
CHISTII OVARIENI (BOALA CHISTICA OVARIANA)
Sunt formaţiuni veziculare ovariene rezultate din degenerescenţa
foliculilor sau a corpilor luteali.
Există trei tipuri de chişti ovarieni:
- chişti foliculari;
- chişti de luteinizare;
- chişti ai corpului galben.
Pot apărea ca rezultat al lipsei ovulaţiei foliculilor de Graaf, producându-se
o degenerare a granuloasei, apărând tulburări ale activitaţii ciclice normale
,caracterizată prin nimfomanie.
Boala chistică ovariană poate fi cauză de infecunditate cu o frecvenţă de
5,6-47,4% în SUA, 1,35-18 în UK.
Etiologia incumba prezenţa unor factori determinanţi , dar mai ales favori-
zanţi. Selecţia genetică pentru bunele producătoare de lapte şi carne, poate
duce la apariţia bolii chistice. De asemenea a fost pusă-n evidenţă şi prezen-
ţa unei gene recesive, genă care orientează în sens endocrin producţia de
lapte, dereglând în schimb mecanismul ovulator. Alimentaţia hiperproteică
şi hiperglucidică poate fi un factor declanşator al afecţiunii, precum şi ca-
renţele în ß-caroten şi vitamina A. Excesul de fitoestrogeni şi anotimpul fri-
guros pot determina apariţia chiştilor ovarieni.
Chiştii ovarieni pot apărea prin două mecanisme:
- interferenţa mecanică a ovulaţiei;
- tulburări endocrine.
CHISTUL FOLICULAR provine dintr-un folicul, datorită imposibilitaţii
realizării ovulaţiei, prin insuficienţa de LH. Se acumulează cantitaţi mari de
estrogeni, constatandu-se nimfomanie si apoi anestru prelungit.

59
CHISTUL LUTEAL (DE LUTEINIZARE) provine tot din folicul, dar la
care se produce o luteinizare incompleta. Au o culoare galbenă, iar lichidul
este roşiatic şi bogat în progesteron. Se constată anestru prelungit.
CHISTUL CORPULUI LUTEAL provine dintr-un corp galben recent, cu
o insuficienţă de LH în timpul organizării corpului galben, apărând astfel o
secretie redusă de progesteron.
Diagnosticul se pune pe anamneză, ETR repetat, determinarea progestero-
nului seric şi se confirmă prin răspunsul la tratament.
Simptomele se traduc prin nimfomanie, apoi anestrus prelungit, in cazul
chiştilor foliculari, sau anestrus de la început în cazul celorlalţi. În cazul ce-
lor vechi pot apărea ciclurile sexuale şi chiar gestaţia.
Se pot constata stări ce pot mima căldurile, iar la ETR se decelează prezen-
ţa chiştilor foliculari pe ovar (> 2,5 cm) putând ajunge la dimensiuni mari.
Tratamentul consta în îmbunătaţirea raţiilor, asigurarea mişcării, elimina-
rea tuturor factorilor favorizanţi. Curativ se realizează prin metode:
- chirurgicale;
- medicamentoase;
- mixte.
Metodele chirurgicale constau în zdrobirea chiştilor prin ETR (depaşit), ce-
liotomie-n flanc şi îndepărtarea lor, puncţionarea acestora prin flanc sau
prin vagin. În ultimă instanţă se poate aplica ovariectomia.
Medicamentos se poate apela la o serie de tratamente. Chiştii foliculari se
vor trata cu HCG 3000 – 4500 UI /vacă sau GnRH 100 – 250 µg /vacă sau
tratament cu progesteron (metoda PRID).
Chiştii luteali pot fi trataţi cu progestative (100 mg progesteron in 3
administrări la 48 ore). Se poate administra HCG, GnRH, apoi se
administreză PgF2α.

60
CĂLDURILE LINIŞTITE
Reprezintă o tulburare funcţională a ovarului, cu manifestări morfologice
tipice ovulaţiei, dar cu manifestări discrete sau prin lipsa manifestărilor
clinice.
Se manifestă în timpul iernii, cu predilecţie la bovinele stabulate, cu
producţii mari şi la cele furajate deficitar. Mai apar la scroafe grase, capre
productive.
Etiopatogeneza. Sunt cauze favorizante şi determinante.
Cauzele favorizante sunt: alimentaţia deficitară, carenţe în P, vitaminele A,
Cşi E, precum şi de condiţiile de zooigienă necorespunzătoare, constituţia
endocrină deficitară ereditară.
Cauza determinantă o reprezintă o insuficienţă de FSH sau un exces de LH.
Simptomatologia este reprezentată de o slabă manifestare clinică sau lipsa
manifestărilor căldurilor. La ETR se constată prezenţa foliculului ovarian în
estru sau a corpului galben în metestru.
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, a ETR repetate, a semnelor
clinice şterse. Se face diagnosticul diferenţial cu anestrul.
Prognosticul este favorabil, afecţiunea regresând imediat ce se vor
îmbunătăţi condiţiile de exploatare.
Tratamentul urmăreşte redresarea condiţiilor de întreţinere şi furajare,
scoaterea la păşune a animalelor primăvara. Pe perioada anotimpului
friguros, animalele vor fi scoase la padoc şi li se vor administra fân de
lucernă, caroten, Ca, Na, P şi raţii echilibrate. Femelele în călduri vor fi
depistate cu masculi genito-stimulatori. Se administreză PMSG 1000-1500
U.I. în ziua 16-17 a ciclului estral, 5-10 mg. benzoat de estradiol, apoi la
apariţia estrului 1000 U.I. HCG. Se mai poate administra PGF2α după 5-15
zile de la estrul estimat.

61
CĂLDURILE ANOVULATORII
Se maifestă printro dezvoltare normală a foliculului ovarien până în
stadiul preovulator. Secreţia estrogenilor este normală, dar prin lipsa
dehiscenţei foliculare se produce atrezia foliculară.
Etiopatogeneza. Factorii favorizanţi: raţii sărace-n proteine, aminoacizi
esenţiali, Ca, Cu, Zn, Mn, vit. A, E, C, producţiile mari de lapte, sezonul.
Factorul determinant este insuficienţa de LH, ovarite, aderanţe ovaro-
salpingiene, obstrucţii.
Simptomatologia este tradusă prin: călduri neregulate, şterse, scurte. La
ETR se constată prezenţa foliculilor, apoi atrezie foliculară.
Diagnosticul se pune prin ETR repetate în estrus şi metestrus, lipsa
ovulaţiei şi a corpului galben.
Prognosticul este rezervat.
Tratamentul urmăreşte îndepărtarea factorilor favorizanţi. Medicamentos se
pot administra Gn-RH 100 μg la vacă şi 500 μg la iapă, în timpul estrului.
Alt protocol implică folosirea HCG, în timpul căldurilor, 800-2500U.I.
la vacă, 1500-300 U.I. la iapă, 100-500 U.I. la rumegătoarele mici, 200 U.I.
la scroafă, şi 100-500 U.I. la căţea.

CĂLDURILE PRELUNGITE
Se caracterizează, cu depăşirea ovulaţiei, prin depăşirea duratei căldurilor
tipice speciei. Se întâlneşte la:vacă, scroafă, căţea.
Etiologia cuprinde factori predispozanţi şi factori determinanţi.
Factorii predispozanţi: alimentaţie săracă-n aminoacizi, fosfor, vitamine
(A, , E, C), fitoestrogenii, vacile cu producţii lactate mari, stabulaţia,
întrţinere deficitară.

62
Factorul determinant este reprezentat de tulburarea ovulaţiei, prin leziuni
ovariene, dezechilibrul FSH/LH, hipotiroidismul.
Simptomatologia este reprezentată de cicluri regulate, prelungirea fazei
estrale, cu întârzierea ovulaţiei (24-130 ore). La ETR se decelează folicul,
care îşi menţine aspectul câteva zile până la ovulaţie.
Diagnosticul se stabileşte pe anamneză, ETR executat de 3 ori, apoi la 3-4
zile de la sfârşitul căldurilor, se decelează fosa de ovulaţie. Se face
diagnostic diferenţial cu nimfomania.
Prognosticul este rezervat deoarece se produce desincronizarea între însă-
mânţare şi ovulaţie şi datorită îmbătrânirii ovulei.
Tratamentul urmăreşte îndepărtarea factorilor favorizanţi, iar medicamen-
Tos se induce dehiscenţa foliculară. La vacă se foloseşte HCG 1000U.I., cu
repetare în a treia zi pentru luteinizare sau Gn-Rh 100 μg/vacă, la debutul
estrului.
La căţea HCG 10-20 U.I./kg sau Gn-Rh.

NIMFOMANIA
Se datorează hiperestrogenismului caracterizată prin exacerbarea
instinctului genezic şi prin modificări organice la nivelul aparatului genital,
cicluri neregulate, manifestări estrale intense, permanentizate-n timp.
Se întâlneşte mai frecvent la iapă, mai rar la vacă, rumegătoare mici şi
carnivore.
Etiopatogeneza se învârte în jurul degenerescenţei chistice foliculare, cu
predispoziţie ereditară la vacă, productivităţii lactate ridicate, ovarite,
hiperexcitabilitate uterină, vaginală, clitoridienă sau unele tumori vaginale .
Simptomatologia este manifestă în funcţie de specie.

63
La vacă se caracterizează prin permanentizarea căldurilor şi sub formă
ciclică cu: agitaţie, scormoniri ale pământului, tahicardie, midriază, agitaţie,
defecări şi urinări dese, agresivitate, reducerea producţiei de lapte cu
imprimarea de gust amar şi coagulare la fierbere.
La iapă nimfomania se întâlneşte des cu: agitaţie, micţiuni frecvente cu
erecţii clitoridiene, retivitate, agresivitate. Nu se mai pot folosi la muncă sau
sport.
Unele cazuri sunt grave intru cât nici ovariectomia nu poate duce la
ameliorări.
La scroafă se manifestă prin călduri prelungite şi intense, agitaţie, lipsa
poftei de mâncare, congestie intensă a vulvei.
La carnivore se manifestă prin retivitate, agresivitate şi prelungirea călduri-
lor, fapt supărător pentru deţinători.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi printrun examen clinic
atent inclusiv ETR.
Prognosticul este favorabil la vacă în cazul chiştilor ovarieni recenţi şi
defavorabil în cazul celor vechi. La iapă prognosticul este nefavorabil.
Tratamentul este profilactic, prin eliminarea de la reproducţie a femelelor
cu predispoziţie ereditară. Paleativ se pot folosi calmante sau tranchilizante.
Etiologic, se va administra, de la caz la caz, Gn-RH sau HCG şi se vor trata
bolile primare. La iapă, scroafă şi căţea se va practica ovariectomia. La iapă
ovariectomia se face prin colpotomie.

64
STERILITATEA LA MASCULI (IMPOTENŢA)

STERILITATEA la masculi poate fi:


- sterilitate congenitală;
- sterilitate dobândită;
- sterilitate funcţională.
Sterilitatea congenitală la masculi este reprezentată de:
- infantilismul genital;
- monorhidia;
- criptorhidia bilaterală;
- anomalii la nivelul penisului şi furoului.

STERILITATEA CONGENITALĂ

INFANTILISMUL GENITAL (hipogonadismul )


Se caracterizează prin hipoplazie testiculară, întâlnit la toţi masculii
animalelor domestice, cu lipsa reflexelor sexuale, caractere sexuale
secundare slab exprimate.
Etiologia este reprezentată de o genă recesivă cu penetraţie incompletă
care determină insuficienţă secretorie de FSH şi hipoplazie genitală.
Simptomele sunt traduse prin: reducere în volum a testiculelor,
spermatzoizi puţini în ejaculat.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, a spermogramelor şi a
modificărilor histopatologice.
Prognosticul este grav.

65
Tratamentul este iluzoriu, masculii taraţi fiind excluşi de la montă.

ANORHIDIA
Este o anomalie foarte rară manifestată prin absenţa testiculelor, putând fi
confundată cu criptorhidia bilaterală.

MONORHIDIA
Este tot o anomalie foarte rară caracterizată prin prezenţa unui singur
testicul hiperplaziat sau slab conformat, cu ejaculat normal sau fără
spermatozoizi în ejaculat. În oricare dintre situaţii masculii respectivi vor fi
eliminaţi de la reproducţie.

CRIPTORHIDIA
Este o anomalie congenitală manifestată prin incompleta coborâre în burse
a unuia (criptorhidie unilaterală) sau a ambelor testicule (criptorhidie
bilaterală). Poate fi abdominală sau ingvinală.
Se întâlneşte cu predilecţie la : câini, vieri, armăsari.
Etiologia este reprezentată de anomalii ale gubernaculum-lui testis,
cordoane testiculare scurte, inele ingvinale strâmpte, dereglări hormonale,
factori ereditari. La câine şi vier s-a demonstrat determinanţa ereditară
generată de o genă recesivă autozomală. La armăsar este vorba de o genă
dominantă.
Testiculele ectopice sunt mici, aplatizate, flaşte, uneori atrofice. Tubii
seminiferi sunt slab dezvoltaţi, glanda Leydig normală sau hiperplazică,
spermatogeneza absentă.
Criptorhizii unilaterali prezintă fertilitate normală sau redusă, cei bilaterali

66
fiind sterili. Datorită riscului transformării maligne a testicului ectopic se
recomandă orhidectomia bilaterală.
Tratamentele hormonale pot fi salutare în primele trei luni de viaţă la
carnivore sau în primul an la armăsar şi taur. La ultimii se pot administra
1500-5000 U.I. HCG de 2 ori /săptămână/ 4-6 săptămâni. La berbec şi ţap se
administrează 500 U.I. HCG după acelaşi protocol. La câine se pot injecta
35 U.I. HCG, s.c./ 48 ore/ 6 administrări sau Gn-RH 50-100 μg/animal i.v.,
apoi după 4 zile o serie de 6 administrări i.m. a 25-50 μg.

ANOMALII ALE PENISULUI ŞI FUROULUI


Sunt reprezentate de:
- hipospadias (deschiderea uretrei pe faţa inferioară a penisului);
- epispadias (deschiderea uretrei pe faţa dorsală a penisului).
Masculul e integru din punct de vedere sexual, dar ejacularea poate avea
loc în vestibulul vaginal, între labii sau în afară. Aceşti masculi se vor
elimina de la reproducţie.

DISFUNCŢIA MUŞCHILOR RETRACTORI PENIENI


Se manifestă la masculii cu tip de penis fibroelastic prin imposibilitatea
exteriorizării penisului.
Se vor elimina de la reproducţie.

FIMOZA CONGENITALĂ
Se caracterizează prin strâmtorarea orificiului prepuţial sau chiar obturarea
acestuia. Penisul nu poate fi exteriorizat sau micţiunea este împiedicată.
Tratamentul este chirurgical, dar masculii vor fi eliminaţi de la reproducţie
datorită transmiterii ereditare a afecţiunii.

67
PERSISTENŢA FRÂULUI PENIEN
Frâul penien este o bandeletă de ţesut colagenic situat pe partea ventrală a
penisului. Erecţia determină, de regulă ruptura frâului, permiţând
exteriorizarea penisului în vederea copulaţiei. Dacă acest ţesut persistă
penisul în erecţie va fi curbat ventral, intromisiunea fiind compromisă.
Diagnosticul se pune pe baza vizualizării bandeletei inserată pe gland până
pe prepuţ, de regulă vascularizată.
Tratamentul este chirurgical. Se exteriorizează penisul, se dezinfectează,
local se administrează lidocaină 2%, se introduce o sondă uretrală pentru a
identifica şi proteja meatul urinar, apoi se aplică două ligaturi transfixice şi
se secţionează între ele.
La om aceste anomalii sunt numeroase, întâlnind astfel: agenezie penienă,
hiperplazie penienă, hipoplazie penienă, difalie, penis torsionat, absenţa
prepuţului, boala Peyronie, hipertrofia prepuţului, glandul bifid.

STERILITATEA DOBÂNDITĂ

Sterilitatea sau impotenţa dobândită apare, de regulă în timpul vieţii


sexuale
ale masculilor şi poate fi:
- impotenţă de generare (impotenţio generandi);
- impotenţa de copulaţie (impotenţio coeundi).
Impotenţa de generare se manifestă prin tulburarea spermatogenezei,
datorate unor afecţiuni genitale.

68
ORHITELE
Reprezintă inflamaţii ale testiculelor întâlnite la toate speciile.
Pot evolua împreună cu epididimite şi/sau vaginalite.
Etiologia este datorată unor agenţi microbieni sau traumatismelor şi pot fi:
- acute;
- cronice.
Orhitele acute pot fi produse de agenţi infecţioşi specifici (Brucella spp.,
Mycobacterium tuberculosis, Actynomices bovis) sau nespecifici
(streptococi, stafilococi, Arcanobacterium pyogenes). Pot fi incriminate şi
unele virusuri (ECBO la bovine care determină degenerări ale tubilor
seminiferi, infertilitate şi paramixovirusul maladiei Carre´).
Simptomele se traduc prin semne generale: febră, inapetenţă, hiperpnee,
tahicardie şi semne locale cu: tumefacţia şi congestia testiculului, durere,
congestia şi îngroşarea albugineei, tulburarea spermatogenezei, infiltrarea
burselor, exsudate colectate în teaca vaginală. Dacă apare şi inflamaţia
epididimului ia naştere orhiepididimita, iar inflamaţia cordonului testicular
duce la funiculită. Mai apare jenă-n mers, suprimarea instinctului genezic.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor locale sau generale.
Prognosticul este în general grav, apărând de regulă atrofie testiculară.
Orhitele cronice sunt complicaţii ale celor acute. Se produce atrofia şi in-
durarea testiculelor, reducerea mobilităţii, scleroza albugineei, epanşamente
în cavitatea vaginală, aderenţe, abolirea instinctului genezic, compromiterea
spermatogenezei ( oligospermie, teratospermie, azoospermie,
necrospermie).
Procesul inflamator poate fi: exsudativ, infiltrativ, productiv şi necrobiotic.
Prognosticul este grav datorită degenerării epiteliului seminifer.

69
Tratamentul se poate efectua în orhitele acute cu antibiotice cu spectru
larg,comprese locale cu gheaţă sau apă rece, infiltraţii cu lidocaină 2%
pentru suprimarea durerii. Lipsa rezultatelor impune castrarea şi reformarea
masculilor, de altfel ca în toate cazurile de orhite cronice.
Profilaxia constă în examenul clinic, serologic şi alergic al masculilor.

DEGENERESCENŢA TESTICULARĂ
Este o afectare morfo-funcţională a testiculului caracterizată prin alterarea
liniei seminale, deci a spermatogenezei.
Etiologia poate fi reprezentată de unele intoxicaţii, procese inflamatorii,
factori endocrini, ereditari, epuizare sexuală, etc. Se produce în timp atrofia
testiculară, sistarea spermatogenezei. Examenului spermei poate releva:
oligospermie, scăderea mobilităţii spermatozoizilor, teratospermie,
necrospermie.
Diagnosticul se pune pe baza scăderii fertilităţii masculului, a
spermogramelor şi biopsiei testiculare.
Prognosticul variază de la rezervat spre grav.
Tratamentul vizează în primul rând, repausul sexual 2-3 luni, furajare
bogată în proteine vitamine, minerale.
Medicamentos se pot administra:
- la taur : 1500 U.I. de 2 ori/săptămână/4 săptămâni şi 250-500mg
testosteron
- la armăsar : 1500- 3000 U.I. de 2 ori/săptămână/4-6 săptămâni şi 250-
500mg testosteron.
- la berbec, ţap şi vier : 500-1 000 U.I. de 2 ori/săptămână/4-6 săptămâni.
- la câine şi motan : 400-1 000 U.I. de 2 ori/săptămână/4-6 săptămâni.

70
TUMORILE TESTICULARE
Au cunoscut o creştere a frecvenţei în ultimii ani, în general fiind legate de
preexistenţa criptorhidismului.
La taur, tumorile testiculare sunt foarte rare, dar putem întâlni: tumori ale
celulelor Sertoli, adenocarcinoame, seminoame.
La armăsar se întâlnesc excepţional, mai ales teratoame, seminoame.
La câine frecvenţa tumorilor testiculare e ridicată (10% din totalul
neoplasmelor la această specie). Criptorhizii sunt principalii candidaţi la
astfel de afecţiuni. Se întâlnesc: sertolinoame, seminoame, tumori ale
celulelor interstiţiale. Ultimele apar la câinii bătrâni şi care au testiculele în
topografie normală, determinând hipertrofie prostatică şi adenoame ale
glandelor perianale.
Seminoamele au mărimi considerabile, determinând descindere testiculară
şi pot determina feminizare şi alopecie discrete.
Sertolioamele determină importante efecte feminizante cu : ginecomastie, a-
lopecie simetrică, atrofia penisului, prepuţ pendulant. Apar la criptorhizi.
La motan tumorile testiculare sunt extrem de rare.
Tratamentul este chirurgical efectuându-se orhidectomie bilaterală,
eventual cu ablaţia burselor. Ante- şi postoperator se poate face tratament cu
citostatice după scheme prestabilite de către specialişti.
INFLAMAŢIILE PUNGILOR TESTICULARE
Se localizează la nivel scroto-dartoic şi se întâlnesc frecvent la vier şi pot
fi cauzate de: arsuri, degerături, traumatisme, plăgi, eczeme, propagări de la
nivel testicular sau funicular. Apar îngroşări ale celor două foiţe testiculare,
induraţii, cruste, tulburări ale termoreglării testiculare, tulburări de spermato-
geneză (oligospermie, teratospermie, necrospermie).

71
Inflamaţia seroaselor testiculare (tecilor vaginale) se numeşte vaginalita
sau periorhita. Poate fi o urmare a inflamaţiilor scroto-dartoice sau orhitelor.
Complicaţiile inflamaţiilor învelitorilor testiculare se pot traduce prin
epanşamente în cavitatea vaginală determinând hidrocelul.
Tratamentul se face asupra afecţiunilor primare.

EPIDIDIMITELE
Reprezintă inflamaţii ale epididimului având aceeaşi etiologie cu orhitele,
cu care coexistă în cele mai multe cazuri (orhiepididimite).
Infecţia epididimară se poate produce: ascendent, limfatic sau hematogen.
Epididimitele pot evolua acut sau cronic.
Tratamentul în cele acute este identic ca în orhite, în cele cronice fiind
iluzoriu.

FUNICULITA
Este inflamaţia cordonului testicular, inclusiv a canalului deferent,
tranzitul spermatozoizilor fiind suspendat, producându-se necrospermie
datorită toxinelor rezultate din procesul inflamator.
Simptomele sunt tipice inflamaţiei cu: hiperestezie, jenă-n mers, tumefacţia
şi indurarea cordonului testicular.
Tratamentul se execută cu antibiotice şi antiinflamatorii numai în
funiculitele unilaterale. În cele bilaterale sau cele cronice masculii se exclud
de la reproducţie.

72
SPERMATOCISTITA sau VEZICULITA
Este inflamaţia glandelor seminale şi a ampulelor canalelor deferente.
Este produsă de : stafilococi, streptococi, E. coli, Mycoplasma, Leptospira,
Proteus, Chlamydia, Candida, Trichomonas, virusuri, etc. Se întâlneşte cu
precădere la taur (10-49% din cazurile de sterilitate).
Simptomele sunt: disurii, tenesme, cifoză, hipertrofia glandelor seminale,
durere, limfoadenită ingvinală, atrofia sau degenerescenţă chistică, abcese cu
fistulizare în rect, vezica urinară, cavitatea peritoneală, transabdominal în
flanc.
Se produce infecunditate sau sterilitate iar procesul inflamator se extinde la
celelalte glande anexe.
Tratamentul este caduc, masculii afectaţi fiind excluşi de la montă.

PROSTATITA
Reprezintă inflamaţia prostatei ca o consecinţă a inflamaţiilor septice
uretrale, întâlnită frecvent la câine şi mai rar la armăsar şi taur (forma
catarală). Se manifestă prin durere la ejaculare. În forma acută purulentă
prezenţa puroiului în ejaculat şi urină.
Forma cronică se traduce prin: hipertrofia prostatei, diminuarea secreţiei,
disurie şi ejaculare dureroasă.
La câine prostatita evoluează, de asemenea, acut şi cronic cu etiologie
bacteriană : E. coli, Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, etc.
Forma acută se manifestă prin: febră, mers ţeapăn, vomă, anorexie,
depresie, secreţii uretrale, purulente sau sangvinolente.
Forma cronică se manifestă discret cu: hematurie, disurie, coexistenţa de
infecţii urinare.
Diagnosticul se pune pe semnele clinice, examenul spermei, ETR, examen

73
radiologic sau/şi ecografic.
Tratamentul la tauri şi armăsari se face prin antibioterapie şi numai în
forma catarală. Forma purulentă induce excluderea de la reproducţie a
masculilor afectaţi.
La câine, în forma acută, se pot administra antibiotice sau sulfamide, după
antibiogramă, pe cale i.v. De preferinţă, măcar în primele zile. Forma
cronică este mai greu de tratat folosindu-se antimicrobiene potenţate timp de
cel puţin 6 săptămâni. Tratamentul poate fi completat cu orhidectomie, cu
rezultate bune.
Impotenţa de copulaţie este incapacitatea masculilor de a executa
monta, având ca şi cauze leziuni ale organelor copulatoare sau varie
afecţiuni conexe.

POSTITA
Reprezintă inflamaţia mucoasei prepuţiale întâlnită la taur, armăsar şi
câine, de regulă, datorită stagnării urinei în cavitatea prepuţială.
Provoacă durere la erecţie sau la copulaţie, masculul refuzând monta sau
recoltarea de material seminal.

BALANITA
Este inflamaţia mucoasei peniene, coexistând, în cele mai multe cazuri,
cu postita (balanopostita).
Etiologia este reprezentată de : masturbarea, lins, corpi străini, recoltări de-
fectuoase ale materialului seminal, exacerbarea florei bacteriene.
Simptomele sunt reprezentate de inflamaţii de tip cataral, seros sau
purulent, uneori edem subabdominal (armăsar), imposibilitatea executării
montei sau prelevării de material seminal.

74
Tratamentul este local prin efectuarea de lavaje cu soluţii antiseptice
(rivanol 1‰ , Lotagen 2%, KMnO4 1%, aplicarea de unguente cu
antibiotice). În cazuri grave se vor administra antibiotice şi pe cale generală.

FIMOZA DOBÂNDITĂ
Se întâlneşte, de regulă, la taur şi vier, mai rar la armăsar. Se produce
consecutiv cicatricilor postlezionale, papilomatoza, blocarea deschiderii
prepuţiale cu smegmă.
Simptomele se traduc prin imposibilitatea exteriorizării penisului, fapt care
determină, uneori reformarea masculului.
Tratamentul este chirurgical, plastic în cazul cicatricilor retractile, ablaţia
sau cauterizarea papiloamelor.

TUMORILE PENISULUI ŞI ALE FUROULUI


Sunt întâlnit sub formă de papiloame (taur) sau sarcoame (câini).
La taur, papiloamele organelor copulatoare apar în urma salturilor pe
congeneri cu papilomatoză cutanată, însămânţarea făcându-se prin contact
direct. Pot avea aspect verucos, pediculat, sesil, etc.
La câine, se întâlneşte sarcomul Sticker, care este o tumoră venerienă, după
monta cu căţele care prezintă astfel de formaţiuni la nivel vaginal.
Microleziunile postcopulatorii fac posibilă însămânţarea şi dezvoltarea
insulelor de celule tumorale.
Tumorile Sticker au un aspect conopidiform, unice sau multiple, friabile,
ulcerate, hemoragice, atribut cu valoare în diagnostic.
Tratamentul în papiloamele la taur se face prin cauterizare fizică sau
chimică. Se poate face şi un tratament prin autoimunizare. În acest sens se
recoltează câteva papiloame, se tritureză întrun mojar, se suspendă în ser

75
fiziologic şi se sterilizează prin adăugarea unui antibiotic cu spectru larg.
Apoi, supernatantul se inoculează subcutanat 4-5 ml/zi/14-15 zile sau
intradermic 1-2 ml după acelaşi protocol.
Alt protocol cuprinde administrarea per os sau intravenos de Mg SO4,
soluţie 25%.
La câine, tratamentul poate fi singular sau complex. Se pot îndepărta
chirurgical tumoretele cu bisturiul electric sau cauterul. Ante şi postoperator
se pot administra citostatice (vincristina 0,5 mg / mp suprafaţă
corporală/săptămână,1-3 administrări sau în caz de eşec se administreză şi
dexorubicina 30 mg / mp suprafaţă corporală).
Tratamentul chimioterapic poate fi o alternativă terapeutică singulară, ca
de altfel şi röentgenterapia.

STERILITATEA FUNCŢIONALĂ

Se caracterizează prin tulburarea instinctului genezic sau a reflexelor


sexuale.
Impotenţa funcţională poate fi:
- congenitală (ereditară);
- dobândită.

76
IMPOTENŢA FUNCŢIONALĂ DETERMINATĂ DE TULBURĂRI
ORGANICE
Este datorată unei exploatări reproductive neraţionale sau prezenţei unor
afecţiuni locale sau generale perturbatoare a reflexelor sexuale.

IMPOTENŢA FUNCŢIONALĂ DETERMINATĂ DE TULBURĂRI


PSIHICE
Stresul este principalul factor care induce afecţiunea amintită. Acesta duce
la un dezechilibru dintre excitaţie şi inhibiţie rezultând o tulburare a
instinctului genezic.
Izolarea masculilor înainte de pubertate, poate duce la o timiditate excesivă
şi la un comportament anormal (uneori paradoxal) în prezenţa femelelor.
Tratamentul constă în administrarea de stimulente (cofeină, stricnină,
iohimbină) sau hormonoterapie gonadotrofică serică şi corionică.

IMPOTENŢA FUNCŢIONALĂ DETERMINATĂ DE TULBURĂRI


CONSTITUŢIONALE
Se referă la hipoplazia testiculară, disendocrinii hipofizare. Masculii
afectaţi sunt excluşi de la reproducţie.

TULBURĂRILE ALE REFLEXELOR SEXUALE


Pot fi la unul sau la mai multe din reflexe, împiedicându-se efectuarea
montei şi depunerea materialului seminal în căile genitale femele.
Tulburarea reflexului de apropiere este datorată hipoplaziei testiculare, e-

77
puizarea fizică şi sexuală, obişnuinţa (taurii folosiţi la Î.A.), frica (berbecii
fără coarne), timiditatea, izolarea.
Satiriazisul este exacerbarea dorinţei de împreunare întâlnită la armăsar şi
câine. Tratamentul se face cu progestative şi tranchilizante.
În celelalte cazuri se vor elimina factorii declanşatori sau se refor-
mează masculii respectivi.

Tulburarea reflexului de erecţie se manifestă prin:


- erecţie incompletă;
- erecţie întârziată;
- erecţie absentă.
Cauzele sunt: tulburări neuroendocrine hipotalamo-hipofizo-testiculare, ad-
ministrarea unor substanţe inhibitoare ( bromuri, tranchilizante, analgezice),
manipularea defectuoasă a vaginului artificial, brutalizarea masculilor, afec-
ţiuni inflamatorii locale (balano-postite).
Priapismul este o tulburare a erecţiei caracterizată prin erecţie prelungită,
dureroasă datorită unor afecţiuni generale (meningită,tetanos) sau locale
(cistite, uretrite).
Perturbarea erecţiei se asociază şi cu perturbarea celorlalte reflexe sexuale.
Tulburarea reflexului de îmbrăţişare are ca etiologie diferite afecţiuni ale
trenului posterior şi ale coloanei vertebrale, saltul fiind evitat sau imposibil
de efectuat, mai ales la masculii aparţinători speciilor de talie mare.
Tratarea afecţiunilor de bază duce la amendarea tulburării respective.
Tulburarea reflexului de copulaţie se întâlneşte la armăsar şi câine, ca o
consecinţă a unor malformaţii şi afecţiuni dobândite la nivelul organelor
genitale, agresivitatea femelei, etc.

78
Remedierile etiologice (mai puţin cele congenitale) duc la reluarea
reflexului de copulaţie.
Tulburarea reflexului de ejaculare se manifestă prin:
- ejaculare precoce;
- ejaculare întârziată.
Ejaculările precoce sunt cauzate de procese iritative (uretrite, inflamaţii ale
glandelor anexe), tulburări neurohormonale, hiperexcitabilitate.
Întârzierea ejaculării duce la prelungirea actului sexual, nervozitate,
material seminal de slabă calitate prin desincronizarea secreţiilor glandelor
anexe.
Ca tratament, în primul caz se recurge la folosirea calmantelor şi tranchili-
zantelor. În al doilea caz se va recurge la repaus sexual, hormonoterapie,
afrodisiace.

IMPOTENŢA ALIMENTARĂ
Poate fi determinată de subalimentaţie, aport insuficient de proteină şi
diferite carenţe vitaminice.
Subalimentaţia determină întârzierea pubertăţii, tulburarea spermatoge-
nezei şi a reflexelor sexuale, material seminal de calitate slabă. Este
generată datorită aportului insuficient sau datorită malabsorbţiei consecutiv
unor afecţiuni cronice (hepatite, enterite, nefroze, etc.).
După corectarea alimentaţiei libidoul se reinstalează în 2-3 săptămâni, iar
epiteliul seminal se va reface în 2-3 luni.
Aportul insuficient de proteină combinat cu o activitate sexuală intensă
duce la o epuizare rapidă a reproducătorilor. Rumegătoarele sunt mai puţin
afectate, datorită capacităţii ruminale de sinteză a proteinelor.

79
Carenţa în vitamina A induce tulburarea spermatogenezei cât şi a
spermiomorfogenezei datorită degenerării epiteliului seminal, dispariţia
libidoului prin hipoandrogenism, involuţia glandelor anexe. Sperma are o
calitate îndoielnică.
Carenţa în vitamina E induce degenerarea epiteliului seminal, abolirea
instinctului genezic, tulburări neuro-musculare, hepatice şi vasculare.
Carenţa în vitamina C determină insuficienţă androgenică, reducerea
volumului ejaculatului, scăderea densităţii spermatozoizilor, a mobilităţii şi
viabilităţii acestora.
Carenţa în săruri minerale duce la scăderea capacităţii sexuale.
Principalele macro şi microelemente implicate în reproducţie sunt: P, Co,
Na, K, Mg, Zn, Cu, I, Se.

IMPOTENŢA DE EXPLOATARE
Apare în situaţia exploatării masive a masculilor la reproducţie mergând
până la epuizarea fizică şi la reducerea numărului de spermatozoizi dar şi la
scăderea apetitului sexual.
De asemenea, folosirea masculilor la munci grele pot duce la epuizarea
acestora.
Simptomatologia cuprinde: diminuarea reflexelor sexuale, scăderea
volumului spermei, reducerea calităţii spermei.
Tratamentul cuprinde: repausul fizic şi sexual, furajare de foarte bună ca-
litate.

80
IMPOTENŢA SENILĂ
Coincide, de regulă cu andropauza manifestânduse prin: estomparea şi
pierderea progresivă a reflexelor sexuale, atrofia organelor sexuale, scăderea
calităţii materialului seminal ( oligospermie, teratospermie, necrospermie,
aspermie ).

81
MORFOFIZIOLOGIA GLANDEI MAMARE

Lactaţia este o funcţie relativ recentă, in cadrul evoluţiei,caracteristică ma-


miferelor. Laptele este un element indinspensabil nou născutului. De aseme-
nea intră în alimentaţia copiilor, bătrânilor, constituind un aliment complex,
dietetic, uşor digerabil şi asimilabil.
Glanda mamară este un model biologic, unic, complex, dependent hormo-
nal, prezintă un metabolism propriu maternal cât şi unele mecanisme imuno
protectoare, dar şi unele procese de cancerogeneza.

MORFOSTRUCTURA GLANDEI MAMARE

Mamela este un organ pereche şi asigură hrana nou născutului, prin co-
lostru şi lapte, până la o anumită vârstă. Intră în funcţie la sfârşitul gestaţiei,
temporar, îşi reduce volumul între lactaţii şi se atrofiază la bătrâneţe.
Diferă, anatomic şi ca număr, de la o specie la alta.
Corpul mamelei (corpus mammae) are aspect semisferic sau conoid,volu-
mul şi forma variind cu specia, rasa şi starea fiziologică. Fiecare corp mamar
(compartiment, cartier) este unit sau delimitat de congenerul sau.
La speciile cu topografie inghinală (iapă, oaie, capră) cartierele sunt unite
formând un singur organ.
Mamelonul sau tetina (papilla mammae) este o prelungire declivă, conică
străbătut de unul sau mai multe canale papilare, deschizându-se la exte-
rior printr-un orificiu (ostium papilar).
Glanda mamară este formataădin ţesut glandular, vase, nervi, capsula ma-

82
mară şi pielea.
Ţesutul glandular este format din lobuli a căror unitate morfologică este
acinul. Acinii comunică cu canalele intralobulare prin canalele Boll. Mai
multe canale intralobulare se deschid în canalul interlobular, iar prin
unirea acestora se formează canalele galactofore (5-20). Canalele
galactofore se deschid în cisterna mamară (sinus galactofor). Cisterna
mamară este formată din sinusul suprapapilar şi sinusul papilar. Sinusul
galactofor se continuă cu canalul papilar şi orificiul papilar.În jurul
canalului papilar găsim sfincterul papilar.
Canalele galactofore, sinusul şi canalul papilar reprezintă sistemul excretor
unic pentru fiecare cartier (vacă, oaie, capră), iar la celelalte specii există
2-12 sisteme pentru fiecare compartiment.
Aparatul circulator este foarte dezvoltat şi este reprezentat de artera ma-
mară care-şi are originea în pudenda externă.Venele care descarcă sângele
din glanda mamară sunt: pudenda accesorie, vena mamară (caudală si cra-
nială, vena obturatoare ,vena subcutanată abdominală care se descarcă
împreună cu epigastrica caudală in vena toracică internă. Pentru cartierele
toracale circulaţia arterială este asigurată de artera toracică internă.
Sistemul limfatic formează doua reţele(superficială şi profundă) aferente
limfocentrilor retromamari.
Capsula mamară este prelungirea tunicii abdominale de natura fibro-
elastică, e aderenta la parenchim , delimitează glanda în lobuli şi formează
un sept intermamar puternic.
Pielea de acoperire este fină şi prezintă peri la unele specii.

83
MORFOSTRUCTURA GLANDEI MAMARE PE SPECII

VACA are glanda mamară formată din patru compartimente formând un u-


ger voluminos cu topografie ingvinală. Se intinde din regiunea subvulvara
pâna în regiunea ombilicală. Sferturile anterioare sunt mai reduse în volum
decât cele posterioare.
Mameloanele sunt cilindrice şi au căte un singur orificiu papilar. Uneori se
constată prezenţa mameloanelor suplimentare (politelie).
Capsula fibroelastică formează un sept median între cele doua jumătaţi.
Între sferturile anterioare şi posterioare nu există o delimitare netă, ele fiind
totuşi complet separate d.p.d.v. al sistemului secretor.
Sinusul galactofor are o lungime de 7-12 cm şi o lăţime de 2-4 cm.
Mamela este susţinută de ligamentul suspensor mamar şi de lamele fibro-
elastice externe, fibre care acoperă limfocentrii mamari precum şi vasele şi
nervii.
La vacă venele formează un plex la baza ugerului.

MORFOSTRUCTURA GLANDEI MAMARE PE SPECII

IAPA prezintă mamela, formată din două compartimente, redusa-n volum


cu topografie ingvinală. Jumătaţile sunt semisferice, pigmentate, cu peri fini
Mamelon conic cu dimensiuni de 3/2 cm, uşor turtit latero-lateral.
Fiecare compartiment prezintă 2 sinusuri galactofore având canalele papi-
lare aferente. Prezintă 2-3 orificii papilare.
OAIA SI CAPRA au un uger cu două compartimente, in regiunea ingvinală.

84
Oaia are mamela hemisferică, cu două mameloane scurte, conice, fiecare cu
un sinus galactofor şi un canal papilar.
Capra are mamela mai mare , alungită cu mameloane conice, foarte dezvol-
tate (5-9/2 cm), sinus galactofor dezvoltat care se deschide printr-un singur
canal papilar.
SCROAFA are cartierele mamare pe două rânduri paralele, delimitate de un
şanţ intermamar,in număr de 5-7 perechi, aşezate pectoral, abdominal şi in-
ghinal. Mamelon scurt, cilindric(1,5/1 cm), 2-3 canale papilare, la fel şi si-
nusurile galactofore.
CĂŢEAUA prezintă 4-6 perechi de cartiere mamare dispuse paralel din regi-
unea pectorală, până în regiunea ingvinală. Cele două lanţuri mamare sunt
separate de un şanţ median evident.
Mameloane conice (1,5/0,7 cm), scurte cu 5-20 canale papilare, fiecare cu
dilataţii ampulare ale canalelor galactofore.
PISICA prezintă 3-5 perechi de cartiere mamare, cu aşezare toraco-abdo-
meno-ingvinală, acoperite cu peri deşi. Mameloane mici, conice cu 3-5 cana-
le papilare.
IEPUROAICA are 3-5 perechi de mamele, mameloane reduse prezentând
mai multe orificii papilare.
NUTRIA are glanda mamară formata din 4-5 perechi, dispuse pe două rân-
duri şi aşezate pe parţile laterale ale corpului. Prima pereche se află pe to-
race, iar ultima în dreptul şoldului. Această aşezare permite alăptarea şi în
apă.

85
COLOSTRUL
Secreţia mamară din timpul parturiţiei şi în următoarele zile are o
particularitate care o deosebeşte complet de secreţia lactată. Aceasta secreţie
poartă numele de colostru şi apare ca un lichid vâscos, galben sau brun
bogat în imunoglobuline, ceea ce-l face să coaguleze la fierbere.Este foarte
important pentru speciile cu placenta epitelio- şi sindesmo-corială.
Datorită faptului că imunoglobulinele reprezintă lanţuri proteice cu
greutate moleculară mare, nu pot trece bariera placentară la tipurile descrise
mai sus. De aici rezidă importanţa suptului în primele 24 ore de la fătare.
Nou-născutii speciilor citate pot utiliza imunoglobulinele colostrale în
primele 12-16 ore de la parturiţie. Deja după 24 ore intestinul noului-născut
nu mai este permisiv la trecerea imunoglobulinelor.
În colostru se mai găsesc cantităţi crescute de vitamine, enzime şi
minerale.

INDUCEREA HORMONALĂ A LACTAŢIEI

Lactaţia poate fi indusă hormonal, rezultând “lactaţia artificială”. În general


se administrează preparate estrogenice şi progesteronice.
Se poate utiliza benzoatul de estradiol 1,1 mg/100 kg/7 zile, de 4 ori la
interval de 9 săptamâni. Producţia atinge 50% din valoarea normală. Se
poate asocia şi dexametazona (20 mg/zi) în zilele 17, 18, 19 după încetarea
tratamentului inductor, fiind eficace în 50-70% din cazurile tratate.

86
PROCENTAJUL CONSTITUIENŢILOR DIN LAPTE LA
DIFERITE SPECII
SPECIA GRĂSIME PROTEINE LACTOZĂ CENUSĂ APĂ

IAPĂ 1,9 2,5 6,2 0,5 88,8


MĂGĂRIŢA 1,3 1,8 6,2 0,4 88,9
VACĂ 3,8 3,4 4,8 0,7 87,3
FEMEIE 4,3 1.9 6,9 0,2 87,6
SCROAFĂ 7,9 5,9 5,5 0,9 81,2
BIVOLIŢĂ 10,2 5,2 4,2 0,8 80,9
CAPRĂ 4,5 3,3 4,6 0,8 86,8
OAIE 10,4 6,8 4,4 0,9 80,7
CĂŢEA 9,5 9,3 3,1 1,2 -
PISICĂ 7,1 10,4 4,2 0,5 -

87
PATOLOGIA GLANDEI MAMARE

Patologia glandei mamare a devenit o problemă o dată cu obţinerea unor


producţii din ce în ce mai mari. Creşterea populaţiei, a determinat o ame-
liorare continuă a raselor în vederea obţinerii de producţii cât mai ridica-
te. Din nefericire , rasele perfecţionate, cu producţii mari, dezvoltă afecţi-
uni ale glandei mamare, mai variate şi mai numeroase, decât la rasele cu
producţii mai mici.
Afecţiunile glandei mamare la bunele producătoare sunt mai numeroase
de doua ori, decât la celelalte.
Pierderile anuale, datorită entitaţilor morbide mamare, se ridică, la nivel
mondial, la miliarde de dolari.
Pagubele sunt cu atât mai mari, cu cât afecţiunile glandei mamare sunt
foarte heterogene, iar unele afecţiuni se pot transmite prin lapte la om.

TULBURĂRILE CIRCULATORII ALE GLANDEI


MAMARE
Datorită circulaţiei de mare anvergură ce irigă glanda mamară şi tot la
la bunele producatoare, frecvent apar modificări circulatorii ce pot a-
trage dupa ele unele afecţiuni. Cel mai frecvent întâlnite sunt:
- hiperemia mamară;
- edemul mamar.

HIPEREMIA MAMARĂ

88
Apare în ultima parte a gestaţiei şi se caracterizează printr-o congestie
activă. Este fiziologică până la un punct, dar prin exagera-
rea fenomenelor poate perturba funcţia glandei mamare.
Hiperemia (congestia) mamara poate sa apara si in timpul lactatiei.
Etiopatogeneza se învârte în jurul unei circulaţii intense produsă de tempe-
raturile ridicate din zilele călduroase de vară , la paşune, în grajduri supra-
încălzite, muls defectuos. Se produce vasodilataţie arterială, congestie acti-
vă, compresiuni, durere.
Simptomele locale sunt relevante: mamelă marită-n volum, piele intinsă,lu-
cioasă, roşie, caldă, dureroasă, mameloane turgide, roşii, dureroase. Secre-
ţia lactată scade şi e usor hemoragică, uneori cifoză şi jenă-n mers.
Diagnosticul este facil, pe baza semnelor locale si prin colorarea in roz a
laptelui.
Prognosticul este favorabil cu vindecare in 3-8 zile. Se pot produce infectii
dand nastere unor mamite supraacute sau acute.
Tratamentul consta in adapostirea femelei in locuri racoroase, aerisite,
comprese umede, pomezi camforate,cataplasme cu MgSO4solutie saturata.
La nevoie se vor administra purgative si/sau diuretice.

EDEMUL MAMAR (oedema uberis)


Reprezintă acumularea de lichid seros în ţesuturile glandei mamare care
apare în perioada de pregătire a lactaţiei, ca urmare a tulburărilor circulaţiei
de întoarcere. Infiltraţia se produce în ţesutul conjunctiv, la primipare şi la
vacile bune producătoare de lapte.
Etiologie se referă strict la jena pe circulaţia de întoarcere. Uterul gestant
şi viscerele adiacente compresează venele pudende, favorizând transvaza-
rea plasmei in ţesuturi.

89
Mai sunt incriminaţi: alimentaţia bogată-n proteine, sedentarismul, statu-
sul hormonal estrogenic.
Simptomele apar cu câteva zile înaintea parturiţiei, apare o creştere trep-
tată şi evidenţa a ugerului cu infundarea mameloanelor. Edemul este ne-
dureros, tipic şi se poate intinde pe membrele posterioare şi din regiunea
perineală până la salbă. Producţia lactată este invers proporţională cu in-
tensitatea edemului. Se pot produce deşirări sau rupturi ale ligamentelor
suspensoare.
Diagnosticul se pune uşor, pe momentul apariţiei, aspectul edemului şi
păstrarea nemodificată a secreţiei lactate.
Prognosticul este favorabil şi se remite spontan în 5-7 zile.
Tratamentul vizează favorizarea circulaţiei de întoarcere prin plimbări
zilnice 5-6 km, masaj mamar ascendent, muls complet şi frecvent reduce-
rea suculentelor, diuretice, suspensoare mamare.

90
AFECŢIUNI CHIRURGICALE ALE GLANDEI
MAMARE

HEMATOMUL MAMAR
Este o leziune traumatică, închisa, constând în rupturi vasculare prin
corpuri contondente boante. Sângele se acumulează deformând zona afectată
sub aspectul unei formaţiuni fluctuante. Se produce frecvent la vacă şi capră
datorită expunerii glandei mamare la aceaste specii.
Etiologia este reprezentată de : împunsături, căderi pe corpuri dure, călcări
ale congenerelor.
Simptomele se traduc prin deformări ale sfertului mamar afectat, culoare
cianotică a pielii , fluctuenţă, apoi crepitaţie, uneori coaguli sangvini. După
12-14 zile hematomul se resoarbe, se indurează sau abcedează.
Diagnosticul este facil în hematomul superficial şi dificil în cel profund, la
fel ca prognosticul.
Tratamentul constă în repaus, rubefiante locale, antihemoragice pe cale ge-
nerală: săruri de calciu, Etamsilat, Adrenostazin. Muls blând, pe sonda re-
manentă. Hematomul superficial se poate deschide după 12-14 zile.

LEZIUNI DESCHISE A MAMELEI


ESCORIAŢIILE, FISURILE ŞI CREVASELE
Se întâlnesc la mameloane, aproape exclusiv. Escoriaţia se limitează la
epiderm, fisura interesează corpul mucos Malpighi, iar crevasa interesează
dermul.
Etiologia : muls neigienic, saliva viţelului, aşternut murdar, frigul, leziuni
produse de ghearele şi dinţii puilor.

91
Simptomele variază în funcţie de tipul leziunii. Iniţial se constată o linie de
congestie, apoi marginile se indurează, fundul leziunii fiind acoperit cu o
substanţă alb-murdar, apoi mici hemoragii în timpul mulsului care devine
dureros. Se poate complica cu limfangita mamelonului sau mamita.
Prognosticul este favorabil cu vindecare în 7-8 zile.
Tratamentul constă în mulsori pe sondă şi aplicarea de topice: ungvente
cu antibiotice şi/sau anestezina, Jecolan, Jecozinc, Neopreol, Armion,
Asocilin, Mibazon,etc.

DEŞIRĂRILE MAMELONULUI
Sunt superficiale sau profunde şi se produc la vacă şi capră datorită
volumului şi topografiei glandei mamare.
Etiologia : striviri, sfâşieri, tăieturi, înţepături, muşcături.
Simptomele în deşirările superficiale sunt caracterizate prin prezenţa unei
plăgi lineare, apare tumefacţie, indurare , durere. În deşirările penetrante
leziunea ajunge în sinusul papilar cu scurgerea laptelui prin plagă. Leziunile
care interesează canalul şi ostiumul papilar sunt grave, datorită obstrucţiei
acestuia. Plăgile muşcate se caracterizează prin prezenţa a 2-4 puncte şi tu-
mefacţie locală. Plăgile prin muşcături de şarpe sunt de obicei duble, mici,
dar însoţite de edem invadant. Plăgile mai pot fi intalnite si pe corpul ma-
mar.
Diagnosticul este facil şi trebuie să stabilească locul, profunzimea şi natura
plăgii.
Prognosticul este favorabil în plăgile superficiale şi rezervat în cele pro-
funde, datorită complicaţiilor prin fistula de lapte sau mamite.
Tratamentul este chirurgical prin treionorafie în primele 4-6 ore, prin pro-
cedeele Eberlein sau Wolf. Mulsul se va face pe sonda mamară.

92
FISTULA DE LAPTE
Este un canal neoformat, prin care canalul galactofor comunică cu
exteriorul. Poate fi congenitală sau câştigată şi apare tot la vacă şi capră.
Fistula câştigată este o consecinţă a plăgilor penetrante netratate sau tratate
defectuos cu treionorafii executate superficial.
Simptome. În fistulele congenitale, acestea sunt evidenţiate după fătare,iar
la cele dobândite se observă la urmatoarea lactaţie.
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor iar prognosticul este favorabil
doar pentru 50% din cazuri.
Tratamentul urmareşte suprimarea chirurgicală a fistulei. Se face treiono-
plastie şi treionorafie prin procedeeul Moussu. Aceste manopere se vor
executa în timpul repausului mamar.

CHIŞTII GLANDEI MAMARE


Sunt formaţiuni organizate din lapte sau provin din hematoame. Se
întâlnesc mai ales la : vacă, capră, pisică şi scroafă.
Simptomele se traduc prin prezenţa (unei) unor formaţiuni sferice,
fluctuente, fără sensibilitate dureroasă. Aceştia duc la atrofieri ale
parenchimului glandei mamare sau se pot complica prin abcedare.
Prognosticul este rezervat datorită complicaţiilor infecţioase.
Tratamentul se face prin puncţie şi evacuare, apoi introducere de soluţii
sclerozante (soluţia Lügol) sau antibiotice. La scroafă şi căţea, în cazul
chiştilor multipli, se practică mamectomia.

CALCULII DE LAPTE

93
Reprezintă formaţiuni sferice, consistente, rezultate din depunerea de săruri
minerale ( carbonaţi, fosfaţi, oxalaţi) pe coaguli de cazeină sau conglomerate
celulare.
Sunt întâlniţi la vacă , având dimensiuni variabile, datorită mulsului incom-
let, catar a cisternei de lapte, formare de coaguli şi impregnare cu săruri.
Simptome sunt exprimate prin prezenţa în mamelon a unor formaţiuni dure,
mobile, uneori blocând canalul papilar.
Prognosticul este favorabil pentru calculii mici şi rezervat în cazul celor
mari.
Tratamentul se face prin muls puternic în cazul calculilor mici,
încercându-se astfel eliminarea lor. Dacă sunt ceva mai mari pot fi scoşi cu
pensa Kocher,fină cu braţe lungi sau sunt zdrobiţi în prealabil pe sondă. Cei
mari se vor scoate în timpul repausului mamar, prin incizarea peretelui
sinusului suprapapilar.

TUMORILE GLANDEI MAMARE


Se întâlnesc la toate speciile, destul de rar, cu excepţia carnivorelor şi a
vacii. Au fost descrise atât tunori benigne cât şi malgne. La vacă se
întâlnesc: adenoame, fibroame, sarcoame, epitelioame.
La iapă: fibroame, carcinoame, sarcoame. La carnivore: adenomul chistic,
chistoame, adenofibromul, adenosarcomul, adenoepiteliomul, adenocondro-
steosarcomul.
Se mai întâlneşte, la pisică, fibroadenomatoza (mastoza chistică).
Simptomele se traduc prin dezvoltarea în una sau mai multe mamele, a
unorchişti subcutanaţi, semisferici, cu pereţi subţiri, de culoare roz-
albăstruie, cu ţesut fibros, nodular şi care înlocuieşte treptat ţesutul mamar.

94
Diagnosticul este facil, dar se va completa cu examen histopatiologic în
vederea identificării formaţiunii.
Tratamentul se face prin ablaţia chirurgicală la toate speciile, mai puţin
cele de interes economic care vor fi abatorizate.
La carnivore, pe lângă ablaţia chirurgicală, inclusiv a cartierelor invecinate
intacte, se va respecta un protocol specific anticanceros prin:
röentgenterapie,chimioterapie (citostatice), imunoterapie, ovariectomie.

PAPILOMATOZA MAMARĂ A VACII


Este frecvent întâlnită la această specie, evoluează benign şi produce
pagube datorită dificultăţii mulsului.
Etiologia este virală cu transmitere prin mâinile mulgătorului şi prin
insectele hematofage.
Poate evolua intern sau extern.
Simptomele, în forma internă, sunt reprezentate de prezenţa în sinusul
galactofor a unor formaţiuni filiforme tumorale, friabile, laptele apărând de
culoare roz-pal sau roşietic, formând un depozit de coaguli şi formaţiuni
filiforme rupţi în timpul mulsului. Uneori prin proliferare, papilomii pt
obstrua canalul papilar.
Diagnosticul este dificil, dar mai apoi, după descoperirea depozitelor în
lapte devine evident.
Prognosticul este rezervat.
Tratamentul se face prin extirparea papilomilor, prin deschiderea sinusului
suprapapilar, în timpul repausului mamar. Papilomii mici se pot extirpa cu
ajutorul sondelor tip harpon, după anestezie locală şi golirea mamelei.

95
În forma externă, care este şi cea mai frecventă, se poate distinge o formă
generalizată prezentă şi pe alte regiuni corporale sau forma mamară prudusă
de un alt tip de virus şi cu localizare mamelonară.
Evoluţia este de lungă durată, incluzând faza de proliferare, degerescenţă şi
vindecare spontană.
Diagnosticul este facil, punându-se pe semnele clinice.
Prognosticul este favorabil când tumorile sunt mici, pediculate şi rare. Este
rezervat când sunt mari, multiple şi sesile.
Tratamentul tumorilor mici se face prin excizie şi/sau cauterizare chimică
sau termică. În cazul papilomilor mari se poate injecta soluţie de sulfat de
magneziu 10% i.v. sau novarsenobenzol 10% în doză de 5-15 mg/kg/zi.
Alt tratament se referă la autoimunizare. În acest sens se recolteză câţiva
papilomi, se triturează şi se suspendă în ser fiziologic. Supernatantul se va
injecta zilnic, timp de 14-15 zile în doze de 4-5 ml s.c. sau 1-2 ml i.d.

OBSTRUCŢIA MAMELONULUI
Este închiderea totală sau parţială a canalului papilar şi poate fi
congenitală sau câştigată. Anomaliile congenitale sunt reprezentate de :
- imperforarea mamelonului;
- strictura ostiumului şi a canalului papilar.
Strictura şi obstrucţia canalului papilar poate fi consecinţa unor cicatrici
retractile.
Imperforarea congenitală a mamelonului se poate prezenta ca imperforarea
canalului papilar sau ca imperforarea ostiumului papilar.
Simptomele sunt evidente, glanda mamară se află în plenitudine dar laptele
nu poate fi evacuat. Sub presiune mamelonară se constată o membrană
proieminentă la nivelul ostiumului papilar.

96
Prognosticul este favorabil în cazul imperforării ostiumului papilar şi grav
în cazul imperforării canalului papilar.
Tratamentul se face prin excizarea membranei, perforarea cu sonda harpon
sau incizia în cruce cu treionotomul. Încercarea de neoformare a canalului
papilar nu a dat rezultate bune. Se va monta sondă remanentă.

STRICTURA OSTIUMULUI ŞI A CANALULUI PAPILAR


Constă în îngustarea acestora congenital sau câştigat ca o consecinţă a
papilomilor, leziunilor.
Simptomele constau în dificultatea mulsului, jet subţire, îngroşarea
canalului şi a sfincterului papilar.
Tratamentul implică dilatarea canalului papilar folosindu-se dilatatoare
speciale sau treionotomia cu sonda harpon sau cu treionotomul. În unele
cazuri se pot monta sonde remanente cu bune rezultate. Tratamentul local cu
antibiotice evită apariţia infecţiilor locale.

97
TULBURĂRI FUNCŢIONALE ALE GLANDEI
MAMARE

LACTOREEA (galactoreea)
Reprezintă eliminarea laptelui, spontană, continuă, spre exterior. Acest
sindrom se produce în afara mulsului sau suptului.
Poate apărea la toate speciile, dar prezintă importanţa doar la vacă dato-
rită pierderilor de lapte.
Etiologia este reprezentată de: plenitudinea exagerată a glandei mamare ,
când se întarzie mulsul sau suptul , scăderea tonusului sfincterului papilar,
presiunea membrelor posterioare, mai ales în decubit, nivelul crescut de
hormoni estrogeni, ocitocina, căldura sau frigul excesiv.
Cauzele lezionale sunt reprezentate de: anomaliile canalului papilar, slaba
dezvoltare a sfincterului papilar sau tumori ale acestuia.
Simptomele sunt reprezentative, prin eliminarea spontană pe la nivelului
unuia sau a mai multor cartiere, a laptelui. Cantitatea de lapte pierdută este
de 0,5-1 litru/zi.
Diagnosticul se pune usor, deşi cauzele sunt dificil de pus in evidenţă.
Prognosticul este favorabil în cazul tulburărilor funcţionale şi rezervat în
cazul anomaliilor, tumorilor şi cicatricilor.
Tratamentul constă în ablaţia tumorilor. În cazul unui tonus scazut al sfin-
terului papilar, se face masajul canalului papilar, inele constrictoare, capu-
şoane, ligatura mamelonului, aplicarea colodiului pe ostiumul papilar sau a
altor preparate de tip adezivo-izolant.
Se mai practică cauterizarea in puncte circulare şi injecţii sclerozante în
timpul repausului mamar cu: parafină topită, sol. Lügol, nitrat de argint

98
1/10, esenţa de terebentina cu seringi cu ace hipodermice lângă sfincterul
papilar.

HIPOGALAXIA ŞI AGALAXIA
Constituie scăderea secreţiei lactate până la abolire în timpul perioadei de
lactaţie, fără alte modificări clinice. Apare post-partum la oaie şi scroafă,
mai ales.
Etiologia este complexă: factori genetici cu anomalii mamare, alimentaţia,
tulburări neuro-hormonale, cantitaţi mari de estrogeni. Pot apărea consecu-
tiv unor afecţiuni febrile: antrax, febra aftoasă, pneumopatii, gastro-enterite
, sapremii, metrite, necroze sau gangrene ale aparatului genital.
Unele medicamente pot influenţa lactaţia ca: estrogenii, camforul, purgati-
vele, testosteronul, antipirina.
De asemenea mulsul şi suptul brutale pot reduce sau suprima secreţia lac-
tată.
La scroafe poate îmbrăca un aspect enzootic datorită greşelilor de exploa-
tare.
Simptomele sunt evidente prin scăderea progresivă a secreţiei lactate până
la abolirea definitivă.
Diagnosticul este facil dar cauzele greu de pus în evidenţă. Diagnosticul
diferenţial se face cu mamitele şi retenţia laptelui.
Prognosticul este favorabil în hipogalaxie şi rezervat în agalaxie.
Tratamentul etiologic este salutar prin corectarea deficienţelor de exploa-

tare. Se execută masaj şi muls repetat cu blândeţe. În deficienţe hormonale


se administreză HCG 5000 UI la iapă şi vacă, ocitocină 15-25 UI înainte de

99
muls. La scroafă 10-20 UI ocitocină + extract tiroidian 100-200 mg/zi/8-10
zile, prednisolon 25 mg, HCG 500-1000 UI. Se vor tăia colţii purceilor. În
sindromul MMA se recomandă o asociaţie medicamentoasă administrată
i.v.:
Rp/ Glucoza 30% 100-150 ml
Borogluconat de calciu 20 g
Novalgin ( Algocalmin) 20 g
Se mai poate administra LTH 50-100 UP, Gonacor 300-500 UI.
În agalaxie la căţea se administrează ocitocină 2 UI de 4 ori /zi şi/sau HCG
500-1000 UI sau corticosteroizi.
Căţeii se pot da la o doică sau pot fi hrăniţi artificial cu lapte praf special
sau lapte preparat extemporaneu.

RETENŢIA LAPTELUI
Se caracterizează prin imposibilitatea extragerii laptelui în afara celui din
sinusul galactofor. Se intâlneşte la vacă şi bivoliţă.
Etiologia cuprinde: factori de mediu, durere, stress, leziuni mamare, înde-
părtarea puiului , schimbarea mulgătorului.
Simptomele sunt tipice. Glanda mamară este plină, iar laptele extras este
în cantitate mică, restul fiind blocat în acini.
Diagnosticul este facil dar se face diferenţial cu hipogalaxia când mamela
e flască.
Prognosticul e favorabil.
Tratamentul vizează efectuarea de masaje mamare, insuflarea de aer în
vagin , ocitocină i.v. 20-25 UI cu 10 minute înainte de muls.

LACTAŢIA NERVOASĂ

100
Reprezintă declanşarea lactaţiei în afara gestaţiei şi a parturiţiei. Apare
mai frecvent la carnivore în paralel cu pseudogestaţia.
Simptomatologia este tipică, laptele secretat este normal.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul vizează suprimarea lactaţiei şi este cu atât mai facil cu cât se
intervine mai precoce. Recunoaştem un tratament dietetic şi unul medica-
mentos.
Se va institui o dieta hidrică de 48 ore şi una alimentară împreună cu ad-
ministrarea de purgative (ulei de ricin 10-15 g/zi sau sulfat de sodiu sau
de magneziu 10-15 g/zi/3 zile).
Local se pot folosi unguente camforate 5-10%. Sirop de clorura de potasiu
10% per os 1 linguriţă/zi/8 zile. Antipirina 0,25 g/zi timp de 10 zile şi tot
per os împreună cu bicarbonat de sodiu în parţi egale. Se mai folosesc şi
inhibitorii de prolactină ca: bromocriptina (Parlodel) 30 µg/kg/14 zile sau
Regonyl.
Se vor evita mulsul şi suptul.

101
AFECŢIUNI INFLAMATORII ALE GLANDEI
MAMARE

MAMITELE (MASTITELE)

Sunt afecţiuni inflamatorii care interesează epiteliul secretor, mucoasa


canalelor şi sinusul galactofor sau ţesutul interstiţial. Sunt produse de o
floră microbienă variată şi evoluează sub o serie de forme.
Mamitele afectează toate speciile, dar au o frecvenţă foarte mare la vacă.
Produc pierderi importante, atât formele clinice dar mai ales formele
subclinice.
La nivel mondial mamitele clinice produc pierderi de 23-154 $/vacă/an. În
SUA, pierderile datorate mamitelor se estimează la 225$/vacă/an.
Etiopatogeneza mamitelor ţine de prezenţa agenţilor microbieni, unitari
sau în asociere. Pot evolua ca :
- mamite clinice : manifestări clinice, modificarea secreţiei lactate şi exis-
tenţa florei patogene.
- mamite subclinice : fără manifestări clinice, apar modificări fizico-
chimice ale laptelui, prezenţa germenilor în lapte şi creşterea numărului de
celule somatice.
- mamite latente : prezenţa germenilor în lapte, fără semne clinice şi
număr normal de celule somatice.

Mamitele sunt produse de germeni:


- germeni specifici ( Streptococcus agalactiae, S. disgalactiae );

102
- germeni care produc şi alte boli ( Mycobacterium tuberculosis, Brucella
spp., Escherichia coli, Pasteurela multocida, etc.)
- germeni accidentali : Corinebacterium pyogenes, Actinomyces, fungi,
etc.

CLASIFICAREA MAMITELOR

Se face după mai multe criterii: anatomic, evoluţie clinică, leziuni


anatomopatologice, agent etiologic. Din punct de vedere clinic şi
anatomopatologic se disting mamite:
- supraacute (mamita gangrenoase);
- acute (mamita seroasă, catarală, purulentă);
- cronice (mamita catarală, purulentă);
- specifice ( mamită tuberculoasă, granulomatoasă).
Diagnosticul mamitelor se bazează pe examenul clinic asociat cu
examene de laborator. Examenul clinic cuprinde metodele semiologice
consacrate : inspecţia, palpaţia, termometria. Paraclinic se fac examene
microbiologice cu antibiograme.

MAMITA SEROASĂ
Reprezintă inflamaţia ţesutului interstiţial, pe cale limfatică, cu pornire de
la unele plăgi infectate sau pe cale hematogenă de la unele metrite,
parametrite, enterite. Flora bacteriană este formată din: streptococi,
stafilococi, colibacili.
Simptomele sunt traduse prin mărirea în volum a compartimentului
afectat, hiperemiat, cald, dureros, mamelon turgid, hiposecreţie lactată,

103
seroasă apoi cazeoasă, diminuarea apetitului, febră 40-41ºC. Boala
evoluează 7-10 zile, apoi cedează sau se complică cu mamita catarală sau se
cronicizează.
Prognosticul este favorabil.
Tratamentul se face pe cale generală cu sulfamide sau antibiotice pentru a
preveni difuzia infecţiei în parenchimul mamar. Vacilor li se vor face masaj
mamar, se vor plimba, iar local se vor aplica topice rezolutive.

MAMITA CATARALĂ
Reprezintă inflamaţia epiteliului acinilor şi mucoasei canalelor lactifere şi
sinusului galactofor, infecţia producându-se pe cale ascendentă. Iniţial apare
catarul cisternei şi al canalelor galactofore, mai apoi sunt cuprinşi acinii
(catarul acinilor).
Simptomele debutează cu îngroşarea laptelui ce conţine flocoane de
cazeină, mai ales la începutul mulsului, apoi coagulii de cazeină obstruează
canalele galactofore. După câteva zile procesul inflamator cuprinde acinii,
secreţia lactată modificată separată în două straturi (zer şi depozit cazeo-
mucos). Compartimentul afectat este cald, dureros, zone indurate în
parenchim.
Diagnosticul este facil pe baza semnelor clinice şi aspectul secreţiei
mamare.
Prognosticul este favorabil în galactoforită şi rezervat în catarul
acinilor . Tratamentul în cazul galactoforitelor se face printrun muls
complet de
6-8 ori/zi. În cazul catarului acinilor se face o evacuare completă, masaj
descendent,

104
irigaţii cu soluţii călduţe de NaHCO3, 50-60 ml, se lasă 10-15 minute, apoi
se mulge. Se pot aplica topice cu antibiotice intrauterin, cu repetare de 2-3
ori/zi, apoi muls repetat.

MAMITA PURULENTĂ
Este un proces inflamator, urmat de apariţia unui exsudat purulent în
glanda mamară. Poate evolua ca mamită catarală purulentă, abcesul mamar
şi flegmonul mamar.
Simptomele se traduc prin mărirea în volum a compartimentului afectat,
hiperemie, durere, mamelon turgid, dureros, secreţie cu flocoane de puroi
sau purulentă în totalitate cu sau fără aspect hemoragic. Femela este abătută,
prezintă horipilaţie, anorexie, rumegare suprimată, febră, limfocentri
retromamari modificaţi. Pot aparea vindecări, rare, dar de obicei afecţiunea
se cronicizează, apar abcese mamare superficiale sau profunde. Ultimele pot
modifica starea generală cu febră oscilantă.
Prognosticul este rezervat spre grav, secreţia lactată fiind compromisă sau
pot apărea complicaţii ca septicemia şi piemia.
Tratamentul urmăreşte îndepărtarea exsudatului purulent prin mulgeri
frecvente la fiecare 2-3 ore şi introducerea intrauterină de topice cu
antibiotice.
Antibioterapia se va aplica şi pe cale generală după antibiogramă.

MAMITA SUPRAACUTĂ A VACII (GANGRENOASĂ)


Este un proces septic, produsă de anaerobi şi cu evoluţie rapidă.
Etiologia este reprezentată de : Fusobacterium necrophorum, streptococul
hemolitic, stafilococul auriu coagulazo-pozitiv, E. coli, clostridii.

105
Simptomele se caracterizează prin preexistenţa unor traumatisme, apoi
compartimentul afectat se măreşte în volum, piele întinsă, roşie-violacee,
dolor, calor. Se instalează agalaxia, secreţie brun- roşietică cu miros ihoros.
Apoi pielea mamelei devine rece, se decelează crepitaţie gazoasă, edem
inflamator nvadant. Starea generală este degradată, febră peste 41ºC, apoi
hipotermie.
Evoluţia este de câteva zile, zona afectată fiind delimitată eliminându-se
prin sfacelare în 4-6 săptămâni. Uneori, procesul se extinde producându-se
exitul prin toxiemie.
Prognosticul este grav.
Tratamentul se face pe cale generală cu antibiotice, administrare de ser
antigangrenos polivalent, atât pe cale generală cât şi in situ. În cazurile grave
se practică mamectomia. În paralel se combate toxiemia şi se vor susţine
marile funcţii prin fluidoterapie pe cale i.v.

MAMITELE ACUTE ALE VACII

MAMITA STAFILOCOCICĂ
Este un proces inflamator mamar produs de stafilococul alb şi cel auriu.
Este foarte frecventă (locul II).
Etiologia reprezentată de agenţii pomeniţi, are nevoie de factori
favorizanţi ca: aşternut murdar, aparat de muls sau mâini neigienizate.
Infecţia se produce pe cale ascendentă.
Simptomele au un caracter acut, apar la câteva zile postpartum şi se
manifestă şi prin modificarea stării generale. Iniţial apare o zonă de induraţie
la baza mamelonului, la un cartier sau două. Secreţia lactată devine cenuşie,

106
cu granule de puroi, apoi secreţia devine purulentă. În evoluţie, se pot
dezvolta abcese şi se poate instala agalaxia la compartimentele neafectate.
Apare febră 40-41ºC, inapetenţă, decubit greoi.
Evoluţia este de circa 8-10 zile, simptomele se amendează, se reinstalează
lactaţia în compartimentele sănătoase. În compartimentele afectate se
formează fistule din abcesele formate. Uneori se produce piemia, artrite,
sinovite.
Diagnosticul se bazează pe momentul apariţiei, semnele clinice şi
examenele de laborator pentru precizare.
Prognosticul este grav din punct de vedere economic şi zoonotic.
Tratamentul este dificil datorită rezistenţei germenilor. Se recomandă
alegerea tratamentului optim după antibiogramă, local dar şi pe cale
generală.
Profilaxia se face prin eliminarea factorilor favorizanţi şi prin utilizarea
anatoxinelor stafilococice, administrate în doze crescânde (10-15-20 ml/3-4
zile).

MAMITA COLIBACILARĂ
Este produsă de Escherichia coli având manifestări locale, digestive şi
chiar nervoase.
Etiologia este reprezentată de E. coli la care se pot asocia Aerobacter aero-
genes şi Klebsiella pneumoniae. Factorii favorizanţi au un rol decisiv:
stabulaţia, igiena precară, căldura, schimbarea alimentaţiei, tulburări
intestinale.
Simptomele sunt manifeste în jurul a două forme clinice:
- forma cu paraplegie;
- forma fără paraplegie.

107
Forma fără paraplegie debutează brusc: febră (40-41ºC), anorexie,
tremurături musculare, abatere, un sfert sau două inflamate, dolor, calor,
rubor, secreţie seroasă roz-gălbuie, agalaxie, diarei, apoi constipaţie,
toxiemie, uneori exitus.
Forma cu paraplegie debuteză cu enterită, apoi după 2-3 zile apar tulburări
nervoase: vaccilaţii, decubit. Poate aparea vindecarea după o lungă covales-
cenţă sau exitus în câteva zile.
Prognosticul este grav.
Diagnosticul se bazează pe semnele clinice locale, cele digestive şi
paraplegiei, toate apărute în plin sezon, vara. Confirmarea se face prin
examen bacteriologic.
Tratamentul se face local cu streptomicină 1g/cartier/zi sau tetraciclină
200 mg/cartier/zi.

MAMITELE CRONICE ALE VACII

MAMITA STREPTOCOCICĂ
Este produsă de Streptococcus agalactiae, S.dysgalactiae, S. uberis. Are o
evoluţie enzootică cu transmitere prin muls şi aşternut infectat, pe cale
ascendentă.
Simptomele sunt caracteristice unei mamite subacute şi/sau cronice, foarte
rar acut. Debutul se face cu o uşoară congestie mamară la baza
mamelonului, hipertermie şi prezenţa de flocoane în lapte. Este afectat unul
sau ambele compartimente posterioare.
Forma cronică debuteză cu hipogalaxie, apoi laptele coagulează la fiert,
secreţie

108
seroasă, flocoane de cazeină, gust sărat sau amar, apar zone de induraţie ce
se extind în tot cartierul, adenopatie retromamară, scleroză mamară în 2-3
luni cu agalaxie şi atrofia compartimentului. La lactaţia următoare afecţiunea
trece la alt cartier.
Diagnosticul în fazele incipiente e dificil, de aceea se apeleză la metode
rapide de diagnostic şi examen bacteriologic de precizare.
Prognosticul economic este grav, dar şi zoonotic datorită enteritelor
dezvoltate la om după consumul laptelui.
Tratamentul este eficace în formele incipiente, folosindu-se topice
intramamare care conţin: penicilină, tetraciclină, cefalosporine,etc. Se poate
folosi aceeaşi gamă de antibiotice şi pe cale generală.

MAMITA CU ACTINOMYCES PYOGENES


Se manifestă la vacă prin supuraţie şi induraţie progresivă a mamelei. Este
denumită şi mamita de vară sau mamita piobacilară.
Etiologia este reprezentată de Actinomyces pyogenes, agent bacterian care
se dezvoltă în laptele rezidual din mamelă şi care invadează glanda mamară
pe cale ascendentă, din focare preexistente (metrite, enterite,
pododermatite), aşternut murdar, insecte, leziuni.
Simptomele de debut trec de regulă neobservate, forma cronică instalându-
se la unul sau două compartimente cu formare de abcese, hipo- şi agalaxie,
serozitate citrină, apoi purulentă galben-verzuie cu mici coaguli
sangvinolenţi.
Evoluţia este de 3-4 săptămâni cu producere de scleroză şi atrofie a
cartierului.

109
Diagnosticul se pune pe simptomele locale, apariţiei bolii către sfârşitul
lactaţiei, evoluţiei cronice, tipului supurativo-degenerativ şi a examenului
bacteriologic.
Prognosticul economic este grav.
Tratamentul local şi general dau rezultate satisfăcătoare, chiar şi după
efectuarea antibiogramei.

MAMITA TUBERCULOASĂ
Este de regulă secundară, producându-se metastatic pe cale limfatică,
întâlnidu-se la 5-25% din vacile tuberculoase.
Etiologic este incriminat Mycobacterium tuberculosis, varianta bovis.
Simptomele variază în raport cu tipul lezional:
- tuberculoza miliară- focarele sunt diseminate în tot parenchimul;
- tuberculoza cazeoasă- se produc focare de necroză;
- tuberculoza lobulară- evoluează cu noduli mari, calcifiaţi parţial.
Evoluţia este insidioasă cu: congestie, lipsa durerii, hipertrofia limfonodu-
rilor retromamari, nedureroşi, induraţia mamelei, modificarea secreţiei
lactate. În final se produce scleroza şi atrofia mamară.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, dar mai ales se fixează
după efectuarea tuberculinării şi a examenului bacteriologic specific.
Tratamentul nu se face ci se aplică măsurile sanitar-veterinare specifice.

110
MAMITELE SUBCLINICE LA VACĂ

Acestea produc pierderi importante prin:


 creşterea numărului total de celule somatice;
 proteinele sanguine atrase în lapte;
 modificarea compoziţiei ionice;
 leziuni celulare care induc variaţii ale constituienţilor din lapte;
 diminuarea capacitaţii de sintetizare a epiteliului.
În vederea diagnosticului acestor tipuri de mamite subclinice se poate a-
pela la diferite teste, unele putându-se efectua fără dotări deosebite în fer-
mă sau în grajd. Enumerăm:
 Testul Whiteside;
 Testul CMT;
 R-mastitest;
 Testul Schalmm;
 Mastitestro;
 Testul de conductivitate electrica.
Tratamentul se face în timpul repausului mamar.

Dintre cele mai uzitate şi cunoscute preparate pentru tratarea mamitelor :


 Mastiguard (oxitetraciclina, nitrofuran, tripsină)
 Mastisept (neomicină, oxitetraciclină, tripsină, anestezină)
 Chinomast-a-intramamar (ampicilină, sulfat de
dihidrostreptomicină)
 Cloxar (cloxacilină)
 Cloxastop (cloxacilină, stearat de aluminiu)

111
 Mibazon (tetraciclină, eritromicină, neomicină, prednisolon, stearat
de
aluminiu, ulei de parafină)
 Ostrilan (sulfachloropiridazina, sulfapirazol, clioquinol,
etinilestradiol)
 Nafpenzal MC (procainbenzilpenicilină, dihidrostreptomicină,
nafcilin)
 Mastijet forte (oxitetraciclină, neomicină, bacitracină, prednisolon)
 Tetradelta (novobiocin, neomicină, procainpenicilină, streptomicină,
prednisolon)
 Tenazym (tetraciclină, neomicină, prednisolon, papaină, tripsină,
alfa-
chemotripsină)
 Cobactan LC ( cefquinoma- cefalosporină de generaţia a-IV-a)
 Mastiplan LC ( cefapirin şi prednisolon)

MAMITELE LA OAIE ŞI CAPRĂ


La rumegătoarele mici întâlnim doua forme de mamită contagioasă:
- mamita gangrenoasă produsă de Micrococcus mastidis gangrenosae ovis;
- agalaxia contagioasă produsă de Mycoplasma agalactiae (bacilul
Damman-Freese). Popular, prima se numeşte răsfugul negru, iar secunda
răsfugul alb.

MAMITA PURULENTĂ LA OAIE


Este cea mai des întâlnită formă la această specie produsă de
Actinomyces pyogenes, streptococul piogen sau de stafilococi.

112
Simptomele se manifestă subacut sau cronic, compartimentele marite,
boselate datorită abceselor, slăbire progresivă.
Prognosticul este grav, glanda mamară fiind compromisă definitiv.
Tratamentul se face chirurgical, prin drenarea abceselor sau mamectomie.

MAMITELE LA CAPRĂ
Evoluează acut şi supraacut în prima săptămână postpartum.
Simptomele sunt: sensibilitate foarte mare, febră 41-42ºC, inapetenţă,
depresie, adinamie.
Tratamentul general şi local dă rezultate bune în 4-5 zile, prin folosirea de
preparate cu antibiotice de spectru larg.
La capră se poate întâlni şi mamita tuberculoasă.

MAMITELE LA SCROAFĂ
Mamitele la scroafă au o frecvenţă scăzută, la această specie evoluând mai
des sindroame de hipo- sau agalaxie.
MAMITA COLIBACILARĂ
Evoluează acut, infecţia producându-se descendent din focare infecţioase
preexistente (metrite), alimentaţie hiperproteică, schimbări bruşte
atmosferice, distocii, transportul, etc.
Simptomele apar imediat postpartum sau după 2-3 zile cu: decubit
prelungit, îndepărtarea purceilor, frison, febră 40-41ºC, inapetenţă, mamela
afectată roşie-violacee, caldă, dureroasă, agalaxie generalizată, purcei
hipoglicemici.
Evoluţia este rapidă cu moartea femelei sau formarea de abcese mamare
cu drenare spontană.

113
Diagnosticul se face pe momentul apariţiei, gravităţii şi evoluţiei acute. Se
precizează prin examen bacteriologic.
Prognosticul e grav pentru mamă şi purcei.
Tratamentul se face cu antibiotice pe cale generală, susţinerea marilor
funcţii şi administrare de ser anticoli (10-20 ml intramamar).

MAMITA STREPTOCOCICĂ
Debutează tot în puerperium şi evoluează acut.
Etiologia este reprezentată de Streptococcus suis, cu infecţie ascendentă
sau descendentă.
Simptomele sunt: unul sau mai multe cartiere calde, dureroase, febră,
refuzul suptului, apoi după circa 6-7 zile se formează abcese, care prin
drenaj lasă să se exprime un puroi consistent, albicios. Se ajunge la scleroză
şi atrofie mamară.
Diagnosticul se fixează pe baza semnelor şi a examenului bacteriologic.
Tratamentul se face prin administrare, pe cale generală, a antibioticelor
sau a sulfamidelor, ocitocină 5 U.I., fluidoerapie i.v.
MAMITA PURULENTĂ evoluează subacut sau cronic produsă de
Actinomyces pyogenes.
Simptomele apar la unul sau mai multe cartiere. Acestea apar indurate,
neregulate, secreţii purulente galben-verzui, starea generală nemodificată.
Diagnosticul se conturează pe evoluţie, semnele localeb şi examene de
laborator.
Tratamentul se execută prin deschiderea abceselor şi asepsie locală.

MAMITA ACTINOMICOTICĂ

114
Este o afecţiune cronică produsă de Actinomyces israeli în asociere cu:
streptococi, stafilococi, etc. Agenţii etiologici pătrund prin leziuni mamare
produse de dinţii purceilor.
Simptomele se traduc prin mărirea în volum a cartierului afectat, aspect
tumoral , zone indurate cu focare purulente. Abcesele se deschid, eliminând
un puroi cremos, galben-murdar.
Diagnosticul este facil, dar se face examen de laborator pentru confirmare.
Tratamentul este chirurgical, prin efectuarea mamectomiei, infuzii locale
cu soluţii iodate. În faze incipiente se poate administra, per os, iodură de
potasiu 3-5g/ zi.

MAMITELE LA IAPĂ

Sunt rar întâlnite sub forma:


- mamitei catarale acute şi
- mamitei botriomicotice (cronică).

MAMITA CATARALĂ ACUTĂ


Este produsă de: streptococi, diplococi, stafilococi cu ajutorul factorilor
favorizanţi: răceala, retenţia laptelui, înţarcare bruscă.
Simptomele sunt zgomotoase cu: glandă mamară mărită, dureroasă,
secreţie seroasă, gălbuie, edem inflamator pe faţa inferioară a abdomenului,
abatere, febră, inapetenţă, jenă în mers, remisie în 2-3 zile sau evoluţie spre
mamită purulentă cu formare de abcese şi fistulizări.
Prognosticul este rezervat
Tratamentul este chirurgical, efectuându-se debridări, antibioterapie.

115
MAMITA BOTRIOMICOTICĂ
Este o mamită cronică, productivă, produsă de Botryomyces spp.
Simptomele debutează ca o mamită seroasă, apoi leziunile devin de tip
proliferativ, glandă mamară neregulată străbătută de cordoane fibroase, cu
zone fluctuante care abcedează şi elimină a secreţie vâscoasă, cenuşie,
mamela având un aspect tumoral.
Diagnosticul se poate face pe baza semnelor clinice, a evoluţiei şi
examenului microscopic.
Tratamentul medicamentos este ineficace. Se practică mamectomia.

MAMITELE LA CARNIVORE

MAMITA ACUTĂ
Apare în puerperium, fiind produsă de streptococi şi stafilococi pe cale
hematologică sau ascendentă prin plăgile produse de ghearele şi dinţii puilor.
Simptomele sunt alarmante cu evoluţie rapidă. Cartierul afectat este
hiperemiat şi edemaţiat, roşu-violaceu, sensibil, hipogalaxie, prostraţie, febră
40-42ºC, inapetenţă, diaree, exitus în 3-5 zile.
Evoluţia se îndreaptă spre gangrena mamară. Uneori se formează abcese
drenându-se un puroi roşu-brun cu sfacele de ţesut necrozat. Se instalează
agalaxia, iar starea generală se amendează.

MAMITA CRONICĂ
Evoluează cu abcese şi reacţii proliferative, indurarea compartimentelor
afectate care capătă un aspect tumoral, necroze, ulcere.

116
Pot apărea şi chişti mamari.
Prognosticul este grav în forma acută şi rezervat în forma cronică.
Diagnosticul se face prin examen clinic şi de laborator.
Tratamentul se face cu antibiotice, după antibiogramă, timp de 8-10 zile.
Local se aplică antiseptice. Se poate recomanda terapia cu anatoxină
stafilococică, fluidoterapie,etc.

BIBLIOGRAFIE

1.Arthur, G., Noakes, D., and Pearson, H. Veterinary


Reproduction and Obstetrics.6th ed. Bailiere Tindall, London,
1983.

2. Bârţoiu A., Seiciu Fl., - Tratat de patologia reproducţiei la


animale, Ed. ALL., Bucuresti 2006.

3. Bârţoiu A., Seiciu Fl.- Ginecologie si Andrologie veterinara,


Ed Fundatiei „Romania de Maine”, Bucuresti, 2002.

4. Bogdan, A., Bistriceanu, M., Măjină, C., Reproducţia


animalelor de fermă, Ed. Scrisul Românesc- Craiova;

117
5. Boitor, I., Sterilitatea la femelele animalelor de fermă, Vol. I,
Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1981;

6. Boitor, I., Sterilitatea la femelele animalelor de fermă, Vol.


II, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1983;

7. Cernescu, H., Ginecologie veterinară, Ed. Helicons,


Timişoara, 1995;

8. Constantin, A., Meissonier, E., L”uterus de la vache.


Anatomie,Physiologie, Patologie, Societe Francaise de Buiatrie,
1981;

9. Drugociu, GH., şi col. (1977), Patologia reproducţiei şi


clinica obstetricală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

10.Gluhovschi, N., Ginecologie veterinară, Ed. Ceres,


Bucureşti, 1970;

11. Moldovan, H. şi col., Reproducţia normală şi


însămânţarea artificială la mamiferele domestice;Ed. Fundației
România de Mâine, 1997;

12. Paraipan, V., Hormonoterapia la animalele de fermă, Ed.


Ceres, Bucuresti, 1982;

118
13. Rebhun,W.C., D.V.M. Diseases of Dairy Cattle. Lippincott
Williams & Wilkins, Baltimore, 1995.

14. Roberts St. – Veterinary obstetrics and genital diseases,


Edwards Brothers, Michigan, USA,1986

15. Seiciu, Fl., Reproducţia normală şi patologică la animalele


donestice, vol.I, Ed. Ceres, Bucureşti;

16. Seiciu, Fl., Drugociu, Gh., Biologia şi patologia


reproducţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972;

17. Seiciu Fl., Drugociu Gh., Boitor, I , II., Reproducţia


normală şi patologică la animalele domestice, Ed.Ceres,
Bucuresti, 1987-1989;

18. Seiciu, Fl., Blidariu, T., Terapia chirurgicală a aparatului


genital şi a glandei mamare, Ed. Ceres Bucureşti, 1977;

119

S-ar putea să vă placă și