Disciplina: Materiale avansate

pentru design de produs

Studenti: Elena BĂNCULESCU

Alexandra Nicoleta DONE
Grupa: 9MF191
S.l. dr. Cristina BOGATU

2019-2020
 FACULTATEA
DE DESIGN
DE PRODUS
SI MEDIUAnaliza produsului – CEAS DE PERETE

Minutele
Indica ora

Si secundele

Denumirea produsului. Prezentarea schematizata a functiilor produsului.

Ceasul este un instrument de măsurare a timpului. În mod normal, termenul „ceas” se referă
la un dispozitiv ce indică ora exactă conform unui standard de timp. Ceasul de perete este
numit in acest fel deoarece se ataseaza pe perete pentru a fi observat din mai multe unghiuri
si are si dimensiuni mai mari decat ale unui ceas de mana (mult mai mic ).

Un ceas poate fi alcatuit din mai multe materiale diferite si in mod normal are o structura
clasica dar nu este obligatoriu . Scopul acestuia ar fi sa fie posibila recunoasterea orei
indicata de cele mai multe ori de cele doua sageti , prezente la aproape toate ceasurile .

Exceptie fac ceasurile digitale unde ora este afisata sub forma de date numerice .

Analiză pentru identificarea domeniilor critice, a posibilelor surse de pericol

pentru om/utilizator, şi în special pentru mediul înconjurător, pentru o
funcţionare normală, dar şi în caz de funcţionare sau exploatare defectuoasă.

Avand invedere ca este un ceas de perete cel mai mare risc ar fi sa cada/prabusasca din
locul in care a fost atasat . Fie ca este prea greu sau din cauza obiectului ce il sustinea .

Caderea ceasului poate duce la deteriorarea lui sau la cazul in care nu mai functioneaza si la
accidentarea utilizatorului in cazul in care ceasul ar lovi in cadere .

In ceea ce priveste mediul inconjurator componenetele cesului pot fi nedemontabile , din

materiale nereciclabile care nu pot fi reutilizate .
Acest fapt ar duce la pierderea intregului proces de reutilizare sau reciclare a
componenetelor ceasului.

Analiză asupra evoluţiei produsului; identificarea momentelor cruciale în

evoluţia funcţională sau formală a produsului; efecte ale acestor schimbări
radicale.

Evolutia unui obiect precum un ceas de perete are legatura cu mediul in care functioneaza
acesta si materialele din care este fabricat .

Depinde de incaperea in care este asezat ceasul si materialele din care este confectionat:

- umiditate sau caldura , contribuind la limitarea timpului de functionare a ceasului

- lumina , care poate duce la decolorarea materialelor din care este fabricat ceasul

Ceas de perete

Ceasul este facut din doua

materiale , lemn si cupru , fiind
impartit in 4 componente : rama
ceasului , partea cea mai mare –
cadranul din cupru si cele doua
sageti indicatoare . Lemnul poate
fi inlocuit si cu pluta . Pentru
partea mecanica sunt folosite
elemente fabricate din metale
diferie , in unele cazuri si
materiale plastice

Fig1. Arhiva personala

(Designul ceasului de perete este realiazat de noi)

Expunerea componentelor
Rama acestuia este din lemn , acesta ar putea suferi deteriorai daca ceasul ar avea un
accideent in cadere , ar putea crapa si sa se desprinda bucati de material .

Un alt factor care ar putea duce la deterioarea ramei este mediul , uscat sau umed, daca este
un mediu uscat durata de viata a ceasului este mai mare , in mediu cu multa umezeala
aceasta ar putea suferi , fibrele se vor distruge in timp .
Pentru partea din cupru ,in cazul unei caderi sau un impact al ceasului , aceasta ar suferi
deformari dar nu s-ar distruge complet . Si in cazul cuprului un mediu umed nu ar fi propice
pentru ceas intrucat pe suparafata lui s-ar depune o pelicula verde ce i-ar distruge aspectul .

Se analizeaza materialele potențial utilizabile.

I. Cupru
Cuprul este un metal cu reactivitate chimică
redusă, chiar dacă la rece sau la cald, se poate
combina direct cu oxigenul, sulful, halogenii,
seleniul, telurul, arseniul, stibiul, fosforul şi
altele. În soluţii apoase cuprul se dizolvă în
acidul sulfuric concentrat, în acidul azotic, în
acidul clorhidric concentrat, în sărurile de
Fig2. Cupru [2]

amoniu , în sărurile fierului trivalent şi în cianurile metalelor alcaline. Cuprul reacţionează în

prezenţa aerului cu acizii organici în soluţii apoase sau în soluţii alcoolice, aldehidice,
cetonice, etc.

De exemplu, în soluţiile de acid acetic (oţet) şi în prezenţa aerului, cuprul reacţionează

formând o peliculă aderentă de acetat bazic de cupru (cocleală).

La temperaturi joase produsele de reacţie corespund cuprului bivalent, iar la temperaturi

ridicate corespund cuprului monovalent.

În soluţii apoase sunt stabili compuşii cuprului bivalent şi mai rar cuprului trivalent. În aerul
obijnuit, datorită umidităţii şi a prezenţei bioxizilor de carbon şi de sulf, cuprul se acoperă cu
un strat protector şi aderent (patină) de carbonaţi bazici (malachit, azurit) şi sulfaţi bazici de
cupru.

Cuprul nu reacţionează direct cu carbonul şi azotul. În stare lichidă cuprul formează cu

majoritatea metalelor soluţii binare sau complexe (aliaje). Cele mai cunoscute aliaje ale
cuprului sunt alamele (aliaje Cu – Zn), bronzurile (aliaje Cu – Sn şi aliajele cuprului cu alte
metale decât zincul). Datorită conductibilităţii sale electrice foarte mari ( din acest punct de
vedere este al doilea metal după argint), principalul domeniu de utilizare a cuprului îl
reprezintă producţia de conductori metalici pentru industriile energetică, electrotehnică,
electronică, telecomunicaţii, etc. [3]

Obtinerea cuprului
Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul
(ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros) și malachitul și azuritul (ambele forme ale
carbonatului basic de cupru). Metoda folosită pentru extracția de cupru depinde de
natura minereului. Dacă cuprul se găsește în stare liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea
minereului în bucăți mici și amestecarea sa cu apa. Cuprul, fiind relativ greu, se depune la
fund. Cuprul care are o puritate de peste 99% este folosit la fabricarea conductelor de gaz și
de apă, a materialelor pentru acoperișuri, a ustensilelor și a unor obiecte ornamentale.
Deoarece cuprul este un bun conducător de căldură, se utilizează la boilere și alte dispozitive
ce implică transferul de căldură. Sub formă de folie de cupru laminată, pe un strat izolator,
se folosește la fabricarea circuitelor imprimate. Acestea pot fi simplu strat, cu folie pe o
singură față, sau dublu strat, cu folie pe ambele fețe. Pentru realizarea circuitelor imprimate
cu mai multe straturi, se realizează sandwich-uri din circuite dublu placate si izolatoare. [4]

Fig3. [4]

Toate metalele și aliajele comune reacționează cu atmosfera umedă și se corodează. Numai

în medii calde/uscate (deşerturi) și reci/uscate metalele rezistă la coroziune. Cu toate
acestea, la cupru procesul de coroziune este foarte lent.

Rezistenţa la coroziune a cuprului și aliajelor este foarte mare. Când sunt expuse
condițiilor atmosferice, se formează straturi protectoare de oxizi și săruri bazice puțin
solubile pe suprafața cuprului și aliajelor de cupru.

Duritatea, rezistența și ductilitatea cuprului determină starea sa. Starea materială este
marcată în standarde printr-o literă H, reprezentând duritatea și R rezistența la rupere.

Cuprul poate fi produs într-o serie de forme de la forma călită (moale) la una foarte dură,
care se obține prin prelucrarea la rece.

Uşurinţa de îmbinare

Cuprul poate fi îmbinat cu ușurință prin lipire, sudură, cu şuruburi sau adezivi. În industrie,
acest lucru este foarte util pentru conducte, instalații sanitare și de bare de îmbinare, ele
fiind elementele vitale ale sistemelor de distribuție a energiei electrice. Această
caracteristică este importantă şi pentru artiști, sculptori, precum și pentru bijutieri și alţi
artizani care lucrează cu acest metal frumos.[2]
Aspect
Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte interesante sunt proprietățile acestuia
de a forma compuși de culoarea verde (carbonat, clorură, etc.), neagră (oxid) sau albastră (sulfat
și hidroxid). [4]

Caracteristicile fizice ale cuprului

Densitatea 8,03 g/cm3

Temperatura de topire 1083 0°C
Vâscozitatea 5,8 cp

Reciclarea a devenit o parte importantă al lanțului de aprovizionare, menținând resursele

pe plan local, creând locuri de muncă locale, economisind depozitarea de deșeuri și
stimulând reciclarea altor materiale.

În 2011 o cantitate de 2,1 milioane de tone de cupru a fost refolosită – o creștere de 12%
într-un an, provenită din produse ajunse la sfârșitul ciclului de viață și din deșeurile de
fabricație reciclate direct (topire directă). Procentajul crescător al reciclării cuprului se
datorează creșterii cerinței industriale al metalului pe plan mondial. [5]

Reciclarea economisește energie și reduce emisiile de CO2

Reciclarea cuprului este un mod foarte eficient de a reintroduce un material valoros în
economie. Necesită cu până la 85% mai puțină energie decât producția primară. Pe plan
mondial se economisesc 100 milioane de MWh de energie electrică și emisiile de CO2 se
reduc cu 40 milioane de tone anual. [5]

II.Lemn

Lemnul este un material usor de obtinut ce este folosit in multe domenii. Acesta este un
material organic ce provine in general de la arbori si arbusti .

Proprietăți fizice

 Reziliență;
 Rezistență la tracțiune și comprimare;
 Durabilitatea;
 Proprietăți izolatoare.
Anizotropie
Aproape toate proprietățile structurale ale lemnului sunt diferite în cele trei direcții
principale (axială, radială, tangențială). Aceasta cauzează contracții inegale a lemnului în
timpul uscării. La unele specii de lemn, contracția axială maximă este de 0,3%, radială de 5%
și tangențială de 10%.
Proprietăți higroscopice
Proprietățile higroscopice ale lemnului cauzează o stabilitate dimensională relativ scăzuta în
diferite umidități ambientale. Lemnul uscat este mai higroscopic decat cel umed, iar calitatea
lemnului depinde de umiditatea climei. Variația concentrației de apă sub punctul de saturare
determină schimbări ale structurii lemnului. Unele tipuri de lemn, precum cel de tec, au o
contracție scăzută de umiditate din cauza substanțelor hidrofobe prezente. Pentru a micșora
caracterul higroscopic al lemnului, acesta este acoperit cu un strat subtire de vopsea.
Proprietăți acustice
Viteza sunetului în lemn, de-a lungul fibrelor lemnoase, are o valoare de 4000 până la
6000 m/s, pe când în cereale este de doar 400 – 2000 m/s. Parametrii care influențează
viteza sunetului sunt densitatea, elasticitatea, lungimea fibrelor, unghiul, conținutul de
umiditate, fisurile. Datorită proprietăților sale acustice excelente, lemnul este utilizat la
fabricarea instrumentelor muzicale. Dar lemnul poate fi utilizat și ca material de izolare
fonică. Placa cu o densitate de suprafață de 15 – 20 kg/m2 realizează o izolare fonică de 24 -
26 dB.
Proprietăți termice
Datorită porozității sale, lemnul este un conductor slab de căldură, prin urmare este foarte
potrivit ca izolare termică. Molidul are o conductivitate termică de 0.22 W / mK (pentru
comparație betonul are 0,69 W / mK), iar plăcile izolatoare - 0.14 W / mK sau mai mică.
Plăcile aglomerate poroase ajung la 0.05 W / mK. Conductibilitate termică crește cu
conținutul de umiditate și densitatea materialului.
Capacitatea termică la lemn este de aproximativ patru ori mai mare decât la fier.
Expansiunea termică poate fi neglijată în practică la lemn, deoarece aceasta va fi
compensată de contracția la uscare.
Descompunerea termică lemnului începe la temperaturi de peste 105 °C; la 200 °C este
foarte mult accelerată și atinge cota maximă la 275 °C. O degradare termică a lemnului poate
să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi mai mici de 100 °C. Punctul de
aprindere al lemnului este între 200 și 275 °C. În absența oxigenului se poate
produce piroliza.
Formarea lemnului
Lemnul se formează din cambiu, situat între lemn și scoarța copacului (creștere secundară).
Culoarea acestuia este dată de pigmenții prezenți în celulele lemnoase, de la alb (paltin,
carpen), alb-gălbui (mesteacăn, tei, brad), roșcat (cireș, păr) până la negru (abanos), și chiar
în cadrul aceleiași specii, în funcție de vârsta arborelui, condițiile de creștere, sănătate. [6]
Cambiu este tesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care
asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.
Proprietăți termice

Descompunerea termică lemnului începe la temperaturi de peste 105 °C; la 200 °C este

foarte mult accelerată și atinge cota maximă la 275 °C. O degradare termică a lemnului
poate să apară în timpul expunerii prelungite la temperaturi mai mici de 100 °C. 

Fig4. [6]

AM CAM FACUT TOT CE ERA CU AM CUPRINS CU ALBASTRU , MAI ESTE DOAR CE E CU ROSU