Horticultura

Horticultura este ştiinţa care se ocupă cu studiul culturii legumelor, pomilor, viţei de vie şi a
florilor. Ca domenii de activitate horticultura cuprinde sectoarele de producţie definite ca:
legumicultură, pomicultură, viticultură, floricultură şi arhitectura peisajului.
Horticultura ca ştiinţă se ocupă de studiul particularităţilor biologice ale speciilor horticole, de
relaţiile acestora cu condiţiile de mediu în vederea valorificării în măsură cât mai mare a potenţialului
lor biologic cu scopul obţinerii unor producţii competitive. Ca ştiinţă tehnică şi biologică, horticultura
face apel la o serie de discipline cum ar fi: botanica, fiziologia plantelor, pedologia, agrochimia,
genetica, protecţia plantelor, mecanizarea, etc.
Pomicultura este știința care se ocupă cu studiul biologiei și tehnologiei speciilor pomicole, în
vederea realizării unor producții mari de fructe, relativ constante de la un an la altul, de calitate
superioară și profitabile în același timp.
Etimologic, această denumire derivă de la latinesculpomus,-i, însemnând arbore fructifer și
cultura,-ae - îngrijire, cultivare.
Pomicultura, ca disciplină aplicativă, alături de întregul profil agronomic, s-a format ceva mai
târziu, după consolidarea științelor fundamentale (biologia, fizica, chimia, biochimia).Ea operează cu
noțiunile și elementele de bază ale acestor științe, în vederea obținerii unor producții profitabile, prin
realizarea de ecosisteme pomicole artificiale adecvate.
Pomicultura generală se ocupă cu studiul particularităților biologice și ecologice ale pomilor și
arbuștilor fructiferi, în interacțiunea lor cu factorii de mediu în funcție de care se stabilește tehnologia de
obținere a materialului săditor pomicol, de înființare și întreținere a plantațiilor, în vederea realizării de
producții mari, relativ constante, de calitate superioară și eficiente în același timp. Pomologia studiază
soiurile de pomi și arbuști fructiferi, urmărind cu prioritate caracterele morfologice, biologice și de
producție ale acestora. Scopul activității desfășurate în domeniul științei pomicole este realizarea
producției de fructe. Fructele sunt produse indispensabile unei alimentații raționale, indiferent de
categoria de vârstă a populației. Ele se consumă cel mai adesea, așa cum le produce planta (fără o
preparare culinară sau industrială). În urma prelucrării fructelor (mâncăruri gătite, compoturi, gem,
jeleuri etc.) se diminuează valoare inițială, se reduce conținutul în vitamine etc.
Cercetarea în domeniu, este axată în principal pe dezvoltarea, cultivarea și studiile fiziologice ale
pomilor fructiferi. Obiectivele îmbunătățirii arborilor fructiferi includ îmbunătățirea calității fructelor,
reglementarea perioadelor de producție și reducerea costurilor de producție. Persoana implicată în știința
pomologiei este numit pomolog.
Primele cărți importante de pomologie, au apărut în jurul secolului al XVIII-lea. Ele erau adesea
bogat ilustrate și provin în special din Germania și Franța.
Suprafețele ocupate de speciile pomicole și arbuști fructiferi reprezentativi pentru România sunt
în extindere la nivelul întregii țări, datorită eficienței economice ridicate a plantațiilor și cerințelor
crescânde ale fructelor pe piață, dar și pentru a înlocui vechile livezi aflate astăzi într-un vădit stadiu de
îmbătrânire sau degradare. Această tendință se va menține, probabil, încă o bună perioadă.
Acţiunea de înfiinţare a unei plantaţii pomicole (livezi) este de importanţă majoră, deoarece ea
angrenează capitalul iniţial ce se investeşte şi lucrările ce se execută într-o perioadă mai scurtă sau mai
lungă de timp. Se finalizează cu plantarea pomilor la locul definitiv. De executarea întocmai a acestei
acţiuni depinde, în primul an, prinderea totală a pomilor şi în următorii ani creşterea şi rodirea lor
bogată, constantă an de an. Înfiinţarea livezii cuprinde acţiuni de ordin organizatoric şi tehnologic, care
se execută până la intrarea pe rod a plantelor.
Cultura pomilor fructiferi prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere: alimentar,
economic si social. Fructele pomilor si arbuştilor fructiferi constituie unul din alimentele cele mai
sănătoase şi ca atare indispensabile la alcătuirea unui raţii alimentare sănătoase. Ele coţin 2-25% hidraţi 
de  carbon, sub formă de zaharuri  uşor asimilabile ( zaharoza, glucoza,  frucoză), 0.5-1.5% proteine,
0.5-2% acizi organici liberi, 0.4-1.6% substaţe pectinice, 0.10% substanţe tanante, 0.5% substanţe
minerale pe bază de K, Ca, Fe, Mg, Mn, Al, Cl, Bo,Cu, 80-85% apa, uleiuri volatile, vitamine si
aminoacizi.