Purificarea soluţiilor coloidale

Soluţiile coloidale conţin particule, a căror prezenţă poate afecta în mod negativ proprietăţile
solilor, micşorându-se stabilitatea lor.

Pentru a înlătura impurităţile din soluţii coloidale se folosesc diverse metode:

 filtrarea, ultra-filtrarea, gel filtrare,
 centrifugarea,
 dializa, electrodializa
 electroforeză.

 Filtrarea (din lat. Filtrum - Pâslă), se bazează pe capacitatea particulelor coloidale de a

trece prin porii filtrelor convenţionale. În acelaşi timp, particulele mai mari sunt reţinute.
Filtrarea este folosită pentru curăţarea soluţiilor coloidale de particule grosiere. La trecerea
lichidului prin filtre poroase sunt posibile trei cazuri:
1. Sedimentele nu intră în porii septului. În acest caz este un proces numit filtrare cu
sedimentare;
2. Particulele sistemelor disperse pătrund în pori şi-i blochează fără să formeze sediment -
filtrare cu blocaj de pori;
3. O formă intermediară de filtrare, particulele formează sediment şi pătrund în pori.

Procesul elementar de filtrare poate avea loc doar în condiţiile când există o diferenţă de
presiune a lichidului pe partiţie.

 Dializa reprezintă o metodă de îndepărtare a impurităţilor moleculare din soluţiile

coloidale şi soluţiile de compuşi macromoleculari cu ajutorul membranelor. Acest
procedeu se bazează pe proprietatea membranelor de a lăsa să treacă ionii şi moleculele
de dimensiuni mici şi de a reţine particulele coloidale şi macromoleculele.Viteza dializei
este determinată de difuziunea particulelor.Viteza depinde de gradientul de concentraţie,
se majorează odată cu suprafaţa membranei, porozitatea şi dimensiunea porilor, creşterea
temperaturii, dar scade la majorarea grosimii membranei.

Membranele pot fi clasificate în poroase, neporoase şi fluide.

În alimentaţie se utilizează în special membranele poroase. Dimensiunile porilor acestor
membrane variază în intervalul 10 -7–10-10 m.
Diferite dializatoare (instalaţii pentru dializă) sunt construite pe principiul general: lichidul
dializat (lichidul interior) se află într-un vas, fiind separat prin membrană de apă sau alt solvent
(lichidul exterior).

 Electrodializa permite de a mări viteza dializei electroliţilor cu molecularitate mică de

zeci de ori.
Cu acest scop în dializator se creează un câmp electric continuu cu o cădere de potenţial de
20-250 V/sm şi mai mare.
În alimentaţia publică electrodializa capătă o răspândire tot mai largă. Acesta este utilizată pe
scară largă pentru desalinizarea apei potabile, desalinizarea unor produselor alimentare. Un
rol esenţial are electrodializă în cazurile, când întreprinderea de catering nu este prevăzută cu
aprovizionare centralizată cu apă.
Electrodializa îşi găseşte întrebuinţare la desalinizarea diferitor fierturi, rezultate la fierberea
peştelui sărat. O importanţă mare are electrodializa în alimentaţia copiilor, alimentaţia
dietetică şi cu efect medicamentos, care necesită un nivel de sare normat.
 Ultrafiltrarea este folosită la purificarea sistemelor care conţin particule de dimensiuni
coloidale (soluri, soluţii macromoleculare, suspensii de bacterii şi viruşi).
Esenţa metodei constă în trecerea amestecului sub presiune printr-un filtru cu pori de
dimensiuni permeabile numai moleculelor şi ionilor substanţelor cu greutate moleculară
mică. Într-o anumită măsură, ultrafiltrarea poate fi considerată ca dializa sub presiune.
Ultrafiltrarea este utilizată pe scară largă pentru purificarea apei, proteinelor, acizilor
nucleici, enzimelor şi vitaminelor.

 Gelfiltrarea reprezintă un proces fizico-chimic de separare cromatografică printr-o sită

moleculară a substanţelor în stare dizolvată.
Pentru a efectua procesele de gelfiltrare a produselor lichide se utilizează în calitate de
site moleculare diverse geluri hidrofile (polizaharide). Aceste substanţe se umfla puternic în
apă sau soluţii apoase.
Esenţa gelfiltrarii constă în următoarele. Granulele de substanţe utilizate ca site
moleculare sunt introduse într-o coloană care se umple cu apă, rezultând umflarea granulelor
şi formarea unui gel cu o structură de plasă. Apoi în coloana sub presiune se alimentează
porţionat lichidul de separat. Contactul lichidului cu gelul, datorită forţelor osmotice,
conduce la pătrunderea substanţelor solubilizate în interiorul granulelor. După trecerea
produsului în coloană se adaugă solventul (eluat) care scoate din gel substanţele rămase la
trecerea produsului.
În industria alimentară gelfiltrarea se foloseşte pentru obţinerea proteinelor de înaltă
calitate din sisteme lichide ce conţin proteine (ser, lapte, zeamă de peşte, etc).