ŞOMAJUL

După ce veţi studia aceasta unitate de învăţare veţi putea înţelege:

• Ce este şomajul şi care sunt costurile sale

• Care sunt cauzele şi formele şomajului
• Măsurile de diminuare a şomajului şi a efectelor sale

1. Natura şi efectele şomajului

2. Evaluarea şomajului
3. Cauzele şi formele şomajului
4. Măsuri de diminuare a şomajului

Şomajul reprezintă un fenomen prezent în toate economiile de piaţă şi ale cărui

consecinţe ample şi de durată asupra indivizilor şi societăţii implică o analiză profundă în
cercetarea economică.
Pierderea locului de muncă se asociază reducerii standardului de viaţă şi chiar apariţiei
unor probleme de ordin psihologic. Iar aceste aspecte devin suficiente pentru a justifica frecvenţa
cu care problematica şomajului este abordată în cadrul dezbaterilor politice.

1. Natura şi efectele şomajului

Piaţa muncii poate fi în echilibru dacă, pentru un nivel dat al salariilor, cantităţile de
muncă oferite şi cantităţile de muncă cerute se echilibrează. Şi se află în dezechilibru dacă
ofertele şi cererile de muncă nu se echilibrează. În termenii acestei pieţe, şomajul reprezintă
excedentul ofertei faţă de cererea de muncă.
Şomajul este în general asociat persoanelor care, în mod involuntar, îşi încetează
activitatea şi se află la un moment dat în imposibilitatea găsirii şi ocupării unui loc de muncă.
În termenii economiei pozitive un număr mai mare de locuri de muncă înseamnă o
producţie şi venituri mai mari, ceea ce se traduce în creşterea nivelului de trai. În schimb, mai
puţine locuri de muncă disponibile în raport cu oferta de muncă, determină economia să
funcţioneze în interiorul şi nu pe curba posibilităţilor de producţie. Pierderea de output rezultată
din existenţa şomajului înseamnă în mod firesc mai puţine bunuri puse la dispoziţia populaţiei.
Costul şomajului este cu atât mai mare cu cât se prelungeşte perioada de căutare a unui
loc de muncă. În mod concret, alături de pierderea de venit pentru cei aflaţi într-o asemenea
situaţie mai apar probleme precum reducerea abilităţilor profesionale, agravarea stării de
sănătate, afectarea statutului social, nevoia unor resurse tot mai mari alocate de societate pentru
întreţinerea şomerilor aflată adesea în discordanţă cu posibilităţile societăţii în acest sens etc.
Studiul şomajului permite identificarea cauzelor de producere a sa şi fundamentarea pe
această bază a politicilor de combatere şi atenuare a efectelor sale. Unele măsuri, precum
programele de instruire vor permite, cel puţin pentru un segment de şomeri, găsirea unui loc de
muncă, în timp ce acordarea ajutorului de şomaj reduce povara acestuia. Totuşi alte măsuri,
precizate chiar în lege, sunt criticate de economişti datorită efectelor adverse generate.
În timp, şomajul poate înregistra tendinţa de creştere sau de scădere, în funcţie de raportul
dintre cei care îşi găsesc loc de muncă şi cei care îşi pierd locul de muncă.

2. Evaluarea şomajului

1
 Definiţia asupra şomajului a Biroului Internaţional al Muncii (B.I.M.), organizaţie din
sistemul Naţiunilor Unite, este cea mai răspândită şi acceptată de ţările lumii. Potrivit acestei
definiţii, şomerul este orice persoană care are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent
următoarele condiţii:
• este aptă de muncă
• nu are un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri
• este disponibilă să înceapă lucrul în următoarele 15 zile dacă s-ar găsi imediat un loc de
muncă
• caută efectiv un loc de muncă, utilizând diferite metode în acest scop
Nivelul şomajului poate fi analizat nu numai absolut ca număr, ci şi relativ ca rată a şomajului.
Rata şomajului se determină prin raportarea numărului şomerilor la populaţia activă disponibilă:
rs = (PS / PAD) 100
unde,
PS - populaţie aflată în situaţie de şomaj
PAD - populaţie activă disponibilă
Intensitatea somajului permite separarea între cei care şi-au pierdut locul de muncă şi au
încetat complet activitatea (şomaj total) şi cei care şi-au redus activitatea, lucrând sub durata
legală a săptămânii de lucru (şomaj parţial). Cei aflaţi în prima categorie, după caz, primesc sau
nu ajutorul de şomaj, în timp ce pentru cei aflaţi în a doua categorie remunerarea este diminuată.
Analiza şomajului presupune o structurare a acestuia după calificare, domeniul sursă,
durată, grupe de vârstă, mediu de provenienţă (urban sau rural) etc.
Exemplu: Determinarea numărului şomerilor şi a ratei şomajului
Se cunosc următoarele date la nivelul unei economii naţionale:
• Populaţia totală: 22,5 milioane persoane
• Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă: 10,0 milioane persoane
• Populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă: 0,2 milioane persoane
• Femei casnice, elevi, studenţi, militari în termen: 0,8 milioane persoane
• Populaţia activă ocupată: 10,0 milioane persoane
Se cere să se calculeze numărul şomerilor şi rata şomajului.
Rezolvare:
Calculele sunt sintetizate în următorul tabel:

Indicator (Milioane persoane)

Populaţia totală 22,5
Populaţia în afara limitelor pentru
10,0
vârsta de muncă
Populaţia în vârstă de muncă 12,5
Populaţia în vârstă de muncă, dar
0,2
inaptă
Resursele de mână de lucru 12,3
Femei casnice, elevi, studenţi,
0,8
militari în termen
Populaţia activă disponibilă 11,5
Populaţia activă ocupată 10,0
Şomeri 1,5
Rata şomajului (şomeri/ populaţia
13%
activă disponibilă)

2
3. Cauzele şi formele şomajului

Şomajul care există la un moment dat este o combinare a mai multor forme de şomaj,
determinate de factorii diverşi.
Analiza clasică relevă existenţa unui şomaj voluntar, determinat de faptul că posesorii
forţei de muncă refuză să se angajeze dacă salariul nu corespunde eforturilor depuse în cazul
desfăşurării activităţii.
În orice moment poate exista un şomaj natural, cu caracter permanent, nedeterminat de
factori conjuncturali sau monetari.
J.M. Keynes remarca existenţa şomajului involuntar. Posesorii forţei de muncă nu refuză
să se angajeze, însă la nivelul salariului existent pe piaţă nu găsesc locuri de muncă disponibile.
Insuficienţa cererii determină întreprinderile să-şi reducă producţia şi, respectiv, volumul
vânzărilor, ceea ce echivalează cu o cerere mai mică şi mai mult şomaj.
Fluctuaţiile pe termen scurt din activităţile economice, determină şomajul conjunctural.
El priveşte numărul de şomeri rezultat în urma declinului PIB în cursul perioadelor de contracţie
sau recesiune a activităţii economice, când economia funcţionează sub potenţialul său. În
perioadele de expansiune un asemenea tip de şomaj înregistrează o reducere semnificativă.
Pentru perioade lungi de timp se întalneşte şomajul structural aparut pe fondul
neconcordanţei dintre structura forţei de muncă în termenii calificărilor, ramurilor sau
localizărilor geografice şi structura cererii de forţă de muncă. El poate avea drept cauză
modificările survenite în structurile economice (de exemplu, declinul producţiei în sectorul
minier) generate de schimbări în cererea de bunuri şi servicii, de modificări de ordin tehnologic,
de criza energetica care afectează profitabilitatea angajării.
Pentru perioade scurte de timp, între momentul încetarii activităţii şi încadrării într-un alt
loc de muncă, exista o stare de inactivitate denumită şomajul fricţional sau tranzitoriu.
Influenţa factorilor naturali determină întreruperi ale activităţii economice în ramuri
precum agricultură, construcţii sau lucrări publice, provocând un şomaj sezonier.

4. Măsuri de diminuare a şomajului

Persoanele aflate în situaţia de şomaj pot beneficia, în condiţiile legii, de alocarea de către
societate a unor resurse, precum indemnizaţia de şomaj. Se constituie astfel un sistem în cadrul
căruia sumele mobilizate au dublă destinaţie: de asigurare şi de asistenţă. Pe de o parte, se
creeaza posibilitatea susţinerii financiare pentru o perioadă determinată a celor aflaţi în căutarea
unui loc de muncă iar, pe de alta parte, pot fi promovate programe de calificare şi reorientare a
şomerilor în vederea creşterii ocupării. Realizarea acestor funcţii, pasive şi active, este
dependentă de constituirea resurselor necesare, în urma unui mecanism de redistribuire a
veniturilor la nivelul societăţii.
În orice economie, interesul autorităţilor se orientează spre reducerea şomajului şi
realizarea ocupării depline. Ocuparea deplină corespunde unui grad ridicat de ocupare, de natura
să permită obţinerea celui mai important volum al producţiei.
Modalităţile concrete de acţiune pentru realizarea ocupării depline şi atenuarea şomajului
diferă de la ţară la ţară şi de la o perioadă la alta. În general, aceste măsuri au un efect direct sau
indirect asupra şomajului. Uneori, consecinţele sunt nu doar pozitive, ci şi negative.
Factorul cu cel mai mare impact asupra ocupării pe piaţa muncii îl reprezintă creşterea
investiţiilor. Autorităţile guvernamentale trebuie să asigure condiţiile necesare manifestării
liberei iniţiative şi să încurajeze înfiinţarea de noi întreprinderi printr-o legislaţie stimulativă.

3
 În rândul altor măsuri întreprinse în vederea reducerea şomajului se înscriu:
• spijinirea pregătirii şi calificării celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă;
• facilităţi diverse (de exemplu, fiscale) acordate întreprinderilor care angajează şomeri;
• crearea unor instituţii care să fluidizeze circulaţia informaţiilor pe piaţa muncii astfel încât
ocuparea unui loc de muncă să se realizeze mai rapid;
• trecerea la noi forme de angajare, de genul genul celor cu timp parţial sau contracte de muncă
pe durată determinată.
În general, măsurile de diminuare a şomajului trebuie privite drept componente ale
politicii economice de stimulare a creşterii economice pe termen lung.

 Termeni cheie
Şomaj Rata şomajului Şomaj voluntar Şomaj involuntar Şomaj natural Şomaj structural Şomaj
conjunctural Şomaj fricţional Şomaj sezonier

 Întrebări de verificare
1. Ce este şomajul şi care sunt efectele acestuia?
2. Prezentaţi cauzele şi formele şomajului.
3. Care este diferenţa dintre şomajul voluntar şi şomajul involuntar?
4. Prezentaţi măsurile de diminuare a şomajului.
5. Analizaţi şomajul în România.

 Teste grilă
1. Rata şomajului este 10%. Populaţia activă disponibilă (PAd) creşte cu 1%. Dacă şomajul
creşte cu 11,1%, atunci rata şomajului calculată la PAd:
a) se reduce cu 1 pp;
b) creşte cu 1 pp;
c) se reduce cu 10%;
d) creşte cu 10%;
e) b,d.

2. Populaţia totală a unei ţări = 60 mil. locuitori, rata celor inapţi de muncă = 30%, numărul
şomerilor = 6 mil. persoane, numărul persoanelor ocupate = 30 mil. Să se calculeze numărul
persoanelor inapte, populaţia aptă de muncă şi rata şomajului în funcţie de populaţia activă
disponibilă:
a) 20 mil. persoane, 30 mil. persoane, 20%;
b) 18 mil. persoane, 42 mil. persoane, 16,66%;
c) 25 mil. persoane, 60 mil. persoane, 12%;
d) 60 mil. persoane, 30 mil. persoane, 30%;
e) 6 mil. persoane, 36 mil. persoane, 18%.

3. Persoanele care doresc să se angajeze la salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face pentru că
nu există locuri de muncă sunt incluse în categoria şomajului:
a) natural;
b) fricţional;
c) involuntar;
d) voluntar;
e) structural.

4
4. Şomajul voluntar:
a) corespunde ratei naturale a şomajului;
b) este cauzat de evoluţia ciclică a economiei;
c) cuprinde persoanele care nu au un loc de muncă şi ar dori să lucreze, dar la un salariu
mai mare decât cel existent pe piaţă la momentul respectiv;
d) este rata şomajului care nu accelerează inflaţia;
e) este cauzat de sezonalitatea unor activităţi.

5. Şomajul apare în situaţia în care:

a) cererea de locuri de muncă este inferioară ofertei de locuri de muncă;
b) oferta de muncă depăşeşte cererea de muncă;
c) oferta de muncă este inferioară cererii de muncă;
d) oferta de muncă este egală cu cererea de muncă;
e) disponibilităţile de muncă sunt mai mici decât cererea de muncă.

6.Dacă populaţia ocupată este de 9 ori mai mare decât numărul şomerilor, atunci rata şomajului
va fi:
a) 10%;
b) 1%;
c) 20%;
d) 90%;
e) nu se poate calcula.

7. Şomajul determinat de modificările structurii pe bunuri şi activităţi a economiei naţionale

este:
a) Şomaj ciclic;
b) Şomaj structural;
c) Şomaj fricţional;
d) Şomaj sezonier;
e) Şomaj tranzitoriu.

8. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Să se calculeze rata

şomajului (la populaţia activă disponibilă):
a) 25%; b) 20%; c) 30%; d) 8%; e)15%.

9.Noţiunea de “şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de:

a) A. Smith; b) D. Ricardo; c) V. Pareto; d) J.M. Keynes; e) P. Samuelson.
10. Rata şomajului se calculează ca:
a) diferenţă între populaţia ocupată şi numărul de şomeri;
b) raport între numărul şomerilor şi populaţia totală;
c) raport între numărul şomerilor şi populaţia activă disponibilă;
d) raport între populaţia ocupată şi populaţia activă disponibilă;
e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi acceptată.

11. Intensitatea şomajului se rteferă la:

a) durata şomajului;
b) distincţia dintre şomajul total şi şomajul parţial;
c) distincţia dintre şomajul ciclic şi conjunctural;
d) structura şomajului pe vârste;
e) structura şomajului pe calificări.

5
12. Şomajul creşte atunci când:
a) investiţiile cresc;
b) se adoptă noi forme de angajare cu timp parţial;
c) economia este în expansiune;
d) economia este în recesiune;
e) se creează noi întreprinderi.

13. În rândul măsurilor întreprinse în vederea reducerii şomajului se înscriu:

a) spijinirea pregătirii şi calificării celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă;
b) facilităţi diverse (de exemplu, fiscale) acordate întreprinderilor care angajează şomeri;
c) crearea unor instituţii care să fluidizeze circulaţia informaţiilor pe piaţa muncii astfel
încât ocuparea unui loc de muncă să se realizeze mai rapid;
d) trecerea la noi forme de angajare, de genul celor cu timp parţial sau contracte de muncă
pe durată determinate;
e) toate cele de mai sus.

14. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată?

a) persoanele aflate în situaţia de şomaj pot beneficia, în condiţiile legii, de alocarea de
către societate a unor resurse, precum indemnizaţia de şomaj;
b) analiza şomajului presupune o structurare a acestuia după calificare, domeniul sursă,
durată, grupe de vârstă, mediu de provenienţă;
c) factorul cu cel mai mare impact asupra ocupării pe piaţa muncii îl reprezintă creşterea
investiţiilor;
d) ocuparea deplină corespunde unui grad ridicat de ocupare, de natură să permită
obţinerea celui mai important volum al producţiei;
e) toate cele de mai sus.

15. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) fluctuaţiile pe termen scurt din activităţile economice, determină şomajul conjunctural;
b) şomajul structural apare pe fondul neconcordanţei dintre structura forţei de muncă în
termenii calificărilor, ramurilor sau localizărilor geografice cu structura cererii de forţă de
muncă;
c) pentru perioade scurte de timp, între momentul încetarii activităţii şi încadrării într-un
alt loc de muncă, există o stare de inactivitate denumită şomaj frictional;
d) influenţa factorilor naturali determină întreruperi ale activităţii economice în ramuri
precum agricultură, construcţii sau lucrări publice, provocând un şomaj tranzitoriu;
e) toate cele de mai sus.

BIBLIOGRAFIE :

1. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ”Economie” Ediţia a opta,

Editura Economică, Bucureşti, 2009, pag. 253-260
2. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ”Economie-Aplicaţii” Ediţia a
şasea, Editura Economică, Bucureşti, 2009, pag. 281-284
3. R.Lipsey-K.Chrystal „Principiile economiei”, Editura conomică, Bucureşti, 2002, pag.
686-705
4. J.E. Stiglitz, C. E. Walsh, ” Economie”, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 622-
639
5. Cătălin Huidumac, Angela Rogojanu, „Introducere în studiul economiei de piaţă”,
Editura ALL, Bucureşti, 1998, pag. 245-250

6
6. Cătălin Huidumac, „Macroeconomie”, Editura Libertas Publishing, Bucureşti, 2007,
pag. 153-161
7. N. Gregory Mankiw, „Principles of Economics” Third Edition, Thomson South Western,
USA, 2004, pag. 599-621