Ministerulsănătății,munciișiprotecțieisocialeal R.

M
Ministeruleducației,culturiișicercetăriial R.M
Colegiulde medicinăorhei
Studiuindependent ghidatde professor-Boliinfectioase.

LEPTOSPIROZA.

A elaborat-Josan Livia,gr 41

Coordonator-Moșanu Vera.
 1. Introducerea.
2. Date Istorice
3. Etiologie
4. Patogenie
Cuprins- 5. Tablou Clinic
6. Forme Clinice-Complicatii
7. Diagnostic pozitiv-diferential
8. Tratament-Profilaxie
  Leptospiroza reprezintă o problemă globală în cadrul sănătății publice datorită
incidenței în creştere atât în țările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare [1].
Leptospiroza este o boala infecțioasă, zooantroponoză acută, caracterizată prin
febră, frisoane, mialgii, afectare a capilarelor, a ficatului, a rinichilor, a sistemului
nervos central, cauzată de un grup de microorganisme din genul Leptospirae, care
include doua specii – parazitară (L. interrogans) şi saprofită (L. biflexa). Maladia are
o distribuție globală, fiind înregistrată atât în regiunile tropicale, cât şi în cele cu o
climă temperată, zonă la care se referă şi Republica Moldova. În țările dezvoltate
incidența maladiei este joasă, cazurile sporadice fiind asociate cu expunerea
persoanelor la apa contaminată din lacurile publice. Pe de altă parte, incidența
maladiei creşte semnificativ în țările în curs de dezvoltare, în special din regiunile
asiatice. Anual în lume se înregistrează în jur de 10000 de cazuri severe care solicită
spitalizarea [2]. Leptospiroza reprezintă o zoonoză directă, agentul patogen fiind
conservat în rezervoarele naturale de animale domestice şi sălbatice. Agentul
Introducere- patogen eliminat cu urina animalelor infectate poate supraviețui o perioadă lungă
de timp, reprezentând sursa principală de infectare a omului. Leptospiroza este
una dintre cele mai răspândite boli infecțioase zooantroponoze care se
înregistrează în Republica Moldova. Printre particularitățile care determină
actualitatea acestei infecții pentru țara noastră pot fi menționate manifestările
clinice severe şi letalitate înaltă. Schimbările social-economice din ultimul deceniu
în dezvoltarea sectorului zootehnic: decentralizarea întreținerii animalelor
domestice, sporirea numărului de animale în sectorul privat în condiții de reducere
a unor măsuri de combatere şi de profilaxie a zooantroponozelor (studiul activității
focarelor naturale şi antropurgice, deratizarea etc.) au favorizat manifestarea unei
tendințe de agravare a situației epidemiologice la leptospiroză
  Cazuri de maladie asemănătoare cu leptospiroza au fost cunoscute ca
afecțiuni ocupaționale ale crescătorilor de orez din China Antică [2]. În
1886, Adolf Weil a prezentat descrierea unui sindrom clinic caracterizat
prin splenomegalie, icter şi nefrită, fiind denumit din acest moment
maladia Weil. Leptospira a fost identificată ca agent patogen al
maladiei Weil în Japonia, unde maladia era frecventă printre mineri. În
1915, Inada şi Ido au demonstrat cu succes posibilitatea transmiterii
infecției, la cobai, prin introducerea sângelui de la animalele bolnave.
Câțiva ani mai târziu, Stimson a reuşit să depisteze organisme spiralate
în secțiunile histologice din rinichii pacienților, care erau considerați ca
fiind decedați în urma febrei galbene. În scurt timp după clarificarea
Date Istorice- etiopatogenezei maladiei Weil, au fost descoperite alte entități
nosologice de etiologie leptospirală. Acestea includ febra Japoneză de
7 zile, febra hemoragică Andaman etc. O mare parte dintre
cunoştințele de bază despre leptospire şi leptospiroză au fost adunate
pe parcursul primului deceniu după descoperirea leptospirelor. Pe
parcursul acestei perioade de timp au fost descoperite câteva alte
tipuri de leptospire. Acelaşi grup japonez care a identificat leptospirele,
a prezentat caracterul zoonotic al maladiei cu şobolanii în calitate de
vectori principali. Ulterior, în calitate de purtători au fost identificate şi
alte specii de animale domestice şi sălbatice .
  Agenții cauzali ai leptospirozelor fac parte din genul Leptospira care
cuprinde 2 specii:
 – Leptospira biflexa care grupează tipurile saprofite;
 – Leptospira interrogans care grupează tipurile patogene (peste 170
serotipuri subîmpărțite în 18 grupe).
 Morfologic, leptospirele apar în câmpul ultramicroscopic ca
microorganisme strălucitoare, foarte mobile, cu lungime de 4-40
μm, cu spire. Se colorează prin metoda Giemsa şi impregnație
argentică. Conțin o endotoxină comună de natură
Etiologie- lipopolizaharidopeptidică şi un antigen fixator de complement.
Cultivă în medii aerobe, pe medii speciale (Fletcher sau Korthoff) sau
pe membrana corioalantoidă a oului embrionat
  Leptospirele pătrund în organism prin leziuni tegumentare sau
prin mucoase: conjunctivală, nazală sau bucală.
În evoluția bolii se disting două faze:
Patogenie-  Faza de leptospiremie (diseminare) de circa 5-6 zile când
leptospirele se găsesc în sânge.
 Faza tisulară (de localizare organică) de circa 7-8 zile în cursul
căreia leptospirele dispar din sânge, fixându-se în diverse țesuturi
şi organe: rinichi, ficat, splină, muşchi striați, meninge. Ulterior
leptospirele se elimină prin urină timp de câteva săptămâni sau
luni.
 Anatomie patologică. Se produc leziuni cu caracter difuz
inflamator: în hepatocite, degenerescență fără afectarea
interstițiului. Renal, degenerescență tubulară şi infiltrație
neutrofilă a zonelor corticală şi medulară. La nivelul SNC se
constată edem şi congestie, iar la nivelul musculaturii striate
fenomene de vacuolizare a sarcoplasmei

Tablou clinic-
- Perioada deIncubația este de 7-10 zile.
– Debutul este brusc cu febră, frison,
cefalee, mialgii
 Evoluția bolii este bifazică:
-faza de leptospiremie (diseminare);
- faza de localizare organică (tisulară).
1.În faza de leptospiremie bolnavii prezintă febră, cefalee, mialgii puternice,
prostrație, congestie conjunctivală şi, caracteristic, hemoragie conjunctivală.
Faciesul este congestionat iar pe tegument pot apărea erupții, manifestări
pulmonare (tuse şi expectorații), manifestări digestive: anorexie, greață,
vărsături, hepatosplenomegalie. Manifestări renale: oligurie, albuminurie şi
cilindri hematici în sediment. Sindromul meningean se poate instala la
sfârşitul acestei faze. După 4-10 zile febra scade şi după o scurtă perioadă de
ameliorare (1-3 zile) boala intră în faza organică
2. În faza organică, reapare febra (aspect bifazic) concomitent cu diferite
manifestări de localizare de organ. Meningita se manifestă prin: cefalee,
fotofobie, rahialgii şi modificări în l.c.r. În funcție de forma clinică pot apare:
icter, manifestări hemoragice (hemoptizie, melenă, epistaxis, echimoze,
chemozis); fenomene renale severe (anurie, azotemie şi albuminurie de 2-3
g/l). După o evoluție de 2-4 săptămâni, bolnavul intră în convalescență.
  Forme benigne (anicterice): pseudogripală, sindrom meningean şi renal discret
forma mialgică, forme fruste şi infecții inaparente (diagnosticate prin serologie)
Forme Clinice-  Forma comună (cea descrisă)
 Forme severe (cu icter şi hemoragii) care sunt determinate cel mai adesea de L
.icterohaemorrhagiae şi, mai rar, de alte leptospire (L. canicola, L. pomona etc.).
 Leptospiroza icterohemoragică (boala Weil, 1886) are un debut brusc cu frison,
febră, cefalee, rahialgii, mialgii generalizate, adinamie şi apoi alterarea stării
generale. Faciesul bolnavului este congestionat, conjunctivele hiperemiate iar pe
tegumente poate apare o erupție. Digestiv, se remarcă limba saburală, inapetență,
greață, vărsături, hepato-splenomegalie. Renal: oligurie, albuminurie, azotemie.
La sfârşitul acestei faze (de leptospiremie) care durează 5-6 zile apare şi sindromul
meningean.
 După o perioadă de acalmie de 1-3 zile urmează perioada de stare (organică) a
bolii, când apar: – icterul sclerotegumentar; – leziunea renală se accentuează,
instalându-se insuficiența renală acută; oligurie (chiar anurie), albuminurie (2-3 g/l),
cilindrurie, azotemie; – sindromul hemoragic cu epistaxis, gingivoragii, purpură,
hemoptizii, hemoragii în suprarenale şi meningiene. Sindromul meningean este
accentuat
 Forma meningiană apare cel mai adesea la îngrijitorii de porci („meningita tinerilor
porcari”) fiind cauzată de L. pomona şi de alte tipuri. Se manifestă ca o meningită
seroasă acută cu l.c.r. clar sau xantocrom cu pleiocitoză de câteva sute
elemente/mm3 (mai rar câteva mii), formate din limfocite şi mononucleare şi
hiperalbuminorahie moderată
  Complicații:
 – Oculare: iridociclita, nevrite (rar).
 – Neurologice: encefalita, encefalomielita, nevrite. La gravide
leptospiroza duce, de obicei, la avort

Complicatii-
  Se bazează pe:
 – date epidemiologice (contactul cu animalele bolnave şi îmbăierea în
lacuri, râuri sau ape contaminate);
– date clinice (asocierea de sindroame: febril, algic, cutaneo-mucos,
meningean, hepatic şi renal);
 – examene de laborator. Investigații de orientare (nespecifice): – VSH
accelerată: 50-80 mm/oră;
– leucocitoză, cu polinucleoză neutrofilă;
– examenul de urină: albuminurie, hematurie, leucociturie, cilindrurie;
Diagnosticul  – hiperazotemie;
pozitiv -  – probe hepatice: TGP crescut de 2-5 ori valoarea normală,
hiperbilirubinemie directă: 50-150 g/l şi peste; – l.c.r.: clar sau xantocrom
cu 20-300 elemente/mm3, glicorahie şi clorurorahie în limite normale
  Se face în funcție de forma clinică de boală:
 – în formele anicterice sau înainte de apariția icterului trebuie
excluse: viroze respiratorii, RAA, septicemii, febra tifoidă,
rickettsioze, bruceloza, febra recurentă, mononucleoza
infecțioasă, trichineloza, colecistita, bolile eruptive;
Diagnostic  – în formele icterice se face cu: hepatita virală (creşte TGP),
angiocolita, ictere hemolitice, obstructive etc.;
diferential- – în forma meningitică cu meningitele virale, meningita
tuberculoasă.
 Prognostic. În formele anicterice vindecarea este obişnuită, dar în
cele icterice şi îndeosebi în leptospiroza icterohemoragică
letalitatea este mare. Moartea survine prin insuficiență hepato-
renală
  Bolnavii sunt internați în spital în condiții de izolare iar formele
severe în secții de terapie intensivă.
Tratamentul etiologic se face cu:
penicilina G - 2-4 milioane U.I./zi - în formele medii; 4-6 milioane
Tratament- U.I./zi în cele grave, pe o durată de 7 zile, sau cu ampicilină (3-4
g/zi).
 Antibioticoterapia este eficientă numai când este instituită în
primele 3-4 zile de boală (perioada de leptospiremie); după a 6-a
zi, nu mai este eficace.
 Terapia patogenică: soluții de glucoză, vitamine din grupul B,
vitamina C şi K, insulină. În insuficiența renală acută se recurge la
diuretice: manitol 20%, furosemid (200-400 mg/zi) pe cale i.v. şi la
soluție glucozată hipertonă. Dacă bolnavul nu-şi reia diureza sau
ureea depăşeşte 400 mg/dl se recurge la hemodializă sau la dializă
peritoneală. Tratamentul dietetic are ca obiectiv protejarea
ficatului şi rinichiului
  Profilaxia leptospirozei este efectuată, în special, prin identificarea sursei
de infecție şi prin întreruperea căii de transmitere [2]. În diverse
împrejurări epidemiologice, diferite specii de animale pot prezenta sursa
primară a infecției. Analiza factorilor de risc arată o asociere
semnificativă a leptospirozei cu vectorii posibili de tipul şobolanilor şi
pisicilor [9]. Rozătoarele trebuie de nimicit sistematic, prin metode
mecanice, fizice şi chimice. Animalele domestice bolnave sau purtătoare
de leptospire trebuie depistate, fiind examinate şi tratate de către
veterinari. Se prevede controlul riguros al posibilităților de infectare cu
leptospire a animalelor la abatoare, la combinatele de carne, precum şi
expertiza cărnii. Este necesară protecția surselor acvatice (izvoare,
Profilaxia- fântâni, râuri, lacuri etc.), de infectare cu lichidele de scurgere de la
grajduri, unde se află animalele. Nu se admite scăldatul sau utilizarea în
uz casnic a apei din iazurile, unde se adapă şi se scaldă vitele. Deoarece
leptospirele pot pătrunde în organismul uman prin mucoasele şi prin
pielea lezată, se recomandă ca persoanele care muncesc în localitățile
mlăştinoase, să fie asigurate cu încălțăminte, mănuşi de cauciuc şi cu apă
potabilă calitativă. De asemenea, în haine de protecție trebuie să fie
îmbrăcate persoanele care prelucrează carnea la abatoare şi la
combinatele de carne şi cele care prelucrează peştele congelat. Nu
trebuie de ignorat, că leptospiroza poate fi mult mai uşor prevenită decât
tratată.
  https://yandex.ru/search/?text=leptospiroza&clid=1985551-
225&win=428&lr=104951
 https://www.romedic.ro/leptospiroza
Bibliografie-
 https://бмэ.орг/index.php/ЛЕПТОСПИРОЗ