Plânge-mă, mamă, cu dor, Şi de stâna cea cu oi

Că ţi-am fost voinic fecior Şi de cântec de cimpoi!

Şi de grijă ţi-am purtat, Mult mi-e dor, mămuca mea,
Ogorul ţi l-am lucrat, De cea mândră viorea
Iar de când m-am cătănit, Care mă iubeam cu ea!
Viaţa mi s-a otrăvit, Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
Că tânjesc în ţări străine Şi mă-ndeamnă la păcat,
Şi tot plâng gândind la tine. Să mă las de cătănie
Mult mi-e dor, mămucă, dor Şi să fug la ciobănie,
De cel codru frăţior Orice-a fi cu mine, fie.
(Doină populară, culeasă de Vasile
Alecsandri)

Doina este opera populară lirică în versuri, în care se exprimă o gamă largă de
sentimente (de dor, de jale, de dragoste, de înstrăinare, de revoltă) caracterizate printr-o
deosebită profunzime şi care se interpretează pe o melodie tipică.
Textul literar „Plânge-mă, mamă, cu dor” prezintă caracteristici ale genului liric şi
ale speciei literare doină populară prin tema specifică, prin lirismul copleşitor, prin
intensitatea sentimentului exprimat, mijloacele artistice şi versificaţia tipică pentru poeziile
populare .
Un prim argument este însăşi tema, cătănia, una dintre temele importante ale
doinelor populare. Este o doină de cătănie, specie a genului liric.
Un alt argument este prezenţa eului liric, în ipostaza tânărului silit să rămână la
armată. Obsevăm mărci lexico – gramaticale, şi anume forme verbale şi pronominale de
persoana întâi: „Iar de când m-am cătănit,/ Viaţa mi s-a otrăvit”. Confesiunea se împleteşte
cu monologul liric adresat: „Plânge-mă, mamă, cu dor,/ Că ţi-am fost voinic fecior”.
Adresarea directă sporeşte forţa de emoţionare a textului.
O caracteristică importantă a acestei specii literare este intensitatea sentimentului
exprimat. Apar procedee artistice frecvent întâlnite în doinele populare, care impresionează
ascultătorul. Remarcăm o enumeraţie care sugerează deopotrivă frumuseţea meleagurilor
natale şi ataşamentul tânărului faţă de ele: „Mult mi-e dor, mămucă, dor,/ De cel codru
frăţior/ Şi de stâna cea cu oi/ Şi de cântec de cimpoi!” Se repetă cuvântul „dor”, motiv
central al multor doine populare. Cuvintele-cheie ale acestei doine sunt „cătănie” şi
„ciobănie”: trecerea de la paşnica îndeletnicire de la stână la meseria războiului e brutală şi
greu de suportat pentru fostul oier.
În plus, textul prezintă caracteristicile generale ale poeziei populare: are versul
scurt, ritmul trohaic, autorul anonim şi colectiv, caracter sincretic, se transmite prin viu grai
şi circulă în variante.
Deoarece transmite sentimente intense într-o manieră profund subiectivă şi într-un
limbaj popular expresiv, textul dat este o doină populară.