AETHEROLEA

Definiţie. Uleiurile volatile sunt produşi ai metabolismului secundar

vegetal, secretaţi de celule specializate în acest scop, repartizaţi în
diferite organe şi depozitaţi în vacuole, pungi sau canale secretorii,
ori în peri glandulari, sub formă de lichide uleioase, volatile, cu miros
plăcut, aromat. Ele sunt amestecuri de diverşi constituenţi chimici
dotaţi cu remarcabile proprietăţi terapeutice.

Răspândire. Se găsesc de obicei în plantele superioare în familii

aparţinând unor ordine ale angiospermelor (Asterales, Apiales,
Laurales, Lamiales, Rutales, Sapindales, Zingiberales) dar şi
gimnospermelor (Pinales).

Rol fiziologic: autoapărare, polenizare, materie de rezervă.

 Tipuri de peri tectori şi glandulari

Păr glandular octocelular

Păr glandular
• Localizare. Uleiul volatil sintetizat în plantă se acumulează în
exteriorul plantei în peri glandulari (ca în familiile Asteraceae,
Lamiaceae) şi în papile (ca la genul Rosa), fie în interiorul ei, în celule
secretorii (ca în familiile Lauraceae, Zingiberaceae), canale secretorii
(ca în familiile Abietaceae, Apiaceae, Rubiaceae, Rosaceae) sau în
pungi secretorii (ca în familiile Hypericaceae, Rutaceae, Myrtaceae).

• Compoziţie chimică. Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe în

care predomină compuşii mono-şi sesquiterpenici, dar conţin şi
compuşi aromatici, derivaţi de fenil propan; foarte rar se întâlnesc
diterpene (sclaretol în Salvia sclarea L.).

Compuşii terpenici pot fi hidrocarburi sau derivaţi oxigenaţi (alcooli,

aldehide, cetone, oxizi, acizi) sau produşi de reacţie ai acestora
(esteri, eteri).
 CHO OH
HO
OMe

OMe
OH

limonen bisabolol vanilal

eugenol

Structuri de compuşi chimici din compoziţia uleiurilor volatile

 MONOTERPENE

• Hidrocarburi nesaturate:

– aciclice (mircen, ocimen, allo-ocimen);

– monociclice (limonen, p-cimen, - şi -terpinen);

– biciclice (- şi -pinen, camfen, sabinen).

• Alcooli:

– aciclici (geraniol, nerol, citronelol, linalol);

– monociclici (mentol, piperitol, -terpineol, terpinen-1-ol-4);

– biciclici (borneol, tuiol, sabinol);

• Aldehide:

– aciclice (geranial, neral, citronelal).

• Cetone:

– aciclice (tagetonă);

– monociclice (mentonă, carvonă);

– biciclice (camforă, tuionă).

• Acizi:

– aciclici (citronelic, geranic).

• Peroxizi: ascaridol.

• Eteri: 1,4-cineol, 1,8-cineol, linalol-oxid.

• Esteri:

– aciclici (acetat de linalil);

– monociclici (acetat de mentil);

– biciclici (izovalerianat de bornil).

 SESQUITERPENE

• Hidrocarburi:
• Cetone: -vetivona.
– aciclice ( - şi -farnesen);
• Aldehide: sinesali.
– monociclice (-,-,-
• Oxizi: -bisabolol-oxid A şi B.
bisabolen, -cariofilen);
• Esteri: acetat de cedril.
– biciclice (-cadinen, -
cariofilen).

• Alcooli:

– aciclici (farnesol, nerolidol);

– monociclici (bisabolol);

– biciclici (-santalol);

– triciclici (viridiflorol, cedrol).

 COMPUŞI AROMATICI

• Fenoli:

– seria terpenoidică: timol, • Cetone: cetona anisică.

carvacrol; • Acizi: acid anisic, acid

– seria fenil-propanoidică: cinamic.

eugenol, chavicol. • Fenol metil-eteri:

• Eteri oxizi: safrol, miristicină, apiol. – seria terpenoidică: timol

• Aldehide: meti-eter, carvacrol metil-

– seria terpenoidică: eter;

cuminaldehida; – seria fenil-propanoidică:

– seria C6-C1: vanilal, anetol, izoanetol, estragol,

anisaldehida; azarona.

– seria C6-C3: cinamaldehida.

 OBŢINEREA ULEIURILOR VOLATILE

La baza metodelor de extracţie a uleiurilor volatile din

produsele vegetale stau proprietăţile lor fizico-chimice, în special
tensiunea mare de vapori şi solubilitatea în solvenţi apolari, şi în
substanţe grase.

Principalele procedee de extracţie sunt:

– distilarea şi antrenarea cu vapori de apă;

– extracţia cu solvenţi volatili (aparat Soxhlet);

– extracţia cu grăsimi (solvenţi nevolatili);

– extracţia cu gaze supercritice;

– presarea.
 Alegerea metodei de obţinere se face funcţie
de cantitatea de ulei volatil, de localizarea şi de
proprietăţile lui fizico-chimice:
• Conţinut mare (pericarpul citricelor) – presarea

• Conţinut mediu – distilarea sau antrenarea cu vapori de apă

• Conţinut mic – extracţia cu solvenţi volatili sau cu substanţe lipofile

Uleiurile volatile cu compuşi uşor degradabili se se

obțin fără încălzire.

La încălzire se formează compuşi noi, artefactum.

Instalaţia de obţinere a uleiului volatil prin distilare cu vapori de apă
în circuit deschis
Instalaţia de obţinere a uleiului volatil prin antrenare cu vapori de apă
 Instalaţia de obţinere a
uleiului volatil prin distilare
cu vapori de apă
în circuit închis (aparat
Neo-Clevenger)
 Instalaţia de obţinere a
uleiului volatil prin extracţie
cu solvenţi apolari

Aparat Soxhlet
•balon
•extractor
•refrigerent
Extracţia cu solvenţi nevolatili – enfleurage la rece
• Identificare. Se face prin examen organoleptic şi colorare cu Sudan
III (portocaliu), tinctură Alkanna (roşu-portocaliu) sau acid osmic
(brun). Rezultatele sunt orientative deoarece şi alţi constituenţi
(lipide, rezine) se colorează similar.

Pentru identificarea constituenţilor uleiurilor volatile se recomandă

tehnici cromatografice.

• Examen histochimic. Localizarea uleiului volatil în ţesuturi (canale,

pungi secretorii sau peri glandulari) se realizează prin tratarea
secţiunilor transversale sau a pulberilor cu reactiv Steimetz sau cu
reactivii de culoare menţionaţi mai sus şi examinarea la microscop
într-o picătură de glicerină.
 Proprietăţi fizico-chimice
• Sunt lichide volatile la temperatura ambiantă, incolore sau slab gălbui,
mai rar colorate (în galben – Aurantii aetheroleum, în albastru –
Chamomillae aetheroleum şi Millefolii aetheroleum sau devin roşietice
prin conservare – Cinnamommi aethetoleum şi Thymi aetheroleum), cu
miros aromat caracteristic şi gust arzător.
• Densitatea este de obicei subunitară, excepţie făcând Caryophylli
aetheroleum (1,039-1,063) şi Cinnamommi aetheroleum (1,018-1,035).
• Indicele de refracţie la 200C este cuprins între 1,45 şi 1,56 iar
temperatura de fierbere variază între 150-3000C.
• Majoritatea constituenţilor sunt levo- sau dextrogiri, din care cauză
uleiurile volatile sunt optic active.
• Sunt volatile la temperatura camerei, antrenabile şi distilabile cu vapori
de apă, datorită unei tensiuni mari de vapori.
• Sunt nemiscibile cu apa, dar prin agitare îi imprimă acesteia o reacţie
slab acidă, gustul şi mirosul lor. Această proprietate stă la baza obţinerii
apelor aromate. Sunt miscibile cu alcoolul concentrat, uneori chiar şi cu
cel diluat, cu solvenţii organici apolari, cu uleiurile grase şi cu
cloralhidratul, cu ajutorul său putându-se deosebi în ţesuturi de uleiurile
grase (nemiscibile).
Determinările cantitative: urmăresc precizarea cantităţii şi
a calităţii uleiului volatil.

Stabilirea cantităţii de ulei volatil poate fi efectuată:

– gravimetric (prin cântărirea uleiului volatil obţinut printr-una din
metodele prezentate);

– volumetric (prin măsurarea volumului de ulei volatil separat în

aparatul Neo-Clevenger).

Precizarea calităţii uleiului volatil poate fi realizată prin:

– determinarea unor constante fizico-chimice (densitate, indice de
refracţie, indice de aciditate, indice de saponificare, etc.);

– determinarea volumetrică a unor constituenţi prin metode

adecvate:
• alcoolii (linalol, geraniol, mentol) pot fi determinaţi prin acetilare cu
anhidridă acetică;

• esterii (geranil-acetat, linalil-acetat, mentil-acetat) se hidrolizează alcalin

cu hidroxid de potasiu alcoolic 0,5M în exces şi se titrează excesul de
KOH cu HCl 0,5M;

• unele aldehide (citral, citronelal) pot fi determinate prin condensare cu

hidroxilamină clorhidrică şi titrarea acidului clorhidric eliberat din reacţie;

• unii produşi hidrofobi, fenoli (timol), oxizi (cineol) sau aldehide aromatice
(cinamaldehida) pot fi transformaţi în compuşi hidrofili cu reactivi adecvaţi
(NaOH alcoolic, resorcină, bisulfit de sodiu) reacţiile fiind întotdeauna
însoţite de o scădere a volumului de ulei luat în lucru, măsurabilă cu
ajutorul balonului Cassia (balon cotat cu gât gradat).
 Calitatea uleiurilor volatile destinate aromaterapiei, industriei produselor
igienice şi cosmetice, parfumeriei şi industriei alimentare depinde de:

• metoda de obţinere

• originea botanică – planta producătoare are mai multe chemovarietăţi sau

rase chimice (chemovar sau chemotip) – specii cu aceleaşi caractere
morfologice şi anatomice, dar care se specializează în producerea de
metaboliţi diferiţi. Specializarea se datorează unor echipamente enzimatice
specifice, determinate genetic şi ecologic. Biosinteza se orientează spre
formarea preferenţială a unuia dintre constituenţi.

• organul folosit la obţinere

• zona geografică

• factorii pedo-climatice: sol, climă, altitudine.

 Relaţii între structura chimică a constituenţilor
uleiurilor volatile şi acţiunea lor terapeutică
• Gattefossé – fondatorul aromaterapiei, ramură a fitoterapiei

• Franchomme – interrelaţia materie-energie-informaţie

• Jollois – referenţial electric – grafic pe trei nivele energetice în care sunt

distribuiţi constituenţii uleiurilor volatile după comportamentul electric şi
polaritatea lor, astfel:

✓ sus - compuşi negativi – hidrocarburi nesaturate şi compuşi oxigenaţi de

tip aldehide, cetone şi esteri monoterpenici;

✓ jos - compuşi pozitivi – hidrocarburile şi compuşii oxigenaţi de tip alcooli,

acizi, fenoli terpenoidici, aldehide aromate, oxizi şi fenol metil-eteri;

✓ dreapta - compuşii apolari de tip hidrocarburi şi esteri;

✓ stânga - compuşii polari de tip alcooli, fenoli, aldehide, cetone.

 Compuşi negativi
(anioni)

CALMANTE ŞI RELAXANTE

Esteri monoterpenici
Aldehide Mucolitice Antispastici
monoterpenice Lipolitice
Antiinfecţioase Cicatrizante
Antilitiazice

Cetone

Hidrocarburi
Cumarine şi sesquiterpenice
lactone polinesaturate
Compuşi polari Compuşi apolari
Alcooli C10 şi C15 Estrogenice Antiinflamatoare
Antiparazitare Antialergice
Expectorante
Aldehide Hidrocarburi
Oxizi
aromate monoterpenice
Antiinfecţioase imunostimulatoare Cortizonice
Acizi Antiseptice
Alcooli C10
Fenoli
Fenoli metil-eteri
Antiinfecţioase
Antispasmodice

TONICE ŞI STIMULENTE

Compuşi pozitivi
(cationi)
 Acţiune. Acţiunea uleiurilor volatile variază în limite foarte largi, în
funcţie de ansamblul constituenţilor chimici şi de proporţia lor în
amestec. Gruparea uleiurilor volatile după modul de acţiune s-a realizat
în următoarea clasificare:

• uleiuri volatile cu proprietăţi antiinfecţioase (antiseptice,

antivirale, antimicotice, antiparazitare), insecticide, cicatrizante;

• uleiuri volatile cu influenţă asupra unor funcţii fiziologice

(stomahice, hepatoprotectoare, coleretic-colagoge), hormonale
(estrogenice, antitiroidiene, antigonadotrope), diviziunii celulare şi
imunităţii;

• uleiuri volatile cu un anumit tropism (neurotrop, musculotrop,

vasculotrop, hematotrop).
Aromatograma
 Întrebuinţări. Datorită acestor proprietăţi uleiurile volatile se
întrebuinţează în multe domenii de activitate:

• aromaterapie (masaje, băi, fumigaţii, etc.);

• industria cosmetică şi de parfumerie;

• industria alimentară şi arta culinară.

Toxicitate. Administrate timp îndelungat sau la grupe de vârstă

extreme, uleiurile volatile pot deveni toxice prin unele din componentele
pe care le conţin:

• cetonele – neurotoxicitate

• mentolul – risc de spasm glotic la copii sub 3 ani

• aldehidele – iritante pentru piele şi mucoase

• fenolii terpenoidici - hepatotoxicitate

• unele hidrocarburi monoterpenice - nefrotoxicitate

 Cronobiologia uleiurilor volatile:
• Uleiurile ce conţin compuşi pozitivi sunt tonice şi stimulatoare şi se
administrează de obicei dimineaţa;

• Uleiurile ce conţin compuşi negativi sunt calmante şi relaxante şi se pot

administra pe tot parcursul zilei, iar seara induc un somn liniştit;

• Uleiurile oestrogene se administrează la femei numai în perioada

preovulatorie.

Clasificare: Produsele vegetale cu uleiuri volatile pot fi grupate, în

funcţie de constituenţii principali ai uleiului volatil, în:

• Produse vegetale cu uleiuri volatile cu monoterpene.

• Produse vegetale cu uleiuri volatile cu sesquiterpene.

• Produse vegetale cu uleiuri volatile cu compuşi aromatici.

 PRODUSE VEGETALE CU ULEIURI VOLATILE CU
HIDROCARBURI MONOTERPENICE
GENERALITĂŢI

• Definiţie. Hidrocarburile monoterpenice sunt hidrocarburi cu 10 atomi de

carbon.

• Răspândire. Familiile din care fac parte plantele care secretă uleiuri volatile
cu hidrocarburi monoterpenice sunt: Abietaceae, Apiaceae, Cupressaceae,
Lamiaceae, Myrtaceae, Rutaceae.

• Structură: pot avea structură aciclică, monociclică şi biciclică.

• Acţiune: stimulatoare asupra SNC (prin potenţialul electric pozitiv);

antiseptică, antiinflamatoare de tip cortizonic, decongestivă,
imunomodulatoare.
Seria aciclica Seria monociclica Seria biciclica

mircen limonen alfa-pinen beta-pinen

HIDROCARBURI MONOTERPENICE
 Compuşi negativi
(anioni)

CALMANTE ŞI RELAXANTE

Esteri monoterpenici
Aldehide Mucolitice Antispastici
monoterpenice Lipolitice
Antiinfecţioase Cicatrizante
Antilitiazice

Cetone

Hidrocarburi
Cumarine şi sesquiterpenice
lactone polinesaturate
Compuşi polari Compuşi apolari
Alcooli C10 şi C15 Estrogenice Antiinflamatoare
Antiparazitare Antialergice
Expectorante
Aldehide Hidrocarburi
Oxizi
aromate monoterpenice
Antiinfecţioase imunostimulatoare Cortizonice
Acizi Antiseptice
Alcooli C10
Fenoli
Fenoli metil-eteri
Antiinfecţioase
Antispasmodice

TONICE ŞI STIMULENTE

Compuşi pozitivi
(cationi)
• Întrebuinţări: anxietate, infecţii urinare şi biliare, gripă, viroze
respiratorii, dezinfecţia atmosferei şi a localurilor publice, dureri
reumatice.

• Toxicitate. Monoterpenele din Juniperus communis L. la utilizare

îndelungată conduc la apariţia nefritei.

Alte monoterpene produc, în funcţie de sensibilitatea individuală,

fenomene iritative de diferite intensităţi (roşeaţă, senzaţie de
căldură, prurit).

• Reprezentanţi: Aurantii amari epicarpium et mesocarpium et aeth.,

Citri pericarpium et aeth., Pini turiones et aeth., Juniperi fructus et
aeth.
AURANTII AMARI EPICARPIUM ET MESOCARPIUM (EP 10.0)
AURANTII PERICARPIUM (FR X)
- coaja de portocală -
• Definiţie. Reprezintă pericarpul fructelor mature ale arborilor Citrus
aurantium L. var. amara şi C. aurantium L. var. dulcis, portocal
(Rutaceae), parţial curăţat de partea interioară albă şi uscat după
recoltare, cu un conţinut de cel puţin 1,0%(V/m) ulei volatil.

• Compoziţie chimică: ulei volatil, principii amare, carotenoide, vitamina C,

furanocumarine, cumarine, flavone (citroflavone - hesperidozidă).

• Acţiune: tonic amar, stomahic (principii amare); antispastic (cumarine);

sedativ, colagog, aromatizant (uleiul volatil), rol de vitamină P (flavone).

• Întrebuinţări: lipsa poftei de mâncare, dispepsii, gastrite spastice,

anxietate, insomnii, fragilitate capilară.

• Forme farmaceutice: Tinctura Aurantii pericarpii (FR X).

 AURANTII PERICARPIUM ET AETHEROLEUM
- compoziţie chimică -

O O

OH O O O
O
O -geranil
O geranoxipsoralen
O
O O -geranil
O
HO
HO OH
HO MeO O O
OH
aurantiamarina aurapten

OMe
CHO

CHO
MeO O O

citropten
limonen geranial neral
Citrus aurantium L. Aurantii pericarpium
Pivotal physiological and biochemical events
occurring during citrus fruit growth and
development. Representative stages of the
three growth phases of citrus fruit according to
Bain (1958).
Scale bar = 1 cm.
(A) Fruit growth and abscission rate. Dashed line
during phase III indicates pre‐harvest fruit
abscission occurring in certain varieties.
(B) Pigments (chlorophylls and carotenoids) in fruit
pulp.
(C) Carbohydrate content and acidity in fruit pulp.
Procesele fiziologice şi biochimice din timpul
creşterii şi dezvoltării citricelor. Principalele
etape ale celor trei faze de creştere la citrice -
după Bain (1958).
scara = 1 cm.
(A) Ritmul de creştere şi căderea fructelor. Linia
punctată în timpul fazei III arată căderea fructelor
înainte de cules ce se petrece la unele varietăţi.
(B) Pigmenţii (clorofile şi carotenoide) în pulpa
fructelor.
(C) Conţinutul în oze şi aciditatea în pulpa fructelor.
 AURANTII DULCIS AETHEROLEUM (EP 10.0)
- ulei volatil de portocale -
• Definiţie. Este uleiul volatil obţinut prin presarea la rece a pericarpului fructelor
proaspete provenite de la specia Citrus aurantium L., var. dulcis, portocal dulce,
(Rutaceae). Conţine 90% limonen.

• Proprietăţi: lichid galben-verzui, sau galben-brun cu miros aromat, plăcut,

caracteristic, solubil în alcool, solvenţi apolari, ulei gras.

• Compoziţie chimică: monoterpene (limonen), alcooli monoterpenici (linalol),

aldehide (citrali), esteri, furanocumarine.

• Acţiune: antiinflamatoare, antiseptică, sedativă.

• Întrebuinţări: afecţiuni respiratorii, dispepsii, colici, anxietate, stări de nervozitate,

corector de gust şi de miros al preparatelor farmaceutice, cosmetice şi alimentare,
dezinfectant şi odorizant.

• Precauţii: aplicarea cutanată poate declanşa, la persoanele sensibile, reacţii de

fotosensibilizare (furanocumarine).
 CITRII PERICARPIUM (FR X)
- coajă de lămâie -

• Definiţie. Pericarpul parţial curăţat de partea interioară albă al

fructelor de Citrus limonum L., lămâi (Rutaceae).

• Compoziţie chimică: ulei volatil, principii amare, furanocumarine,

cumarine, flavone (citroflavone), săruri ale acidului limonic – în mediu
acid suferă lactonizare cu apariţia unor triterpene modificate
(limonoide) – imprimă gust amar sucurilor de citrice.

• Acţiune: tonic amară, stomahică, aromatizantă.

• Întrebuinţări: anorexii; obţinerea tincturii care se foloseşte ca

aromatizant şi corector de gust al unor preparate farmaceutice
industriale sau magistrale.
Fructul speciei Citrus limonum L. Citrii pericarpium
 LIMONIS AETHEROLEUM (EP 10.0)
CITRII AETHEROLEUM (FR X)
- ulei volatil de lămâie -
• Definiţie. Uleiul volatil obţinut prin presare din pericarpul proaspăt al
fructelor de Citrus limonum L., lămâi (Rutaceae). Conţine cel puţin 3%
citrali şi 50-80% limonen.

• Proprietăţi: lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic

de lămâie şi gust amărui.

• Compoziţie chimică: monoterpene (limonen, terpinen), aldehide (citrali:

geranial şi neral), sesquiterpene (bisabolol).

• Acţiune: antibacteriană, stomahică, carminativă, sedativă.

• Întrebuinţări: infecţii respiratorii, insuficienţe hepatice şi digestive

minore, insomnii.
 Determinare cantitativă a citralului din Citri aeth.
Principiul metodei - se cuplează aldehidele din uleiul volatil neutralizat,
cu hidroxilamina clorhidrică în alcool, apoi se titrează HCl eliberat din
reacţie, cu KOH 0,5 mol/L în prezenţa indicatorului albastru de brom fenol în
alcool. Viraj de la galben la verde.

H
CHO C N OH

+ NH3 OH Cl + HCl + H2O

hidroxilaminã clorhidricã

citral

HCl + KOH KCl + H2O

 PINI TURIONES
- muguri de pin -

• Definiţie. Sunt mugurii recoltaţi primăvara de pe ramurile tinere ale speciei

Pinus sylvestris L., pin de pădure (Abietaceae).

• Compoziţie chimică: ulei volatil, substanţe rezinoase, principiu amar

(pinipicrozida), flavone, acid ascorbic.

• Acţiune: antiseptică, decongestivă, diuretică, antiscorbutică, neurotonică.

• Întrebuinţări: infecţii respiratorii, infecţii urinare, afecţiuni reumatice,

scorbut.

• Precauţii: preparatele din muguri de pin se administrează cu prudenţă

deoarece pot determina fenomene toxice manifestate prin oligurie,
albuminurie, hematurie.
Pinus sylvestris L. Pini turiones
 PINI SYLVESTRIS AETHEROLEUM (EP 10.0)
PINI MONTANAE AETHEROLEUM (FR X)
- ulei volatil de jneapăn -
• Definiţie. Uleiul volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor şi
ramurilor tinere ale arbustului Pinus montana Miller, jnepi (Abietaceae).
Conţine esteri (acetat de bornil), limonen, - şi -pinen.

• Proprietăţi: lichid incolor sau slab gălbui, cu miros aromat, caracteristic de

pin şi gust amar.

• Compoziţie chimică: hidrocarburi monoterpenice (pineni), esteri (acetat de

bornil).

• Acţiune: antiinflamatoare, antiseptică, neurotonică.

• Întrebuinţări: infecţii respiratorii, dureri articulare.

• Produse farmaceutice: CARMOL, INHALANT.

 Determinare cantitativă a esterilor din Pini aeth.
Principiul metodei – esterii se hidrolizează alcalin cu hidroxid de potasiu
alcoolic 0,5M în exces şi se titrează excesul de KOH 0,5M cu HCl 0,5M, în
prezenţă de fenolftaleină. Viraj de la roz la incolor.

OCOCH3 OH
+ KOH + CH3COOK

acetat de bornil
borneol

KOH + HCl KCl + H2O

 JUNIPERI GALBULUS (EP 10.0)
JUNIPERI FRUCTUS
- fructe de ienupăr -
• Definiţie. Pseudobacele mature uscate după recoltare, provenite de la speciile
Juniperus communis L., ienupăr şi J. nana, ienupăr pitic (Cupresaceae), cu un
conţinut de 0,8% (V/m) ulei volatil.

• Compoziţie chimică: ulei volatil, biflavonoide, glucide, antociani, taninuri, principiu

amar (juniperină), rezine.

• Acţiune: diuretică, sudorifică, stomahică, carminativă, iritantă pentru piele şi

mucoase.

• Întrebuinţări: afecţiuni renale, respiratorii şi digestive, reumatism. Juniperi fructus

numit şi ienibahar, serveşte la aromatizarea ginului.

• Produse farmaceutice: Tinctură de ienupăr.

• Precauţii: administrarea orală se face cu prudenţă, deoarece dozele mari şi curele

prelungite irită nefronii şi provoacă hematurie şi albuminurie, datorită hidrocarburilor
monoterpenice.
Juniperus communis L. Juniperi fructus
 JUNIPERI AETHEROLEUM (EP 10.0)
- ulei volatil de ienupăr -

• Definiţie: Uleiul volatil obţinut prin antrenarea cu vapori de apă a

ramurilor şi fructelor mature ale plantelor Juniperus communis, var.
montana, (Cupresaceae).

• Proprietăţi: lichid incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic şi

gust arzător, amărui.

• Compoziţie chimică: monoterpene (limonen, pineni), alcooli

monoterpenici (terpineol), aldehide.

• Acţiune: diuretică, antiinflamatoare, analgezică, antilitiazică.

• Întrebuinţări: afecţiuni renale, reumatism, distonii neuro-vegetative.