Disciplina

Psihologie Sociala Aplicata

Conformism si deviationism - fenomene psihosociale de grup

        Omul este o fiinta, prin excelenta sociala, cu necesitati sociale la fel

de stringente ca si restul necesitatilor. Satisfacerea acestor necesitati este
resimtita (subiectiv) prin sentimentul succesului, iar nesatisfactia este
resimtita ca un esec. Aceste necesitati de la cele materiale pana la cele
afective, trebuie satisfacute la timp si in modul cel mai corespunzator,
caci altfel pot apare forme de comportament deviant.

 CONCEPTUL DE DEVIANTA  SI CONCEPTUL DE CONFORMISM

Devianta apare de la bun inceput ca o activitate ce dezamageste o

asteptare, ce violeaza o norma sociala sau neaga o valoare. Notiunea de
devianta presupune existenta unui univers normativ. Nu am putea vorbi
despre criminal, eretic, nebun sau pervers daca nu am avea, in prealabil,
idei clare despre ceea ce este drept sau nedrept, adevarat sau fals, normal
si patologic, bine sau rau. Un act deviant este mai intai un act blamat, el
nu ar putea fi altfel daca nu am avea   de la inceput o conceptie despre ce
este sau nu este blamabil.Cu toate acestea universul normativ al unui grup
nu este decat arareori un ansamblu omogen si usor de identificat.
Majoritatea asteptarilor sunt implice si schimbatoare. Daca anumite norme
sunt necontestate, altele sunt acceptate de unii si recuzate de
altii.Devianta se manifesta prin atitudini reprobabile ale individului in
procesul integrarii lui sociale. Se refera la abateri de normalitate atat
psihologic si psihosomatic, cat si valoric normativ. Grupul social si
societatea tind sa asigure un maxim de conformism din partea membrilor
lor. Sunt totusi tolerate deviatiile care nu pun in pericol bunul mers al
activitatii. Daca insa comportamentul deviant pune in pericol valorile
fundamentale ale societatii (viata si integritatea oamenilor, proprietatea,
libertatea), devianta devine infractiune, delicventa sau crima si este
sanctionata ca atare de societate. Daca devianta ia expresia extrema a
comportamentului aberant (anormal) atrage dupa sine demersuri
terapeutice medicale. Devianta poate fi determinata de factori ereditari,
psihici, psihopatologici, socioculturali. Pentru inlaturarea ei devianta
trebuie depistata in faza incipienta   si actionat asupra cauzelor care o
determina. In general devianta este neacceptata si sanctionata de grup sau
de comunitate. Insa trebuie avut in vedere ca in unele cazuri devianta este
pozitiva si anume atitudinea nonconformista a individului exprimand noul,

1
progresul in raport cu situatia in care se manifesta. O astfel de atitudine
trebuie nu numai inteleasa ci si acceptata si incurajata.

Conformismul reprezinta o conduita de acceptare mecanica, necritica

si supunere fata de ideile, prescriptiile, hotararile altuia sau fata de
normele de grup din oportunism, slaba putere de discernamant, lipsa
curajului sau a unor principii ferme, sau pur si simplu din comoditate.
Conformismul nu se confunda cu atitudinea de conformare la norma,
inteleasa si interiorizata, transpusa intr-o conduita de acceptare si urmare
liber consimtita.    

Analiza activitatii umane ne arata ca, exceptand anumite manifestari

instinctuale (referitoare la hrana, aparare, sex), comportamentul uman este
pe de-a intregul invatat. Asta inseamna ca in comportamentul tipic uman
se manifesta mai putin natura, dar se evidentiaza puternic cultura - deci
tot ceea ce invatam.

      Ca notiune larg utilizata in sociologia contemporana si fundamentand

un intreg sistem teoretic si conceptual, care a dat nastere sociologiei
deviantei, ca ramura aparte a sociologiei, notiunea de devianta reprezinta:

- abaterea de la normele acceptate in interiorul unui grup,   putand

duce la conflicte intre individul deviant si grupul respectiv

- incalcarea normelor aflate in vigoare, intr-un grup dat.

Atat in presa cotidiana cat si in literatura de specialitate se vorbeste

adesea de copii si tineri care in mod sustinut comit acte reprobabile, unele
din ele putand sa cada sub incidenta legilor penale. Oricare ar fi
denumirea sub care apar acesti copii - copii dificili, copii inadaptati,
tineri problema, delicventi - trebuie sa atraga atentia parintilor si
educatorilor pentru a preveni  inmultirea unor cazuri atat de regretabile.
Aici se impune cunoasterea necesitatilor de baza ale copilului sau a
tanarului, necesitati ce variaza in functie de varsta si de mediul in care
acesta traieste, de la cele materiale pana la cele afective.  

Din studiile efectuate in cazurile de copii cu comportament deviant

se constata ca multi dintre ei fac parte din cete sau bande de copii sau
tineri. Daca formarea de grupuri spontane in adolescenta sau
preadolescenta este un fenomen obisnuit si natural, degenerarea acestor
grupe in autoarea unor actiuni colective nepermise este un fapt
ingrijorator care da mult de lucru educatorilor si chiar lucratorilor din
justitie. Aceste grupari spontane au o viata proprie, cu lideri, cu
obiceiurile lor proprii. In mijlocul acestor grupuri se produc evenimente,
framantari, membrii grupului sunt atrasi unii de altii, exista rivalitati si
repulsii, toate acestea fiind ascunse de ochii educatorilor. Multe cariere
infractionale ale tinerilor, isi au originea in aceste grupe spontane, unde
2
"eroismul" si "romantismul" sunt rau intelese si exercita asupra tanarului
o presiune spre a-l impinge spre acte iesite din comun, pentru a castiga
admiratia "colegilor". Mereu trebuie sa avem in vedere ca nici un act
deviant si cu atat mai putin nici un act infractional nu apare spontan ,
intotdeauna un  asemenea act este precedat de multe si mici simptome care
tradeaza ca ceva nu este in regula.

Dictionarul de sociologie coordonat de C. Zamfir si L.Vlasceanu

precizeaza ca devianta este un act de conduita care violeaza normele scrise
sau nescrise ale societatii sau ale unui grup, autorii considerand ca
deviante actiunile rau vazute, care sunt sanctionate de majoritatea
membrilor unui grup si ca un act este deviant pentru ca este dezaprobat.
Devianta este produsul judecarii unei conduite sau a unui fel de a fi. Ea
este o calitate  atribuita de anturaj si variaza in functie de grupul social de
care apartine individul si nu este sanctionata in acelasi fel.

SOCIALIZARE SI DEVIANTA SOCIALA  

 Formarea personalitatii este rezultatul unui proces complex de

socializare in care interactioneaza factorii personale, de mediu si
culturali. Socializarea este un proces de interactiune complexa prin care
individul dobandeste cunostinte, norme, valori, comportamente pentru
participarea efectiva la viata sociala.

        Este un proces de integrare a individului in societate, de dezvoltare

si transformare permanenta   de-a lungul intregii vieti. Socializarea se
realizeaza sub influenta unor factori sociali ca: familia, scoala, institutii
sociale, economice, politice, culturale. Procesul de socializare se refera la
toate influentele sociale care se exercita asupra individului si consta in
principal la invatarea de catre individ a diferitelor roluri sociale actuale
sau viitoare. Mecanismele de socializare incep odata cu viata copilului si
continua cu preluarea diferitelor roluri sociale - de frate mai mare, scolar,
elev. Este un proces continuu care cuprinde numeroase desocializari si
resocializari. Prin intermediul socializarii societatea se reproduce in
configuratia atitudinala si comportamentala a membrilor sai. Unii autori
considera procesul de socializare rezultatul interactiunilor unor factori de
socializare formali sau neformali, avand ca finalitate ajustarea
comportamentului indivizilor sau adaptarea acestora la mediul social,
independent de criteriile de valorizare rezultate din modelele social-
politice, ideologice si culturale ale unei societati.

        Comportamentul social poate fi evaluat mai mult prin

conformitatea  sa la norme decat prin capacitatile sale intrinsece.
Conformitatea la normele sociale se datoreaza mai multor factori:

-    procesul de internalizare a normelor;

3
 -    faptul ca adesea, individul nu este constient de posibilitatea
alegerii unor moduri alternative de comportament;

-    constiinta faptului ca incalcarea normelor atrage dupa sine

sanctiuni, in timp ce conformitatea constituie un comportament
socialmente normal.

Ca proces de invatare sau enculturatie, socializarea permit adecvarea

conduitelor individuale si de grup la valorile si normele societatii,
favorizand astfel consensul si conformitatea. In consecinta. Realizarea
normala si deplina a socializarii trebuie sa aiba ca finalitate atat
asigurarea unei concordante adecvate intre modele, valori si norme cat si
stabilirea unei compatibilitati intre toti factorii de socializare.

        Un individ este nesocializat sau deviant atunci cand nu accepta sau
se abate de la normele si valorile unanim recunoscute. Devianta este fie
rezultanta indirecta a socializarii partiale sau imperfecte a individului, a
esecului acestui proces, fie urmarea unei socializari negative, care
presupune abaterea de la normele social recunoscute, dar, in schimb,
conformitatea cu normele si valorile unui grup marginal sau deviant.

        Resocializarea reprezinta dupa unii autori un proces de reorientare si

remodelare a personalitatii individului deviant, de reeducare si
retransformare a acesteia in raport cu normele de conduita acceptabile.   Ea
presupune schimbari fundamentale in comportamentul si conduita
individului, implicand abandonarea unui mode de viata si adoptarea altuia,
prin dirijarea comportamentului deviant spre scopurile sociale dorite si
permise in societate.  

CONFORMITATE, DEVIANTA SI CONTROL SOCIALA

Normalitatea si devianta sunt notiuni care vehiculeaza un sens

statistic: conduitele normale sunt frecvente si actele deviante sunt rare; cu
cat un act este mai deviant cu atat el este mai rar. Din acest punct de
vedere analiza lui Wilkins (1964) a fost pe deplin acceptata atat in
sociologia deviantei cat si in criminologie. Autorul isi prezinta distributia
comportamentelor morale pe o curba Gauss. La una din extremitatile
distributiei se afla un numar foarte mic de comportamente criminale, la
cealalta o cantitate foarte mica de conduite extrem de bune, virtuoase,
admirabile. La mijloc se afla masa conduitelor obisnuite, nici foarte bune,
nici foarte rele. Intensitatea deviantei variaza invers proportional cu
frecventa sa, pentru ca este imposibil ca in cadrul unui grup, oamenii sa
condamne cu indignare extrema actiuni condamnabile cu caracter frecvent.

4
 Realizarea unei socializari concordante, ce are ca finalitate
acceptarea si respectarea de catre marea majoritate a indivizilor si
grupurilor sociale a modelului etico-juridic, social-politic si cultural al
societatii, nu poate fi conceputa in absenta si fara unor mijloace de
control al a comportamentului social.

Dupa T.Parsons, Hirschi, Nie, cauzele deviantei rezulta din lipsa

controlului. Notiunea de control are doua dimensiuni:

- o dimensiune cu caracter extern, care se refera la conformarea

indivizilor fata de totalitatea influentelor sociale care se exercita
asupra lor;

- o dimensiune cu caracter intern, care implica acceptarea normelor

grupului ca si cum ar fi propriile norme.

Deoarece nici o societate nu poate functiona, in mod adecvat, fara

ordine, controlul social include ansamblul mijloacelor prin care se asigura
mentinerea comportarii adecvate a membrilor unei societati sau a unei
comunitati in cadrul modelelor de norme, indatoriri si conduite permise,
respingandu-se sau reprimandu-se conduitele nepermise sau deviante. In
acest sens comportamentul deviant este acel tip de comportament care
perturba ordinea sociala, amenintand stabilitatea si echilibrul societatii

In general comportamentul unui individ se conformeaza normelor

grupului din care face parte, insa nu de putine ori in orice societate apar
comportamente variate sau deviante, care imbraca diverse forme, plecand
de la comportamente evazive sau inovatoare neconformiste, pana la
comportamente cu caracter delincvent sau antisocial.

Normele nu constituie un camp absolut si rigid demarcat, la granitele

caruia comportamentul se fixeaza in mod definitiv si irevocabil si nici
conformitatea nu este intotdeauna perfecta. Normele sociale formeaza
obiectul interesului sociologilor si criminologilor deoarece ele se refera in
mod direct la comportamentul indivizilor. Spre deosebire de valori, care in
cadrul culturii ocupa un loc mai central, dar nu sunt   legate atat de strans
si intim de comportament, normele sunt acelea care prescriu modurile
specifice in care valorile trebuie concretizate in comportamente   sociale
acceptate si permise.

Controlul social are in orice societate importante implicatii etice,

juridice si culturale deoarece se exercita prin intermediul unor forme,
mecanisme, si institutii variate care pot corecta in mare parte, lipsurile si
deficientele socializarii si integrarii sociale. Uneori lipsa sau scaderea
controlului social asociata cu deficitul de socializare si cu nerealizarea
integrarii, poate determina aparitia unor forme de inadaptare, devianta si
marginalitate la anumiti indivizi sau grupuri sociale. Din aceasta cauza,
5
conformitatea este considerata ca fiind   finalitatea fundamentala a oricarui
proces de socializare si integrare sociala. T. Hirschi 1 dezvolta o teorie a
controlului social care concepe conformitatea, realizata prin socializare,
ca formarea unei legaturi puternice intre individ   si societate,
caracterizata prin patru elemente :

- atasament - sursa acestui atasament il reprezinta mediul familial, in

care se realizeaza socializarea primara si unde parintii actioneaza ca
modele de rol, invatandu-si copiii sa asimileze comportamente acceptabile
din punct de vedere social;

- angajament - acesta tinde sa-i plaseze pe tineri intr-un

comportament conventional, in afara caruia ei risca devina delicventi.
Astfel, spre deosebire de tinerii care au scopuri bine definite, adolescentii
care beau, fumeaza, se asociaza in grupuri sau se angajeaza in diferite
comportamente predispuse spre devianta si delicventa;

- implicare (comportare) - care priveste participarea la activitati

conventionale ce conduc la succese valorizate social. In acest mod apare
calitatea vietii tinerilor si prevenirea devierii lor morale si sociale;

- convingere (credinta) - reprezinta acceptarea validitatii morale a

sistemului central de valori sociale. Hirschi considera ca exista un set
dominant de valori a caror validitate este acceptata chiar de catre indivizii
devianti, in pofida faptului ca acestia nu se simt legati de ele, datorita
slabelor  legaturi cu ordinea sociala dominanta.

Intre diferitele forme si institutii cu rol de socializare si control

social se stabilesc o serie de relatii si legaturi de dependenta care nu
trebuie  scapate din vedere. Astfel o educatie deficitara in familie, sub
aspect moral, poate avea consecinte negative asupra conduitei si carierei
scolare, iar invatarea unor modele negative de la anumiti colegi   sau
prieteni poate influenta nociv comportamentul din mediul familial.

Analiza relatiilor ce se stabilesc intre diferitele componente si

functii ale controlului social, dezvaluie unele caracteristici ale
manifestarilor antisociale, ca efecte disfunctionale ale socializarii,
integrarii si controlului social, precum si o trecere graduala de la
inadaptare, neintegrare si marginalitate (ca forme ale deviantei sociale
nepenale) la delicventa si infractionalitate (ca forme ale deviantei sociale
penale).

Din perspectiva lui E.M.Lemert 2 controlul social nu apare ca o

reactie sociala constanta fata de devianta ci ca o variabila independenta,
capabila sa provoace ea insasi devianta. In consecinta, el considera actul
deviant ca efect nemijlocit al intensitatii si formei de control social
exercitat asupra persoanelor care incalca regulile si normele de
6
convietuire sociala. In aceasta viziune normele sociale nu mai sunt
considerate ca reprezentand puncte de referinta pentru actiunile
indivizilor, ci un set de "probabilitati", care in unele situatii risca sa
aduca multiple neplaceri indivizilor.

Dupa parerea lui A.G.Theodorson - devianta este un fenomen

obisnuit in viata oricarei fiinte umane si este definita, intotdeauna, din
punctul de vedere al unei structuri normative particulare. Normele indica
ceea ce este drept sau nedrept, stabilind zona de permisivitate a actiunii si
comportamentului. Ca instrumente de control, normele,   stabilesc in ce
masura un individ isi poate modifica comportamentul fara a risca sa fie
catalogat drept deviant si zona in cadrul careia sunt permise si limitele de
variatie. Orice societate accepta, in cadrul ei, comportamente variate, noi
sau cel putin diferite de cele definite in mod institutional. Daca individul
manifesta un comportament care nu se incadreaza in limitele institutionale
si sociale, el este calificat drept deviant. Un comportament deviant este un
comportament atipic, care se abate de la pozitia standard si incalca
normele sociale recunoscute si acceptate in cadrul unei anumite societati.

Teoria sociologica concepe fenomenul de devianta in doua sensuri

diferite:

- in sens restrans devianta este conceputa ca transgresiune a

normelor sociale acceptate, ceea ce echivaleaza cu un prejudiciu pentru
comunitate.

- intr-un sens mai larg, deviantei i se atribuie calitatea de a fi

specifica unui comportament care face altfel lucrurile decat erau facute in
mod traditional sau care incearca sa schimbe ordinea sociala recunoscuta.

In momentul in care individul nu-si mai indeplineste in mod adecvat

rolurile din societate, respectiv cerintele generale, refuzand sa se mai
supuna in mod conformist, el isi modifica comportamentul intr-o directie
contrara celei prevazute de limitele permisibile, dand nastere astfel
deviantei. Sociologul T.Parsons considera ca mijloacele de control social
sunt capabile de a absorbi actele deviante si acorda un suport psihologic
actului deviant, localizand acest fenomen mai mult la un nivel mental
decat la unul social.

Desi exista unele diferenta intre punctele de vedere ale cercetarilor

care s-au ocupat studiul deviantei, majoritatea sunt de acord cu faptul ca
devianta sociala reprezinta ansamblul comportamentelor care se
indeparteaza de la normele si valorile acceptate de cea mai mare parte
dintre membrii societatii. Gradul gravitatea deviantei sociale depind in
mare masura de reactia publica fata de aceste abateri si incalcari. In
situatiile in care abaterile de normele si valorile existente in societate, au
loc in sensul progresului, contribuind la dinamica si functionalitatea vietii
7
sociale, devianta poate avea un caracter pozitiv. Spre deosebire de
aceasta, devianta cu caracter negativ cuprinde acele comportamente   care
violeaza normele si valorile, amenintand stabilitatea si securitatea sociala
a grupurilor si se concretizeaza prin actiuni care depasesc limitele
socialmente acceptabile de toleranta, delimitand faptul ca devianta are nu
numai un caracter distructiv, ci si unul constructiv.

DEVIANTA SOCIALA SI  DELICVENTA

       

Din perspectiva functionalista, elaborata de T. Parsons, devianta

reprezinta o problema sociala care ameninta bazele sistemului social fiind
necesara interventia unor mijloace puternice, institutionalizate de control
social. Conform acestei teorii devianta este un esec al solidaritatii sociale
creand disfunctii in relatiile   dintre rolurile sociale ale indivizilor, acestia
reactionand ostil fata de normele societatii. In ansamblul formelor   de
devianta, delicventa sau infractionalitatea are gradul cel mai mare de
periculozitate.

Din punct de vedere juridic, un comportament delincvent este definit

ca fiind un tip de conduita care incalca legea, privita ca ansamblu de
reguli normative edictate si aplicate de autoritatea statal -politica. Ca
fenomen juridic delicventa cuprinde o serie de fapte si actiuni care
violand regula de drept (legea), sunt pasibile de sanctiune, a carei
severitate creste in functie de gravitatea faptei comise si de circumstantele
in care s-a produs.

Fenomenul delincvent sau infractional este constituit din totalitatea

infractiunilor comise de catre diferiti indivizi   intr-o societate si intr-o
anumita perioada de timp.

Daca la o prima analiza delicventa apare ca fenomen juridic, ea

reprezinta, prin determinarile sale profunde, prin circumstantele ei de
producere si existenta. Ca si prin consecintele induse si un fenomen
social, deoarece abaterile si incalcarile legii lezeaza cele mai importante
valori si relatii sociale. In raport cu aceste valori si norme de conduita
sociala, delicventa dobandeste un caracter antisocial si ilicit devenind
obiect de studiu al unor stiinte sociale cum ar fi: psihologia sociala,
sociologia, criminologia, etc.

In concluzie analiza juridica solicita si o analiza psihologica,

sociologica si criminologica cu ajutorul careia se poate identifica
contextul socio-cultural al acestei forme de devianta specifica care este
delicventa. Caracterul antisocial al acestui tip de comportament deviant
obliga a se lua in considerare si celelalte dimensiuni ale vietii sociale
ignorate de studiile cu caracter strict juridic.
8
 INTEGRARE SOCIALA SI DIVERSITATEA DEVIANTEI

        Teoria sociologica dovedita prin experimentare ca fiind cea mai

clara pentru intelegerea inclinatiei pentru devianta este teoria controlului
social. Bazele acesteia au fost puse de E. Durkheim in lucrarea  Despre
sinucidere. Ea se rezuma la afirmatia ca o integrare sociala insuficienta il
elibereaza pe individ de influenta socializanta a anturajului sau, slabindu-i
astfel motivatia de a depune efortul necesar pentru respectarea normelor
sociale.

Conceptul de integrare sociala cuprinde o serie de note specifice,

esentiale pentru a desemna configuratia inchegata a unei structuri sau
colectivitati:

1)- este un proces social prin care se realizeaza o permanenta

reinnoire a unei unitati sociale, implicand intarirea elementelor
acestei unitati;

2)- este o stare de echilibru social, definita prin absenta

marginalitatii;

3)- apartenenta si participarea neimpusa a individului la un set de

norme, valori si atitudini comune grupului;

4)- este rezultatul adaptarii si ajustarii normative a individului,

avand drept consecinta eliminarea conflictelor si a tensiunilor.

        Tipurile de integrare - economic, politica, culturala, urbana,

industriala, profesionala, scolara - reprezinta in acelasi timp dimensiuni
specifice ale procesului integrarii sociale si categorii de probleme
stiintifice asupra carora se exercita demersurile legate de elaborarea unor
modele integrative cu rol diferentiat in societate.

        Integrarea culturala constituie o variabila structurala care masoara

gradul si limitele pana la care o cultura (un sistem cultural).

        Integrarea sociala intretine raporturi stranse cu fenomenele de

reglare. Integrarea sociala este definita prin calitatea si frecventa
relatiilor ce se leaga in cadrul unui grup, precum si prin gradul de
angajare a membrilor sai in activitati comune. Controlul social este o
forma de influenta care se realizeaza in si prin relatii interpersonale.
Integrarea face posibila aceasta influenta dandu-i unuia ocazia sa isi
manifeste asteptarile, altuia sa fie receptiv la ele.  

9
 Prima problema de care se loveste cel ce investigheaza cauzele
deviantei se refera la insusi obiectul explicatiei sale: pentru diversele
forme de acte deviante exista o cauzalitate comuna.

Devianta scolara merge mana in mana cu delicventa juvenila,

corelatiile dintre aceste doua variabile fiind atat de puternice incat cu
greu pot fi distruse.

Delicventii recidivisti nu sunt decat rareori specialisti. Majoritatea

trece fara tranzitie de la furtul benign la furtul grav, de la vandalism la
violenta, de la viol la vanzarea de droguri. Indivizii care fura comit
adesea agresiuni si nu refuza traficul de droguri sau, daca se prezinta
ocazia, violul.

Legatura stransa dintre delicventa si toxicomanie, inclusiv

alcoolismul, este unul dintre elementele cele mai bine stabilite de
criminologie. La delicventi, alcoolismul este un factor de recidiva. Tinerii
delicventi consumatori de droguri si alcool sunt mai numerosi decat
colegii lor care respecta legea.

Raporturile dintre toxicomanie si sinucidere sunt de asemenea foarte

stranse. Sinuciderile si tentativele de sinucidere sunt frecvente la persoane
care consuma substante psihotrope.

Atractia dintre deviante are mai multe explicatii. Furtul merge mana
in mana cu violenta pentru ca acesta din urma este un mijloc rapid de
insusire a bunului altuia si pentru ca unele dintre victime sunt gat sa
recurga la forta pentru a-si apara proprietatile. Alcoolul reduce inhibitiile,
deci nu este surprinzator ca betivii folosesc un stil jignitor de adresare si
ajung sa loveasca si sa raneasca pe cei din jur. Un toxicoman ajunge usor
vanzator de droguri, daca face parte dintr-o retea el poate fi antrenat in
reglari de conturi.

CONCLUZII

Nimeni nu poate nega si nici nu cred ca poate nega cineva, astazi,

existenta fenomenului deviantei, nici faptul ca acesta ia forme tot mai
variate, ca evolueaza in unele zone in directia infractionalismului. In
consecinta acest fenomen trebuie sa stea   mereu in atentia tuturor, pentru a
preveni prin mijloace adecvate aparitia si raspandirea comportamentului
deviant. Delicventa sociala si deviantele care graviteaza in jurul ei ar
trebui sa scada in masura in care exista un control social menit sa
impiedice extinderea acestui fenomen.

10
 Bibliografie

- Introducere in sociologia deviantei - Dan P. Banciu, Sorin    Radulescu,

Marin Voicu - Bucuresti - 1985

- Sociologie Generala - Ioan Mihailescu -Bucuresti 2003

- Copii exceptionali - Tiberiu Bogdan, Iulian Nica - Bucuresti -1970

- Maurice Cusson - Devianta, pag. 439-441

1 Travis  Hirschi - Cauzele delicventei -California -  1969

2 Edwin M.L emert - Devianta si control social - Baltimore -1970

11