14.05.

2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

Cuirasatul japonez Hiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeţi Hiei (dezambiguizare).

Hiei (比叡 ? ) a fost o navă de război a Marinei Imperiale Hiei

Japoneze în timpul primului şi al celui de-al Doilea
Război Mondial. Proiectată de arhitectul naval britanic
George Thurston, Hiei a fost a doua navă lansată la apă
din seria de patru crucişătoare de linie din clasa Kongō şi
una din cele mai înarmate nave construite vreodată.
Construcţia navei a început în anul 1911 la Şantierul
Naval Yokosuka. Hiei a intrat în serviciu în anul 1914. În
cursul Primului Război Mondial, Hiei a patrulat în
câteva ocazii în largul coastei chineze, iar după Configuraţia din 1942 a cuirasatului Hiei
cutremurul din 1923 a participat la operaţiunile de
salvare. Tip Cuirasat clasa Kongō
Istoric
În 1929, Hiei a fost transformat în navă şcoală de Folosită de
artilerie navală pentru a evita casarea în condiţiile Marina Imperială Japoneză
aplicării Tratatului de la Washington din 1922. La Comandată 1911
mijlocul anilor 1930 a servit ca navă de transport pentru Începerea 4 noiembrie 1911
Împăratul Hirohito. Începând cu anul 1937, Hiei a fost construcţiei
din nou transformat, i-a fost reconstruită total Lansare 21 noiembrie 1912
suprastructura, i-au fost îmbunătăţite motoarele şi a fost Armare 4 august 1914
echipat cu catapulte pentru lansarea hidroavioanelor. Statut scufundată după Bătălia
navală de la Guadalcanal pe
Fiind suficient de rapid pentru a însoţi flota japoneză de 14 noiembrie 1942
portavioane, Hiei a fost reclasificat drept cuirasat rapid. Caracteristici tehnice
În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, Hiei făcea Constructor Şantierul Naval Yokosuka
parte din Flota Combinată comandată de vice-amiralul Lungime 222 m
Chuichi Nagumo, fiind desemnat în escorta celor şase Lăţime 31 m
portavioane care au atacat Pearl Harbour pe 7 decembrie Pescaj 9,7 m
1941. Deplasament 37.187 tone
Sistem de turbine cu abur, 3 arbori
Ca parte a Diviziei a 3-a Cuirasate, Hiei a participat la propulsie
multe din acţiunile Marinei Imperiale Japoneze din anul Viteză 30 de noduri (56 km/h)
1942, ajutând la invazia Indiilor Olandeze de Est, ca şi în Autonomie 19.000 km la 14 noduri (26
raidul din Oceanul Indian din 1942. În timpul Bătăliei de km/h)
la Midway, Hiei a făcut parte din flota comandată de Echipaj 1360
amiralul Nobutake Kondō, înainte de a fi trimisă în Armament şi protecţie
Insulele Solomon în timpul Campaniei din Guadalcanal. Armament din construcţie:
8 tunuri calibru 356 mm (14
Hiei a escortat portavioanele japoneze în timpul Bătălia in)/45
din Insulele Solomon Orientale şi al Bătăliei din Insulele 16 tunuri calibru 152 mm (6
Santa Cruz, înainte de a face parte din forţa de in)/50
bombardament comandată de amiralul Kondō pentru 8 tunuri QF 12 pounder 12 cwt
4 mitraliere 6,5 mm (0,26 in)
Bătălia navală de la Guadalcanal. În seara de 13 8 lansatoare submarine
noiembrie 1942, Hiei s-a angajat în luptă cu după transformarea din 1935:
crucişătoarele şi distrugătoarele americane împreună cu * 8 tunuri calibru 356 mm (14
cuirasatul Kirishima. După ce a suferit pagube in)/45
16 tunuri calibru 152 mm (6
in)/50

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 1/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

importante, cuirasatul Hiei a fost distrus de navele 8 tunuri calibru 127 mm (5 in)
inamice. Fiind ţinta a unui atac aerian continuu, Hiei s-a antiaeriene şi anti-navă
20 tunuri automate antiaeriene
scufundat în seara de 14 noiembrie 1942. calibru 1-inch (2,5 cm)
Modifică text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=C
uirasatul_japonez_Hiei&action=edit&section=0)

Cuprins
Proiect şi construcţie
Armament
Serviciu
1914–1929: Crucişătorul de bătălie
1929–1937: Demilitarizarea şi nava şcoală
1937–1941: Reconstrucţia şi cuirasatul
1942: Lupta şi pierderea
Note
Bibliografie

Proiect şi construcţie
Hiei a fost al doilea crucişător de linie din clasa Kongō construit de Marina Imperială Japoneză. Clasa
Kongō a fost proiectată de arhitectul naval bitanic George Thurston.[1] Această clasă de crucişătoare
de linie a fost cerută în 1910 de legea japoneză privind expansiunea navală de urgenţă, care a fost
adoptată după ce HMS Invincible a intrat în serviciu în anul 1908.[2] Cele patru crucişătoare de linie
din clasa Kongō erau create pentru a se putea opune oricărei puteri maritime din acel moment. Au
fost considerate ca fiind variante de crucişător de line ale cuirasatului HMS Erin.[3][4] Cu
armamentul lor de calibru mare şi cu blindajul care reprezenta 23,3% din deplasamentul de 30.000
de tone,[3] Hiei şi navele surori erau cu mult superioare oricărei alte nave din flota japoneză de la acel
moment.[4]

Construcţia lui Hiei a început la Şantierul Naval Yokosuka pe 4

noiembrie 1911, iar cea mai mare parte a pieselor folosite erau
produse în Marea Britanie.[3][5] Crucişătorul Hiei a fost lansat la
apă pe 21 noiembrie 1912, iar echiparea a început în decembrie
1913.[4] Pe 15 decembrie 1913, Takagi Shichitaro a fost desemnat
căpitanul navei.[5] Nava a fost gata pe 4 august 1914.[3]

Echiparea lui Hiei's în Yokosuka,

Armament
septembrie 1913

Bateria de artilerie principală de pe Hiei era compusă din opt

tunuri de calibru 356 mm (14 in) dispuse în patru turele duble, două înainte şi două înapoi.[1] Biroul
Statelor Unite de Informaţii Navale a observat că turelele erau similare celor britanice de 15 inch[6],
cu îmbunătăţiri la etanşeitatea camerelor de arme. Fiecare din cele opt tunuri putea trage cu
proiectile explozive sau cu proiectile anti-blindaj la o distanţă de 35,45 km şi o rată de două proiectile
pe minut.[7] În acord cu opinia conform căreia navele japoneze trebuia să fie mai puternice decât ale
adversarilor, Hiei şi surorile ei au fost primele nave din lume echipate cu tunuri de 356 mm (14
inch).[8] Tunurile principale aveau muniţie pentru 90 de trageri şi o durată de viaţă de 250-280 de
trageri.[6] În 1941 proiectilele au fost colorate pentru a-i ajuta pe tunari şi pe ajutoarele lor.
Proiectilele anti-blindaj de pe Hiei erau vopsite cu negru.[6]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 2/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

Bateria secundară de pe Hiei era constituită din 16 tunuri de calibru 152 mm/50 (6 inch) dispuse în
cazemate unice, toate situate la mijlocul navei, 8 tunuri de 7,6 mm (3 inch) şi 8 lansatoare submarine
de torpile de 533 mm (21 inch).[1] Cele 16 tunuri de calibru 6 inch/50 erau capabile să execute între 5
şi 6 trageri pe minut, cu o durată de viaţă a ţevii de 500 de trageri.[9] Aceste tunuri puteau executa
trageri asupra avioanelor şi asupra navelor, dar modul în care erau poziţionate pe Hiei făcea
nepractică folosirea lor ca tunuri antiaeriene.[4] Cele 8 tunuri de calibru 5 inch/40 adăugate mai
târziu puteau să execute 8-14 trageri pe minut şi aveau o durată de viaţă a ţevii de 800-1500 de
trageri.[10] Aceste tunuri puteau executa cea mai variată gamă de trageri dintre toate armele de pe
Hiei, antiaeriene, anti-navă şi pentru trasoare.[10] Hiei era echipat şi cu un număr mare de tunuri
automate antiaeriene „Type 96 25 mm AT/AA”.[3]

Serviciu

1914–1929: Crucişătorul de bătălie

Pe 4 august 1914, Hiei a fost în mod oficial introdus în serviciu şi

asignat pentru Districtul naval Sasebo, apoi, două săptămâni mai
târziu, a fost inclus în Divizia a 3-a Cuirasate din cadrul Flotei I.
Pe 23 august 1914, Japonia a formulat declaraţia oficială de
război împotriva Imperiului German şi a ocupat fostele colonii
germane din Palau, Insulele Caroline, Insulele Marshall şi
Insulele Mariana. În octombrie 1914, Hiei a plecat din Sasebo
împreună cu Kongō pentru a da ajutor unităţilor Armatei Hiei plecând din Yokosuka pentru a
Imperiale Japoneze în asediul de la Tsingtao, dar a fost rechemat merge la baza navală din Kure pe
la 17 octombrie. [5] Pe 3 octombrie 1915, Hiei şi Kongō au 23 martie 1914.
participat la scufundarea navei Împăratul Nikolai I, un cuirasat
capturat în 1905 în timpul războiului ruso-japonez care a servit în
Marina Imperială Japoneză sub numele de Iki ca navă de apărare de coastă.[11] În aprilie 1916, Hiei a
patrulat în largul coastei chineze împreună cu navele surori Kirishima şi Haruna. Din 1917 şi până la
sfârşitul Primului Război Mondial, Hiei a rămas la baza Sasebo, patrulând de câteva ori în largul
coastelor chineze şi coreene împreună cu surorile sale.[5]

După Primul Război Mondial, Imperiul Japonez a câştigat fostele colonii germane din Pacific în
temeiul Tratatului de la Versailles.[12] Datorită relaţiilor bune pe care Japonia le avea cu Imperiul
Britanic şi cu Statele Unite ale Americii, Hiei şi alte nave de război japoneze au devenit inactive după
război. În afară de câteva misiuni de patrulare împreună cu Haruna şi cu Kirishima în largul
coastelor chineze în anul 1919, Hiei a stat acasă, în porturile japoneze.[5] Pe 13 octombrie 1920, Hiei a
fost trecut în rezervă. După cutremurul din Kanto din septembrie 1923, Hiei a dat ajutor în
operaţiunile de salvare până la sfârşitul lunii. Pe 1 decembrie 1923 Hiei a ajuns la Baza Navală din
Kure unde i s-a mărit elevaţia tunurilor principale de la 20 la 33 de grade şi i-a fost reconstruit
trinchetul.[5]

Având în vedere experienţa Primului Război Mondial, puterile lumii au încercat să descurajeze orice
înarmare care ar fi putut duce la declanşarea unui nou război. În conformitate cu prevederile
Tratatului Naval de la Washington din 1922, Marina Imperială Japoneză trebuia să îşi reducă
efectivele pentru a fi păstrată proporţia de 5:5:3 a navelor mari de război deţinute de Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii şi Japonia.[13] Tratatul i-a interzis Japoniei să mai construiască nave mari
de război până în 1931, iar nicio navă de acest tip nu putea să depăşească un deplasament de 35.000
de tone.[14] Cu condiţia ca îmbunătăţirile să nu depăşească 3.000 de tone, a fost permisă
modernizarea navelor aflate în serviciu cu lansatoare de torpile şi blindaje pentru punte.[14] După
aplicarea Tratatului de la Washington în Japonia au rămas active numai navele din trei clase: clasa de
cuirasate Fusō, clasa de cuirasate Ise şi clasa de crucişătoare de linie Kongō[15]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 3/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

În iulie 1927, Prinţul Takamatsu, fratele mai mic al Împăratului Hirohito, a fost repartizat pe Hiei.
Din octombrie până în noiembrie 1927, nava a fost modificată puţin în baza de la Sasebo pentru a
permite aterizarea a două hidroavioane de tip Yokosuka E1Y, deşi nu au fost adăugate catapulte de
lansare.[5] Pe 29 martie 1928, Hiei a plecat din Sasebo împreună cu Kongō, Nagato şi Fuso, pentru a
patrula în Arhipelagul Chusan, înainte de a ajunge cu Kongō în Port Arthur în aprilie 1928. În
octombrie 1929, Hiei a sosit la Kure pentru a fi demilitarizată şi reconstruită.[5]

1929–1937: Demilitarizarea şi nava şcoală

Pentru a evita casarea navei în condiţiile Tratatului de la

Washington, Marina Imperială Japoneză a hotărât să o
Hiei în august 1933, după
transforme într-o navă şcoală.[16] Pe 15 octombrie 1929, Hiei a
transformarea în navă şcoală. sosit în docul uscat al Şantierului Naval Kure. Au fost demontate
turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile,[5] tunurile
de 6 inch şi blindajul. I-au mai rămas nouă cazane, ceea ce a
făcut ca viteza să îi scadă la 18 noduri (33 km/h).[16] A fost îndepărtat şi unul din coşurile de fum.[5]
Hiei a fost reclasificat ca navă în rezervă la sfârşitul lunii noiembrie 1929. Pe 24 aprilie 1930
reconstrucţia navei s-a oprit din cauza Tratatului Naval de la Londra, conform căruia construcţia şi
posesia de nave de război erau şi mai mult restricţionate. La Sasebo au început operaţiunile de
conservare a navei. Reconstruirea lui Hiei va fi reluată în iulie 1931.[5]

În septembrie 1931 unităţile armatei japoneze au invadat Manciuria, iar provincia chineză a fost
transformată într-un stat marionetă denumit Manchukuo.[17] În decembrie 1932, Hiei a fost asignat
escadrilei de antrenament a Marinei Imperiale Japoneze. Pe 25 februarie, Liga Naţiunilor a decis că
Japonia a încălcat suveranitatea Chinei şi legile internaţionale prin indavadarea Manciuriei.[17]
Refuzând să accepte hotărârea, Imperiul Japoniei s-a retras din Liga Naţiunilor în aceeaşi zi. Această
retragere a însemnat şi denunţarea tratatelor de la Washington şi de la Londra, ceea ce a dus la
dispariţia oricăror restricţii referitoare la construirea unor nave de război. De la sfârşitul lunii mai
1933 şi până pe data de 13 august, Hiei a primit îmbunătăţiri care i-au permis să îndeplinească sarcini
uzuale pentru împărat. Pe 16 august a servit ca navă de observaţie a împăratului pentru Marina
Imperială Japoneză. Din ianuarie până în martie 1934, turela nr.4 şi magazia de muniţie au fost
refăcute. În noiembrie 1935 Hiei a fost nava oficială a împăratului în timpul vizitei în prefecturile
Kagoshima şi Miyazaki.[5]

1937–1941: Reconstrucţia şi cuirasatul

Nefiind împiedicată de restricţiile impuse de Tratatele de la

Washington şi de la Londra, Marina Imperială Japoneză a
reconstruit nava Hiei pentru a fi ca surorile ei. Hiei a primit opt
cazane Kampon şi turbine cu reductor de turaţie, iar etrava a fost
lungită cu 7,9 m pentru a mări viteza.[5] Turelele de 14 inch de la
pupa au fost repuse în funcţiune şi au fost instalate sisteme de
control al tragerilor la toate turelele principale.[18] A fost mărită
elevaţia tunurilor principale şi a celor secundare şi nava a fost Hiei executând manevre după a
echipată cu două hidroavioande de recunoaştere Nakajima E8N doua reconstrucţie, în decembrie
„Dave” şi Kawanishi E7K „Alf”. Catapultele şi trenurile de lansare 1939.
au fost montate spre pupa după turela nr.3.[18] Au fost reparate
14 din tunurile de 6 inch au fost montate 8 tunuri calibru 127 mm
(5 in) antiaeriene şi anti-navă, precum şi 20 tunuri automate antiaeriene calibru 1-inch (2,5 cm).[18]
Suprastructura lui Hiei a fost reconstruită, fiind un prototip al turnului ce urma a fi folosit pe
cuirasatele din clasa Yamamoto, care se afla în faza de proiect la acel moment.[19]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 4/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

Blindajul lui Hiei a fost îmbunătăţit. Centura principală a fost montată din nou şi a fost consolidată
astfel încât să aibă o grosime uniformă de 200 mm. Pereţii etanşi de compartimentare, cu o grosime
care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau centura principală.[20] Armura turelelor a fost consolidată
până la 254 mm, în timp ce porţiuni de 102 mm au fost adăugate la puntea blindată.[20] Blindajele
din jurul depozitelor de muniţie au fost şi ele refăcute şi consolidate. Deşi nu era la fel de bine
blindată ca alte cuirasate japoneze, Hiei era cu mult mai rapidă. Reconstrucţia a fost terminată pe 31
ianuarie 1940. Capabilă să dezvolte o viteză de 30,5 noduri (56,5 km/h), Hiei a fost reclasificată drept
cuirasat rapid.[21] În octombrie 1940, Hiei a participat la parada Flotei Imperiale unde a fost trecută
în revistă de Împăratul Hirohito, membrii familiei regale, ministerul marinei Koshirō Oikawa şi
amiralul Isoroku Yamamoto. În noiembrie, Hiei a fost desemnată să facă parte din Divizia a 3-a
Cuirasate din cadrul Flotei I.[5]

Pe 26 noiembrie 1941 Hiei a plecat din Golful Iturup, Insulele Kurile, împreună cu Kirishima şi şase
portavioane rapide din cadrul Flotei I Aeriană japoneză (Akagi, Kaga, Sōryū, Hiryū, Shōkaku şi
Ziukaku) sub comanda vice-amiralului Chuichi Nagumo. Pe 7 decembrie 1941, avioanele de pe aceste
nave au executat atacul de la Pearl Harbour asupra navelor americane. După atac şi după formularea
declaraţiei oficiale de război, Hiei s-a întors în Japonia.[5]

1942: Lupta şi pierderea

Pe 17 ianuarie 1942, Hiei a plecat spre baza navală din Truk

împreună cu Divizia a 3-a Cuirasate pentru a sprijini operaţiunile
desfăşurate de portavioane pentru ocuparea oraşelor Rabaul şi
Hiei în Golful Tokio pe 11 iulie 1942. Kavieng. În februarie, împreună cu portavioane şi cu
distrugătoare, a făcut parte din formaţia de luptă care s-a opus
raidurilor americane asupra Insulelor Gilbert şi Marshall.[5] Pe 1
martie, în urma operaţiunilor desfăşurate de portavioane împotriva bazelor americane din Darwin şi
Java (Indiile Orientale Olandeze), Hiei, Kirishima şi Chikuma, care aveau rolul de escortă pentru
portavion, s-au angajat în luptă cu distrugătorul Edsall. Hiei a tras 210 proiectile de 14 inch şi 70 de
proiectile de 6 inch. Distrugătorul a fost imobilizat de bombardierele în picaj de pe portavioane şi a
fost distrus şi scufundat de focurile de artilerie de pe cele trei nave.[5]

În aprilie 1942, Hiei şi Divizia a 3-a Cuirasate s-a reunit cu cinci portavioane şi două crucişătoare în
raidul din Oceanul Indian împotriva Marinei Britanice.[19] Pe 5 aprilie, flota japoneză a atacat portul
Colombo din Ceylon.[22] Pe 8 aprilie, avioanele de pe portavioanele japoneze au atacat baza navală a
Marinei Britanice din Trincomalee, unde au aflat că toate navele din Flota Britanică de Est,
comandată de amiralul James Somerville, care supravieţuiseră bătăliilor, se retrăseseră în noaptea de
dinainte. Pe drumul de întoarcere, un hidroavion de pe Haruna a observat portavionul HMS Hermes
care a fost repede scufundat în urma unui atac aerian.[23] Flota s-a întors în Japonia, unde a ajuns pe
23 aprilie.[5]

Pe 27 mai 1942, Hiei a plecat, împreună cu Kongō şi cu crucişătoarele Atago, Chōkai, Myōkō şi
Haguro, să facă parte din Flota de Invazie condusă de amiralul Nobutake Kondō în timpul bătăliei de
la Midway.[5][19] După ce, pe 4 iunie, patru portavioane ale Flotei Combinate au fost pierdute în
bătălie, flota lui Kondō s-a întors în Japonia.[24] În iulie, Hiei a intrat în docul uscat pentru repararea
accesoriilor necesare hidroavioanelor şi pentru adăugarea unor tunuri de 25 mm.[5] În august, Hiei a
participat în escorta portavionului Shōkaku la bătălia din Insulele Solomon Orientale.[25] În
octombrie, Hiei a făcut parte din flota comandată de contraamiralul Abe şi a asigurat acoperirea
necesară pentru Kongō şi Haruna care aproape au distrus aerodromul Henderson Field în timpul
bătăliei de la Guadalcanal.[26] În perioada 26-30 octombrie, Hiei şi navele sale surori au participat la
bătălia din Insulele Santa Cruz.[19]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 5/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

Pe 10 noiembrie 1942, Hiei a plecat din Truk, împreună cu

Kirishima şi 11 distrugătoare, pentru a distruge poziţiile
americane din jurul aerodromului Henderson Field şi a permite
astfel unui convoi de transport japonez să aducă soldaţi şi
echipament pe Insula Guadalcanal. Flota japoneză, care era
comandată de contraamiralul Hiroaki Abe, a fost observată de
avioanele de recunoaştere americane cu câteva zile înainte de a
ajunge în Insulele Solomon. O flotă formată din două
crucişătoare grele, trei crucişătoare uşoare şi opt distrugătoare a Hiei, avariat şi lăsând o dâră de
fost plasată sub comanda contraamiralului Daniel Callaghan în petrol, este atacat de un bombardier
zona Ironbottom Sound pentru a se opune japonezilor.[27] La ora pe 13 noiembrie 1942.
01:24 pe 13 noiembrie, flota japoneză a fost observată la o
distanţă de 26 km de crucişătorul uşor Helena. Pentru că Abe nu
a anticipat că i se va opune rezistenţă, principalele tunuri de pe navele sale erau încărcate cu
proiectile explozive potrivite pentru bombardarea aerodromului, astfel că nu a putut să deschidă
imediat focul asupra navelor inamice.[5]

La ora 01:50, Hiei şi-a aprins luminile de căutare şi a deschis focul asupra crucişătorului uşor
Atlanta, astfel începând prima bătălie navală din Guadalcanal. Deşi tunurile de pe Atlanta au reuşit
să îi stingă luminile de căutare, Hiei a putut să-şi concentreze loviturile asupra crucişătorului pe care
l-a avariat grav. În cursul acestor evenimente contraamiralul Norman Scott a fost ucis.[28] Hiei şi
Kirishima au scos din luptă două distrugătoare americane, din care unul s-a scufundat mai târziu.
Hiei a devenit ţinta celor mai multe din tunurile de pe navele americane. Tunurile de 5 inch, care au
tras din apropiere, au produs pagube mai suprastucturii cuirasatului; chiar amiralul Abe a fost rănit
când distrugătorul Laffey a tras asupa punţii, iar una din lovituri l-a ucis pe şeful de stat major.[29]
Această concentrare a americanilor asupra lui Hiei i-a permis cuirasatului Kirishima să treacă de
barajul făcut de americani şi să distrugă crucişătorul San Francisco, ucigându-l pe amiralul
Callaghan.[30]

Având unul din cuirasate grav avariat, Abe a ordonat retragerea flotei japoneze la ora 02:00.[5]
Kirishima a încercat să îl remorcheze pe Hiei până în zone mai sigure, dar apa a inundat
compartimentele mecanismului de direcţie, blocândui cârma spre tribord. În dimineaţa de 14
noiembrie, Hiei a fost atacat de bombardierele americane. Nava continua să se deplaseze spre tribord
cu 5 noduri (9,26 km/h).[30] La 11:30, două torpile lansate de pe un bombardier torpilor Grumman
TBF Avenger au lovit uirasatul.[5] După ce a suferit câteva alte atacuri cu torpile şi bombe de-a lungul
zilei, echipajului i s-a ordonat să abandoneze nava înainte ca distrugătoarele care o escortau să o
scufunde.[31] Cuirasatul Hiei s-a scufundat în seara de 14 noiembrie după ce a pierdut 188 de membri
ai echipajului. A fost scoasă din registrul naval pe 20 decembrie 1942.[5]

Note
1. ^ a b c „Combined Fleet – Kongo-class
battlecruiser” (http://combinedfleet.com/ships/
kongo). Parshall, Jon; Bob Hackett, Sander
Kingsepp, & Allyn Nevitt. Accesat în 11
februarie 2009.
2. ^ Stille (2008), p. 14
3. ^ a b c d e Gardiner and Gray (1984), p. 234
4. ^ a b c d Jackson (2008), p. 27
5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x
„Combined Fleet – tabular history of Hiei” (htt
p://www.combinedfleet.com/hiei2.htm).
Parshall, Jon; Bob Hackett, Sander Kingsepp,
& Allyn Nevitt. Accesat în 25 iulie 2010.
6. ^ a b c DiGiulian, Tony. „Japanese 14"/45
(35.6 cm) 41st Year Type” (http://navweaps.co
m/Weapons/WNJAP_14-45_t41.htm).
Navweaps.com. Accesat în 26 februarie 2009.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 6/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

7. ^ „Combined Fleet – 14"/45 Naval Gun” (htt 16. ^ a b Stille (2008), p. 16

p://combinedfleet.com/360_45.htm). Parshall,
Jon; Bob Hackett, Sander Kingsepp, & Allyn 17. ^ a b Jackson (2000), p. 72
Nevitt. Accesat în 11 februarie 2009. 18. ^ a b c Stille (2008), p. 18
8. ^ Jackson (2000), p. 48 19. ^ a b c d Stille (2008), p. 19
9. ^ DiGiulian, Tony. „Japanese 6"/50” (http://ww 20. ^ a b McCurtie (1989), p. 185
w.navweaps.com/Weapons/WNJAP_6-50_t4
21. ^ Willmott (2002), p. 35
1.htm). Navweaps.com. Accesat în 26
februarie 2009. 22. ^ Jackson (2000), p. 119
10. ^ a b DiGiulian, Tony. „Japanese 5"/40” (http:// 23. ^ Jackson (2000), p. 120
www.navweaps.com/Weapons/WNJAP_5-40_ 24. ^ Schom (2004), p. 296
t89.htm). Navweaps.com. Accesat în 26 25. ^ Frank (1990), pp. 167–172
februarie 2009. 26. ^ Schom (2004), p. 382
11. ^ McLaughlin (2003), pp. 44–45 27. ^ Hammel (1988), pp. 99–107
12. ^ Willmott (2002), p. 22 28. ^ Schom (2004), p. 414
13. ^ Jackson (2000), p. 67 29. ^ Schom (2004), p. 415
14. ^ a b Jackson (2000), p. 68 30. ^ a b Stille (2008), p. 20
15. ^ Jackson (2000), p. 69 31. ^ Schom (2004), p. 417

Bibliografie
Breyer, Siegfried (1973). Battleships and battle cruisers, 1905–1970. Garden City, New York:
Doubleday. OCLC 702840 (https://www.worldcat.org/oclc/702840).
Frank, Richard (1990). Guadalcanal: The Definitive Account of the Landmark Battle. New York:
Random House. ISBN 0-394-58875-4.
Gardiner, Robert; Gray, Randal, ed. (1984). Conway's All the World's Fighting Ships: 1906–1921.
Annapolis: Naval Institute Press. ISBN 0-870-21907-3.
Hammel, Eric (1988). Guadalcanal: Decision at Sea: The Naval Battle of Guadalcanal, November
13–15, 1942. (CA): Pacifica Press. ISBN 0-517-56952-3.
Jackson, Robert (2000). The World's Great Battleships. Brown Books. ISBN 1-897884-60-5
Jackson, Robert (editor) (2008). 101 Great Warships. London. Amber Books. ISBN 978-1-
905704-72-9
McCurtie, Francis (1989) [1945]. Jane's Fighting Ships of World War II. London: Bracken Books.
ISBN 1-85170-194-X
McLaughlin, Stephen (2003). Russian & Soviet Battleships. Annapolis, MD: Naval Institute Press.
ISBN 1-55750-481-4.
Moore, John (1990) [1919]. Jane's Fighting Ships of World War I. London: Studio Editions. ISBN
1-85170-378-0
Morison, Samuel Eliot (1958). „The Naval Battle of Guadalcanal, 12–15 November 1942”. The
Struggle for Guadalcanal, August 1942 – February 1943, vol. 5 of History of United States Naval
Operations in World War II. Boston: Little, Brown and Company. ISBN 0-316-58305-7.
Parshall, Jon; Hackett, Bob; Kingsepp, Sander; Nevitt, Allyn (mai 1997), Imperial Japanese Navy
Page (http://combinedfleet.com/)
Schom, Alan (2004). The Eagle and the Rising Sun; The Japanese-American War, 1941–1943.
Norton & Company. ISBN 0-393-32628-4
Stille, Cdr Mark (2008). Imperial Japanese Navy Battleship 1941–1945. Oxford: Osprey
Publishing. ISBN 978-1-84603-280-6
Whitley, M. J. (1998). Battleships of World War Two: An International Encyclopedia. Annapolis,
Maryland: Naval Institute Press. ISBN 1-557-50184-X.
Willmott, H.P. (2002). The Second World War in the Far East. Smithsonian Books. ISBN 0-304-
36127-5.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 7/8
14.05.2020 Cuirasatul japonez Hiei - Wikipedia

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cuirasatul_japonez_Hiei&oldid=12836468

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 4 mai 2019, ora 06:56.

Acest text este disponibil sub licenţa Creative Commons cu atribuire şi distribuire în condiţii identice; pot exista şi clauze
suplimentare. Vedeţi detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuirasatul_japonez_Hiei 8/8