Sunteți pe pagina 1din 3

Stenoza mitrală: simptome, cauze, tratament,

prevenţie

Stenoza mitrală: Definiţie

Stenoza mitrală este o afecţiune care constă în îngustarea orificiului valvei mitrale – una
dintre cele patru valve ale inimii –, ceea ce duce la reducerea sau blocarea circulaţiei
sângelui între cavităţile inimii. Principala cauză a stenozei mitrale este febra reumatică,
o boală inflamatorie apărută pe fondul unei infecţii streptococice netratate.

Din păcate, simptomele stenozei mitrale nu sunt evidente decât în momentul în care
boala este avansată şi este descoperită deseori întâmplător, cu ocazia unui control
cardiologic de rutină. Tratamentul acestei afecţiuni cardiace presupune administrarea
anumitor medicamente şi, în anumite situaţii, chiar intervenţia chirurgicală. În lipsa unui
tratament corect, stenoza mitrală poate duce la boli severe şi chiar deces, pe fondul
apariţiei complicaţiilor asociate acestei afecţiuni cardiace.

Stenoza mitrală: simptome

Stenoza mitrală este o afecţiune care evoluează progresiv şi poate trece neobservată
ani de-a rândul. Simptomele se fac simţite abia în stadiile avansate de evoluţie a bolii.
Pot apărea manifestări precum:

 Dificultăţi de respiraţie (respiraţie scurtă)


 Palpitaţii
 Tuse cu sau fără sânge
 Dureri în piept
 Oboseală
 Umflarea picioarelor şi a gleznelor
 Înroşirea obrajilor
 Infecţii respiratorii frecvente
 Întârzire în dezvoltare
 Ameţeală
 Leşin
Complicaţiile stenozei mitrale netratate pot fi: aritmia cardiacă, fibrilaţia
atrială, embolismul pulmonar, hipertensiunea pulmonară, edemul pulmonar, insuficienţa
cardiacă, endocardita, cardiomegalia (inimă mărită), infarctul sau atacul cerebral (ca
urmare a formării şi deplasării cheagurilor de sânge la organe vitale).

Stenoza mitrală: cauze

Stenoza mitrală este cauzată în principal de febra reumatică, o afecţiune care apare pe
fondul episoadelor de infecţie streptococică sau scarlatină netratate. Deşi apare cu
precădere în a doua decadă a vieţii, în categoria de vârstă 30-45 de ani, stenoza mitrală
poate afecta şi vârstnicii, ca urmare a acumulării de calciu pe vasele de sânge.

Rareori, stenoza mitrală poate fi congenitală, adică prezentă la naştere, şi este


considerată o urgenţă medicală, copiii având o speranţă de viaţă de cel mult doi ani în
lipsa tratamentului chirugical.

Alte cauze ale stenozei mitrale sunt: bolile autoimune – cum ar fi lupusul eritematos
sistemic, artrita reumatoidă, sindromul carcinoid, de exemplu –, miocardita (inflamaţia
muşchiului cardiac), cheagurile de sânge, radioterapia, infecţia bacteriană a valvelor
cardiace (endocardita) sau o tumoră benignă a musculaturii atriului.
Deşi nu se cunoaşte cu exactitate motivul, femeile prezintă un risc de 2-3 ori mai mare
de a dezvolta stenoză mitrală în comparaţie cu bărbaţii.

Stenoza mitrală: diagnostic

Diagnosticul stenozei mitrale se stabileşte pe baza examenului fizic, coroborat cu


rezultatele ecocardiografiei, electrocardiografiei sau radiografiei toracice.
Examinarea fizică presupune auscultaţia cordului cu stetoscopul, murmurul cardiac fiind
principalul simptom specific stenozei mitrale. Pentru confirmarea suspiciunii
diagnosticului de stenoză mitrală, medicul cardiolog poate solicita efectuarea unei
ecocardiografii – metodă care foloseşte ultrasunete pentru a capta modificările
structurale sau funcţionale ale inimii – sau a unei electrocardiografii, o investigaţie care
evaluează activitatea electrică a inimii.

De asemenea, se poate solicita radiografia pulmonară, în cazul în care se suspectează


existenţa unor complicaţii, cum ar fi cardiomegalia, hipertrofia cordului sau ischemia
cardiacă.

Deşi este o metodă invazivă şi riscantă, uneori se poate apela şi la cateterismul cardiac,
o investigaţie precisă care evaluează severitatea stenozei mitrale şi ajută totodată la
stabilirea tratamentului corect, în special dacă se depistează prezenţa bolii cardiace
ischemice.

Stenoza mitrală: tratament

Tratamentul stenozei mitrale diferă în funcţie de simptomele resimţite şi de severitatea


afecţiunii. Dacă manifestările lipsesc sau sunt uşoare, medicamentele recomandate de
medic sunt suficiente, nefiind necesară intervenţia chirugicală. Acestea pot include
diuretice, betablocante, blocante ale canalelor de calciu, anticoagulante sau
antiaritmice, care ameliorează simptomele şi previn apariţia complicaţiilor.

În cazul în care simptomele sunt severe, boala este avansată şi medicamentele nu îşi
fac efectul, medicul poate apela la o intervenţie numită valvuloplastie, care repară
valvele cardiace cu ajutorul unui cateter cu balon.

Dacă valvele sunt grav afectate, se poate decide înlocuirea lor cu unele artificiale.
Totuşi, succesul operaţiei depinde de vârsta pacientului şi de capacitatea sa de
recuperare. De asemenea, o astfel de intervenţie presupune şi măsuri preventive
ulterioare, care constau în administarea de antibiotice înainte de orice procedură
chirurgicală sau dentară, pentru a reduce riscul de infecţie bacteriană, care poate
agrava semnificativ starea de sănătate.

Stenoza mitrală: prevenţie

Cea mai bună cale de a evita stenoza mitrală este tratamentul corect al infecţiilor
streptococice sau al scarlatinei, la timp, astfel încât să nu îşi facă apariţia febra
reumatică, principala cauză a acestei afecţiuni cardiace. În acest sens, este esenţial
ca infecţiile în gâtsă fie tratate corespunzător, cu ajutorul antibioticelor, la recomandarea
medicului.

Există anumite schimbări în stilul de viaţă care pot ameliora simptomele stenozei mitrale
şi pot preveni apariţia complicaţiilor, iar acestea includ: evitarea consumului excesiv de
alcool, cafea, sare, menţinerea unei greutăţi corporale normale şi efectuarea de exerciţii
fizice de intensitate moderată.