1

MEDICAȚIA ANTIALERGICĂ

Alergia

Alergia reprezintă o reactivitate particulară, exagerată, specifică, a unui organism fața de o

substanță care, în cantitați comparabile, este inofensibilă pentru subiecții normali. Termenul provine
de la cuvantul grecesc „allos" care înseamnă deviere de la starea originală, normală.
Alergia constă în diverse simptome provocate printr-un mecanism imunologic ca urmare a
expunerii la un alergen bine determinat, având la bază reacția antigen-anticorp. Dacă un subiect
normal se expune la contacte repetate cu un antigen, într-o anumită doză sensibilizantă, poate forma
anticorpi, devenind astfel alergic, sensibilizat, având o stare de hipersensibilitate care duce la un
răspuns imunitar exagerat.
Alergeni au fost denumiți antigenii care provoaca simptome alergice și care în contact cu un
organism stimulează producția de anticorpi dar și de celule sensibilizate, conferindu-le calitatea de a fi
imunogeni.

În marea lor majoritate alergenii sunt factori − alergeni medicamentoși: antibiotice

exteriori organismului, elemente din mediul beta-lactamice, insulina, protamina,
extern și sunt grupați dupa calea de pătrundere substante radiologice de contrast, etc.;
astfel: − alergeni chimici: iodul, formaldehida,
− pneumoalergeni: polen, particule de fân, rașini, tiramina, nichel, cobalt, coloranți
acarieni, fungi atmosferici, praf de casă, etc.
produse animaliere:pene, par, scuame,
puf; fum de țigară etc.;
− alergeni alimentari (trofoalergeni):
albușul de ou, lapte de vacă (mai ales la
sugari), căpsuni, fragi, nuci, arahide,
alune, unele preparate din carne:
mezeluri, afumături, conserve; carnea de
pește, crustacee etc.;
− alergeni de insecte: veninuri de insecte:
albine, viespi, păienjeni;
2

Reacția antigen-anticorp are loc în situația când un organism sensibilizat (purtator de

anticorpi) vine din nou în contact cu antigenul, într-o cantitate suficientă pentru a o declanșa.
Contactul IgE cu un antigen specific provoacă degranularea bazofilelor si mastocitelor care
elimină un număr mare de mediatori ca histamina, serotonina, leucotriene, prostaglandine etc.
O serie de factori influențează procesul de sensibilizare și anume:
− factori genetici – exista o predispoziție genetică, familială a atopiei;
− reactivitatea individuala - apare la persoane predispuse;
− calea de contact alergen - organism, mai susceptibilă fiind pielea, apoi mucoasele aparatului
respirator, digestiv, calea injectabilă;
− frecvența și intensitatea contactului alergen-organism;
− unii factori de mediu favorizează creșterea frecvenței bolilor alergice (poluarea cu bioxid de
sulf, gaze de eșapament, oxid si dioxid de azot etc);
− factori predispozanti interni ca: starea de nutriție și prezența infecțiilor virale sau bacteriene
cornice influențează considerabil aparoția alergiilor.

Exemple de manifestări alergice:

− manifestări alergice cutanate: urticarie acută, prurit, edem angioneurotic, eritme nodos și
eritem polimorf, erupții tip acneiform, dermatite de contact;
− manifestări alergice respiratorii: rinite alergice, astm bronșic;
− manifestări alergice digestive: sindrom alergic bucal, alergie gastrointestinală;
− manifestări alergice ocular: conjunctivite alergice;
− manifestări alergice sistemice grave: șocul anafilactic, boala serului.

TRATAMENTUL TULBURĂRILOR ALERGICE

Terapia antialergică are la bază cîteva principii generale:

1. eliminarea alergenului pe cât posibil;
2. măsuri de igienă ca: păstrarea curățeniei pentru diminuarea acarienilor, a parului de animale de
casa, etc.
3. tratamentul antialergic specific sau imunoterapia specifică cu alergen, cunoscută inițial ca
desensibilizare specifică (hiposensibilizare);
4. tratamentul nespecific în bolile alergice vizează combaterea modificărilor fiziopatologice
prin mijloace care acționeaza patogenic sau simptomatic, reducând astfel sau prevenind
manifestările clinice.

Tratamentul specific
Imunoterapia specifică (ITS) presupune identificarea alergenului și constă în administrarea
la bolnavul alergic în doze crescute a unui extract alergenic în scopul obișnuirii (tolerarii) de
către organism a alergenului cauzator de boală. Desensibilizarea specifica se face prin
injectarea subcutanata a alergenului cu cresterea lent progresiva a dozelor pana la obinerea
unei doze de întreținere. Se mai pot administra oral si sublingual, avand la baza stimularea
3

antigenica a limfocitelor din sistemul imun local.

Inițierea ITS se face de către medicul specialist alergolog în colaborare cu un serviciu ATI,
fiind dotat cu trusă antișoc anafilactic (adrenalina, corticoizi injectabili, antihistaminice
injectabile, soluții perfuzabile, flacoane cu aerosoli de beta-2-adrenergice, aminofilina, garou,
etc.)
Manifestările clinice care beneficiază de ITS sunt cele respiratorii (rinită, astmul),
oculoconjunctivitele, urticaria, alergia la veninul de insecte. Se foloseste foarte rar în
alergia medicamentoasă.

Tratamentul nespecific
Terapia nespecifică a bolilor alergice sau cu componentă alergică cuprinde o serie de grupe
de medicamente care influențeaza eliberarea și fixarea mediatorilor dintre care amintim:
a) antihistaminice
b) antiserotoninice
c) adrenalina (antagonist fiziologic al histaminei)
d) corticosteroizi
e) inhibitorii degranulării mastocitare
f) imunodepresive
g) psihotrope.
Utilizarea acestor clase de medicamente reprezintă o alternativă extrem de viabilă,
avantajoasă prin efectele favorabile și extrem de constante în terapia antialergică.

ANTAGONIȘTII FIZIOLOGICI AI HISTAMINEI ȘI ALTOR AUTACOIZI

Antagoniștii fiziologici ai histaminei și altor autacoizi se folosesc în tratamentul reacțiilor
alergice de tip I. Adrenalina este indispensabilă, salvatoare în șocul anafilactic și pentru
combaterea crizelor de astm bronsic. Se administreaza s.c. 1 mg (o fiolă de adrenalina l%o)
pentru adult si ¼ mg pentru copii.

GLUCOCORTICOIZI
Introducerea corticosteroizilor în practica medicală a reprezentat o revoluție în tratamentul
bolilor alergice.
Au dat rezultate favorabile în toate formele de astm în afara de astmul de efort. Se folosesc
în tratamentul nespecific corticoizi de sinteza (prednison, metilprednisolon, triamcinolon,
dexametazonă, betametazonă, parametazonă) administrați pe cale generala (orală, injectabilă) și
cei cu acțiune prelungita – retard (metilprednisolon acetat, triamcinolon acetonid).
Din nefericire, o administrare prelungită, peste 20-30 zile, induce efecte secundare negative ca: reduce
rezistența la infecții, efecte adverse digestive (hiperaciditate, ulcer), osteoporoză, hipo- sau
hipercorticism, accentuează hipetensiunea arterial, provoacă tulburări psihice sau le decompensează
pe cele existente, determină diabetul cortizonic sau decompensează diabetul preexistent, produce
leziuni oftalmice, induce coticodependentă.
4

Indicațiile indiscutabile ale corticoterapiei sunt:

− status astmaticus (starea de rau astmatic);
− șocul anafilactic;
− edemul angioneurotic Quincke;
− dermatite alergice severe;
− reacții vasculare alergice acute;
− boli cu componenta imunologica (colagenoze).

INHIBITOARELE DEGRANULĂRII MASTOCITELOR

Blocarea eliberării de histamină s-a realizat prin descoperirea efectului frenator asupra
degranularii mastocitului (conținator de histamină și alți mediatori) a cromoglicatului de sodiu.
Are un efect preventiv în apariția manifestărilor clinice din rinitele sezoniere, astmul
bronțic, conjunctivitele alergice.
Un alt produs antiastmatic și antianafilactic este ketotifenul; are actiune antihistaminică,
blocând receptorii H1. Se indică în rinitele sezoniere și astm.

SUBSTANȚE IMUNODEPRESIVE
Se folosesc pentru deprimarea procesului imun, inhibând proliferarea limfocitară
determinată de stimulul antigenic îndeosebi în bolile autoimune, profilaxia rejectului de grefă.
De ex. ciclosporina, ciclofosfamida .

ANTIHISTAMINICELE H1 (antagoniști de receptori H1)

Histamina este considerată unul din cei mai importanți mediatori ai alergiei și inflamației,
dar funcționează și ca un neurotransmițător.
Este o amină biogenă 2-(4-imidazolil)-etilamina, prezentă într-o varietate de țesuturi, de
aici provenind și denumirea de histamină, de la cuvantul grecesc histos pentru tesuturi. E o
moleculă hidrofilă, larg distribuită în regnul animal, veninuri, bacterii, plante (urzică). Este
depozitată în formă inactivă în granulele citoplasmatice din mastocite în țesuturi sau bazofile în
sange. Cele mai mari cantități de histamină se găsesc în organele de șoc: piele, mucoasa tractului respirator, mucoasa
gastrointestinală.

Antihistaminice H1 (Antagonist de receptori H1)

Antihistaminicele H1, primele descoperite, se utilizează în unele alergii de tip I, având

capacitatea de a împiedica efectele histaminei.

Clasificarea antihistaminicelor H1:

A. Clasificarea antihistaminicelor H1 în funcție de structura chimică:

5

V. Piperazine:
I. Etilendiamine ( X=N) : - meclozin,
- cloropiramina, - cetirizin,
- antazolin, - levocetirizina.
- mepiramina. VI. Alte structuri:
II. Etanolamine (X=O): - astemizol,
- clorfenoxamina, - terfenadina,
- clemastina. - loratadina,
III. Alchilamine (X=C) : - azelastin,
- feniramina, - ebastin,
- clorfeniramina. - fexofenadina,
IV. Fenotiazine (X=C situat pe nucleul - desloratadina,
fenotiazinic): - difenhidramina,
- prometazina, - dimentiden,
- alimemazina, - ciproheptadina,
- mequitazina. - ketotifen.

B. Clasificarea antihistaminicelor H1 in funcție de momentul apariției:

I. antihistaminice H1 de generația I: etilendiamine, etanolamine, alchilamine, fenotiazine;
II. antihistaminice H1 de generația II: piperazine și alte structuri (au avantajul că sunt
lipsite de efecte sedative și anticolinergice; au acțiune rapidă, de lunga durată, cel puțin 24 ore,
deci se administrează o data/zi).

C. Clasificarea antihistaminicelor H1 in funcție de efectul sedativ:

I. antihistaminice de noapte: fenotiazine și etanolamine,
II. antihistaminice de zi: loratadina,desloratadina, cetirizina, levocetirizina etc.

Farmacodinamie

Majoritatea antagonistilor H1 au acțiuni farmacodinamice și aplicații terapeutice similare și efectele

lor rezultă din blocarea competitivă, reversibila a receptorilor H1.
Antihistaminicele H1 au doua tipuri de efecte.
A. Blocarea receptorilor H1 conduce la :
− Antagonizarea efectelor histamine la nivelul muschilor netezi bronhiolari și de la nivel
gastrointestinal,
− Nu sunt antagonizate în totalitate efectele cardiovasculare, deoarece la acest nivel se
găsesc si receptori histaminergici H2.
6

Antihistaminicele H1 oferă o protecție parțială în reacțiile alergice de tip I, împiedică

permeabilizarea capilarelor și formarea edemului. Suprimă pruritul.
B. Efecte proprii:
− Efecte anticolinergice - uscăciunea gurii și mucoaselor nasului și gâtului - un beneficiu
în rinoreea nonalergică, dar poate cauza și retenție urinară și tulburări de vedere;
− Efect anestezic local – apare prin blocarea canalelor de sodiu;
− Efect sedativ – intens la derivații de fenotiazină și de etanolamină. Pentru derivații cu
structură piperazinică și cu structuri diverse (generația a II-a), efectul sedativ nu este evident.
Antihistaminicele din prima generație potențeaza efectul deprimant central al bauturilor
alcoolice, tranchilizantelor. Deoarece chiar la doze terapeutice pot produce oboseală, ameteală,
incoordonare, incapacitate de concentrare, somnolență nu se recomandă în timpul zilei, la șoferi, la
cei care manipulează mașini.
− Efect antivomitiv – util mai ales în răul de miscare (prometazina).
Farmacoterapie

Indicații terapeutice ale antihistaminicelor H1:

 Antihistaminicele H1 se utilizează pentru

a preveni sau trata simptomele reacțiilor
alergice din rinitele și conjunctivitele
alergice din cadrul febrei de fân,
polinozei, situații când rinoreea,
lăcrimarea, pruritul ocular dispar și se
atenueaza tusea și strănutul.

 În astmul bronșic au efecte benefice

limitate și nu se recomandă ca terapie
unicăși doar ăn tratamentul de fond al
astmului bronșic ( nu în crize).

 În dermatozele alergice, îndeosebi în fiind eficace în dermatita atopică și de

urticaria acută controlează pruritul, contact (deși coticosteroizii topici sunt
7

mai valoroși). Mai sunt indicate în

întepaturi de insecte, la atingerea unor
plante, în fenomenele histaminice
provocate de medicamentele histamino-
eliberatoare.

 În prevenirea răului de mișcare,

medicamentele trebuie administrate cu
1 ora înainte de a se produce.

Farmacotoxicologie
Efectele secundare mai frecvente întalnite dupa utilizarea terapeutică sunt urmatoarele:
− Sedarea este efectul cu cea mai mare incidență la antagoniștii H1 de primă generație,
dar care nu mai este prezent la cei din generația a doua. Uneori acest efect este dorit, alteori
poate interfera nedorit activitățile zilnice ale pacientului. Mai puțin comune sunt excitația și
convulsiile la copii, hipotensiune posturală și reacții alergice în special dupa aplicare topică.
Alte efecte adverse asupra sistemului nervos raportate au fost: diskinezia cu spasme
musculare faciale, ale limbii, gatului, activarea focarului epileptogen, euforie, iritabilitate,
tremor.
− Supradozarea cu blocanți H1 mai noi, în special astemizol, terfenadina, poate induce
aritmii cardiace.
− Perturbări gastro-intestinale: pierderea apetitului, greată, vomă, diaree sau constipație.
− Posibile efecte cancerigene. Unii antagoniști H1 au fost suspectați a fi cancerigeni,
având în vedere că histamina poate reduce creșterea tumorală. Într-un studiu experimental
șoarecilor injectați cu celule de ibrosarcom sau melanom, li s-au dat doze
comparabile cu dozajul uman de astemizol, loratadina, cetirizina. Dupa 21 zile de
tratament creșterile tumorale cele mai mari au fost la astemizol, urmate de loratadina,
iar cetirizina nu a produs modificări. Totuți rezultatele obținute la rozatoare nu sunt
direct aplicabile la om.
Intoxicatia acută cu antihistaminice H1, provoacă efecte excitante centrale, halucinații,
incoordonare, convulsii, pupile dilatate, fixe, tahicardie sinusala, retenție urinară, uscăciunea
gurii, febră - simptome asemanatoare cu cele din intoxicația cu atropină. Se poate termina cu comă
profundă, colaps cardio-respirator și moarte în 2-18 ore. Tratamentul este simptomatic și de sustinere.
8

Antihistaminice H1 – reprezentanți
Substanța Farmacocinetică/ Reacții adverse/ Produse
activă(DCI)/ Farmacodinamie Indicații terapeutice Contraindicații farmaceutice
Posologie
Clemastina Acțiune prelungită: 8 Rinite alergice, urticarie, Hiposalivație,
Adulți: oral 1 mg x -12 ore cu efecte boala serului, eczema, edem somnolența, amețeli
2/zi; i.m. sai i.v. 2 sedative relative Quincke, manifestări
mg x 2/zi reduse. pruriginoase.
Ciroheptadina Acțiune Rinite alergice, urticarie, Somnolența,
Adulți: oral, 4 mg de antihistaminică, conjunctivită, boala serului, cefalee, grețuri,
3 ori/zi. antiserotoninică, eczeme, manifestări confuzie, agitație.
Copii 2-6 ani: nu mai poate stimula apetitul pruriginoase, întepături de Prudența la
mult de 8 mg/zi prin acțiune centrală. insect. Pentru stimularea conducătorii auto.
Copii 7-14 ani: nu apetitului în anorexie
mai mult de 16 nervoasă sau idiopatică,
mg/zi. convalescență, boli cornice.
Migrenă.
Clorfeniramina Acțiune Alergii de diferite cauze: Sedare, somnolența,
Adulți: 1 cpr. de 2-3 antihistaminică durată medicamente, alimente, amețeli care uneori
ori/zi. 4-6 ore, efect sedative înțepaturi de insecte, ot persista a doua
moderat. contactul cu unele plante sau zi, după
alți alergeni. administrarea în
seara precedent.
Prometazina Durată lungă de Rinite alergice, urticarie, Sedare și
Adulți: oral, 25 mg x acțiune. boala serului, eczema, edem somnolența. efect
2-3/zi. Quincke, manifestări anticolinergic
pruriginoase. Penru acțiunile marcat. Poate
central medicație induce icter
preanestezică, în vomă, colestatic,
insomnia, anxietate. agranulocitoză.
Ketotifen Antihistaminic și Tratametul symptomatic al Oboseală,
Adulți și copii peste antianafilactic. rinoconjunctivitelor alergice. somnolență,
6 ani: 1 mg x 2/zi Nu are efecte În tratamentul de fond al scăderea secreției
anticolinergice și astmului bronșic ( nu in crize salivare, amețeli,
antiserotoninice. deorece efectul se instalează cefalee, creșterea
lent). apetitului.
Contraindicat
conducătorilor auto.

Cetirizina Este metabolitul Uneori efect sedativ

Adulți: oral 5-10 active al hidroxizinei. Rinite alergice aperiodice, la doze uzuale.
mg/zi coriză spastic nesezonieră,
Copii 2-5 ani: 2,5 rinită periodică si polinoze
mg x 2/zi sau 5 diverse, afecțiuni
mg /zi dermatologice pruriginoase
alergice, dermografism la
rece, conjunctivită alergică,
rinoconjunctivită cu prurit
ocular.
Levocetirizina Enantiomer al Uneori efect sedativ
Adulți și copii peste cetirizinei Similar cetirizinei la doze uzuale.
12 ani: 5 mg/zi. Antagonist puternic și
selective al
receptorilor H1
periferici (afinitate
dublă pentru
receptorii H1 fața de
cetirizină).
9

Loratadina Repede absorbit din Nesedativ la doze

Adulți: 10mg/zi, în tractul Rinită sezonieră, dermatoze uzuale, sedative la
priză unică, gastrointestinal. Trece alergice, angioedem acut. doze mai mari.
preferabil dimineața în laptele matern, nu
la micul dejun. trece în LCR.
Copii 2-12 ani sub
30kg, 5 mg/zi: peste
30 kg, 10 mg/zi.

Desloratadina Antagonist histaminic Cefalee, uscăciunea

Adulți si copii peste H1, fără efect sedativ, Rinită alergică, urticarie gurii, astenie.
12 ani: 5 mg/zi cu acțiune de lunga idiopatică cronică.
înainte sau după durată.
masă.
Rupatadinum Antagonist histaminic Somnolență,
Adulți si copii peste H1, fără efect sedativ, Rinită alergică, urticarie cefalee, oboseală.
12 ani: 5 mg/zi cu acțiune de lunga idiopatică cronică.
înainte sau după durată.
masă.
Copii 6-11 ani: 5
mg/zi.
Bilastinum Antagonist histaminic Cefalee, astenie,
Adulți si copii peste H1, fără efect sedativ, Tratamentul simptomatic al mai rar tulburări
12 ani: 20 mg /zi, cu acțiune de lunga rinoconjunctivitei alergice digestive. Nu
înainte de masă. durată. sezoniere sau perene și al afectează
urticariilor. capacitateade a
conduce
autovehicule.

Dimentiden Antagonist histaminic Senzație de

Local, de 2-4 ori/zi. selectiv H1 Dermatită de contact, prurit, uscăciune sau
urticarie, înțepături de insect, arsură pe piele
arsuri solare.
Difenhidramina Antagonist histaminic reacţii
Local, de 4-6 ori/zi, selectiv H1 Tratamentul pruritului, de fotosensibilizare (a
nu mai mult de 7 durerilor locale șia reacțiilor se evita expunerea
zile. de hipersensibilitate in caz directă la soare!)
de: afecțiuni dermatologice
cu component alergică,
înțepături de insecte.
10