GREUCEANU REZUMAT

Au fost odată nişte zmei care au furat soarele şi luna care străluceau
deasupra împărăţiei lui Roşu Împărat. El trimise veste pretutindeni că cine
va aduce luna şi soarele înapoi pe cer va primi jumătate din împărăţie şi pe
fiica lui de soţie. Încercară mulţi, dar nimeni nu reuşi.
Într-o zi veni să îşi încerce norocul şi Greuceanu. Pornind, îl luă pe fratele
său cu el şi trecură pe la Faurul-pământului. Se sfătuiră ei ce se sfătuiră, iar
Greuceanu şi fratele lui plecară, în timp ce faurul îl creea pe voinic din fier.
Atunci când cei doi ajunseră la o răscruce, fratele rămase acolo, continuând
doar Greuceanu. Intră într-o pădure. Acolo veniră trei zmei pe rând, unul
mai mare ca celălalt, pe care eroul îi omorî, iar de la al treilea îi tăie un
deget care era cheia cufărului unde ţinea ascunse soarele şi luna pe care le
eliberă.
Când se întâlni din nou cu fratele, îşi luară doi cai şi porniră spre palatul
impăratului. Pe drum făcură un mic popas într-o grădină foarte frumoasă,
cu fluturi şi flori şi cu apă limpede unde vrură a bea, dar Greuceanu, simţind
pericolul, cu paloşul lovi apa şi o floare din care ieşi un sânge negru a fetei
celei mari a zmeului. Mai înainte de asta dădură de un pom cu pere de aur.
Fratele vru să guste, dar voinicul lovi cu paloşul şi îndată căzu un sânge
negru a mamei zmeoaică. Începuse să îi fugărească până la Faurul-
pământului. Zmeoaica vru să îi înghită în acel moment, dar în loc de
Greuceanu înghiţi statuia lui şi muri.
Îşi continuară călătoria spre palat într-o trăsură construită de făurar. Mai
departe merse doar băiatul pentru că fratele luase un cal să se ducă
înaintea împăratului că să vestească venirea lui.
Pe drum întâlni un diavol care scoase cuiul din capul osiei făcându-l să
meargă acolo, uitându-şi paloşul. Diavolul luă paloşul şi, dându-se de tri ori
peste cap, se făcu stană de piatră. Băiatul îşi continuă drumul.
La castel, sfetnicul se prefăcu în faţa împăratului că el a adus soarele şi luna.
El de fapt se aliase cu diavolul, căci fără paloş nimeni nu mai credea că
Greuceanu este el. Venind şi voinicul şi aflând de toate acestea se duse
înapoi pe drum, sparse stana pe piatră pentru aş lua paloşul. Dovedi că el
este adevăratul erou, o luă pe prinţesă de soţie şi jumătate de împărăţie,
cel puţin până la moartea împăratului.