“Perioada marilor clasici” este caracterizata printr-o intensa efervescenta culturala romaneasca,

situandu-se la confluenta a treci curente literare: clasicism, romantism, realism. Sub supravegherea lui
Titu Maiorescu de la “ Junimea” s-au cristalizat creatii in toate genurile literare: Eminescu a excelat in
poezie, I.L.Caragiale in dramaturgie , I. Slavici si Ion Creanga in proza.

Nuvela este specia epica in proza cu un fir narativ central, concentrat in jurul personajului principal,
caruia I se urmareste evolutia.

“ Moara cu noroc” a aparut in volumul “ Novele din popor” 1881. I.Slavici descrie satul transilvanean cu
datini, traditii, obiceiuri, relatii interumane si interetnice. Considerata drept o “nuvela solida cu subiect
de roman”, opera lui Slavici este nuvela realista si psihologica.

Este nuvela realista deoarece regasim:

 Tehnica detaliului semnificativ in realizarea portretelor si in descrierea cadrului natural;

 Verosimilitatea intamplarilor, a intrigii si a personajelor
 Obiectivitatea perspectivei narative( se povesteste la persoana aIIIa)
 Influenta mediului natural si social asupra omului
 Importanta acordata banilor
 Personaje tipice in situatii tipice

Este nuvela psihologica deoarace :

 Accentul cade pe conflictul psihologic, pe folosirea monologului interior, pe surprinderea mimicii

si gesticii
 Se utileaza stilul indirect liber
 Sunt analizate trairile si framantarile personajului central care are crize de constiinta

Temele sunt: tema familiei, tema sociala(efectele dezumanizante ale dorinte de inavutire inegala) si
tema destinului implacabil pe care Ghita are iluzia ca il poate controla

Nuvela este o fresca sociala, in cadrul ei este zugravit modul de viata al oamenilor din zona bihorului la
sfarsitul secolului XX.

Reperul spatial il reprezinta moara cu noroc/carciuma lui Ghita. Situata la o rascruce de drumuri, moara
capata valoare simbolica sugerand rascrucea la care se afla Ghita. El e pus in situatia de a alege intre :
dragostea pentru familie si valorile morale ale satului pe de o parte , iar dorinta de imbogatire pe de alta
parte. Descrierea locului se realizeaza in maniera realista. Prin tehnica detaliului semnificativ sunt
surprinse: pustietatea locului, dificultatea parcurgerii drumului, moara cu lopetile rupte, trunchiul de
copac ars.

Timpul este dedus din urmatoarele aspecte : obiceiuri, mentalitati, ocupatii, trasura ca mijloc de
transport, banii tinuti pe sarma la banca. Evenimentele au loc pe parcursul unui an de zile : de la Sfantul
Gheorghe pana la Pastele de anul viitor. Ghita se muta la moara cu noroc si este simbolizat inceputul
luptei personajului cu Lica , demonul banului. Pastele este momentul final cand cei care au gresit sunt
sanctionati iar locul este purificat prin foc.

Conflictele:
 1. Exterioare
1.1. De natura sociala intre Ghita si Lica
1.2. De natura conjugala intre Ghita si Ana
1.3. De natura epica (lupta dintre bine si rau) intre ghita si morala satului

2. Interioare in sufletul lui Ghita , sfasiat de dorinte contradictorii: dragostea pentru familie ssi
dorinta de a fi perceput ca om onest si dorinta de imbogatire.

Ghita

Ca instanta narativa Ghita este personaj principal, central, tridimensional(evolueaza material

imbogatindu-se, involueaza spiritual dezumanizandu-se), realist. Ca referent uman personajul este
construit gradat , prin surprinderea etapelor transformarilor psihologice , a macinarii interioare a
acestuia.

Caracterizarea prin nume

Personajul poarta un nume obisnuit si nu se ridica la inaltimea patronul sau Sf. Gheorghe , care a invins
lupta cu balaurul(Ghita nu invinge lacomia)

Caracterizarea directa

 Facuta de narator
 Prosopografia : “ inalt si spatos “
 Etopeea este deosebit de bogata
 Ghita de la inceputul romanului : “harnic si priceput” ; “mereu asezat si pus pe
ganduri” ; “sarguitor”
 Ghita pe parcursul nuvelei: “ se facuse tot mai ursuz” ; “ isi pierdea lesne
cumpatul”

 Facuta de celelalte personaje:

 Ana
 De la inceputul nuvelei : “Ghita e un om drept si bland de fire”
 Pe parcursul nuvelei : “ esti un om netrebnic” , “ Ghita nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti”
 Pintea : “ om cinstit si vrajmas a lui Lica”
 Lica : “ tu esti om cinstit Ghita si am facut din tine om vinovat”

Autocaracterizare : “ e in mine ceva mai atre decat vointa meaa “ ; “ mult venin am adunat eu”

Caracterizarea indirecta

Ghita traieste o drama psihologica concretizata prin trei infrangeri : pierderea increderii in sine,
increderea celorlalti si a Anei in el. Pentru ca din cizmarie nu castiga multi bani, la inceput Ghita, luand in
arenda Moara cu noroc se dovedeste om de actiune , cu initiativa. Pentru ca era capul familiei face ca
lucrurile sa mearga spre buna stare ( carciuma aduce profit , iar familia traieste in armonie). Odata cu
aparitia lui Lica, Ghita isi da seama ca Samadaul reprezinta un pericol, dar nu se poate sustrage ispitei
malefice, pe care acesta o exercita asupra sa.

Se declanseaza procesul de instrainare a lui Ghita de familie. Gesturile, gandurile, faptele personajului
tradeaza conflictul interior. La un moment dat Ghita regreta ca are familie. Sub pretextul ca o vointa
superioara il dirijeaza (“ asa m-a lasat Dumnezeu!”) Ghita devine subordonat Samadaului. Se
indeparteaza de sotie impingand-o in bratele lui Lica.

Lica ii distruge treptat imaginea de om onest in fata celorlalti. La proces jura stramb, acoperindu-l pe
Lica, dar apoi are momente de remuscare cand cere iertare sotiei. Arestul si faptul de a fi judecat ii
provoaca mustrari de constiinta . De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor se gandeste ca r fi mai
bine sa plece de la moara.

Lica il loveste pe Ghita in punctele lui vulnerabile : patima pentru bani, dragostea pentru o singura
femeie si dorinta de a fi om onest. Suferinta il transforma definitiv.

Ultima treapta a degradarii morale a lui Ghita are loc in momentul cand o lasa pe Ana momeala ,
sperand ca va rezista avansurilor lui Lica. Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de
familie, Ana se razbuna si I se daruieste lui Lica, motiv pentru care Ghita o ucide.

Astfel Ghita reprezinta personajul al acrui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire
ilicita.

Naratorul este omniscient, omniprezent, extradiegetic, iar perspectiva narativa este obiectiva,
auctoriala, heterodiegetica , deoarece se povesteste la persoana a III-a.

Naratorul utilizeaza punctul de vedere, el isi dezvalui mentalitatea asemanatoare cu a batranei,

personajul alterego. Ea exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizatator al nuvelei, cele 2 teze
referitoare la sensul fericirii si la forta destinului

Titlul este ca o asteptare frustranta, fiind mai degraba ironic deoarece doar la inceput au avut noroc
Ghita si Ana cand prosperau. Ideea de moara semnifica faptul de a macina ( simbolizeaza macinarea
interioara a lui Ghita). Asadar titlul este de tip oglinda, enuntiativ, onomatext.

Simetria inceputului cu sfarsitul se realizeaza prin 2 modalitati : descrierea drumului si replicile batranei.

In nuvela sunt prezente toate modurile de expunere, iar naratorul prezinta evenimentele cronologic.
Stilul autorului e sobru, concis, specific prozei realiste.

Opera “Moara cu noroc” de I. Slavici este considerata de catre Nicolae Manolescu : “ prima nuvela
realista din literatura romana”.