Sunteți pe pagina 1din 3

Infidelitatea in cuplu

Exista relatii de cuplu atat fericite cat si nefericite, aventurile existand in ambele cauze.
De obicei ambii parteneri sunt vinovati de aceasta situatie. Unele cauze pot fi criza
varstei a doua, stima de sine scazuta, lipsa dragostei sau a atentiei pentru partener, furia,
plictiseala, casatoria la o varsta timpurie, presiunea cercului de prieteni, existenta unei
oportunitati, dezamagire in cadrul casatoriei, dependenta de sex, o cale de a parasi
mariajul sau expectantele familiei.

Adulterul este uneori datorat adictiei fata de sex sau romantism. O noua relatie aduce
pasiune, pericol, romantism, o crestere a stimei de sine sau dimpotriva, rusine.
Cel mai nou tip de infidelitate este cel in care participantii nu cautau o aventura dar au
inceput o relatie de prietenie la locul de munca sau pe internet care ulterior s-a
transformat intr-o aventura. Acest tip de realatie include intimitate din punct de vedere
emotional, secrete, minciuni, actiuni si sentimente cu conotatii sexuale.

Consecintele infidelitatii includ divortul, depresia, pierderea increderii, si un sentiment


coplesitor de pierdere. Majoritatea partenerilor inselati experimeanteaza simptome de
stres. De asemenea infidelitatea poate duce la ganduri obsesive cu privire la detaliile
actului de infidelitate, furie, acuzatii si flashbackuri.

Ulterior aparitiei infidelitatii partenerii trebuie sa se hotarasca daca vor sau nu sa salveze
relatia. Psihologii si consilierii vor lucra cu cei doi pentru a ajunge la o solutie comuna si
a o implementa. Trebuie stabilita o atmosfera de incredere si adresate emotiile si
simptomele negative. In cadrul terapiei de cuplu aventura trebuie povestita si impactul ei
negativ asupra relatiei evaluat.
Daca o relatie supravietuieste infidelitatii va deveni mai puternica si centrata pe cuplu, nu
doar pe copii; tentatiile si pericolele infidelitatii sunt intelese si adresate pentru a le evita.

Infidelitatea sexuală a femeii poate reduce succesul reproductiv al bărbatului datorită


riscului de pierdere a oportunităţii de reproducere şi investiţiei resurselor paterne în
progenituri neânrudite genetic. Pe de altă parte succesul reproductiv al femeii este pus în
pericol dacă femeia pierde resursele şi sprijinul bărbatului în creşterea progeniturilor sale
(conform psihologiei evoluţioniste). Simpla infidelitate sexuală a bărbatului nu implică în
mod necesar riscul de pierdere a investiţiei paterne.Acest risc apare dacă bărbatul se
ataşează emoţional de o altă parteneră.

Deşi monogamia şi exclusivtatea sexuală sunt norme culturale în marea mejoritate a


cuplurilor heterosexuale căsătorite totuşi adulterul şi infidelitatea sunt foarte răspândite.
Un studiu din SUA (Lauman, Ganon, Michael, Michaels, 1994) arată că 25% din bărbaţii
căsătoriţi şi 15% din femeile căsătorite au avut cel puţin o aventură pe parcursul
căsătoriei. Cercetătorii susţin că infidelitatea este ubicuitară în relaţiile heterosexuale şi se
asociază cu multiple costuri negative sociale şi emoţionale. Ca urmare mulţi
psihoterapeuţi se găsesc în situaţie de a lucra cu membrii unei familii care trebuie să
gestioneze consecinţele unei aventuri extraconjugale. Totuşi în multe cazuri
psihoterapeuţii nu cunosc complexitatea unei asemenea situaţii.

Schmit (2003) arată că în general bărbaţii doresc mai multe partenere sexuale decât
femeile – respectiv probabilitatea ca un bărbat să dorească o aventură extraconjugală este
de 4 ori mai mare decât la femei. În ce priveşte femeile acestea îşi înşală soţul mai ales în
anumite contexte şi funcţie de starea relaţiei. Rata mai scăzută a infidelităţii la femei este
rezultatul unei investiţii mai mari – sexualitatea fiind adesea sinonimă cu intimitatea
(Daniluk, 1998). Cele mai multe femei nu sunt infidele doar din raţiuni sexuale.

Deşi se presupune că în general bărbaţii sunt mai puţin monogami decât femeile,
cercetările efectuate pe populaţia tânără contemporană arată că rata de prevalenţă a
infidelităţii la femei este cel puţin egală sau chiar mai mare decât la bărbat (Treas şi
Giesen, 2000; Fisher, 2007). Cu toate acestea consecinţele înşelării soţului sunt mai
serioase la femei decât la bărbaţi. Aceasta şi datorită faptului că socializarea bărbaţilor
tineri încurajează curiozitatea sexuală şi experimentarea, în timp ce socializarea femeilor
încurajează implicarea şi investiţia în relaţie. Aceste tipare sunt congruente cu teoria
evoluţionistă în care atitudinile sunt explicate prin strategiile de împerechere şi
reproducere care sunt diferite le bărbaţi comparativ cu femeile. Teoria evoluţionistă
explică interesul mai mare al bărbatului pentru activitatea sexuală fiind motivat de dorinţa
succesului reproductiv care este maximizat dacă se împerechează cu cât mai multe femei.
Pe de altă parte succesul reproductiv femeii depinde de menţinerea unui partener care să
îi îngrijească copiii.

Date fiind aceste diferenţe dintre bărbaţi şi femei terapeuţii se pot aştepta la reacţii foarte
diferite la infidelitate. Femeile tind să fie mai supărate atunci când soţul spune că este
îndrăgostit sau că are sentimente faţă de cealaltă femeie decât dacă spune că aventura nu
a fost decât pentru sex. Pe de altă parte bărbaţii sunt mai supăraţi dacă soţia a avut
activitate sexuală cu un alt bărbat. Femeile se simt în general mai vinovate şi depresive
în cazul infidelităţii, în timp ce bărbăţii reacţionează mai ales prin furie. Deşi divorţul este
legat de infidelitate în general este mai probabil dacă soţia a fost cea infidelă.

În general descoperirea unei aventuri extraconjugale duce la o mulţime de probleme


simptome asemănătoare sindromului de stres postraumatic, confuzie, furie, depresie,
scăderea stimei de sine şi a încrederii în propria sexualitate. De asemenea infidelitatea se
corelează pozitiv cu probleme sociale: violenţa domestică, uciderea soţului / soţiei,
încercări de suicid – toate fiind utilizate pentru a umili şi pedepsi partenerul infidel.

Aproximativ 70% din cuplurile care apelează la terapie de cuplu fac aceasta ca urmare a
unei infidelităţi care precipită o criză a relaţiei. De cele mai multe ori terapia se adresează
problemelor psihologice ale cuplului ca urmare a infidelităţii dar sunt şi situaţii în care
unul din parteneri descoperă infidelitatea celuilalt şi vine la terapie pentru că nu ştie cum
să procedeze, este ambivalent sau nesigur pe sine.
Trădarea încrederii ca urmare a infidelităţii distruge multe din presupunerile, credinţele şi
expectanţele cuplului astfel că salvarea relaţiei este întotdeauna incertă.