Date generale

● Psihosomatizarea se referă la tendința de a resimți și de a manifesta disconfort psihic (suferință

psihologică latentă) sub forma unor simptome somatice și de a căuta soluții medicale pentru acestea.
Se presupune că această tendință este exteriorizată ca și răspuns la stresul psihosocial creat de
diverse evenimente din viață și situații ce sunt personal stresante pentru individ.
● Persoanele ce somatizează de obicei nu recunosc, ba chiar neagă în mod explicit o legătură
cauzală între simptomele pe care le resimt și presupusa sursă. Ei reacționează mai degrabă în mod
somatic decât psihologic și tind să atribuie simptomele unei boli fizice și de aceea sunt în căutare de
tratamente medicale (Lipowski, 1998).

Scurt istoric
Relatia dintre psihic si somatic (manifestarea bolii la nivelul corpului fizic), in
constituire bolii nu este noua si daca ea era cunoscuta in filozofia indiana antica
sau in cea chineza , pentru cultura europeana este bine cunoscut pricipiul “ mens
sana in corpore sano”.
Psihosomatica a aparut in medicina si in psihoterapie la inceputul acestui secol ,
desi termenul de psihosomatic fusese introdus din 1818 de Heinroth pentru a
desemna ( in conceptia acestuia), influenta psihicului si aparitia cancerului,
tuberculozei si a epilepsiei. Lopez Igor afirma ca “toata medicina este
psihosomatica , deoarece in orice boala colaboreaza factori somatici si psihici’.
Oricat ar parea de neobisnuit , desi potrivit parerii unor specialisti si autori, dupa
cum vom vedea orientarea psihosomatica exista , din epoca de piatra , cand nu se
facea nici un fel de deosebire intre suferinta somatica ( fizica), si cea psihica ;

Analogia oraganelor bolnave cu senzațiile emoționale

Cand vorbim despre imbolnavire, ne gandim doar la microbi si alimente.
Dar nivelul emotional si spiritual sunt la fel de importante pentru sanatate, avand
adesea un rol crucial in echilibrul organismului.
Microbii sunt respinsi de sistemul imunitar, dar sentimentele provin din interior,
unde nu avem atat de multe mijloace de aparare – pentru ca suntem singuri cu noi
insine si pentru ca educatia pe care o primim e adesea lacunara in domeniul
emotional.
Filosofia chineza afirma ca fiecare organ are un suflu specific, sau spirit, corelat cu
un anumit aspect al vietii psihice.
Inima este considerata lmparatul Organismului, organul care conduce si imparte
dreptatea in imparatie, adica in corp.
Inima e invelita de pericard, numit inteleptul corpului – sfetnicul de incredere al
Imparatului Inima. Fara acest invelis, inima ar receptiona din plin socurile
emotionale si nu ar putea evita imbolnavirile. Inima regleaza viata spirituala si
emotiile. Bucuria o caracterizeaza, dar in exces ii poate face rau.
Ficatul este asemeni unui general care elaboreaza strategiile de lupta impotriva a
tot ceea ce este nociv. El elimina toxinele fizice, iar in plan energetic pe cele
emotionale, fiind afectat de manie si oboseala.
Vezica biliara regleaza temperamentul, puterea de a lua decizii si curajul
inceputului. Orice stress puternic sau indelungat loveste in vezica biliara, ceea ce
duce la manifestarea unui temperament coleric. Persoana devine irascibila,
nervoasa, ia greu decizii, are dureri de cap si ameteli.
Pancreasul si splina sunt puternic afectate de ingrijorare. Oamenii care despica
firul in patru si sunt mereu tematori isi slabesc pancreasul si splina. Ei se
adapteaza mai greu, putand ajunge la fobii si obsesii.
Plamanii si intestinul gros sunt organele meditatiei si ale gandirii reflexive. Un om
trist si melancolic seacă astfel energia acestor organe. Data fiind legatura lor cu
imunitatea, cand aceste doua organe sunt perturbate, la fel este si apararea
organismului. Persoana devine mai vulnerabila la agresiunile din mediu. Deseori un
bolnav de plamani este trist si melancolic, ceea ce se observa la pacientii cu astm
si tuberculoza.
Rinichii reprezinta in organism rezervorul de energie care ne ajuta sa traim si sa ne
vindecam. Cand scade energia rinichilor apar sentimente de panica si anxietate
care ne epuizeaza. Bolnavii de rinichi sunt adesea tematori,vointa lor scade sau
sunt inflexibili si incapatanati.
În ce constă echilibrul
Echilibrul adevarat nu consta in lipsa sentimentelor, ci in controlul aparitiei si al
intensitatii acestora. Atunci cand starea noastra interioara evolueaza intre bucurie
si tristete fara sa exageram, cand melancolia ne ajuta sa patrundem mai profund in
noi insine si sa vedem in cele din urma frumusetea vie si, cand nu ne mai lasam
doborati de teama, am facut pasi importanti pe drumul controlului emotional. Nu
putem schimba lumea, dar putem schimba modul in care ne raportam la lume.

Rolul Psihoterapiei
Terapia Psihosomatica, Psihoterapia Psihosomatica are ca obiectiv rezolvarea
factorilor psihologici ai afectiunii, recunoscand impactul corpului asupra mintii si a
mintii asupra corpului. Pe langa bolile psihosomatice si managementul durerii,
aceasta forma de terapie este indicata si pentru copiii ai caror parinti sufera de
afectiuni cronice. Totodata, psihoterapia este benefica si in afectiunile organice
cronice, care au un important impact psihologic.
Metodele psihoterapeutice in psihosomatica includ : Psihoeducatie, Hipnoza,
Tehnici de relaxare, exercitii de respiratie profunda, imageria ghidata,
managementul stresului, Psihoterapie cognitiv-comportamentala, Psihoterapii
psihodinamice, Psihoterapie Ericksoniana, Terapia prin sunet, Consilierea directiva,
Psihoterapia centrata pe persoana, etc.

Exemple de afectiuni cauzate de factori psihologici cu manifestare somatica

boli autoimune, afectiuni neurologice, afectiuni ORL, afectiuni osteo-articulare
(poliartirta reumatoida), boli cronice; cancer; boli de nutritie, afectiuni ale
aparatului respirator (alergii), imunitate deprimata, afectiuni dermatologice
(psoriazis, dermatite), afectiuni cardiovasculare; afectiuni gastro-intestinale (colon
iritabil, ulcer peptic); tulburari de comportament alimentar.

Studiu de caz
În prezent, tot mai multe persoane se confruntă cu stări confuzionale şi sentimente de inferioritate
care duc la suprasolicitare, provocând migrene, stări depresive, dezechilibre, frustrare, inapetenţă
sau bulimie, insomnii şi intoleranţă. Studii foarte variate au arătat asocieri între bolile psihosomatice
şi stres. Conform unui studiu bazat pe Manifestări ale stresului psihic şi stărilor afective la
persoanele cu ulcer gastro-intestinal, s-a estimate faptul că mai mulţi subiecţi ulceroşi prezintă un
nivel ridicat de stres (93,40%), pe când subiecţii nonulceroşi - 29,90%. Acest rezultat denotă faptul
că tinerii contemporani sunt destul de stresaţi în viaţa cotidiană şi aceasta, pe lângă tulburările
psihosomatice, le poate influenţa dezvoltarea, confortul fizic şi psihologic. Rezultatele atestă că mai
mulţi subiecţi ulceroşi au prezentat un nivel de anxietate sporită în comparaţie cu subiecţii
nonulceroşi. Acest rezultat poate fi explicat prin particularităţile trăsăturilor de personalitate
specifice persoanelor ulceroase, conform cărora bolnavul de ulcer este descris ca o persoană
anxioasă, dependentă în reacţiile sale de atitudinea altor persoane, predispusă la trăiri emoţionale de
lungă durată, intensificarea emoţiilor negative şi cronicizarea stărilor emoţionale negative, anxietate,
insecuritate, resentimente, sentimente de vină, frustrare, eforturi compensatorii pentru a-şi
îmbunătăţi stima de sine, ca fiind independenţi, autosuficienţi şi perfecţionişti cu predispunere spre
psihosomatizare. Astfel, specificul tipului de personalitate al ulcerosului ar putea să influenţeze
dezvoltarea şi evoluţia ulterioară a bolii.